De/spre partea cealalta a Prutului

Despre cartea "Ortodoxie şi naţionalism economic"

Sunt onorat să rostesc câteva cuvinte la lansarea, la Bucureşti, în clădirea Parlamentului României, a acestei cărţi a domnului Iurie Roşca, distins gânditor, patriot, jurnalist şi om politic din Republica Moldova.

L-am cunoscut pe autor acum 16 ani când, la oferta sa, m-am alăturat la Chişinău campaniei electorale a Partidului Popular Creştin şi Democrat, pentru Parlamentul ţării. Sâmbăta trecută s-au împlinit exact 16 ani de când Iurie Roşca şi partidul său au obţinut un succes important - 11 locuri, adică 11%, în forul legislativ moldovenesc - democraţia de dincolo de Prut fusese salvată, aşa cum au afirmat pe atunci surse media, politicieni şi oameni obişnuiţi ai locului, şi străinătatea.

Și iată-ne după 16 ani din nou împreună. Mult schimbaţi şi noi şi ţările noastre, schimbaţi de scurgerea timpului şi, mai ales, a întâmplărilor.

În ce-l priveşte pe Iura, mi se pare că politicianul a rămas estompat undeva, în urmă, şi văd acum ieşit în faţă, gânditorul Binelui ţării sale. Și cel mai mult ieşit în faţă văd Patriotul.

În ce priveşte România, plină de speranţe şi încredere, în 2001 ea lua pieptiş două vârfuri de munţi, intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană. Ambele s-au întâmplat, în 2003 şi 2007, Moldova "comunistă" rămăsese undeva, pierdută în urmă. Și iarăşi au trecut ani, şi zidul credinţei românilor, că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior, a început să se scorojească şi să se surpe, încet-încet. Am înţeles, că în 2003 la Praga nu România a intrat în NATO, ci că NATO a intrat în România. Că plecarea a 3 milioane de români la muncă în Vest a fost şi este, de fapt, o deportare impusă de sărăcie, dezindustralizare, şomaj, lipsă de bani, stagnare, vinderea pământului la străini, distrugerea agriculturii şi, în multe locuri, chiar de foamete; că a fost pur şi simplu o deportare forţată, aşa cum li se spunea deportărilor în veacul trecut, pe vremea Reichului nazist al lui Adolf Hitler, a crimelor lui Stalin şi a comunismului în România şi în fosta Moldovă Sovietică. Pricepem acum mai limpede că, după aderarea din 2007, România a intrat, treptat, sub control economico-financiar străin şi că un grup de salariaţi-ostatici ai transnaţionalelor, supuşi necondiţionat faţă de angajatori, a luat locul clasei de mijloc româneşti, lichidată încă din scutece. Înţelegem că asta a ieşit la iveală de o lună încoace, în Piaţa Victoriei: mii de salariaţi-vasali trimişi în cruciadă de transnaţionala-suzerană să elibereze Wall Street-ul - adică Ierusalimul neoliberalismului - de posibila şi "periculoasa" solidarizare a guvernării de stânga de la Bucureşti cu fierberea actuală anti-neoliberală din Vest, de la Washington, şi până la Budapesta. În sfârşit, am văzut cu tristeţe că în Piaţa Victoriei, spre dezonoarea organizatorilor, s-a pornit şi cruciada copiilor, ca la Anul Domnului 1212, pentru slobozirea aceluiaşi "Ierusalim" corporatocrat, putem doar spera că cei mici nu vor sfârşi, când vor fi mari, la fel ca cei 30.000 de copii de acum 800 de ani, vânduţi de neguţătorii Hugh cel de Fier şi William de Posqueres ca forţă de muncă, altor stăpâni din Vest...

În ce priveşte Republica Moldova, evoluţia ei a fost determinată, în primul şi primul rând, de faptul că anii 2001-2017 au fost şi cei ai revenirii de la unipolarismul SUA, de după încheierea în 1990 a Războiului Rece, la bipolarismul America - Rusia şi, zic unii, eu nu, la multipolarism (China, India etc.). Cartea de faţă, imposibil de scris în România de azi, aici lipsind şi mentalul, şi atitudinea necesare pentru gândirea şi elaborarea ei, este un rechizitoriu necruţător al neoliberalismului în general, şi îndeosebi al încercării guvernărilor de peste Prut de după 2009, de aşezare a Republicii în siajul stârnit de mişcarea NATO şi UE către Est. Pentru ţara sa, Iurie Roşca vrea independenţă politică şi naţionalism economic. Vrea Ortodoxie, valori tradiţionale şi familia creştină. Vrea ţara sa liberă de neocolonialism. Vrea o ţară neutrală, spre a-şi putea menţine şi independenţa politică, şi cea economică. Și astfel, gândirea şi scrierea lui Iurie Roşca se înscriu perfect în tabăra forţelor antisistem apărute recent în lume, alături de Brexit, Donald Trump, Nigel Farage, Jeremy Corbyn, Victor Orban, ideile şi scrierile filozofului rus Alexandr Dughin, Syriza Greciei, Podemos-ul spaniol, Marine Le Pen etc. Vrea să trăiască într-o Republică neutrală, nemilitarizată, alături de o Mare Neagră şi ea neutrală, adică neinternaţionalizată - iată o viziune extrem de avantajoasă pentru România, de a avea la Răsăritul imediat o zonă liberă de conflicte şi escaladări militare. Iurie Roşca spune că Republica Moldova, ca ţară neutrală, trebuie să stea deoparte de ofertele NATO, sau ale Rusiei, de alianţe militare. Ca anti-neoliberal el nu pare impresionat de ofertele făcute Moldovei de către Bruxelles, ca şi România trăieşte propria-i experienţă tragică, în sensul că 1 milion de conaţionali ai săi au părăsit ţara după anul 2000, la lucru în Vest.

Oricum, cartea ce o lansăm astăzi, şi autorul ei, sunt confirmaţi de evoluţii politice uluitoare, ele vin şi vin peste noi, nu se mai opresc. La 17 ianuarie 2017 preşedintele Igor Dodon, al Republicii Moldova, anunţa anularea Acordului de Asociere cu UE semnat în iunie 2014, după ce, cu puţin timp înainte, scosese steagul albastru cu stele, al Uniunii, de pe sediul Preşedinţiei, din Chişinău. Gesturi sfidătoare, stârnite, poate, de o prietenie fără limite cu Moscova? Nicidecum. Gesturi pe deplin în spiritul acestor zile, cum spuneam mai devreme, de la Washington, la Budapesta. Exact în sensul acestor zile, scria Iurie Roşca la 27 august 2016: "Am trăit dezagregarea URSS, vom apuca şi destrămarea UE". A fost confirmat după numai câteva luni, când Jean - Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, şi-a lansat planul privind o UE cu mai multe viteze, plan vizând direct eliminarea unor est-europeni, inclusiv România, de la masa bogaţilor. Ascuns, ca de obicei, în spatele unor cuvinte umflate, de genul "modalităţi alternative de cooperare", sau "grade diferite de integrare", ori "o Europă cu mai multe viteze" etc., zilele trecute Juncker a anunţat starea gravă a UE, disensiunile ce-o răvăşesc. O Uniune Europeană şi o Europă pe care mai-marii ei, aserviţi neoliberalismului, încearcă să o reconfigureze exact ca în vremea Războiului Rece, adică în locul fostei Cortine de Fier urmând să ridice o altă cortină: Cortina de Bani. Aşa cum stau, însă, lucrurile, cartea lui Iurie Roşca ne ajută să gândim şi să înţelegem, că Estul european ar putea găsi o soluţie proprie, originală, o contraofertă, la propunerea domnului Juncker cu "o Europă cu două viteze".

Ar putea găsi soluţia unei Europe de Est cu două direcţii.

Spunea la 13 februarie 2017 Richard Lachman, profesor de sociologie la Universitatea statului New York, din SUA: "Neoliberalismul rămâne filozofia călăuzitoare pentru elitele internaţionale şi guvernele aflate sub controlul lor. Și este cert că neoliberalismul va produce mai multe crize financiare, iar acestea vor provoca valuri noi de mânie… Mai devreme sau mai târziu, masele vor respinge hotărât opţiunile politice, mioape şi nesatisfăcătoare, oferite de elite. Din fericire, în final opţiunile vor fi cele făcute de mase şi nu de elite, şi este foarte probabil ca opţiunile maselor să reprezinte un viitor pentru cei mai mulţi, şi nu pentru cei care, în ultimii 40 de ani, au exercitat un control politic şi economic discreţionar". La vorbele înţelepte scrise de profesorul american aş adăuga numai că evoluţiile sociale prevăzute de el în viitorul apropiat constituie esenţa viitoarei democraţii mondiale.

S-o denumim Democraţia economică globalistă. Valabilă şi pentru România, şi pentru Republica Moldova.
Mulţumim pentru această carte, domnule Iurie Roşca. Mulţumim, prietene.

Radu Toma, 2 martie 2017