Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

31.7.13

Condiţia sine qva non a stataliţătii: 50% patriotismului clasei boiereşti şi 50% disciplinei clasei ţărăneşti


Adrian Majuru, originally uploaded by Dupa 20 de ani.

Ce vom face acum?

de Adrian Majuru


Motto: „A te învinge pe tine însuţi este mijloc sigur să nu fi învins de alţii. A te stăpâni pe tine însuţi este mijloc sigur de a pune stăpânire pe alţii” (maximă chinezească).

Comunismul a fost invazia de jos în sus a invidioşilor şi a răilor puşi să îi pedepsească pe cei – spre nefericirea lor – înzestraţi de natură cu vinovăţia inteligenţei şi vinovăţia culturii. Comunismul a confiscat deopotrivă libertatea şi proprietatea şi aceasta pentru ca înrobirea să fie mai sigură şi să nu aibă cale de întoarcere. Comuniştii şi securiştii epocii dinainte de decembrie 1989 excelează cu însuşiri de oportunism şi superficialitate, care îi recomandă pentru uşoară manipulare şi rentabilă utilizare, din exterior, împotriva propriei ţări. Faptul că, astăzi, proştii prosperă şi deştepţii disperă, acesta este un semn fără echivoc despre faptul că România nu s-a eliberat de comunism. Să-i rezistăm? Or, se pare că tocmai „rezistenţa împotriva unui lucru îl face să persiste”, spunea C. Gustav Jung.

Ce vom face ca răul să nu mai „persiste” şi astfel să dispară într-un târziu? Totul se află păstrat în alegerea fiecăruia dintre noi. Scopul tău este acela care spui tu că este. Misiunea ta este aceea pe care ţi-o dai singur. Viaţa ta va fi ceea ce tu vei face din ea. Dacă eşti conştient de această forţă pe care o deţii, atunci ea trebuie folosită cel puţin în proiectul tău de viaţă. Cu siguranţă un astfel de proiect de viaţă pe care ţi-l doreşti are corespondent în alte sute de mii de proiecte similare, ale altor români, pe care nu-i cunoşti. Duşmanii se tem de o posibilă sincronizare conştientă a puterii de alegere, pe care o avem fiecare dintre noi. Aici se află răspunsul şi punctul de plecare.

Tehnica cuceririi este întotdeauna aceeaşi. În prima etapă, se obţin complici cu ajutorul fascinaţiei ideologice. În a doua etapă, complicii sunt plătiţi să treacă la autodistrugere. În a treia etapă a haosului şi degradării, agresorii se prezintă drept salvatori. De peste 24 de ani tineretul emigrează în masă, natalitatea a coborât sub mortalitate, cheltuielile statului întrec încasările de impozite, se privatizează serviciile publice, ceea ce este o dezarmare a statului, deci complot antistatal şi legal, şi nu mai există nici speranţă şi nici certitudine pentru a se construi aici în România. Şi astfel dragostea de România este înlocuită cu dispreţul de România. Urmează indiferenţa cu care se asistă la dizolvarea autorităţii statului urmată de pulverizarea teritoriului naţional, proces aflat în desfăşurare.

Cei care doresc asta se tem de o singură împotrivire colectivă pe care nu o pot controla: aceea care se află ascunsă în fiecare român: şi anume, cât mai mulţi dintre noi să-şi stabilească un scop şi o misiune pentru viaţa lui, pe care să o modeleze în virtutea deciziilor făcute. Decizii care-i exclud desigur pe ei, pe succesori. Sincronicitatea în decizie a sute de mii de români care privesc cu fermitate spre viaţa lor, care trebuie schimbată, reprezintă un pericol de moarte pentru duşmanul din interior. Deoarece operaţiunea de reconstruire trebuie începută cu o unealtă nouă, surpriză demobilizantă pentru adversari şi optimizantă pentru partizani. Deci creaţie de nou superior cu funcţie de surpriză invincibilă.

În trecut, principatele române Moldova şi Valahia şi-au datorat existenţa, în mileniul premergător lui 1918, în proporţie de 50% patriotismului clasei boiereşti şi 50% disciplinei clasei ţărăneşti. Statul român modern a fost construit de Ion C. Brătianu, personalitate de mare putere, care a beneficiat de mulţi colaboratori mici ca valoare şi utili ca disciplină. Disciplina socială merge mână în mână cu superioritatea personalităţii umane. Puterea poate cel mult să intimideze şi să îngenuncheze inteligenţa. În schimb, cu ajutorul cunoaşterii şi abilităţii, inteligenţa poate oricând crea putere. Or, asta trebuie făcut. Prin cunoaşterea situaţiei în care am fost aduşi, prin abilitatea de a ne detaşa de poziţia de robi funcţionali ai unui sistem mafiot, vom construi cu puterea inteligenţei masa critică adecvată schimbării de situaţie politică.

30.7.13

Lideri de forta






Discursul agresiv si razboinic al lui Dughin tinut in urma cu o luna de zile ca si discursul inflacarat al  lui Viktor Orban tinut in urma cu doua zile la Balvanyos sub lozinca de “dialog romano-maghiar “ imi par azi ca au radacini comune. Sa ma explic: Dughin este extrem de interesant de parcurs, nu intr-un discurs, ci in lucrarile sale. Este cel mai important, la ora actuala, reprezentant al pan-slavismului, curent care nu este nou, dar, a cunoscut o mare revigorare, odata cu venirea lui Putin la putere, in 2000. El pune accent pe vocatia mesianica a Rusiei ( despre asta a scris si Cioran, in " Schimbarea la fata a Romaniei " ), pe renasterea ideii imperiale, vazuta ca salvare pentru natiunea rusa, destul de bulversata dupa caderea URSS. Inteleg faptul ca Rusia a trecut si inca trece printr-o criza identitara fara precedent ( evident ca acesta este cel mai fertil sol pentru dictatura ), ca a ramas in 1991, brusc, fara istorie contemporana, ca, in aceasta situatie a incercat sa se refugieze in modelele istorice, care, odinioara i-au adus glorie si prestigiu. Insasi pshihologia populatiei ruse este potrivita acestui discurs; este o populatie cu mare apetit pentru teroare, nutreste o mare fascinatie pentru treaba asta, este o populatie profund mistica si convinsa ca are un rol istoric fundamental la nivel global...numai asa se explica faptul ca a suportat cu fervoare, cu voluptate, chiar, teroarea la care a supus-o Stalin, care este in continuare venerat si considerat un mare erou...Mi-a fost greu sa inteleg lucrurile astea, dar daca folosim aceasta cheie, ceea ce se intampla la Rasarit nu ne va mai soca prea tare...Dughin face toata mascarada asta doar pentru a scoate in evidenta un singur lucru : ca natiunea rusa are nevoie de un ideal, de idei marete pentru a se pune in miscare...este un filosof, promotor al ideii nationale, pare dur si scandalos ce spune, dar e doar o forma de a atrage atentia asupra nevoii de unitate a rusilor, unitate care nu se poate realiza decat in jurul unei idei marete, deoarece ( si aici are dreptate ) asta este patologia rusa ( din psihologia natiunilor), asta este natura lor, profund mistica si patetica..

Aceasta dorinta de maretie si importanta inoculate celui din urma mujic inainte vreme a reprezentat manipularea necesara mentinerii unui imperiu. Acum insa, fara sa fiu ingrijorata ma intreb in ce masura cuvintele pot fi intelese ca o repetare a nevoii de ideal national sau se pot materializa in urma lipsei unei bune masuri in exact ce exprima ele? E un joc periculos pentru o natiune puternica, frustrata de atitudinea americanilor, a Uniunii Europene, iata, acum a chinezilor..Doar scaderea de popularitate a lui Putin ar putea fi o stavila reala.

In alt fel, dar tot atat de patrunzator in constiinta maghiarilor din Ungaria , Romania sau de pe tot mapamondul, Orban  inflacareaza constiintele, inoculandu-le ceea ce stie foarte bine ca maghiarii asteapta. Viktor Orban este un politician abil, isi cunoaste “materialul” de lucru. 
Discursul sau etnocentrist este bine primit de catre maghiari, un popor mic dar cu un trecut maret, cu nostalgii imperiale greu de adaptat lumii moderne. Un viitor autonom, in afara Europei Unite, pentru o tara mica, in contractie demografica si economica apare unui observator extern o himera …
Si totusi, FIDESZ va castiga viitoarele alegeri….
Si totusi, FIDESZ va castiga viitoarele alegeri….Întreaga politică a guvernului Orban este sub zodia națională, a interesului națiunii maghiare, care, prin măsurile adoptate, urmărește schimbarea de regim și recâștigarea controlului asupra resurselor proprii și a valorilor produse de maghiari. Prin interesul național se justifică toate măsurile lui Viktor Orban: adoptarea unui nou act fundamental (se evită utilizarea expresiei de Constituție), a legii de reglementare a mass-media, a legii de organizare judiciare, a noilor coduri civile și penale, impozitarea suplimentară a băncilor și multinaționalelor, scăderea cheltuielilor de regie, apă canalizare, gaze, energie electrică, reforma din educație și sănătate etc. Dubla cetățeniei pentru maghiarii din afara Ungariei apare ca o soluție de reunificare a națiunii maghiare fără modificarea granițelor”.(Csaba Asztalos)
Viziunea lui Viktor Orban pentru gestionarea crizei economice, politice și identitare este prezentată ca o soluție originală, o rețetă unică și fără cusur, un hungaricum, care poate fi adoptat de celelalte state occidentale. Maghiarii confruntati si ei cu efectele crizei, considera foarte in ton cu propriile nevoi promisiunile liderului si vad in el un reprezentant fidel al aspiratiilor profunde, ancestrale cat si cele ale vietii de zi cu zi. Această este singura rețetă pentru ca națiunea maghiară să devină puternică și competitivă în lume; pentru acest deziderat a solicitat premierul Ungariei sprijinul electoratului la următoarele alegeri parlamentare, inclusiv al maghiarilor din afara Ungariei, care pot deveni mai puternici dacă au un stat mamă puternic.

Departe de mine intentia de a gasi calitati politicii de dreapta cu nuante serioase de extrema dreapta, cu renuntarea la prerogative democratice si ingradirea  libertatii presei.E ca si cum as fi de acord cu atacul CSM-ului nostru impotriva presei. Si mai departe de mine se afla si acceptarea comportamentul maghiarilor din tara si din Ungaria –comportament scandalos nu de putine ori-fata de Romania si cetatenii ei , atitudini prin care acestia sub pretextul descentralizarii sau autonomiei culturale si chiar etnice vadesc intentii cel putin dusmanoase pentru noi. Reactia romaneasca este ca si inexistenta, liderii nostri din ultimii ani aruncand cauza in ridicol prin invocarea repetata si „linistitoare” a  excentricitatii lui Tokes.

Si totusi nu ma pot opri sa nu aprob ceva din comportamentul lui Orban, din insinuarile lui Dughin: poporul lor este poporul cu care se simt solidari, cu care au scopuri comune declarate si aspiratii adanci, de subteran, nedeclarate in totalitate. Alcatuiesc un tot cu acest popor, reprezinta prin vorba ceea ce poporul constient sau nu ascunde in fundul constiintei. Orban stie sa adune energii latente in jurul unei idei, marete, maiestoase, chiar daca inglobeaza destula utopie, chiar daca e inamicala si daunatoare altora. Asta e problema in acest moment de reasezare a influentelor si a mai marilor lumii, gasirea obiectivului de tara care sa asigure prin indeplinire  pozitia  optima in noua ordine.As spune cu alte cuvinte ca existenta unui proiect national, catalizator al cat mai multor energii reprezinta reteta.

Ce se intampla la noi? Discursurile inflacarate exista dar pentru a discredita pe unul sau altul din lideri, pentru a aduce mazga suplimentara pe tot ceea ce este deja murdarit, plin de resentimente nationale, divizat, oprit si inghetat pe loc in privinta constructiei. La noi nu se construieste, la noi se uraste. Se critica, se denunta, se justifica, se baga la parnaie, se minte in scopuri si game minore, se discuta in retele, se admira oameni necunoscuti in retele, se consuma energii necesare unor cauze mai importante.Societatea in ansamblu este un ghem de resentimente, in general pro si anti basiste, un glob de interese contrare, cum ar fi: gaze de sist sau mediu curat, resurse naturale, cate mai sunt exploatate de altii sau de noi, in cel mai rau caz procurate de la terti, regionalizare in folosul baronilor sau vechea impartire pe judete, vinderea la straini a terenurilor agricole sau nu, cedarea suveranitatii si acceptarea pactului fiscal si cedarea atributelor politicilor monetare si fiscale altora, sau nu, alinierea la preturile europene ale energiei acum sau mai tarziu, aderarea la moneda euro acum sau mai incolo, acceptarea neconditionata a cerintelor, chiar absurde ale CE sau renegocierea unor conditii, etc. Dialogul social exista doar pe hartie, noul proiect de Constitutie  care s-a facut intr-un forum cetatenesc a pierdut pe parcurs ideile cetatenilor, regionalizarea nu intelege nimeni cui serveste, nu avem nimic sigur cu care sa ne proiectam micile evenimente ale vietii. Si totusi, pierdem o gramada de timp pronuntandu-ne asupra politicii noastre, de fiecare data insotind-o cu injuraturi si aprecieri docte. Acestui popor i se inoculeaza de ani de zile ideea internationalismului si a globalizarii ca retete de economie, politica si de viata, i se fabrica de catre profesori de peste ocean un trecut recent departe de adevar, i se rapeste ideea prin care mai respira un strop de demnitate a statului natiune care a avut fapte de istorie glorioase. Suntem un neam deprimat, incapabil de fapte mari, nici macar acelea prin care ar rebui sa ne aparam trecutul si mai ales viitorul. Lancezim. Iata de ce un lider precum Orban care simte sincron cu maghiarii lui este un lider bun pentru ei. Un astfel de lider ar putea inclusiv sa induca maghiarilor simtul echitatii fata de conationali, fata de vecini , fata de teritorii ce nu le apartin. Potential ar putea face si asa ceva.  Ai nostri, potential ne-ar putea lamuri ca si asa avem ceea ce nici nu meritam !  Unde e liderul care sa ne anime, sa ne indrepte energia spre un bine mai larg, al meu, al tau, al nostru?


Gabriela Nicolescu


NYC - Metropolitan Museum of Art: Alexander the Great



Da click aici ca sa vezi totul!

teze si antiteze (pe)romanesti



O studentă româncă la King's College din Londra, Maria-Cristiana Mărcuş, a publicat pe Facebook mesajul:

 
" Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universități europene. Sunt mândră că am reușit să ajung aici și le voi fi recunoscătoare părinților mei pentru educație și efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor: «Te mai întorci?» Și uimirea clară la auzul unui ferm «Da». Acest «da» nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un «mi-aș dori, dacă voi avea unde să mă întorc, mă voi întoarce. Dar mai bine în Occident, România e în lumea a treia.»
Suntem o generație crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu televiziuni care critică țara mereu, am crescut fiind educați să admirăm valorile occidentale «superioare» și ideale.
Credem că politica, cultură și educația cât mai internaționale sunt foarte benefice, credem în globalizare, suntem de acord cu toții că «România e frumoasă, dar păcat că e locuită» și «Parcă tot mai bine e în afară».
Români scumpi, cât putem să ne înşelăm! Ce este Occidentul? Generalizând desigur, consider că este un loc unde nu mai există identitate națională, globalizarea îi distruge încet-încet toate tradițiile, cenzura comunismului bolșevic s-a transformat acolo în «a fi politic corect» (libertatea cuvântului este deseori cenzurata de acest «politicall correctness»), istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi uciși în pântece de către propria lor mamă fără nici o mustrare de conștiință - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul și Paștele, precum și alte tradiții străvechi, sunt doar un prilej de marketing, o afacere din care ies foarte mulți bani anual... și cam atât, nu există nici un pic de profunzime, relațiile dintre oameni sunt pur profesionale, reci, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentru CV și când vrem să ne căsătorim, găsim noi pe perfectmatch.com ceva, nu?
Concepte precum onoarea, adevărul sunt mult mai puțin importante.
Lumea discută oameni, nimănui nu îi păsa ce gândești, ce simți, ce îți dorești. Puțini mai știu să iubească, feminismul a ajuns la un nivel irațional, distruge relațiile bărbat-femeie tot mai mult, «gender role» este considerat învățat și nu firesc, așa că nu mai învățăm copiii de mici să se comporte ca băieței sau fetițe, ci îi lăsăm pe ei să își aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un număr imens de homosexuali creați de societate, prin ideea că e normal să experimentezi, să vezi dacă îți place și să alegi ce îți place, mai apoi descoperi ce orientare sexuală ai.
Rezumând totul într-o metaforă, Dumnezeu a fost ucis în Occident. De ce oare admirăm atât de mult haosul Europei vestice? Noi avem oameni, noi știm să trăim, noi râdem că fugim cu naşu` de acasă o săptămână, în munți, cu corturile.

Noi ne salutăm cu «Doamne ajută!» Noi comunicăm, ne exprimăm, avem o poezie de o profunzime cum rareori mi se întâmplă să întâlnesc în alte culturi, teatrul, artă, totul e plin de simțire. Noi avem un pământ binecuvântat de oasele și sângele atâtor martiri.
De ce s-au sacrificat atâția români pentru viitorul nostru și noi fugim ca vitele (adică în turmă) în Occident? Nici ei nu au avut condiții economice și au trăit în sărăcie, dar au trăit frumos, în adevăr, chiar dacă sufereau pentru țara în închisori și lagăre pe tot întinsul țării. Ei au putut sta în luptă, în rezistenţă și toată elita românească care a luptat pentru țară a fost exterminată de comuniști. Probabil că au reușit să își atingă scopul, dacă atât de mulți români azi au rămas cu capul plecat și fără speranța, fără forța și dorința de a lupta pentru a lasă o țara mai frumoasă urmașilor lor.
A murit acum și Ioan Ilioiu, ultimul partizan al rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraşului. A fost titlu de prima pagină pe undeva? De ce televiziunile în marea lor majoritate au numai showuri de divertisment, mondene și alte astfel de programe pierde-vreme în loc de discuții politice, istorice, educative, economice?
De ce acceptăm ca securiștii comuniști, care nu au fost niciodată judecați pentru activitatea lor comunistă, să ne conducă în continuare prin politică și educație?
De ce acceptăm ideile occidentale cu brațele deschise? De ce acceptăm că bărbații noștri să fie carne de tun pentru NATO, dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâția ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm că în continuare memoria luptătorilor anticomuniști care au jertifit totul pentru țara lor să fie călcată în picioare și la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?

De ce ești drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale? În Occident unde pleacă bieții români să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează că pe niște sclavi. Fiind român ești privit deseori cu scârbă. Tot în Anglia, precum și în Italia, există semne în limbă română scrise pentru hoții și cerșetori de cetățenie română: «Ofițeri de poliție în civil operează în această zonă».
Și noi, românii, care avem o țară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roșia Montană, Deltă, Carpații, Dunărea, Marea Neagră, stăm să cerșim și să ne umilim pentru o pâine prin Anglia, Italia și Spania.

Îmi plânge inima când văd cum sunt tratați pe pământ străin, când acasă la ei puteau mânca din belșug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoților de la putere. Care au vândut ţara, cu resursele ei, pe nimic. Care de 22 de ani n-au fost în stare să creeze infrastructura. Instituțiile. Nimic.
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aș avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt, când acesta avea de ales între confortul libertății dacă ar fi colaborat cu Securitatea sau mărturisirea adevărului și 12 ani de închisoare dacă și-ar fi păstrat conștiința curată: «Vei avea zile frumoase, dar nopțile îți vor fi îngrozitoare dacă accepți compromisul».
Omul nu are numai trup de hrănit, mai e și sufletul. Și mai distrugătoare este setea și foamea sufletului îndepărtat de pământ și de neam decât foamea trupească. Așa că români, plecați, plecați la studii, plecați ca să vedeți cum a ajuns Occidentul așa-zis liberal, plecați și învățați să vă iubiți țara și realizați ce frumusețe ați lăsat în urmă!
Este de muncă, da. Clasă politică este compromisă cu totul. Este rândul nostru acum să preluăm munca. Să nu fugim de sudoare doar pentru iluzia că în afară e mai bine. Mai bine economic, da, cu siguranță este. Dar să nu uităm de conștiința noastră de români.
Și să ne întoarcem, ne vom întoarce cu toții, valuri-valuri, cu și mai multă forță și dorință de schimbare, și după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, așa să ne ajute Dumnezeu!“

Domniţa Dacă



Enrique Chagoya, Thesis/Antithesis, 1997



Din diaspora romaneasca, Mircea Maer ii raspunde:

Pe Maria-Cristina am întâlnit-o pe la vreo două evenimente organizate la Londra. O fată răsfățată, care studiază la King`s College pe banii unui tată foarte bogat (Sorin Mărcuș, un șmecher din București care după divorț declara că s-ar cupla cu o tânără de 16 de ani).
Când am citit despre scrisoarea studentei de la Londra, pe care ziarele din România varsă lacrimi de crocobaur, căinând trista soartă a săracilor români ajunși în abatorul Occidentului, am crezut că este vorba despre o servită, o șopârlă eliberată în natură de urechelnițele de partid și de stat.
Pentru că ce știu mai bine să facă securiștii vechi și noi decât să creeze diversiuni, capcane pentru proști?! Apoi, fără să știu cum se numește autorul pateticelor paragrafe, gândul mi-a zburat la fata blondă, de vreo 20 de ani, cu care schimbasem câteva cuvinte la o lansare de revistă în Cricklewood.

M-am gândit că opiniile din scrisoare seamănă mult cu ideile copilei, iar când am ajuns la paragraful: „de ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare…?”, nu am mai avut dubii.
Maria-Cristina îmi vorbise în seara aceea despre luptătorii anticomuniști, cu un avânt legionar greu de închipuit la o persoană care nu a trăit nici măcar experiența comunismului. Mi-am dat seama că este inutil să îi explic de ce o mare parte dintre luptătorii anticomuniști erau, la rândul lor, niște criminali.
Persoana s-a mai plâns și că un important politician britanic pe care l-a întâlnit la un dineu într-un club elitist al Londrei i-a întors spatele atunci când a aflat că este româncă. Mie, personal, întâmplarea îmi pare ușor exagerată, însă este posibil ca respectivul să fie un dobitoc, așa cum sunt unii pe aici, prin Ungaria, prin Austria, prin Afgansitan sau prin România. Nu poți să urăști toți englezii pentru asta.
Dacă nu aș fi cunoscut-o personal pe autoarea rândurilor ce circulă acum pe Internet, aș fi fost mult mai vehement, pentru că nu suport rasismul, xenofobia, misoginismul sau naționalismul de paradă. Dar așa, voi încerca să îi găsesc circumstanțe atenuante.
În primul rând, Maria-Cristina nu cunoaște decât partea frumoasă a României. Nu i-a lipsit, din momentul în care s-a născut, absolut nimic. Nici acum nu duce lipsa banilor și spunea că abia așteaptă să ajungă în România, la prietenii săi, cei care, evident, trăiesc tot pe portofelul babacilor.
Maria-Cristina își poate permite să fie ce vrea ea, în căutarea unei identități, pentru că nu are altă grijă. Poate fi legionară, comunistă, anticomunistă, ilegalistă, pașoptistă, contorsionistă, Prințesa Dacă sau Ileana Cosânzeana. Nu a trăit niciodată cu opt milioane de lei pe lună, nu a stat la coadă la lapte, nu a trebuit să reununțe la savarine pentru ca să își cumpere o pereche de blugi. Pentru ea, România este o țară romantică, unde Crăciunul este ăla din Bucovina, cu cârnați sănătoși și costume naționale.
Mai grav este că ideile Mariei-Cristina sunt împărtășite de mulți români, majoritatea tineri. Internetul este plin de mesaje rasiste și homofobe. Aici, la Londra, mulți dintre ei nu învață să accepte că există și oameni de altă culoare, de altă religie, de altă cultură. Mai degrabă ajung să îi urască pe cei diferiți lor.
Pentru cei care nu au citit scrisoarea Mariei-Cristina, ea este plină de clișee, despre cât de urât este Occidentul deșănțat și cât de frumoasă este România, unde tradițiile nu au fost uitate și unde oamenii se salută cu Doamne Ajută! Spune că în Londra copiii sunt lăsați să își aleagă sexele (sic!) și alte asemenea bazaconii. Oricum, scrisoarea se află pe net, pe diverse site-uri. De ce am spus că a fost pierdută pe drum? Pentru că nici nu îi va convinge pe unii că Occidentul este pierdut, perfid și lipsit de valori, nici pe alții că România este o țară minunată.

Scrisoarea Mariei Cristina dezvăluie cel mult o serie de frustrări ale unei adolescențe perpetue, alimentată de o viață fără griji. Este ușor să le spui oamenilor care nu au pâine că se pot hrăni cu cozonac, atunci când tu ești, de fapt, proprietarul fabricii de cozonaci. Cred că singura șansă pe care o are Maria Cristina este să lucreze pentru SRI. Poate considera că a scris deja primul raport către „apărătorii neamului”.


Thesis + Antithesis = Synthesis

peromaneste:  Maria-Cristiana este ceea ce a recomandat doctorul românilor,  împuținați la număr si minte, iar Maer musca'n mâzgă.  Pe de alta parte, cei ca domnul Mărcuş de Bucureşti ar face bine sa-si trateze conationalii mai bine--de exemplu prin a incepe cu salarii mai mari.  In felul asta nu va ramane doar el cu Maria-Cristina lui in Romania, nici nu-i fain, nici nu mai merge cu mangleala daca pleaca chiar toti.  Adica, mai (i)luminati-va, mai Marcuşilor din Romania!!!  

P.S.  Semne bune anul are din moment ce iluminarea incepe de obicei cu noile generatii.





24.7.13

tradarea intelectualilor care tac despre cele care conteaza


Apel către intelectualii români: Treziţi-vă, România e făcută praf...


Se vorbeşte tot mai insistent că politicienilor români (dintr-o clasă submediocră, cinică, necinstită, coruptă; care de la Revoluţie încoace n-au făcut decât să îngroape de vie România, vânduţi intereselor „capitalismului de tip occidental”) nu le-a mai rămas decât să dezmembreze ţara. După ce au distrus economia (industria „privatizată” şi agricultura, vânzând pe mai nimic şi resursele naturale, inclusiv cele energetice; lasă că s-a furat ca-n codru) şi finanţele publice (au făcut tot posibilul să fie cumpărate băncile de către străini şi au înglodat România în datorii fără precedent la FMI), după ce au distrus Sănătatea şi Educaţia, după ce au sărăcit cu metodă populaţia (salariile şi pensiile sunt cele mai mici posibile în cadrul Uniunii Europene; motiv să plece românii în masă în străinătate, să fie sclavi), au mai rămas să distrugă şi ţara. După ce ne-au luat peste picior istoria şi eroii şi au distrus valorile naţionale! Condamnabil, actualii guvernanţi ai USL (în principal premierul Victor Ponta) au preluat temele lui Băsescu, devenit executant al sfaturilor de aneantizare a României venite din afara ţării, dinlăuntrul UE şi din SUA – de la exploatarea gazelor de şist (care vor pustii România, vor dispărea apele subterane potabile, şi apa potabilă e avuţia cea mai de preţ din viitor, la distrugerea mediului cu cianuri la Roşia Montană, prin exploatarea aurului şi argintului de către mafia străină, România având un câştig minim) şi până la „regionalizare” (consemnată într-o nouă Constituţie)… Plus „retrocedarea proprietăţilor” ocupanţilor Transilvaniei, îndeosebi urmaşilor grofilor unguri.
Noua regionalizare pregăteşte, de fapt, federalizarea ţării în numele autonomiei administrativ-teritoriale – ungurii fiind cei mai interesaţi de această ruptură (ei fiind hotărâţi să aibă statut special în interiorul României, să aibă parlament şi guvern propriu, să taie şi să spânzure după propria voinţă, ignorând integritatea şi legile statului român). De luat aminte, acum, când scriu, trist, aceste rânduri, preşedintele Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro Tibor, susţine că ar trebui să existe două regiuni administrativ-teritoriale cu statut special în noua Românie împărţită pe regiuni. ”Există două regiuni care ar trebui să fie în primul rând regiuni administrativ-teritoriale de sine stătătoare şi cu statut special. Una din aceste regiuni este, bineînţeles, Ţinutul Secuiesc, a doua este zona de Vest a ţării, numită de noi Partium” – a explicat politicianul. Acesta spune că Banatul ar trebui să fie o regiune bilingvă cu statut special, ceea ce ar normaliza relaţiile româno-maghiare. Teribil, maghiarii din România nu se mai mulţumesc numai cu Ţinutul Secuiesc (judeţele Covasna, Harghita şi Mureş), ci şi cu… Banatul, pe care îl vor „cu statut special”, rupt adică de România… Fiindcă nu mă mai miră nimic (observând că se lucrează intens la pregătirea populaţiei pentru dezmembrarea ţării), ce mai citesc azi, în ziarul bucureştean „Adevărul” (care, în paranteză fie zis, demitizează constant istoria României; direcţia în acest sens fiind dată şi de managerul… Peter Imre, un afacerist maghiar) – că la Timişoara s-a serbat cu tam-tam pe 21 iulie 2013 (titlu)… Ziua Banatului: 295 de ani de la tratatul de la Passarowitz - „Tot ce ne face azi mândri că suntem bănăţeni nu ar fi existat fără acest moment“! Articol semnat de un… maghiar, Ştefan Both, care consideră că Banatul a intrat în Europa după ce a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1718! Auziţi:Tratatul de la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost cel prin care s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic. Banatul a devenit o provincie europeană şi creştină. În 21 iulie se împlinesc 295 de ani de la semnarea Tratatului de la Passarowitz, între Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Imperiul Otoman. În urma acestui acord, Banatul şi alte teritorii stăpânite de otomani sunt încorporate Casei de Habsburg. Este, practic, momentul de (re)naştere a Banatului, care a devenit din nou o provincie europeană şi creştină, iar măsurile luate de noua administraţie au reconstruit aproape de la zero o regiune aflată în degringoladă. 21 iulie 1718 a fost momentul care a dus la apariţia unei noi “Ţări de Coroană", numită Banatul Timişoarei, Banatul timişean ori, simplu, Banat. “Aproape tot ce ne (mai) face azi mândri că suntem bănăţeni nu ar fi existat fără acest moment. De aceea, considerăm că această dată este ziua Banatului, atât cât mai există el în conştiinţa unora. Le dorim tuturor celor care simt că au ceva de sărbătorit astăzi un La multi ani cu sănătate!”, a declarat Cristian Colojoară, reprezentantul Ligii Bănăţene. Cine o fi acest mare patriot cu nume de român Constantin Colojoară, încântat că Banatul lui a intrat sub ocupaţie habsburgică (apoi, din 1867, sub ocupaţia austro-ungară, până în 1918, când a fost proclamată inutil „Republica Banăţeană” în interiorul României Mari)? Personal, mă tem că marii intelectuali bănăţeni de azi (susţinători ai lui Băsescu şi ai intereselor imperiale din interiorul Uniunii Europene; nu întâmplător Austria domină piaţa financiară şi bancară românească, luând României pe bani simbolici şi cea mai mare resursă naturală energetică, de petrol şi gaze, „Petrom”, procedând de la Revoluţie încoace, peste toată România, ca un ocupant) sunt pregătiţi să facă jocul murdar al politicienilor maghiari (românofobi) şi să ceară, tacit, în numele noii regionalizări, separarea de România, cu statut special.
Pe de altă parte, credeţi că întâmplător oficialităţile de la Budapesta, în interiorul Uniunii Europene, dau declaraţii iredentiste, cerând ruperea „Ţinutului Secuiesc” de România, practic? E culmea, venit la manifestările de protest din 21 iulie 2013 din „Ţinutul Secuiesc” (organizate de partidul maghiar al lui Laszlo Tokes, PPMT) legate de noua regionalizare, un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului ungar de Externe (Zsolt Nemeth) a declarat că Ţinutul Secuiesc este „o regiune unitară şi indivizibilă” şi că va veni o vreme când acest lucru va fi recunoscut… Oare unde sunt intelectualii români (inclusiv scriitori) care să ia atitudine faţă de atacurile făţişe ale politicienilor maghiari la integritatea României? Fiindcă de la politicienii români nu mai avem nimic bun de aşteptat, sunt de proastă calitate morală, lipsiţi de patriotism şi de cel mai elementar simt naţional, de apartenenţă la un neam şi la o ţară – atâta câtă e România (cu teritorii pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial, ocupate de URSS; nu mai pun la socoteală că Basarabia şi-a declarat „independenţa”, în 1991, în loc să se întoarcă la patria-mamă; ea e un exemplu de cât de uşor provinciile care apar după noua regionalizare îşi pot declara „independenţa”, sau cere „statut special de autonomie”, prin federalizare, să aibă parlament şi guvern sau legi proprii). Până unde s-a ajuns, cu o conducere la Bucureşti lipsită de clarviziune? Până la ameninţări. Un alt lider al minorităţii maghiare ne anunţă: Noi, secuii, populaţie majoritară în Ținutul Secuiesc, nu vom vota niciun plan care ar dezmembra Ținutul Secuiesc ori l-ar îngloba într-o unitate administrativă mai mare. În sfârşit, vă asigur că noi, secuii, nu vom lăsa ca pământul nostru natal să cadă pradă incompetenţei şi urii şi dacă este necesar vom face uz de mijloacele nesupunerii civice pentru a păstra integritatea Ţinutului Secuiesc (o spune preşedintele Consiliului National Secuiesc, Izsak Balazs). Cum ar vrea liderii politici ai maghiarilor să fie împărţită Transilvania? De curiozitate: Părţile Transilvaniei - Partiumul, Banatul, Maramureş, Ţara Moţilor, Pământul Crăiesc şi Ţinutul Secuiesc - reprezintă o moştenire istorică ce aparţine tuturor popoarelor Ardealului, ele fiind regiuni naturale cu istorie şi cultură specifică, tradiţii şi identitate proprie (liderul PPMT Târgu Mureş, Jakab Istvan). Pe 21 iulie 2013, la ieşirile în stradă ale maghiarilor care vor autonomie teritorială, un singur român a reacţionat explicit, a recunoscut preşedintele PPMT Sfântu Gheorghe, Nemes Elod – el declarând acum că, la un moment dat o femeie (româncă) a scuipat steagul secuiesc arborat în apropierea scenei unde s-au ţinut discursurile!
Pe acest fond de derută naţională, gestul IPS Ioan Selejan, arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, de a împărţi tricolorul României enoriaşilor în judeţele în care românii sunt minoritari este mai mult decât semnificativ şi fericit. Iar reacţia liderilor politici ai maghiarilor majoritari, de a considera această împărţire a steagurilor României drept o provocare, dă de gol reaua-credinţă, ultranaţionalismul lor şi gândurile ascunse (vor o desprindere teritorială de România a „Ţinutului Secuilor”, cu vamă la graniţe, şi afilierea „cu statut special” la Ungaria; românii din acest ţinut fiind invitaţi să-l părăsească pentru totdeauna, să-şi rupă rădăcinile; Tricolorul românesc şi credinţa ortodoxă, care îi unesc pe români, fiind duşmanul lor de moarte). Este de necrezut că liderii maghiari pot fi atât de ticăloşi, încât să considere o provocare faptul că românii vor să arboreze Tricolorul legal în propria lor ţară, acasă la ei, în Covasna şi Harghita, judeţe dominate de maghiari! În schimb, ei, maghiarii, pot să arboreze oficial steagul „Ţinutului Secuiesc”, ilegal… De ce românii minoritari din Harghita şi Covasna trebuie să trăiască pur şi simplu cu frică, să nu fie brutalizaţi dacă arborează Tricolorul acasă la ei de către maghiarii extremişti? De ce nu se autosesizează Procuratura Generală? Liderii politicieni români de ce nu reacţionează? Pe mâna cui a încăput România? Străinătatea are tot interesul să facă praf România, pe mâna conducătorilor noştri trădători – dar intelectualii de ce tac?


peromaneste:  Pe vremuri, ma numaram printre cei dusi cu vorba de ghedesisti, inclusiv in a nici nu ma uita la ce scria Vadim Tudor, pe asta-l detestam programatic, ca si cum asa treceam testul de apartenenta la lumea buna.  Dupa aceea, dela varii distante, mi-am  zis:  Vadim nu-i o singularitate romaneasca, iar genul asta de intelectual public se cheama in mai tot locul conservator.  Am trecut dupa aceea la apararea dreptului lui Vadim Tudor de a fi spus ceea ce prea putini aveau curajul s-o faca, macar asa, de dragul argumentului complet.  Numai ca Vadim Tudor n-a mai rezistat pana cand s-a produs dumirirea pe scara mai mare--l-au inbolnavit si izolat.
Acum ca citesc cele scrise de Stoiciu, sunt singurul care se intreaba: Unde ai fost intelectual roman, prin lume si acasa, de ai ramas ratacit?  Mai mult, pe Paunescu l-au ingropat vremelnic, putem macar acum sa-l recuperam pe Vadim si toti cei ce simt si gandesc pe-romaneste?  
 
A tăcea înseamnă a consimţi (Octavian Paler)


P.S.  Iata ca se mai aude inca o voce despre cele ce conteaza:



“Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC pe scurt) se află în procedura de Evaluare a Impactului Asupra Mediului - etapa de analiză a calităţii Raportului EIM - şiluarea Deciziei privind emiterea Acordului de Mediu. În vederea finalizării acestei proceduri, MMSC iniţiază o consultare a publicului asupra condiţiilor şi măsurilor ce trebuie incluse în Acordul de Mediu pentru Proiectul Minier Roşia Montană, ... în vederea maximizării beneficiilor de mediu aduse de Proiectul ROŞIA MONTANĂ” (sublinierile ne aparţin).
Deci, cu toată opoziţia argumentată a Academiei Române, a Bisericii Ortodoxe şi a altor culte, a sute de profesori din ASE, a zeci de arheologi, geologi şi arhitecţi, a peste o mie de personalităţi, oameni de cultură, din străinătate, a ICOMOS, a zecilor de ONG-uri, a locuitorilor Roşiei Montane organizaţi în asociaţia Alburnus Maior, cu toate argumentele de natură juridică, economică, culturală, de mediu împotriva proiectului minier, cu toate zecile de mii de observaţii negative ale publicului la adresa proiectului, făcute cu ocazia consultărilor publice, MMSC a luat decizia de a emite Acordul de Mediu (ce va fi făcută de către Guvernul României) pentru Proiectul Minier Roşia Montană: este revoltător!
MMSC ne şi spune de ce a luat această decizie: proiectul Roşia Montana va aduce “beneficii de mediu” (după ce Ministerul Culturii a dat ruşinoasele descărcări de sarcină arheologică , “spunând” că proiectul, care va distruge patrimoniul arheologic, cultural şi istoric de la Roşia Montană, va aduce “beneficii culturale”).
Şi, culmea cinismului, MMSC vrea să ne şi consulte asupra propunerilor sale de condiţii şi măsuri ce ar trebui incluse în Acordul de mediu, în scopul maximizării acestor beneficii de mediu.
Propunerile MMSC de condiţii şi măsuri, reunite sub titlul: “NOTA PENTRU CONSULTAREA PUBLICULUI IN VEDEREA MAXIMIZARII BENEFICIILOR DE MEDIU ADUSE DE PROIECTUL ROSIA MONTANA PRECUM SI IMPLEMENTAREA UNUI SET DE CONDITII SI MASURI CARE SA ASIGURE REABILITAREA INTEGRALA A FACTORILOR DE MEDIU, IAR POLUAREA ACTUALA DIN PERIMETRUL ROSIA MONTANA ELIMINATA (sic!)”, pe scurt Nota, sunt prezentate în anexă.
Analizând propunerile reţinute din documentele RMGC în Nota MMSC, observăm că ele sunt împărţite în trei mari capitole (A, B, C), în funcţie de cele trei etape considerate în proiectul RMGC (construcţie, exploatare, închidere, respectiv):
A. Propuneri de masuri in timpul realizarii proiectului
B: PROPUNERI DE MASURI IN TIMPUL EXPLOATARII
C: PROPUNERI DE MASURI PENTRU INCHIDERE/DEMOLARE/DEZAFECTARE SI REABILITAREA TERENULUI IN VEDEREA UTILIZARII ULTERIOARE.
Remarcăm că etapa a 4-a, de post-închidere a minei, care va dura zeci şi chiar sute de ani, şi care ar trebui să intereseze în foarte mare măsură un guvern responsabil (căci este vorba de ceea ce va lăsa moştenire generaţiilor viitoare), este tratată tangenţial şi foarte superficial, în cadrul etapei 3 de închidere (şi nu separat) în proiectul RMGC, şi deci, corespunzător, în capitolul C (şi nu separat), în Nota MMSC.
Mai remarcăm imediat că, în titlurile celor trei capitole, au dispărut “condiţiile” şi au rămas doar “măsurile”; că în titlul capitolului A se confundă “realizarea proiectului” cu “construirea proiectului”, şi că de fapt nu este vorba de “construirea proiectului”, ci de “construirea minei (minelor) prevăzută în proiect”.
În capitolul A, secţiunea “Patrimoniu arheologic”, de exemplu, se remarcă recunoaşterea faptului că cercetarea arheologică nu a fost finalizată în zona Orlea şi că deci descărcările de sarcină arheologică acolo vor fi date indiferent de starea de fapt ce va fi găsită la faţa locului şi de regimul de protecţie aplicabil siturilor arheologice din zona Orlea: “anterior demarării lucrărilor de construcţie şi exploatare in zona Orlea ... Titularul va finaliza cercetarea arheologică preventivă pentru monumentele istorice - situri arheologice... şi va obţine toate avizele, acordurile, autorizaţiile şi certificatele necesare în vederea realizării construcţiilor. Până la finalizarea cercetărilor arheologice şi obţinerea certificatelor, avizelor, acordurilor sau autorizaţiilor necesare pentru executarea lucrărilor de construcţii, Titularul va respecta regimul de protecţie aplicabil siturilor arheologice din zona Orlea ...”
De asemenea, se remarcă măsura: “realizarea unor replici ale unor lucrări miniere romane reprezentative din Masivul Cârnic”, care dovedeşte, pe de-o parte, recunoaşterea importanţei acelor lucrări miniere romane, iar pe de altă parte, incultura/lăcomia/inconştienţa statului român care-l face să se mulţumească cu nişte replici.
Capitolul C abundă în repetarea obsedantă a textului sec: “Titularul va respecta măsurile stabilite la construirea Proiectului, ce se aplică în mod corespunzător activităţilor din timpul inchiderii Proiectului.”
Fără a intra în alte detalii, apreciem că Nota MMSC este un document realizat mecanic şi superficial, prin metoda copy-paste, din multiplele documente ale RMGC; este metoda folosită cu “succesuri” şi de alte autorităţi la realizarea proiectelor pentru absorbţia fondurilor europene, criticate recent de autorităţile europene. De aceea, propunem retragerea Notei.
Răsfoim, a câta oară, Constituţia României, şi ce găsim:
Art.16.- (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Art.33.- (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
Art.35.- (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
Art.54.- (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
Art.54.- (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.
Art.90.- Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Art.135 (2) Statul trebuie să asigure:…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;..
Amintim, a câta oară, şi că satul Roşia Montană (centrul comunei cu acelaşi nume) apare pe lista monumentelor istorice publicată în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel: lacategoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romană; la categoria II, cu 42 monumente; iar lacategoria III, cu „Monumentul comemorativ al lui Simion Balint ”.
Răsfoim din nou şi Legea Minelor nr. 85/2003, care spune:
Art. 11. – (1) Efectuarea de activitati miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, … sunt strict interzise.
(2) Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului,....
Art. 22. – (1) Începerea activităţilor miniere prevăzute în licenţă se autorizează în scris de către autoritatea competentă, în termen de până la 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente:
....d) acord/autorizatie de mediu; ...
şi ne amintim că Licenţa 47, care este considerată eronat ca fiind Licenţa pentru proiect, a fost aprobată prin H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999 şi a intrat în vigoare la 21 iunie 1999, deciacum 14 ani!
Şi ne întrebăm atunci, a câta oară: cum pot nişte funcţionari publici să încalce atâtea articole din atâtea legi? Cum vor respecta atunci ei (condiţiile şi) măsurile propuse în acest (draft de) Acord de mediu? Să ne amintim că, de exemplu, uzina de procesare din Valea Roşiei şi iazul de decantare din Valea Săliştei ale minei vechi de la Roşia Montană au funcţionat timp de 2 ani (2004 - 2006) în afara Licenţei 47 (din cauza modificării perimetrului Licenţei), deci ilegal, şi asta cu acordul autorităţilor. Că amprenta proiectului depăşeşte perimetrul Licenţei 47, fapt nesemnalat de MMSC. RMGC a fost titular, din 2000, al exploatării miniere vechi, închisă în 2006; a practicat oare RMGC “spălarea roţilor echipamentelor şi vehiculelor la ieşirea din uzina de procesare” (cum scrie acum în Notă, la capitolul A, că va face în exploatarea miniera nouă, conform legii) ? Licenţa 47 a fost ţinută la secret; aşa vor fi ţinute la secret şi activităţile prevăzute în proiect; cum vom afla atunci dacă legile şi Acordul de mediu vor fi respectate ?
Lipsa de încredere în autorităţile statului (motivată de repetatele încălcări ale legii chiar de către ele) şi ignorarea de către autorităţile statului a argumentelor specialiştilor dezinteresaţi în luarea deciziilor (cauzată de corupţie, de lipsa de fidelitate faţă de ţară, sau faţă de interesul naţional?) sunt principalele cauze ale disperării, ale strigătului nostru de revoltă. Mai suntem un stat de drept, mai suntem o democraţie?
Cerem, a câta oară, oprirea proiectului RMGC, prin neeliberarea Acordului de mediu.
La ce ne-a servit intrarea în UE şi în NATO, dacă cedăm pe nimic resursele naturale neregenerabile (petrolul, gazul, aurul, cuprul, metalele rare etc.), dacă împingem să plece din ţară tinerii şi specialiştii (medici, profesori, informaticieni etc.), şcoliţi gratuit de către statul român, dacă vom pierde proprietatea asupra terenurilor şi dacă vom liberaliza preţul la gaze (cu preţul distrugerii economiei), în condiţiile în care venitul mediu al românului este atât de mic, dacă ne vom diviza singuri pe regiuni, pentru a fi stăpâniţi mai bine de alţii, dacă pierdem pe zi ce trece suveranitatea ţării, dacă vom rămâne 8 milioane în 2100 (cu minorităţi conlocuitoare cu tot)!? Pentru ce toate acestea? Pentru BANI sau din prostie?
Nu suntem în stare să facem proiecte ca să atragem 40 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană, dar ne vindem pe nimic resursele! Pentru că “este România altfel” (Lucian Boia)?
Unde eşti Gheorghe, unde eşti Ioane?
Bucureşti, 22 iulie 2013
Afrodita Iorgulescu
Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice



22.7.13

Alain Delon: Ei bine, îmi este foarte greu să trăiesc în această epoca în care se banalizează tot ceea ce este împotriva naturii


Alain Delon, originally uploaded by Ivan Bessedin.

Alain Delon a comentat într-un interviu recent acordat publicaţiei Figaro Magazine subiectul adopției de către cuplurile de homosexuali.

În pofida unor proteste vehemente, în aprilie 2013, Franţa a legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, conferind drepturi civile cuplurilor gay şi posibilitatea de a adopta copii.

"(...) am impresia că se încearcă a se impune ideea că a fi cu cineva de sex opus sau de acelaşi sex, este la fel. Ori, acest lucru este foarte grav. Nu sunt împotriva mariajul gay, sau mai degrabă îmi este indiferent, însă în ceea ce priveşte adoptarea copiilor de către aceste cupluri, sunt împotriva.

Poate că mi se va repetă că trebuie să mă adaptez vremurilor în care trăiesc... Ei bine, îmi este foarte greu să trăiesc în această epoca în care se banalizează tot ceea ce este împotriva naturii. Cu riscul de a fi considerat un bătrân idiot, spun că ceea ce se întâmplă mă şochează", a declarat actorul.

Alain Delon a vorbit și despre femei, care, spune cu regret actorul, și-au pierdut din feminitate.

"Datorez viaţă mea şi carieră femeilor", a spus actorul, regretând că astăzi reprezentantele sexului frumos preferă să-şi ascundă o parte din calităţile feminine.

"Este păcat, pentru că nimic nu este mai frumos pe lume decât o femeie. Asta am gândit întotdeauna. O femeie adevărată, care îşi păstrează aerul de femeie...".

19.7.13

Mugurel Isărescu n-a aflat ca si din consumul de praz iti miroase gura?


isarescu, originally uploaded by simpaticu_x.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat, joi, într-o conferinţă referitoare la supravegherea pieţelor financiare, că “salvarea băncilor cu bani publici este un atac la democraţie.

Să stabilizezi o bancă mare cu bani de la buget înseamnă costuri enorme, dar și un atac la democrație, a spus Isărescu.

"O bancă mare (...) dacă vrei s-o stabilizezi cu bani de la buget ai nişte costuri enorme. Şi apoi, de ce să plătească contribuabilii. Vedeţi la ce problemă de atac la democraţie se ajunge. De ce să nu plătească acţionarii şi cei care au beneficiat de dobânzi de 5%, ca deponenţii de la Bank of Cyprus", a afirmat guvernatorul BNR.

[El ce-o fi facut cu cele 20 miliarde luat de Ba'secu dela FMI in 2009? Mai grav, a stabilizat aventurierii financiari neromani.]

Nivelul garantat de 100.000 de euro pe deponent şi pe bancă este suficient pentru realitatea economică şi socială din România, spune șeful băncii centrale.

„Pe piaţa românească nu există bănci, dar sunt instituţii de credit mari comparativ cu economia românească, a spus Isărescu, adăugând că la baza stabilităţii financiare trebuie să stea un cadru transparent.

"E nevoie de ieşirea ordonată a instituţiilor din piaţă, în special a celor mari, «too big to fail»(...). Din fericire, în Romania nu avem bănci foarte mari pentru a falimenta, comparativ cu cele internaţionale. Unele sunt mari comparativ cu economia românească. Noul cadru european va introduce recapitalizarea internă", a spus Isărescu.

[Adica plosnitele din Romania nu sunt asa mari, ele sug de pe un aproape-cadavru. 'Din fericire'.]

Cele mai mari bănci în funcţie de active sunt BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank şi Unicredit Ţiriac.

Falimentul unei instituţii de credit foarte mari poate să afecteze atât stabilitatea financiară, cât întreaga economie a unei ţări, a atras atenția guvernatorul.

Isărescu a comentat și declarația economistului-şef al BNR, Valentin Lazea, referitoare spargerea depozitelor mari şi distribuirea sumelor în mai multe bănci.

Acesta a apreciat să sfatul lui Lazea a fost unul de bun-simţ, exagerat însă ulterior în dezbaterea publică.

În opinia guvernatorului, prevenirea fragilităţii stabilităţii financiare este asigurată în primul rând de un cadru transparent.

[Ce treaba are sula cu prefectura? Sfatul lui Lazea e de kko, nu stiu pe cine are intentia sa protejeze. Problema e alta: Cat le dai voie la banci sa imprumute/creeze bani relativ la depozitele lichide?]

Isărescu mai spune că sectorul bancar este mai predispus la riscuri sistemice.

El a arătat că structura bilanţieră bancară evidenţiază un grad ridicat de îndatorare, corelat cu neexigibilitatea pasivelor în raport cu activele.

"Este o problemă solomonică, e de când lumea, dacă ţin lichidităţile din ce mai fac profit? (...) Un lucru uitat. Publicul crede că duce banii la bancă şi ei sunt păstraţi în tazaur şi primesc dobândă", a afirmat Isărescu.

[Pai cam asa trebuie sa fie, Mugurel-tontolache! Depozitarii amana gratificarea din prezent pentru viitor sau, in termeni economici, costul de oportunitate. In schimb, bancile ar trebui sa gaseasca eficient intr-adevar acele locuri unde sa se investeasca pentru crestere sustenabila, nu pe bula!]

Un alt motiv evocat de oficialul băncii centrale îl reprezintă gradul ridicat de conectivitate între instituiile de credit, care duce la propagarea în lanţ a efectelor unui faliment bancar.

"În românia n-am avut astfel de situaţii. N-a fost un bănuţ care să plece din bugetul statului şi care salveze vreo bancă (...) Am avut un caz micuţ, 07% din sistemul bancar, nici nu era banca românească era bancă străină. Depozitele care ar fi fost afectate de acel hair cut, nu ştiu dacă erau vreo sută de persoane şi aţi văzut cât tărăboi s-a făcut (...) Nu ne-a fost aşa ... n-am purtat grija celor 100 de deponenţi foarte tare, dar ne-a fost teamă de conexii, că dintr-o flacără mică se poate declanşa altceva, de contagiune, de panică bancară. Panică prin excelenţă este iraţională, nu poţi să o combaţi raţional", a spus Isărescu.

[Si atunci unde s-au dus cele 20 miliarde dela FMI?]

Un alt motiv pentru care sistemul bancar este considerat mai predispus la riscuri sistemice îl instensitatea informaţională în opinia guverantorului.

"Atrage deseori reacţii disproporţionate, apar reacţii nejustificate şi replieri dezordonate ale deponenţilor şi alte instituţii bancare şi toate acestea pot genera panică. După ce se întâmplă totul este justificat. Nu mai are nicio importanţă că panică s-a declanşat din motive nejustificate. Nu te mai ascultă nimeni", a conchis Isărescu.

[Astuia ii duhneste rau gura! Pai cauza primara a riscurilor sistemice nu-i ce afirma el, ci goana cireadei dupa investitii speculative. De ce continui sa ma iau de praz-uscat asta? Pentru ca sunt oameni 'seriosi' care-l vad viitor prezidentiabil, nemaivorbind ca asta-i unul si acelasi de douzacisiceva de ani in care... stiti si voi.]


S-A GASIT CAUZA PENTRU CARE OMENIREA E IN CRIZA ECONOMICA



...Nu e pentru ca bancherii sunt hoti si-i jupoaie pe cetateni prin credite si (cu) guvernele prin taxe, ci din cauza... BICICLISTILOR!

Biciclistul este un dezastru pentru economie!
El nu-si cumpara masina, deci nu ia credit pentru bicicleta, nu cumpara benzina, nu cumpara cauciucuri de iarna, nu apeleaza la auto service, nu plateste asigurare, nici rovinieta, nici taxa de poluare, nici amenzi, in fine, nu foloseste parcarea cu plata, nu-si doteaza bicicleta cu tehnica audio de ultima generatie...

In plus nu sufera de obezitate. Deci este sanatos! Oamenii sanatosi nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpara medicamente sa infloreasca farmaciile, nu platesc analize, nu merg la medicii privati sa-i ghiftuiasca, una peste alta, nu cresc PIB-ul!


CONCLUZIE: Trebuie starpiti de mici!

18.7.13

Cu Cozmin Guşă la pescuit de truisme





Prezenţa Fondului Monetar Internaţional în România suplineşte "totala incompetenţă a administraţiei guvernamentale" din ţară, în spatele căreia se ascunde falimentul partidelor politice, susţine Cozmin Guşă. Într-o intervenţie la Realitatea TV, consultantul politic a tras un semnal de alarmă asupra costurilor pe care le implică această "plasă de salvare" reprezentată de Fond.

"FMI, astăzi, este o organizaţie în criză, una desuetă, care încearcă să se reformeze pe spatele unor ţări care îi urmăresc programele după ce marea majoritate a ţărilor emergente, dacă vrem grupul BRICS, refuză să mai audă vreodată de FMI, având în vedere strategiile perdante din aceste ţări pe care FMI le-a implementat. România, pe de altă parte, ca să vorbim din punct de vedere geo-strategic, este într-un triunghi de presiune de tip imperialist, care e reprezentat de către SUA, Uniunea Europeană, respectiv Rusia sau lumea post sovietică. Fiecare cu influenţele sale. Din punct de vedere al alianţelor pe care România le are, latura cea mai puternică a acestui triunghi este cea reprezentată de presiunea SUA, care este personificată în strategiile macro-guvernamentale de către prezenţa FMI-ului, care azi stă să suplinească totala incompetenţă a administraţiei guvernamentale din România care, de fapt, ne arată falimentul partidelor politice care, în loc să promoveze profesionişti, au promovat, rând la rând, nepoţei, mătuşi, verişori, oameni incompetenţi care azi administrează România şi care, din criză de soluţii, lucruri pe care Băsescu, Ponta sau alţi susţinători ai acordului cu FMI nu vor să le amintească pentru că sunt generatorii lor, apelează la această plasă de salvare numită 'FMI', uitând să spună cât de mult ne costă această plasă de salvare cel puţin din două puncte de vedere: unul pragmatic, legat de plata unor dobânzi, şi unul mult mai pragmatic, legat de lipsa de soluţii româneşti, naţionale, pentru că FMI nu vine aici să implementeze soluţii naţionale, ci unele aplicabile oriunde în lume, care nu văd interesul naţional, ci văd interesul Fondului, care este o organizaţie compozită, dominată printr-un drept de veto de SUA, care sunt şi acţionarul majoritar al acestui FMI chiar dacă el e condus, prin convenţie, de câte un european, de fiecare dată. Şi am văzut calităţile acestor europeni, de la Christine Lagarde până la Dominique Strauss-Kahn. Dacă ne uităm la CV-ul celor care au fost acolo, ne dăm seama cât de şantajabili sau puţin profesionişti au fost, şi atunci românii pot să-şi închipuie cum au fost strategiile FMI implementate", a spus consultantul politic Cozmin Guşă, într-o intervenţie la Realitatea TV, în emisiunea "Jocuri de putere".

În opinia sa, FMI acţionează ca "un administrator judiciar incorect" al unei ţări aflate în insolvenţă.

Totodată, spune Guşă, alianţa cu FMI "omoară" soluţiile de tip românesc care ar putea să fie generate în ţară.

"Marea mea tristeţe e legată de acest mimetism în faţa strategiilor Fondului pe care o clasă politică coruptă, cu un ministru în funcţie condamnat, cu un premier care lucrează după dictare şi care nu pare să mai fie un prim ministru al României, ci al unor alte forţe pe care mi-e greu să mi le închipui acum, le implementează cu litere de lege şi ajungem ca un economist prestigios ca domnul Cîţu să vină să tragă un semnal de alarmă spunând 'Domnilor, s-ar putea să fie şi în România soluţii, nu trebuie să lucrăm după dictare!' pentru că, de fapt, această alianţă cu FMI omoară soluţiile de tip românesc pe care încă, din fericire, am mai avea posibilitatea să le generăm din inteligenţa care a mai rămas în România şi care nu a plecat în altă parte", a adăugat Guşă.
______________________


Caught in the IMF web


Într-o scrisoare deschisă transmisă luni, 15 iulie, directorului FMI, Christine Lagarde, economistul Florin Cîţu atrage atentia asupra ineficienţei acordul cu FMI.

“Vă scriu pentru a vă ruga să nu mai semnaţi un nou acord stand-by între România şi FMI, chiar dacă un asemenea acord va fi etichetat ca «preventiv». Din păcate, aceasta este singura opţiune viabilă pentru ca economia românească să revină pe creştere şi pentru a determina clasa politică să-şi asume reformele economice. Într-adevăr, relaţia FMI-România este una veche. Cea mai mare parte dintre acordurile stand-by, cu toate că nu au fost finalizate, au contribuit la declinul actual al economiei româneşti. Până la ultimele două acorduri această contribuţie a fost în mare parte pozitivă. Cu toate acestea, începând din 2009, relaţia FMI-România nu a fost una benefică pentru economie sau pentru populaţie”, consideră economistul.

În această perioadă, directorul general al FMI, Christine Lagarde, se află în vizită la Bucureşti pentru a susţine un discurs despre identificarea unei “noi paradigme de creştere” economică în regiune, urmând ca imediat după încheierea vizitei, pe 17 iulie, o misiune a FMI să vină la Bucuresti pentru discuţii privind un nou acord de împrumut cu România.

“Este mai bine pentru România să fie pe picioarele ei. Ideea că ne împrumutăm la dobânzi mai mici, ca urmare a credibilităţii pe care ne-o oferă acordul preventiv cu FMI, este o poveste. Ne împrumutăm oricum, la dobânzi mari, iar preţul creditului este dictat de informaţiile pe care le au investitorii despre România”, a declarat Florin Câţu pentru Agenţia r/News.

Florin Câţu consideră că politicienii mimează reformele economice, sub protecţia acordului cu FMI.

“FMI a fost spectator în timp ce stocul de arierate s-a dublat comparativ cu 2008 şi a rămas apoi la acest nivel. FMI a fost spectator şi a privit cum companiile de stat, care ar fi urmat să fie privatizate, au rămas o gaură pentru resursele bugetare. FMI a fost spectator şi a privit cum Banca Centrală ratează propriile ţinte de inflaţie în fiecare an (inflaţia a fost mai mare decât ţintele)”, se arată în scrisoarea deschisă transmisă de analistul Florin Cîţu directorului general al FMI, Christine Lagarde.
Scopul celor două programe stand-by a fost creşterea economică. Analistul este de acord că majoritatea soluţiilor, cu excepţia creşterii TVA şi a managementului privat la companiile de stat, ar fi antrenat creşterea economică. Din nefericire, însă, spune Cîţu, tocmai soluţiile de susţinere a creşterii economice au fost cele pe care clasa politică le-a amânat permanent. Mai mult, amânările repetate ale reformelor economice au fost aprobate de fiecare misiune FMI care a dat notă de trecere după toate vizitele trimestriale.

“Dacă FMI ar fi forţat ca oricare dintre aceste ţinte să fie îndeplinite, astăzi România nu ar fi avut un PIB potenţial de sub 1%, în scădere de la 5,5% în 2008. România nu ar fi avut încă cea mai mare inflaţie din UE, fiind totodată cea mai saracă ţară”, susţine Florin Câţu.

Indicatorii economici înregistraţi în ultimii doi ani sunt folosiţi de analistul economic ca argumente pentru neîncheierea unui nou accord cu FMI.

“PIB potenţial semnificativ mai mic, datorie publică de aproape patru ori mai mare, şomaj mai ridicat, un stoc de arierate aproape dublu faţă de 2008, niciun progres în privatizare, salariile publice la 7,4% din PIB, pondere mai mare decât în 2007, an cu creştere economică de 5%, cheltuieli curente ca procent din total cheltuieli la nivelul maxim din 1989, şi, desigur, cu inflaţie ridicată”, arată analistul economic.

În aceste condiţii, anunţul recent al FMI, potrivit căruia acordul 2011-2013 a fost finalizat cu succes, nu ajută economia României, subliniază Florin Cîţu.

În finalul scrisorii, Cîţu precizează că în aprilie 2008 a solicitat autorităţilor să semneze un acord stand-by cu FMI fiind convins la acel moment că instituţia internaţională este singura capabilă să forţeze clasa politică românească să implementeze reformele.

“Este trist că ultimii patru ani mi-au arătat că FMI este mai interesat de propria imagine publică decât de rezultatul acestor acorduri. Din acest motiv, vă rog respectuos, să nu semnaţi o nouă înţelegere cu România şi să tranferaţi responsabilitatea reformei către clasa politică, căreia de fapt îi aparţine”, încheie Cîţu scrisoarea transmisă directorului FMI.

Primul care a atras atenţia asupra ineficienţei acordului cu FMI a fost chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. În februarie 2012, guvernatorul spunea că încheierea unui nou acord cu FMI ar putea face mai mult rău decât bine.

“Romania ar trebui să nu mai încheie un nou acord cu FMI după finalizarea înţelegerii actuale, programata pentru 2013, pentru că nu ar da un semnal bun pieţelor. Cel mai bine ar fi să ieşim din acest acord, ceea ce ar însemna că lucrurile merg bine şi nu mai avem nevoie de profesor. Dacă te mai lungeşti într-un asemenea acord, nu va mai fi un mesaj bun”, declara Isărescu.

Recent, guvernatorul s-a răzgândit. “Recomand încheierea unui nou acord cu Fondul pentru că s-a dovedit a fi benefic. Un acord îţi oferă o ancoră şi o credibilitate care îţi permit să te împrumuţi mai ieftin pe pieţele de capital. Nu cred că România ar fi câştigat o asemenea credibilitate dacă stătea doar pe picioarele ei. Asta este o realitate!”, declara Mugur Isărescu, pe 1 iulie.

Cel mai recent acord al României cu FMI şi UE, în valoare de 5 miliarde de euro, a fost tratat de autorităţile române ca preventiv, fără să fie trase fonduri. Anterior a existat o înţelegere de tip stand-by, de circa 13 miliarde de euro, semnată în 2009 şi finalizată în 2011. Acordul de tip preventiv a fost parafat în primăvara anului 2011, în continuarea acordului început în 2009, şi trebuia să se încheie în martie 2013. Board-ul FMI a aprobat în martie cererea autorităţilor române de extindere cu trei luni a acordului, pânã la sfârşitul lunii iunie, astfel încât guvernul să aibă timp să reducă arieratele şi să adopte măsuri de îmbunăţire a managementului companiilor de stat.


IMF-HAL


Printr-o scrisoare deschisă, economistul Florin Cîţu i-a solicitat directorului FMI, Christine Lagarde, să nu aprobe un nou acord cu România.

Invitat la Realitatea TV, la emisiunea "Jocuri de putere"., Cîţu a explicat că economia nu mai poate suporta încă doi ani de reforme "mimate".

"În februarie am prezentat un raport în care am arătat că ţintele din acordul cu FMI nu au fost îndeplinite. De atunci spuneam că România doar a mimat reformele, cu votul FMI. Am avut atunci multe discuţii în contradictoriu cu ministrul delegat al Finanţelor... Toată lumea a sărit împotriva mea spunând: “Noi ne vom îndeplini acordul cu FMI!”.

Acum câteva zile am văzut că România de fapt nu şi-a îndeplinit vreo 11 puncte din cele 17 din acordul cu FMI şi Fondul a închis din nou ochii şi a spus:

„Da, România primeşte notă de trecere!'", a spus Florin Cîţu, în emisiunea "Jocuri de putere".

Ce l-a determinat să scrie acea scrisoare?

"Ideea în spatele acestei scrisori e foarte simplă: România o e o ţară mult prea săracă - de fapt e cea mai săracă ţară din Europa, cu cea mai mare inflaţie - şi nu-şi mai permite încă 2 ani în care să nu facă reformă, doar s-o mimeze, să ţină lucrurile doar ascunse şi să bage sub preş mizeria", a spus Cîţu.

Totodată, acesta atrage atenţia că Fondul a avut şi câteva "idei bune" pentru România, dar acestea nu au fost puse în aplicare pentru că "nu exista interes din partea clasei politice".

"Pe hârtie, FMI, în afară de creşterea TVA, a dat şi câteva idei bune, ţinta de scădere a arieratelor, de exemplu, ca statul să-şi plătească datoriile către privat. Câteva lucruri erau bune, numai că nici cele bune nu au fost făcute pentru că nu exista interes din partea clasei politice. Dacă statul plătea acele arierate, trebuia să taie din altă parte. Există zone de unde poate să taie, cheltuielile cu bunuri şi servicii, de exemplu", a explicat economistul.



Iata aici linkul la editia din 17 iulie 2013 a emisiunii Jocuri de putere, in care-i puteti vedea pe toti: http://www.realitatea.net/jocurideputere.html#emisiune17Iulie2013-2215 




peromaneste:  Cozmin are dreptate, Florin este tributar neoliberalismului care pana una alta a creat... dezastrul in care ne aflam.  

Daca statul roman poate avea o politica economica, alta decat aceea a scaderii taxelor pe care o sustine Cîţu, e discutabil--intr-un asemenea stat in care politici nationale de dezvoltare sa aiba loc la intersectia dintre public si privat, ai nevoie de patrioti competenti sau macar dispusi sa invete repede, nu de partide care au promovat mizerii umane, aici a avut Guşă dreptate, de exemplu.  Ori se vede ca cel putin in Romania lui Constantinescu, Basescu si acum Ponta, sub pretextul reformelor, se trag cele mai distrugatoare tunuri impotriva a tot ce exista in Romania.  Mai mult, e greu de imaginat ca un model mai etatist ar fi fost tolerat in Romania, si asta poate ca-i greseala sincera a regimurilor Iliescu:  de a crede ca puteai merge impotriva valului neoliberal.   

Cu toate astea, Florin Cîţu ne da exemplul Bulgariei sau Suediei de crestere a venitului la stat din taxare dupa scaderea nominala a taxarii.  Numai ca, de contra-exemplu, in Statele Unite acest lucru nu s-a intamplat in 8 ani sub Bush II, iar fenomenul bulgar sau suedez s-ar putea sa reprezinte comportamentul local, temporar, intr-un anume context al relatiei dintre nivelul de taxare si venitul la stat din taxare.  Nu-i cu siguranta o relatie liniara, asa cum sunt mai toate in mintea neoliberalilor...

Da, cred ca in Romania sunt prea multe taxe, desi se colecteaza prea putini bani din taxare.  Este o dialectica scapata de sub control, statul ridica miopic taxe (chiar si neoliberalul Boc), iar oamenii raspund prin evaziune...    

Nu stiu de state slabe sa fi ajuns undeva numai pe mana privatilor aflati de capul lor intr-asa zisa piatza, stiu doar ca toate miracolele asiatice (acestea fiind cele mai recente, dar SUA sau Marea Britanie au procedat oarecum la fel la timpul lor) au ajuns ceea ce sunt la intersectia unui stat puternic/autoritar, corect si a intereselor private care s-au dezvoltat cu suportul statului in parametrii stabiliti la nivel national.

S-ar putea ca domnul Cîţu sa ajunga la putere in Romania, mi-e teama ca indiferent de care-i sunt intentiile, n-o sa iasa mare lucru.  E nevoie de mult mai mult(i), chiar si d'astia neoliberali ca dansul:  E nevoie ca romanii sa ajunga la concluziile lui  Cozmin Guşă cat mai repede, dupa care creativitatea noastra isi va spune cuvantul.  Sunt sigur de asta! 





Circula pe net: Dupa 23 de ani





E nostim să adormi o națiune și apoi să-i pui imnul “Deșteaptă-te Române”
Trecut versus prezent
Capitolul 1. Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceeasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…
1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troleibuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz, …)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
Capitolul 2. Deosebiri
2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic dar cel pe care-l platim = de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceeasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro,numai..comision sa iasa…Amortizarea termocen tralelor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care candva,o cumpara(importa) din ..ROMANIA! Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vii cu seringa ta si cu medicamentele tale.
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati social e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% isi mai permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.18. Banii ce ni se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, …in toate pozitiile posibile. Pozitia 89 (in grup), e practicata de 20 de ani !
Noua ”doctrină”, în loc să stimuleze investițiile private, adună banii societății și face împrumuturi pentru ”investiții” pe care nu știe să le administreze și apoi le privatizează DE-GEABA ! La concesionarea resurselor naturale, redevențele legiferate sub rata dobânzii risipesc o proprietate pe care Constituția o cere garantată şi ocrotită prin lege [Art.136 alin.2] Și preocuparea politică este amendarea Constituției, nu a acelora care o tot încalcă și a legilor neconforme !


Twenty years now

17.7.13

Traian Basescu, un bulache cu pereche


Traian Basescu, originally uploaded by lkalamujic.

Traian Băsescu s-a întâlnit marţi la Palatul Cotroceni directorul general al FMI, Christine Lagarde.

Băsescu i-a spus şefei FMI, potrivit Mediafax, că România are nevoie să fie asistată încă doi ani.

"Am reuşit să finalizăm al doilea acord cu FMI. Să fim cinstiţi, au fost câteva probleme, dar cu bunăvoinţa tuturor acordul a fost finalizat. Acum trebuie să pornim unul nou Voi fi direct. Iniţial, Comisia Europeană nu prea a fost în favoarea unui nou acord, doar pentru că nu au astfel de reglementări referitoare la ţări cărora nu li se mai aplica procedura de deficit bugetar excesiv - ştiţi problema...dar am reuşit să avem o înţelegere cu Comisia Europeană, acum putem continua", a afirmat Băsescu la începutul întâlnirii cu directorul FMI.

peromaneste: Prostaciunea asta tradatoare n-a aflat ca FMI-ul n-a reusit in niciun loc altceva decat sa falimenteze totul?! Fraieri sunt cei care au votat pentru el, romanii basitidin diaspora chiar neavand nicio alta scuza decat prostia... Oricum, Ba'secu s-a'mperecheat cu pisoiul Ponta, iar dezatrstrul Romaniei va fi progenitura nenaturala a celor doi.

15.7.13

ADOLFO PÈREZ ESQUIVEL: Toate locurile de care depinde siguranţa colectivă sunt neprotejate, supuse asaltului săpării în sâncă, otrăvirii solului şi apelor, incendiilor

„Continuăm să pierdem fragmente de frumuseţe şi din natură din cauza lăcomiei celor care vor să se îmbogăţească imediat fără a se gândi ce se va întâmpla mâine. Dar ştiu că o undă neagră a ajuns pe plajele din Rio de Janeiro? Acesta e preţul dezvoltării Braziliei? Şi cât riscă să coste acest lucru?”, se înteabă Antonio Cianciullo, autorul unui interviu cu laureatul Premiului Nobel, Perez Esquivel.

Adolfo Perez Esquivel, cu o viaţă petrecută în apărarea drepturilor Umanităţii, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1980, este implicat acum în lupta pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale pentru apărarea mediului înconjurător, un instrument de apărare global pentru apărarea bunurilor comune.
Este de urgenţă necesară extinderea competenţei unei Curţi Penale Internaţionale de la Aja la marile la infracţiunile ambientale, considerate crime împotriva umanităţii. Şi instituirea unui Tribunal Penal European al Mediului, cu scopul de a asigura o aplicare omogenă a pedepselor. Acestea sunt propunerile convenţiei „Ambient şi securitate: către o justiţie globală” organizată la Veneţia de International Academy of Environmental Sciences şi de Fundaţia SEJF. Idee este susţinută de un grup de laureaţi ai Premiului Nobel şi de personalităţi culturale, de la Luis Sepulveda la Dalai Lama, de la Rigoberta Menchu la Mihail Gorbaciov. „Ameninţările la adresa securităţii ecosistemelor de care depinde supravieţuirea colectivă cer o instituţie internaţională capabilă să asigure puterea conceptului de justiţie”, afirmă Antonino Abrami, magistrat al Curţii de Casaţie şi inspirator al propunerii unei Curţi Penale Internaţionale pentru Ambient.

Întrebat care sunt primele cazuri care ar trebui aduse în faţa acestei Curţi Internaţionale, Perez Esquivel a răspuns: „Voi pleca de la cazul cel mai recent, cel în care sunt angajat acum. CHEVRON-TEXACO, în timpul operaţiilor de exploatare a rezervelor petrolifere din provinciile Sucumbios şi Orellana, în nordul Amazoniei, în Ecuador, au contaminat cu substanţe toxice aproape o jumătate de milion de hectare de pădure. Un masacru: daunele aduse biodiversităţii nu sunt nici măcar măsurabile, am pierdut o bogăţie extraordinară înainte de a reuşi măcar să-i cunoaştem ponteţialul, inclusiv implicaţiile în domeniul farmaceutic. Sunt apoi daunele aduse persoanelor, unele înspăimântătoare: mii de indigeni au fost constrânşi să fugă, mulţi alţii sunt morţi”.
În ceea ce priveşte reacţia legală, „Procesul ce a urmat denunţului semnat de 30 de mii de persoane, a durat 20 de ani. S-au strâns 230 de mii de pagini în timpul anchetei, inclusiv mărturiile a 40 de victime. Au fost efectuate 106 expertize şi 80de mii de analize chimice ale solului. Actelor le-a fost adăugată documentaţia asupra vărsării a 60 de miliarde de litri de apă contaminată şi a 650 de barili de petrol. Dar nu este de ajuns pentru a obţine dreptatea: până acum Chevron a reuşit să evite să plătească cele 18 miliarde de dolari cerute de magistraţii din Ecuador. De aceea spun că, deoarece poluarea se produce la nivel internaţional, este nevoie de a reacţiona tot la nivel internaţional”.

„Catastrofa din Golful Mexicului pare să nu fi însemnat nimic. Platforma petrolieră Deepwater Horizon a explodat acum trei ani, dar evaluarea daunelor continuă. Dimensiunile incidentului au fost de aproximativ zece ori mai mari decât cele, dramatice, ale dezastrului Exxon Valdez din 1989: de data aceasta au ajuns în ocean aproape 5 milioane de barili de ţiţei. Unde vrem să ajungem? Să obţinem petrol în condiţii din ce în ce mai dificile, la adâncimi imposibile ca acelea ale zăcământului din faţa coastei braziliene? În acea arie sunt mari rezerve fosile, dar pericolele sunt încă mai mari. Nu este acceptabil să mărim continuu pragul de risc, lăsând câştigul marilor companii private, în timp ce daunele sunt suportate de colectivitate”.
Petrolul pune în pericol schimbarea climatică, emisiile nocive de seră ar trebui combătute rapid. Întrebat cine ar putea face acest lucru, Perez Esquivel a răspuns: „ Situaţia climatică continuă să se înrăutăţească şi milioane de persoane sunt ameninţate de intensificarea fenomenelor extreme, ca uraganele, lungile perioade de secetă, aluviunile”.

Un nou instrument al justiţiei internaţionale ar trebui să apere mările şi atmosfera.
„Toate locurile de care depinde siguranţa colectivă sunt neprotejate, supuse asaltului săpării în sâncă, otrăvirii solului şi apelor, incendiilor. Pădurea tropicală pierde milioane de hectare anual, atmosfera este alterată de gazele care ameninţă echilibrul climatic, oceanele sunt sărăcite de viaţă şi se umplu de substanţe toxice. Este timpul să reacţionăm. Bunurile comune ale umanităţii au nevoie de un garant, de o justiţie capabilă să pună capăt prădării naturii. Am pierdut prea multe bătălii pentru că numai judecătorii şi numai guvernele nu au avut forţa de a se opune multinaţionalelor. Singuri nu putem învinge: trebuie să ne unim pentru că riscul creşte cu fiecare zi care trece”.
Perez Esquivel pare pesimist în ceea ce priveşte viitorul mediului înconjurător...
„Nu, nu cred că sunt pesimist, încerc să văd cu claritate pericolele. Dar chiar încercarea de a crea o Curte Penală Internaţionalăm demonstrează o capacitate de reacţie şi de mobilizare din ce în ce mai evidentă. În toate ţările lumea a început să-şi dea seama de faptul că viaţa noastră nu mai poate fi dominată de capitalul financiar, care ne ameninţă securitatea. Mişcarea pentru apărarea oamenilor este în creştere şi devine din ce în ce mai dificil de ignorat”.

Traducere de Magdalena Popa Buluc dintr-un interviu realizat de Antonio Cianciullo, pentru „La Repubblica”

Google
 

Postări populare