Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

21.8.17

Politicieni romani despre Petre Roman


Sursa:  cartea lui Petre Roman

18.8.17

Despre Buzura si romanul :”Raport asupra singurătatii" !








Augustin Buzura și protipendada post-decembristă
LA MOARTEA UNUI MONSTRU SACRU – BUZURA, NEO-CIOCOII SI ACOPERITII DIN PSD
 11 iulie 2017
Marele scriitor Augustin Buzura s-a stins din viață ieri, la vîrsta de 79 de ani, lăsînd un loc gol în Academia Română, dar și în sufletele a sute de mii de români care i-au apreciat opera. Deși s-a preocupat mai mult de drama intelectualului român în timpul regimului comunist, Buzura nu a ezitat să trateze și subiectul neo-ciocoilor veniți la putere după căderea PCR. O atitudine cu atît mai de apreciat cu cît e vorba de liderii PSD, partid de care a fost relativ apropiat după revoluție, mai ales prin prisma relației bune cu Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și grație faptului că a fost socrul lui George Maior, fost pesedist de marcă și director al SRI.
În 2008, Augustin Buzura s-a numărat printre invitații la o petrecere de-a dreptul faraonică, în cinstea celei de a 50-a aniversări a lui Mircea Geoană, pe atunci lider al partidului.
Reputatul scriitor a fost atît de șocat de cele văzute – deși trăise pe viu epoca mega-spectacolelor omagiale ceaușiste – încît, întors acasă, a purces la așternerea pe hîrtie a celor văzute acolo. Neo-ciocoii pesediști reușiseră să-i surclaseze pe cei vechi, comuniști. În anul următor, lansa romanul "Raport asupra singurătății", în care lui Mircea Geoană, devenit personajul fictiv Matei Goarnă, îi erau dedicate cîteva zeci de pagini.
Vom reproduce, în continuare, un articol pe care l-am scris la vremea respectivă pentru revista "Q Magazine", în care relatam felul în care Geoană și alții veritabili ciocoi pesediști – mulți dintre ei agenți acoperiți ai serviciilor – erau zugrăviți de Augustin Buzura. Vă asigurăm că merită lectura, mai ales că șocantele fapte sunt deplin conforme cu realitatea, doar "coafate" nițel, pentru ca scriitorul să nu-și pună chiar tot partidul în cap.
"Romanul, apărut la editura Polirom, este scris la persoana întâi şi reprezintă povestea vieţii unui medic, intelectual fin observator al vieţii sociale, din perioada ante-decembristă până în zilele noastre. La solicitarea fiului său, medicul acceptă, în finalul cărţii, să participe la o petrecere dată în cinstea unui politician extrem de influent al momentului, lider de partid şi candidat la preşedinţie "sau măcar la o funcţie importantă în stat", pe nume Matei Goarnă. Relatarea evenimentului monden reprezintă, însă, în mod stupefiant, oglinda celebrei petreceri date anul trecut de către Mircea Geoană la împlinirea vîrstei de 50 de ani, exact vîrsta pe care o împlineşte şi personajul Goarnă. Reamintim că, în iulie 2008, presa de la noi a acordat spaţii şi comentarii extrem de ample petrecerii respective, considerate de o grandomanie neuzuală.
Biografii falsificate, trecut ascuns, poziţii sociale şi politice cumpărate pe bani grei
Practic, toate elementele sărbătoririi se regăsesc în descrierea – teoretic fictivă – a scriitorului: sute de invitaţi de prim rang, politicieni, afacerişti de toate culorile, artişti, jurnalişti etc, organizarea petrecerii într-o vilă, Lac 1, care aparţinuse gospodăriei de partid dar, mai ales, proiectarea pe un ecran uriaş a unui film realizat special în cinstea aniversatului. "Îi cunoşteam destul de bine pe aceşti oameni, ca şi pe mulţi alţii, senatori, deputaţi, personalităţi din toate domeniile şi încercam un sentiment dureros de nepotrivire cu ei. Multe biografii falsificate, trecut ascuns, poziţii sociale şi politice cumpărate pe bani grei, profesori cu cărţi tipărite în regie proprie pe la edituri de buzunar, ziarişti de toate felurile, duşmani aparenţi care îşi negociau periodic preţul şi duşmani adevăraţi pe care Goarnă îi invitase doar pentru a le demonstra echidistanţa sa" aşa sunt descrişi invitaţii de către prozator. La petrecerea reală, au venit nume precum Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Victor Ponta, Cristian Diaconescu, Rodica Nassar, Constantin Niţă, Rovana Plumb, Marian Vanghelie, Gheorghe Nichita, Radu Mazăre, Liviu Dragnea,Şerban Mihăilescu, Ioan Mircea Paşcu, Adrian Severin, Bogdan Niculescu Duvăz, Aura Vasile, Olguţa Vasilescu, Valer Dorneanu, Dan Darabont, Ana Birchall, Cozmin Guşă şi Lavinia Şandru, Ilie Năstase şi soţia sa Amalia, Viorel Cataramă, George Copos, Camelia Şucu, Andreea Esca, Mihaela Rădulescu şi mulţi alţii.
Acoperitii din PSD
"Locul activiştilor de altădată, aroganţi şi îmbrăcaţi fără gust, a fost luat de negustori, de activişti politici şi sindicali, patroni de firme sonore, îmbrăcaţi în haine scumpe cumpărate de la mari case de modă, dar mult mai impertinenţi decât predecesorii lor, bişniţari şi afacerişti fără nimic sfânt sau nenegociabil" scrie autorul. "Ghika-Şorecani (un intelectual prezent la recepţie n.n.), extrem de atent, îi privea cum îl sărutau pe Goarnă sau cum îşi căutau locurile şi, văzând că îi urmăresc privirea, şoptea în dreptul fiecăruia: "Mossad, FSB, CIA, DST, al ungurilor, al nemţilor, ăsta e al oricui, ăsta e acoperit, ăsta e un biet ţucălar al democrat-progresiştilor…" Aş fi vrut să îl întreb dacă există vreunul şi de al nostru, dar acest al nostru nu mai avea demult vreo urmă de acoperire. Al ţării? Dar cui, dintre cei de faţă, îi păsa cu adevărat de ţară? Mai ales că nu au rămas prea multe lucruri de furat din ea". Despre vedetele de sex feminin prezente la petrecere, scriitorul spune că "Niciuna nu se culcă pe gratis. Oferta începe de la un jeep în sus. Iar, cu aurul şi diamantele de pe fiecare cucoană poţi trăi măcar o vară lungă în cea mai pretenţioasă staţiune străină". Buzura relatează cu lux de amănunte şi momentul proiecţiei pentru invitaţi a filmului, realizat, în versiunea reală, de trustul media al lui Adrian Sârbu, finul de cununie al lui Geoană. Pelicula prezintă cele mai importante momente din viaţa politicianului oltean, născut la Moţăţei-Haltă (Geoană are rădăcini în Oltenia, satul Mischii n.n.), fiu al unui activist de partid (Geoană e fiul unui general comunist n.n.), absolvent al facultăţii de Electrotehnică (Geoană a terminat Mecanica n.n.), a studiat la Paris (la fel ca Geoană n.n.), pasionat de baschet (la fel ca Geoană n.n.), adus în prim plan de momentul revoluţiei (Geoană a intrat în MAE în decembrie 1989 n.n.) etc. "În paralel cu evenimentele istorice care au schimbat soarta unor mari comunităţi umane, ba chiar şi a lumii, pe ecran se perindau momente importante din biografia viitorului candidat la preşedinţie" mai scrie prozatorul.
"Prostia nu a fost niciodată discretă; ea nu poate trăi fără Curte"
Despre Goarnă-Geoană se pronunţă elogios, într-un mesaj inclus în film, şi fostul lider al partidului, Andrei Covurlui, alias Adrian Năstase, care i-a făcut, într-adevăr, urări lui Geoană, la petrecerea de la Vila Lac 1. "Pînă la urmă filmul s-a sfîrşit cu efigia lui Goarnă deasupra unei Românii tricolore…Au urmat, bineînţeles, apaluze prelungite, urale, în timpul cărora Goarnă, cu ochii în lacrimi, a urcat pe scenă pentru a ne mulţumi tuturor pentru felul în care am înţeles şi am apreciat surpriza făcută de familie" relatează Buzura în carte. După film, pe scenă a urcat fiica lui Goarnă, care i-a dedicat tatălui o poezie în limba engleză, în timp ce la petrecerea reală, fiica lui Geoană, Ana Maria, i-a cântat, tatălui, pe scenă, o melodie în limba engleză, „I'm a big girl". "Aplauzele, altfel meritate, au fost întrerupte de apariţia pe scenă a lui Goarnă, împreună cu prietenul său, Cătălin Vâslaşu, un cunoscut cîntăreţ de romanţe, popularizat excesiv de televiziunile locale, şi, fără să ne prevină, au început să cânte împreună cu întrega asistenţă, "Pe lângă plopii fără soţ"…". La petrecerea reală, Geoană a cântat şi el pe scenă, alături de bunul său prieten Ovidiu Lipan Ţăndărică . "Să merg pe scenă şi să le explic ăstora care îl aplaudă că fac o mare eroare? În câteva minute aş fi dat afară în aplauzele tuturora, deşi imensa majoritate a celor de aici îl dispreţuiesc pe sărbătorit. Prostia nu este, nu a fost şi nu va fi niciodată discretă. Ea nu poate trăi fără curte, fără suporteri entuziaşti, fără lepre…" mai noteaza prozatorul.
Nevasta lui Goarnă şi lista duşmanilor
Personajul Goarnă e descris de scriitor ca fiind "groznic de răzbunător…Nevastă-sa are o evidenţă foarte exactă a prietenilor şi duşmanilor, pe care o actualizează aproape zilnic (legendă care a circulat pe seama Mihaelei Geoană n.n.). Iar curtenii pe care–i ţine aproape, de dragul funcţiilor promise, au nevoie de un simplu semnal pentru a porni la luptă, căci toţi au o sete cumplită de distrugere şi nulităţile morale atacă, de preferinţă, în haită". Foarte interesant de menţionat, fiul lui Buzura din carte, pe nume Dan, insistă ca tatăl său să participe la petrecerea lui Goarnă pentru că, mărturiseşte el, are un interes concret, sperând să obţină de la acesta un post de ambasador. În viaţa reală, ginerele lui Buzura este George Maior, devenit, în madatul de lider PSD al lui Geoană, directorul SRI.
"Un nou Mântuitor al neamului"
În final, personajul lui Buzura îşi abandonează fiul şi logodnica şi părăseşte petrecerea, remarcând, cu ironie amară: "Un nou Mântuitor al neamului. Aşa ne trebuie. Voi rămâneţi, sunteţi tineri, le-am zis, hotărât să plec. Am mai trait asemenea momente…Voi profita de această împrejurare pentru a mă fofila încet, spre ieşire. Nu mă va observa nimeni, căci nu mai am decît trecut. Eu aparţin altei lumi. Dar nu ştiu cărei lumi…Şi, încă nu mi-am răspuns la o întrebare străveche. Ce fel de oameni suntem dacă am ajuns să suportăm, de atâta vreme, toate aiurelile unor impostori?". (Bogdan Tiberiu Iacob)






Steve Bannon, ultima redutaa momentului conservator?


(Rex Features via AP Images)

Steve Bannon on the phone, December 9, 2016

You might think from recent press accounts that Steve Bannon is on the ropes and therefore behaving prudently. In the aftermath of events in Charlottesville, he is widely blamed for his boss's continuing indulgence of white supremacists. Allies of National Security Adviser H.R. McMaster hold Bannon responsible for a campaign by Breitbart News, which Bannon once led, to vilify the security chief. Trump's defense of Bannon, at his Tuesday press conference, was tepid.

But Bannon was in high spirits when he phoned me Tuesday afternoon to discuss the politics of taking a harder line with China, and minced no words describing his efforts to neutralize his rivals at the Departments of Defense, State, and Treasury. "They're wetting themselves," he said, proceeding to detail how he would oust some of his opponents at State and Defense.

Needless to say, I was a little stunned to get an email from Bannon's assistant midday Tuesday, just as all hell was breaking loose once again about Charlottesville, saying that Bannon wished to meet with me.

Needless to say, I was a little stunned to get an email from Bannon's assistant midday Tuesday, just as all hell was breaking loose once again about Charlottesville, saying that Bannon wished to meet with me. I'd just published a column on how China was profiting from the U.S.-North Korea nuclear brinkmanship, and it included some choice words about Bannon's boss.

"In Kim, Trump has met his match," I wrote. "The risk of two arrogant fools blundering into a nuclear exchange is more serious than at any time since October 1962." Maybe Bannon wanted to scream at me?

I told the assistant that I was on vacation, but I would be happy to speak by phone. Bannon promptly called.

Far from dressing me down for comparing Trump to Kim, he began, "It's a great honor to finally track you down. I've followed your writing for years and I think you and I are in the same boat when it comes to China.  You absolutely nailed it."

"We're at economic war with China," he added. "It's in all their literature. They're not shy about saying what they're doing. One of us is going to be a hegemon in 25 or 30 years and it's gonna be them if we go down this path. On Korea, they're just tapping us along. It's just a sideshow."

Bannon said he might consider a deal in which China got North Korea to freeze its nuclear buildup with verifiable inspections and the United States removed its troops from the peninsula, but such a deal seemed remote. Given that China is not likely to do much more on North Korea, and that the logic of mutually assured destruction was its own source of restraint, Bannon saw no reason not to proceed with tough trade sanctions against China.

Contrary to Trump's threat of fire and fury, Bannon said: "There's no military solution [to North Korea's nuclear threats], forget it. Until somebody solves the part of the equation that shows me that ten million people in Seoul don't die in the first 30 minutes from conventional weapons, I don't know what you're talking about, there's no military solution here, they got us." Bannon went on to describe his battle inside the administration to take a harder line on China trade, and not to fall into a trap of wishful thinking in which complaints against China's trade practices now had to take a backseat to the hope that China, as honest broker, would help restrain Kim.

"To me," Bannon said, "the economic war with China is everything. And we have to be maniacally focused on that. If we continue to lose it, we're five years away, I think, ten years at the most, of hitting an inflection point from which we'll never be able to recover."

Bannon's plan of attack includes: a complaint under Section 301 of the 1974 Trade Act against Chinese coercion of technology transfers from American corporations doing business there, and follow-up complaints against steel and aluminum dumping. "We're going to run the tables on these guys. We've come to the conclusion that they're in an economic war and they're crushing us."

But what about his internal adversaries, at the departments of State and Defense, who think the United States can enlist Beijing's aid on the North Korean standoff, and at Treasury and the National Economic Council who don't want to mess with the trading system?

"Oh, they're wetting themselves," he said, explaining that the Section 301 complaint, which was put on hold when the war of threats with North Korea broke out, was shelved only temporarily, and will be revived in three weeks. As for other cabinet departments, Bannon has big plans to marginalize their influence.

"I'm changing out people at East Asian Defense; I'm getting hawks in. I'm getting Susan Thornton [acting head of East Asian and Pacific Affairs] out at State."

But can Bannon really win that fight internally?

"That's a fight I fight every day here," he said. "We're still fighting. There's Treasury and [National Economic Council chair] Gary Cohn and Goldman Sachs lobbying."

"We gotta do this. The president's default position is to do it, but the apparatus is going crazy. Don't get me wrong. It's like, every day."

Bannon explained that his strategy is to battle the trade doves inside the administration while building an outside coalition of trade hawks that includes left as well as right. Hence the phone call to me.

There are a couple of things that are startling about this premise. First, to the extent that most of the opponents of Bannon's China trade strategy are other Trump administration officials, it's not clear how reaching out to the left helps him. If anything, it gives his adversaries ammunition to characterize Bannon as unreliable or disloyal.

More puzzling is the fact that Bannon would phone a writer and editor of a progressive publication (the cover lines on whose first two issues after Trump's election were "Resisting Trump" and "Containing Trump") and assume that a possible convergence of views on China trade might somehow paper over the political and moral chasm on white nationalism.

The question of whether the phone call was on or off the record never came up. This is also puzzling, since Steve Bannon is not exactly Bambi when it comes to dealing with the press. He's probably the most media-savvy person in America.

I asked Bannon about the connection between his program of economic nationalism and the ugly white nationalism epitomized by the racist violence in Charlottesville and Trump's reluctance to condemn it. Bannon, after all, was the architect of the strategy of using Breitbart to heat up white nationalism and then rely on the radical right as Trump's base.

He dismissed the far right as irrelevant and sidestepped his own role in cultivating it: "Ethno-nationalism—it's losers. It's a fringe element. I think the media plays it up too much, and we gotta help crush it, you know, uh, help crush it more."

"These guys are a collection of clowns," he added.

From his lips to Trump's ear.

"The Democrats," he said, "the longer they talk about identity politics, I got 'em. I want them to talk about racism every day. If the left is focused on race and identity, and we go with economic nationalism, we can crush the Democrats."

I had never before spoken with Bannon. I came away from the conversation with a sense both of his savvy and his recklessness. The waters around him are rising, but he is going about his business of infighting, and attempting to cultivate improbable outside allies, to promote his China strategy. His enemies will do what they do.

Either the reports of the threats to Bannon's job are grossly exaggerated and leaked by his rivals, or he has decided not to change his routine and to go down fighting. Given Trump's impulsivity, neither Bannon nor Trump really has any idea from day to day whether Bannon is staying or going. He has survived earlier threats. So what the hell, damn the torpedoes.

The conversation ended with Bannon inviting me to the White House after Labor Day to continue the discussion of China and trade. We'll see if he's still there. 

16.8.17

Vocile de la Telciu – Baricada


Aurelian Giugăl

În dialog cu speaker-ii de la Conferințele și Școala de vară de la Telciu, în județul Bistrița-Năsăud, acolo unde contracultura critică (de stânga) e la ea acasă

În perioada 11-12 august 2017 a avut loc cea de-a 6-a ediție a Conferințelor de vară de la Telciu – Postsocialist/Postcolonial Rural Lifeworlds vs Degrowth, Defuturing, Decoloniality. În prima zi, pe 11, invitații au fost găzduiți în sala de conferințe a Bibliotecii Județene ʻGeorge Coșbucʼ din Bistrița. În cea de-a doua zi, pe 12, gazda a fost sala Căminului Cultural din Telciu. Intrarea a fost liberă pentru toți cei interesați de acest eveniment. Au participat cercetători, afiliați sau neafiliați, din România și din străinătate: pentru cei interesați, a se vedea programul.
Conferința este urmată de Școala de vară – (De)localizând Europa: Estul, Celălalt și Ruralul. În intervalul 13-20 august au avut loc o serie de activități, de la cursuri în aer liber, proiecții de filme, spectacole de teatru, activități pentru copii și localnici etc. Toate aceste manifestări beneficiază de sprijinul unor oameni entuziaști precum Valer Cosma, Ovidiu Țichindeleanu, Manuela Boatcă, Ágota Ábrán, Norbert Petrovici, Emanuel Copilaș, Claudiu Lorand Maxim, Silviana Râpeanu, Bogdan Vătavu etc. Îmi cer scuze dacă am omis pe cineva, dar voi detalia, într-un articol mai amplu, despre conferință și despre școala de vară din acest an de la Telciu.
Am discutat zilele trecute cu o parte din oamenii care s-au ocupat și se ocupă de bunul mers al acestor manifestări, toți membri ai Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale: Valer Simion Cosma (antropolog, fondator și organizator al Conferințelor de la Telciu), Matei Costinescu (doctorand al Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București), Manuela Boatcă (profesoară de macro-sociologie la Universitatea Albert-Ludwigs din Freiburg), Ovidiu Țichindeleanu (filosof, traducător și teoretician al culturii) și Norbert Petrovici (lector universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității Babeș-Bolyai). Iată ce a ieșit:

Manuela Boatcă: Dacă renunțăm la lumea rurală, renunțăm la un viitor pe o bază solidă proprie și importăm o formă fără fond

Manuela Boatcă (foto: Odeta Catana)
AG: Salut, Manuela. Universuri rurale, postsocialiste… Modernitatea s-a construit cumva în jurul de-ruralității, iar aici, în toată perioada postcomunistă, s-a vorbit mereu despre urbanizare, despre creștere economică în sensul unui nou mod de industrializare. Ce înseamnă ruralitate, decolonialitate în contextul economic actual, național și internațional?
Manuela Boatcă (MB): Cred că suntem încă prizonierii unui vis liberal-capitalist care definește modernitatea ca o abandonare a ruralității și atunci ideea conferinței (și ideea școlii de vară) a fost aceea de a readuce în centrul atenției nu doar importanța lumii rurale, ci și faptul că modernitatea nu se bazează neapărat pe dispariția lumii rurale, nu se bazează pe dispariția satului, nu se bazează pe o minimalizare a rolului muncii agricole. În funcție de contextul în care ne aflăm, și ne aflăm într-un context în care, în România, ruralitatea are un rol foarte important, ne construim propria noastră modernitate și nu una, așa cum au discutat teoreticienii români încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, a formelor fără fond. Dacă renunțăm la ceea ce a caracterizat producția, dar și felul de a fi, de a simți, de a gândi în România timp de sute de ani și anume de a gândi din perspectiva satului, a gândi lumea rurală, a trăi perspectiva și baza muncii agricole ca o bază existențială, dacă renunțăm la asta ca să importăm o modernitate urbană pentru că asta ne-ar face moderni, atunci, pur și simplu, renunțăm la un viitor pe o bază solidă proprie și importăm o formă fără fond.
AG: Deci nu ar trebui să ne fie teamă că rămânem ʻeternii țărani ai istorieiʼ (Noica) și nu ar trebui (musai) să ne dorim o Românie urbană, ʻcu populația Chinei și destinul Franțeiʼ (Cioran). Putem doar construi pe ceea ce deja există?
MB: Da și nu. Nu ne putem baza doar pe contextul local pentru că nicio țară și nicio regiune nu este o insulă. Sigur că suntem supuși influențelor externe, sigur că suntem supuși unor regulamente (suntem, totuși, parte a UE, deși un fel de cetățeni de mâna a doua), dar în același timp trebuie să ne bazăm pe ceea ce avem pentru că ideea de a urbaniza cu orice preț de fapt costă prea mult. Ce înseamnă, spre exemplu, urbanizarea Chinei? În China sunt cele mai mari inegalități sociale dintre rural și urban și o migrație și re-migrație de la sate spre ariile urbane care implică traversarea de distanțe de mii de kilometri. Ce înseamnă o Românie cu destinul Franței? Franța a fost și este o societate colonială, una care până în ziua de astăzi are colonii în Oceanul Pacific, în Caraibe, în America de Sud, colonii nu la modul metaforic, ci părți administrate colonial de statul național francez. Cum poate avea România un așa destin?
AG: Era o glumă, un fel de utopie interbelică fascistă…
MB: Asta arată în ce măsură am recepționat sau am perceput și am idealizat viitorul țării noastre pe un model care era ciuntit, era idealizat, era vândut numai fragmentar estului european. Oamenilor li se prezenta Franța liberală, Franța republicană, Franța cu liberté, égalité, fraternité, dar despre Franța colonială nu ni s-a spus. De aici vine ideea decolonialității, ce înseamnă decolonizarea, decolonialitatea pornind de la rural. Înseamnă o repoziționare pe propriile baze și o regândire a premiselor schimbărilor sociale din propria perspectivă și nu din perspectiva istorică a unui stat în care nu ne regăsim, al unui stat care-și vinde o formă croită artificial a propriei istorii și anume o formă care dă bine, care se poate exporta și pare model. Nu e numai cazul Franței, e și cazul Germaniei, cel al Marii Britanii, societăți coloniale care au văzut în mare parte în estul european o modalitate de a continua proiecte coloniale sub o formă mai puțin explicit colonială, dar care continuă aceleași măsuri de impunere a unei dependențe economice, politice, sociale și epistemice.
AG: Deci nu ne temem, nu e o formă de neo-sămănătorism, un nou pășunism?
MB: Cu siguranță nu.
AG: E (doar) o formă de contracultură critică într-un context cât se poate de modern?
MB: Categoric este un context modern. Contextul modern a fost întotdeauna modern și colonial. Deci nu trebuie să ne fie teamă, mai degrabă trebuie să ne dăm seama că putem gândi din perspectiva colonialității. Să re-gândim modernitatea, și a noastră și a celorlalți, fără ca asta să însemne că nu suntem moderni.
AG: Mulțumesc.
MB: Mulțumesc și eu.

Valer Simion Cosma: Această conferință este necesară şi adaugă o gură de oxigen într-o mare neoliberală

Valer Simion Cosma (foto: Emil Florea)
Aurelian Giugăl (AG): Valer Simion Cosma, Conferințele de Vară de la Telciu au ajuns, deja, la cea de-a VI-a ediție. Observ că participanții sunt din ce în ce mai numeroși și mai eclectici (ca formare), iar prezentările sunt tot mai bune. Ce înseamnă pentru tine acest proiect și cum îl vezi în viitor?
Valer Simion Cosma (VSC): Noi am început în vara anului 2012. În aceea vreme mi se părea cumva ciudat, nelalocul lui, că genul acesta de manifestări academice, științifice se petrec doar în marile centre urbane, mai precis în centrele universitare. Am zis atunci că poate e timpul să descentralizăm, să spargem un pic monopolul centrelor universitare pe tot ceea ce înseamnă cercetare și discuție academică. Componenta politică nu era luată în calcul la început. Ulterior, începând cu 2015, atunci când a început să se implice și Manuela Boatcă, am luat turnura aceasta decolonială, dar cum zicea și Manuela, în fond noi eram cât se poate de decoloniali înainte să luăm contact cu toată ideologia și paradigma decolonială. Manuelei i s-a părut foarte nimerit să se implice într-un proiect care deja funcționa la parametri optimi. De atunci, după cum se poate observa din tematicile fiecărei ediții, am intrat tot mai adânc în această zonă postcolonială, decolonială, mai recent chiar și degrowth, paradigme mereu de actualitate, mai puțin active în câmpul intelectual de la noi. Legat de cum văd proiectul pe viitor? Sincer, nu am așteptări foarte clare. Proiectul a ajuns la un nivel de care eu sunt foarte mulțumit (cel puțin ultimele 3 ediții). Multă lume care a venit aici a fost plăcut surprinsă. Legat de participanți și de conținutul comunicărilor în sine mi-aș dori să rămânem măcar la nivelul acesta, unul care mie mi se pare foarte bun. Eventual, ne-am putea gândi la ceea ce am putea face după ce o să epuizăm tematica legată de ruralitate; deși pentru noi componenta ruralitate va rămâne mereu una  importantă (suntem la Telciu, într-o zonă rurală, nu?).
AG: Oamenii locului cum au perceput această manifestare ce are loc în localitatea lor?
VSC: Simplu și clar spus, majoritatea nu pricepe exact ce se întâmplă aici. Se adună niște intelectuali, vorbesc și dezbat ceva. Unii înțeleg, dar foarte puțini, majoritatea nu, dar ei sunt bucuroși pentru că văd oameni noi, o văd și ca pe o reclamă pentru sat, fiind întrucâtva o chestie de mândrie locală vizavi de un eveniment cultural, unul ce pune Telciu pe o hartă a evenimentelor culturale județene sau chiar naționale.
AG: Dar în ceea ce privește Școala de vară?
VSC: Școala de vară e cu totul altceva decât conferința. Conferința, oricât ar fi ea de lejeră și de neformalizată, este totuși un eveniment academic, cu un conținut mai puțin accesibil pentru publicul local. La Școala de vară, însă, am căutat de la bun început să implicăm cât mai mult din comunitatea locală. După cum se poate vedea, activitățile sunt cumva triplu separate: sunt acele activități centrate pe localnici, mai ales pe tineret, copii, elevi, liceeni, după care sunt activități care sunt centrate pe cei care vin din afara satului, cursurile de exemplu și, în final, sunt o serie de activități care îi aduc pe oameni împreună, i.e. spectacolele de teatru, proiecțiile de film, dezbaterile care însoțesc proiecțiile. Acestea sunt gândite special pentru comunitate, pentru că la filme, la teatru, lumea (mai) vine. Cursurile, în schimb sunt mai puțin atractive pentru ei, nu îi interesează într-un mod special.
AG: Dar oamenii nu sunt interesați să participe la discuții în care să-și exprime, un exemplu, propria percepție vizavi de evoluția postcomunistă a unei societăți, România, în care ei înșiși sunt parte?
VSC: Cred că da, unii sunt interesați, dar în primul rând e nevoie de timp ca oamenii să se obișnuiască cu asta, e încă un fel de reținere a lor, e o treabă exclusiv a intelectualilor pentru ei și ei nu vor să se implice. E și un fel de rușine, ce să zică ei acolo… Nu vor să se facă de râs, e timiditatea omului de la țară, a bunului simț rural. În plus, localnicii nu pot fi atrași într-un format de tip curs, instituționalizat cumva. Mai degrabă îi putem prinde la o dezbatere după o proiecție de film sau după un spectacol de teatru. Cel mai mult și mai mult, totuși, sunt volubili în cadrul discuțiilor informale, cele de la un pahar de bere. Aici se prind în jocul discuțiilor.
AG: Poate fi socotită această conferință, cu școala de vară cu tot, un fel de completare a mediului, destul de arid, al stângii din România?
VSC: Această conferință este necesară şi adaugă o gură de oxigen într-o mare neoliberală. Pe de altă parte, acest tip de conferință este o completare a câmpului intelectual elitist al stângii din țara noastră, deconectat cumva de tot ce se întâmplă în restul societății.
AG: Suntem în zona contraculturii critice?
VSC: Suntem, suntem din plin cu siguranță.
AG: Mulțumesc și mult succes în continuare.
VSC: Mulțumesc și eu.

Matei Costinescu: Este vorba de a crea un spațiu social și cultural pe alte valori, mai puțin ierarhice

Matei Costinescu (foto: Emil Floreal)
AG: Matei (Costinescu), tu ai fost implicat (activ) la Telciu mai ales anul trecut. Într-un fel sau altul ești prins și anul acesta. Ce înseamnă pentru tine experiența de la Telciu?
Matei Costinescu (MC): Acum 2 ani am venit la Telciu foarte curios deoarece mi s-a părut o conferință interesantă, cu multe similitudini legate de preocupările mele academice. Mi-a plăcut foarte mult și, prin urmare, Valer Cosma și Manuela Boatcă au fost receptivi și m-au invitat să pun umărul la organizarea conferinței de anul trecut. Acum am venit doar să prezint o lucrare, dar pe parcursul experienței mele de aici am realizat că Telciu este atât un forum academic,  cât și un forum cultural. Foarte important, conferințele de la Telciu și activitățile aferente sunt un locus de sociabilitate, unde oameni diferiți, cu interese diverse, dar, totuși, cu multe afinități, au ocazia, pe parcursul câtorva zile, să se întâlnească, să se cunoască și să schimbe idei. La fel de importantă este noțiunea de interacțiune cu comunitatea locală, în interiorul căreia se desfășoară evenimentul. Până la urmă, este vorba de a crea, chiar și temporar, într-un mod contingent, un spațiu social și cultural, care merge (un pic) pe alte valori, mai puțin instrumentalizate, mai puțin ierarhice. Este o cultură a sociabilității și a dialogului.
AG: I-ai simțit pe localnici aproape, mai ales în ceea ce privește Școala de vară?
MC: După cum știi, Școala de vară, și evenimentele culturale aferente, sunt adiții mai recente. Comunitatea, cu excepția proiecțiilor de filme, pieselor de teatru, nu e chiar activ implicată. Desigur, Telciu se preconizează a fi un eveniment social și pedagogic pe termen lung și sper ca, începând chiar cu anul acesta, să vedem o mai mare implicare a oamenilor de aici, nu numai la evenimentele culturale și workshop-urile de teatru. Eu sper că pe măsură ce oamenii din comunitate încep să cunoască mai bine participanții ce vin la ei acasă, să înțeleagă că aceștia au ceva de spus și sunt dispuși la dialog. Pe măsură ce lumea se va simți mai confortabilă, o să înceapă gradual să participe. Totul e la voia fiecăruia, acesta fiind un experiment ce încearcă de a găsi modalități de a gândi și trăi ceva mai liber.
AG: Mulțumesc și succes pe mai departe.
MC: Mulțumesc și spor și ție.

Ovidiu Țichindeleanu: Capitalismul este e în faza asta în care, chipurile, își arată o față umană, dar de fapt e la momentul distructivității maxime

Ovidiu Țichindeleanu (foto: Emil Florea)
AG: Ovidiu, universuri rurale și de-futurism văd aici. De ce așa? Gurile rele ar putea spune că de-futurismul este o nouă formă de futurism. Care este ideea?
Ovidiu Țichindeleanu (OT): Da, legat de universurile rurale, în primul rând cred că trebuie să (ne) creștem cunoașterea despre ce înseamnă ruralitatea acum. Cred că științele sociale sunt în continuare dominate de analizele despre urban, de stat, de colonialitate la un nivel mai amplu. Ceea ce facem aici la Telciu este să re-învățăm să ascultăm ruralitatea și să descoperim micile universuri și economii, poate non-capitaliste, care deja funcționează pentru a vedea dacă le putem crește, dacă le putem transforma într-un proiect politic, fie el unul revoluționar sau nu. Despre (de)futuring este vorba despre o direcție sugerată de Mladina Tlostanova. Proiectele politice occidentale radicale vin sub pretenția noului, la fel și reformele instituționale ale statului de acum, toate vin cu pretenția noului. Noua chestie care ne va salva, noua inginerie care ne va îmbunătăți, eventual adăugând dimensiunea socială la toate. Nu mai e doar întreprindere, e întreprindere socială. Acesta-i noul. UE creează o linie de finanțare și toată lumea face, brusc, întreprinderi sociale. Mereu apare un proiect nou care ne salvează. Defuturing sau defuturizarea înseamnă să ne întoarcem la practicile care deja există și care sunt, poate, trans-generaționale. Mă refer la solidaritățile rurale (un exemplu) sau lanțurile de valoare care s-au creat în jurul economiilor subzistenței, a economiilor văzute ca fiind inferioare sau neformale, dar care, de fapt, au circuite sociale de sine stătătoare. Orice fel de rezistență de fapt vine din trecut, nu vine dintr-un nou sau dintr-un viitor proiectat. Aici cred că este discuția cu defuturism.
AG: Vorbind la modul general, este o formă de contracultură critică zona asta a universurilor rurale?
OT: Eu sper că da, dar cred că avem mult, mult de lucru. Deocamdată e vorba mai puțin de o mișcare și mai mult de o discuție despre potențial.
AG: Și o întrebare de capă și spadă. Este capitalismul o formă ce trebuie depășită?
OT: Cu capitalismul trebuie să luptăm. Mai întâii trebuie să-l reducem ca dimensiune. Capitalismul nu e peste tot. Chiar dacă e forma dominantă de organizare a economiei, el nu e totul. Aici suntem la Telciu. Câte dintre tranzacțiile oamenilor care locuiesc aici pe această stradă sunt capitaliste și câte sunt non-capitaliste? Chiar modul în care ne-am organizat noi la școală ilustrează că nu totul funcționează prin intermediul banilor, al contractelor, ci implică, mai ales, relații de solidaritate, de prietenie, relații la modul general. Deci nu-i vorba de a depăși capitalismul, ci, mai degrabă, de a-l distruge. Trebuie să fim atenți că întotdeauna capitalismul se autodefinește și acum e în faza asta în care, chipurile, își arată o față umană, dar de fapt e la momentul distructivității maxime.
AG: Mulțumesc.
OT: Aș fi vrut să mai adaug că trebuie să regândim capitalismul dinspre formele de rezistență și nu dinspre un model economic. Mulți marxiști își pun problema în acest mod: trebuie să înlocuim modelul economic și atunci lucrurile vor fi mai bune. Nu, nu, nu-i așa. Dacă punem un alt sistem economic pur și simplu, vom avea în continuare o problemă politică. Capitalismul e legat de modernitate, e de legat de un proiect civilizator, de un model colonial, e legat de exproprierea oamenilor de pământuri, de distrugerea tradițiilor. Capitalismul e legat de modernitate și de ceea ce înseamnă distrugere în modernitate. Rezistența a existat dintotdeauna, dar nu toate proiectele emancipatoare gândesc din perspectiva rezistenței. Cred că o mare parte din socialism (sau gândirea de stânga) a început să nu mai gândească din perspectiva rezistenței. Gândesc cu ochii numai la capitalism. În critică mereu e vorba doar de capitalism, când de fapt rezistența organizată vorbește mereu și de altceva.
AG: Nu numai în critică, ci și în dezvoltarea reală, URSS-ul a încercat să imite exact dezvoltarea capitalistă.
OT: Exact, exact. Asta încercăm să facem și la Telciu, să lărgim altceva-ul, altceva decât modernitatea și capitalismul.
AG: OK. Succes deopotrivă la conferință și la școala de vară.

Norbert Petrovici:  Sustenabilitatea în agricultură este un termen cheie, care balansează înspre așteptările de creștere economică, cele de mediu și justiție socială

Norbert Petrovici (foto: Emil Florea)
AG: Norbert, aici la Telciu paleta prezentărilor este una foarte largă, diversă, de la perioada interbelică, la agricultura ecologică, colonialitate, postcolonialitate. Găsești o linie directoare în toate aceste prezentări?
Norbert Petrovici (NP): Da, mi se pare că tema mare ce a fost discutată aici este cea a agriculturii și a rolul ei în perioada modernă. Cine sunt cei care fac agricultură și cum s-a transformat ea, dar și cum se practică ea în condițiile actuale. Au fost multe întrebări interesante legate de acest aspect, în special cele referitoare la practicile alternative legate de subiecți sau persoane, de oamenii care încearcă să facă un mod de producție agrar într-un alt stil, într-un alt mod, altfel.
AG: În sensul acesta vin și prezentările legate de Școala gustiană?
NP: Da, ele au fost foarte puternic legate de statutul țăranului, ce-a fost el și ce este acum. Întrebările sunt încă foarte actuale. Dacă ne uităm la țăran ca la o figură idilică, care face agricultură cu plugul, realizăm că aceste tipuri de așteptări sunt simple proiecții pe care le au fie intelectualii, fie statul. În ce fel anume ne imaginam producția agricolă? La scară mare, la scară mai mică? Și acum sunt aceleași voci. Sunt cei din interiorul rețelelor agrare, autonomiste, organizate de mișcări precum Eco Ruralis, care pledează pentru producția agrară de scală mică. Asta nu înseamnă că producția în sine e restrânsă, ci scala producției, volumele sunt mari, doar că locul în care se întâmplă acest lucru nu este ferma cea mare ci gospodăria mai mică, una sustenabilă. Sustenabilitatea este un termen cheie, care balansează înspre așteptările de creștere economică, cele de mediu și justiție socială.
AG: În principal prezentările s-au focusat mai ales pe țările periferice sistemului capitalist, centrul nefiind pus în mod obligatoriu în context. Se referă acest tip de agricultură alternativă și la metropolă, la spațiul marilor arii urbane de tip megalopolis?
NP: Aici este și o poziție un pic ambiguă, paradoxală. E adevărat că cele mai multe prezentări au fost despre sudul global, despre periferii, marginile, ceea ce am numi, folosind un alt limbaj, țările mai puțin dezvoltate. În același timp, prezentările au fost făcute de către cercetători care vin din centrele universitare capitaliste, de la universități extrem de importante, prestigioase în interiorul sistemului capitalist. Prin urmare, instrumentele sunt și ele legate de mișcările de contestare sau viziunile alternative în interiorul spațiilor capitaliste, iar asta e foarte puternic legat de faptul că zona marilor state capitaliste, a economiilor cele mai avansate tehnologic, producția agricolă se întâmplă la scale foarte mari. Ori asta presupune chimizare și mecanizare, ceea ce implică costuri enorme din punct de  vedere al sustenabilității (degradări de mediu, sănătatea producătorilor și a consumatorilor). Iată de ce se pune problema unui tip de agricultură mai organică. Producția de masă, extrem de chimizată, cu plante modificate genetic, se pare că are tot felul de efecte negative: volum mare de estrogeni sau diferite tipuri de hormoni care ajung să afecteze organismul uman. Iată de ce tema agriculturii ecologice nu poate fi doar una periferială. E un spațiu de discuție global extrem de complicat și complex, pe care l-am văzut cum s-a desfășurat inclusiv aici la Telciu.
AG: Este o formă de contracultură critică în cadrul unui sistem mai larg de stânga tot ce se întâmplă aici?
NP: Cu siguranță e. Dacă ne uităm la cine sunt participanții, e o stângă a muncitorilor hiper-calificați, deseori extrem de precari, cum suntem chiar (și) noi aici, unii din zona academică, alții, mulți, neafiliați.
AG: Mulțumesc succes în munca pe care o faci.
NP: Mulțumesc și eu.
Aurelian Giugăl
Aurelian Giugăl este licențiat în geografie (1998), doctor în Științe Politice (2011). Profesor de geografie (1998-2010), lector universitar (începând cu 2013). Stagii de cercetare la School of Geographical Sciences, University of Bristol (2010) și Sapienza – Univeristà di Roma (2015). Colaborări la ʻCulturaʼ (2009-2015), ʻCriticAtacʼ, ʻSocial Eastʼ, ʻArgumente și Fapteʼ și ʻObservator Culturalʼ. Arii de interes: geografie politică, geografie electorală, partide politice, politică românească.

12.8.17

România, o ţară care a fost practic distrusă!


Un text din 2012 care ramane foarte actual, mai putin concluzia.  Romanii nu s-au trezit in acesti 5 ani care au accentual si mai mult problemele observate de generalul (r) Gheorghe Vaduva...


Marcel BărbăteiPublicat Luni, 17 septembrie 2012

Domnule general, aţi conceput strategii privind apărarea naţională şi aţi identificat potenţialele pericole şi agresiuni care ne pândesc. În ce moment al existenţei noastre ne aflăm?

Din 1989 încoace s-au întâmplat lucruri îngrozitoare. Unele dintre ele au şi explicaţii. Ştim că societatea capitalistă este una concurenţială, bătălia economică fiind cumplită, este fără cruţare, nu se menajează nimeni în această bătălie pentru pieţe şi resurse. Asistăm la reconfigurări geopolitice şi geostrategice semnificvative, reţeaua amplificând practic acest conflict. Aşa au apărut ameninţări cu totul şi cu totul noi, care nu existaseră până acum. Gradul de interdependenţă a crescut, s-a „spart” bipolaritatea, iar lumea a intrat într-un fel de haos în vederea unei noi organizări. Noi am trecut puţin de această etapă, însă n-am depăşit-o, fiind destul de departe de ceea ce înseamnă noua organizare.
Suntem deosebit de vulnerabili...
România este o ţară care practic a fost distrusă. Cauzele sunt multiple. Putem da vina pe cei „de-afară” care ne-au făcut tot soiul de şicane, care au intervenit brutal în organizarea noastră, însă nu cred că acesta este răspunsul. Nu era posibil acest lucru fără complicităţi din interior, fără interese personale, sau fără o mare doză de prostie. E adevărat că economia socialistă era una uriaşă cu „picioare de lut”, centralizată, cu planificare, dar funcţiona. România avea o piaţă, oamenii aveau loc de muncă, salarii...
Problema e că, după reconfigurare, am dat de o piaţă europeană extrem de eficientă, concurenţială, dură. Nu poţi să intri în ea oricum şi cu orice. Faptul că dintr-odată s-a declanşat agresiunea asupra acestui tip de economie socialistă a dus, în primul rând, la distrugerea sistemului bancar, concomitent cu privatizarea întreprinderilor - practic distrugerea acestora - în toate marile oraşe ale ţării. Nu spun că acele combinate gigantice erau nemaipomenite, însă unele, precum cel de la Călăraşi, deţineau tehnologie de ultimă oră, utilajele importate din Germania fiind încă sigilate în momentul distrugerii acelor coloşi. Totul a fost dat la fier vechi. Ba mai mult, statul român şi-a asumat şi ecologizarea zonei respective. Sunt lucruri cutremurătoare, n-am învăţat nimic din lecţia Argentinei.
Trecerea asta de la un sistem la altul ţine de o bătălie geopolitică, de un nou tip de război, generat de o violenţă politică inexplicabilă. Uitaţi-vă în toată lumea asta, agresiunea a ajuns să vină şi din cultură, deşi în cultura adevărată nu poate exista violenţă, deoarece cultura înseamnă valoare, iar valoarea nu generează războaie. Practic, vorbim despre violenţa de pe piaţa culturală, alimentată cu „produse” culturale. A invada lumea cu produse de acest tip înseamnă a o domina. Filme, cărţi, reţele de socializare... Mai avem apoi violenţa financiară, economică, informaţională...

Cât mai putem suporta acest „bombardament” extrem de agresiv?

România a suportat aceste presiuni mari care, ciudat, sunt justificate. Ele vin din această schimbare dintr-un „efect de falie”. Trecerea bruscă la un alt tip de sistem - pe care nici nu l-am identificat prea bine -, deocamdată asistăm la un capitalism vulgar, nemaivorbind de faptul că însuşi capitalismul este într-o perioadă de aşezare pe alte structuri. În tot sistemul, sunt dezbateri intense vizavi de intervenţionismul statului în economiile ce stau să se prăbuşească. Obama a băgat 780 de miliarde, bani publici, în bănci, într-un mediu privat care a creat criza, chipurile pentru a-l revigora. Suntem practic în situaţia crizelor din ’29 şi ’39 încheiate cu Al Doilea Război Mondial. Toată nebunia aceasta a creat un comportament haotic din care nu mai ştim cum se poate ieşi.

Cine va plăti oalele sparte?

Ţările sărace, ca de obicei. Oamenii de rând vor plăti, aşa a fost întotdeauna. Vom plăti propriile noastre neputinţe, uriaşa noastră prostie. Aproape că nici nu-nţelegi cum se poate ca, în ultimii douăzeci de ani, când am avut o grămadă de şanse să corectăm ce-a fost rău în vechiul sistem, să păstrăm ce-a fost bun, am reuşit să distrugem tot: Electroputere, Tractorul, uzinele mecanice, sistemele de irigaţii, combinate de toate tipurile, tot, tot...! Întreprinderile au fost făcute prin munca oamenilor, nu aveau amprenta „socialism”.

Hodoronc-tronc, având izmenele rupte-n fund, ne mai şi confruntăm cu perspectiva intrării într-un război în Orient...

În Orient se întâmplă un lucru formidabil. Vorbim despre o mare ruptură între lumea democratică şi lumea aceea cramponată în fundamentalism, însă bineînţeles la mijloc este petrolul. Acolo se joacă o carte foarte mare. Sper să le vină mintea la cap şi la unii şi la alţii, să depăşească această situaţie...

Dacă nu le vine mintea la cap spre ce ne-ndreptăm?

Spre o uriaşă catastrofă! În eventualitatea unui război purtat de evrei în Iran, s-ar putea să avem un conflict care să-l copieze pe cel din Irak. Prin implicarea americanilor, vom vedea o forţă colosală care va mătura tot. Atunci vom asista la un război asimetric, purtat după toate regulile acestui tip de război.

Vor fi atrase în joc China şi Rusia?

Este foarte puţin probabil. Nu cred că va exista un asemenea scenariu. Nimeni nu are interese de globalizare a conflictului. Există peste 12.000 de capete nucleare active în lume, şi dacă unul singur explodează, s-a cam terminat cu ceea ce înseamnă omenire. Pentru că, evident, vor exploda şi celelalte…

Putem face o simulare luând în calcul scenariile unor conflicte zonale şi generalizate?

Un asemenea război ar putea începe cu un atac israelian asupra capacităţilor nucleare ale Iranului, de tipul celui efectuat tot de evrei, în 1981, asupra reactorului Osirak din Irak. Desigur că Iranul ar riposta. Forţa Iranului nu constă numai în rachetele Shahab, care, din punctul meu de vedere, pot fi contracarate cu uşurinţă de sistemele antiarachetă pe care le au americanii, israelienii şi europenii. Toată zona aceea care este de partea Iranului deţine tot felul de mijloace, inclusiv arme biologice, şi ar putea declanşa o ripostă greu de imaginat şi greu de controlat. Au şi ei specialişti prin toată lumea care pot lansa virusuri cu efecte cumplite. Pe de altă parte, luptătorii fundamentalişti s-au dotat cu armament individual reactiv modern. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Afganistan; câteva mii de talibani s-au luptat şi se luptă cu super-puteri.

Israelul ar trebui să se potolească! Ar trebui să ştie că din momentul în care s-a dotat cu arma nucleară, toate ţările din jur, mai devreme sau mai târziu, se vor dota cu aşa ceva. Nu poţi să te opui acestui proces. S-a creat o discrepanţă strategică uriaşă. Pe de-o parte sunt cele cinci ţări care au câştigat Al Doilea Război Mondial, apoi sunt ţările precum India şi Pakistanul, care s-au dotat cu arma nucleară sub ochii celorlalţi şi e posibil ca multe alte ţări să deţină armament nuclear cumpărat de la alţii. Nimeni nu ştie cu exactitate ce se întâmplă. Sigur, Israelul are interesul să deţină controlul în zonă, însă au fost generate soluţii anomice şi antinomice. Dacă ar fi existat vreo soluţie salvatoare, cu siguranţă, până la această oră ea ar fi fost pusă în aplicare. Criza aceea e cumplită. Butoiul cu pulbere reprezentat odinioară de Balcani în Europa s-a mutat acolo.

Nu cred că e cineva nebun să-şi ridice peste 80 de milioane de oameni în cap. Primăvara Arabă, dincolo de realităţile care nu se spun, a relevat tendinţa ieşirii din dictaturi personale. Era conducătorilor matusalemici a trecut. Rămâne totuşi atracţia faţă de coridorul energetic al lumii, adică nordul Africii şi ţările arabe. Se încearcă crearea unor puncte strategice care să nu permită o reacţie comună a ţărilor respective în războiul pentru acapararea resurselor.

Revenim la noi... Decidentul politic mai ţine cont de părerile specialiştilor?

Să ştiţi că armata a pregătit o reformă adevărată, însă totul a rămas pe hârtie, deoarece nu s-a primit nimic pentru programele de înzestrare. Mai mult decât atât, domnii ăştia decidenţi politici au atacat armata română din toate părţile, cum le-a venit lor mai bine, făra excepţie. În primul rând că au acordat cu nemiluita gradul de general. Acesta nu se acordă decât coloneilor activi care au competenţe strategice şi doar în limita în care armata are nevoie de ei.

Avem cei mai mulţi generali pe cap de locuitor din lume. S-au făcut cu nemiluita, în bătaie de joc. Nu ştiu dacă au făcut-o intenţionat pentru a umili acest grad care ţine de competenţă strategică şi de încrederea militarilor. Generalul este cel care duce soldaţii la luptă şi este ultima creastă în sistemul de rezistenţă al unei naţii. Atunci când intervine armata, dacă se trece peste acest nivel, s-a terminat cu ţara aia! Armata se poate pregăti sute de ani pentru a se întrebuinţa o dată, poate zece minute, sau un an. Pe nimeni nu interesează acest aspect: „hai mai lăsaţi-mă cu ameninţările astea!”. Trebuie să le vină ăstora odată mintea la cap. Naţia asta trebuie să înţeleagă că politicienii pe care-i votează trebuie să fie oameni de calitate care să înţeleagă interesele naţionale şi să apere ţara aceasta, pentru că suntem într-un moment de răscruce. Se vrea acum Moldova Mare a lui Ştefan, se vorbeşte că Transilvania este altceva decât România, însăşi stema ţării noastre nu reprezintă un simbol al unităţii naţionale. România nu este o aglomerare de provincii cum au arătat tâmpiţii ăştia-n stemă. Suntem un stat unitar, poate cel mai omogen din Europa. Există o unitate lingvistică de excepţie; limba română nu are dialecte ca în Franţa sau Italia, ci graiuri. Toţi românii din lumea asta se înţeleg, vorbesc aceeaşi limbă, în pofida faptului că ne-au separat şi ne-au distrus de-atâţia ani. Şi nu mai ştiu de ce acest popor înţelegător şi răbdător este certat ba că n-a ieşit la vot, ba că n-a făcut nu-ştiu-ce... Este scârbit de ticăloşii ăştia care-şi bat joc de el. Este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi într-o prăpastie.

Rămânem pesimişti?

Sub nicio formă! Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa şi pentru noi şi pentru pământul ăsta. Mă scârbeşte însă această violenţă politică stupidă, care se manifestă de fapt în întreaga lume, dar care la noi a atins cote inimaginabile. Noroc cu formele de rezistenţă ale unei Românii tăcute care n-a intrat în aceste jocuri şi care îşi păstrează nivelul de credinţă, de cultură şi de bun simţ. Profesorii Bădescu şi Dungaciu în „Sociologia Frontierelor” aminteau de rezistenţa de sută la sută prin cultură, de renaşterea nu prin Hegel şi Kant, ci prin păstrarea moştenirii naţionale, prin tradiţie, prin obiceiuri, prin Biserică. Nici măcar exodul românesc în lume nu este o atât de mare dramă. Se vor întoarce mulţi mai căliţi, mai pregătiţi, mai bine informaţi.
Eu sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit... Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia, şi că dezbaterile nu trebuie să fie conflictuale. Să înţeleagă că n-au fost votaţi pentru a-şi etala costumele şi cravatele de firmă, ci pentru a rezolva nişte probleme care dor. Ar mai trebui definit interesul naţional, căci nimeni n-a avut timp de aşa ceva, iar soluţia de redresare va trebui să fie una acceptată de tot spectrul politic.


------------

LICA
+63
CRAPI ROMANIE IN PACE , ARMATA POLITICA NU FACE. LEGEA 164/2001 A PENSIILOR MILITARE DE STAT A FOST DESFIINTATA PENTRU MILITARII DE CARIERA , DUPA CE ABIA A FOST EMISA PENTRU ARMONIZAREA LEGISLATIVA CU CRITERIILE NATO SI OBIECTIVELE SCENGEN ALE SISTEMULUI JAAI, INSA ESTE CULMEA VALABILA IN CONTINUARE PENTRU JUDECATORII SI PROCURORII MILITARI. BRAVOS REFORMA A LA BISNITARUL SECURIST BOICOTOVICI BASESCU.


COMPLETARE
+63
a fost distrusa DIN INTERIOR cu ajutor EXTERN Mai intai au inceput rusii,dupa care au continuat globalistii

aNT
+34
IA VEDETI VOI SI ROLUL LUI ILIESCU PETRE ROMAN NASTASE SI ALTII DE LA PDL. SA NE TRAIASCA VAI DE CAPUL LOR DE DESTEPTI.

Ia amintiti-va,
+45
cine a dat lovitura de stat in '89? Cati dintre ei erau romani? Cu siguranta, romanii ignoranti si debusolati, am aplaudat... Apoi am votat cu picioarele... Acum platim.


@6 Complex
+28
de abia astept agresiunea capitalistilor adevarati si a agentilor adevarati dupa ce se.cu.reii astia vor distruge Romanica si o vor baga in buzunarele si conturile pe care le cred ale lor....hahaha, credeti ca aia o sa va lase cu prada?...bah, voi sunteti buni sa faceti sa dispara doar niste bieti pensionari, asistati sociali, mamicute si bebelusi, civili, oameni prea cinstiti (=fraieri). Adevaratii rechini va vor manca mintenas.Credeti ca al'de Soios va vor lasa cu banii? ....un miliard doua avere cred ca permite fdara probleme un contract de cateva zeci de milioane, asa ca tradeaza si un sef de banca si un mecanic de yaht fara nici o problema


aurora
+36
Foarte bun interviul. Sau, mai degraba, foarte interesant interlocutorul, prin ceea ce spune.Citind ce afirma acest general, parca mi-a mai venit inima la loc. Vazind ce se petrece in zilele cind Curtea Constitutionala pedepsea Romania, m-am trezit ca gindesc: Armata de ce nu iese pe strada? De ce nu face ordine? M-am intrebat apoi daca a fost ceva instinctual sau daca a fost vorba de logica. Si intr-un caz si in celalalt e clar ca vorbea increderea in arata romana. Caci, daca ar fi iesit armata, probabil, cel putin pentru cei de afara, abia ca totul ar fi semant a lovitura de stat, cu toate ca, practic, ar fi fost doar o riposta, o solutie. Ei, bine, n-a iesit armata,o rezolvam pe cale poltica. Aia ne scuipa in gura, se fac ca nu stiu adevarul, ne impun iar noi sintem domni. Iar armata sade in cazarmi, caci sintem membrii NATO si ar fi ca si o razmerita in propria ograda.Dar daca, intr-o buna zi, patriotismul si simtul datoriei ostasului roman ar inclina balanta? Daca armata ar fi fraternizat cu cei 7milioane si jumatate de votanti ? Ca doar si soldatii si ofiterii sint romani. V-ati gindit la asta? E doar o ipoteza.

Justitiarul
+35
OK. D-LE GENERAL. Dar nu vad nici un cuvintel despre Tradatorul Basescu, Nu vad nici o fraza despre sovinismul unguresc la adresa integritatii teritoriale a romaniei, Dece oare? Nu va lasat massmedia care este la ordinul unora sau a altora care da banul?Bogatii din parlamentul europei , ne-au aratat destul de clar care de fapt le este interesul. Interesul lor este sa ne subjuge cu ajutorul unor tradatori ca Basescu si Ponta. Daca Barosso si altii au fost capabili sa se implice atat de vehement si sa arunce la gunoi votul a celor peste 7 mil. de romani , ce mai vreti sa asteptam noi bun de la acesti Mafioti. Acesti nesimtiti gen Basescu,Barosso si altii sint in stare de orice , numai sa asi vada scopul atins pt. ca ei sint platiti pt. asta de catre miliardari gen Soros, dar sa nu creada ca noi astia multi sintem chiar asa prosti, intr-o zi lumea se va rascula impotriva lor.


MJDOM
+41
noul cod penal elimina infractiunea de subminarea economiei nationale pt. ca nu mai exista economie nationala, ci privata. in felul acesta infractorii, coruptii si marii mafyhoti din contractele cu statul, top 300-500 devin eroi nationali, iar electoratul =calaii natiunii.????!!halal justitie. dupa eliminarea abuziva a pedeopsei cu moartea, ,jaful la drumul mare de la uzine, fabrici, santiere, combinate, fier vechi, subsolul cu uraniu, petrol, aur, sisturi, etc. cu casutele postale s-a distrus rominia, banii ajungind in cipru, elvetia, dubai, haway, canare, iar videnii, bercenii mondiali, livache, gheara, la saint tropez, monaco, como, ibiza, etc etc.n-avem stat de drept, n-avem institutii, iar cind le avem punem fuste, striperi, grefieri, dactilografe, acoperiti sa le conduca. vai de mama noastra, vai de tara noastra, vai de urmasii urmasilor nostri..am ingropat tara, patriotismul, demnitatea si solidaritatea nationala. credeti ca USl ma va pune pe liste pt ce scriu eu aici. pariu ca nu!amin.


un om
+23
COMENTARIILE FORUMISTILOR IMI DOVEDESC GRADUL INALT DE URA CE S-A DEZVOLTAT IN ULTIMII ANI INTRE CATEGORII SOCIO-PROFESIONALE. ACEST LUCRU VA FACE CA ROMANII SA TRAGA IN TOATE PARTILE NUMAI ,,INAINTE,, ...NU! CINE ESTE ,,ARTIZANUL,, ACESTEI CATASTROFE NATIONALE? OARE NE VA IMPACA CINEVA ? OARE NE VA ,,MANGAIA,, CINEVA PE NOI, PE NOI TOTI ROMANII, CARE AM CERUT CANDAVA, -unire-, CANDVA -libertate-, CANDVA -democratie-??? IATA CUM AZI ACUM SI AICI OBSERV CUM NE,,INJUNGHIEM,, cu aprecieri si injurii greu de calificat! OARE CE POATE INTELEGE TINERII DE LANGA NOI, CE POATE, LECTUREAZA ASEMENEA COMENTARII SI APRECIERI; SAU VRETI SA SPUNETI CA E TREABA .. SCOLII; NU, NU, ESTE SI TREABA TA SI A NOASTRA .punc!


gaby
+14
culmea tupeului la neulander petrica roman dupa ce si a scos buzunarele pe dos si a zis ca nu mai are bani in fata fabricii tractorul si a puso pe chituci acum e deputat de cartier ,,tractorul,, adevarat ca intotdeauna criminalul se intoarce la locul faptei - nesimtirea celor care administreaza ramasitele uzinei tractorul se vad in continuare, sediul uzinei tractorul lumineaza falnic nonstop mai ceva ca empire state building - cu ce bani se plateste risipa inutila de energie si care e scopul pt ca daca iar interesa de imaginea uzinei s ar apuca mai bine sa construiasca tractoare asa cum era prevazut in caietul de sarcini revolutia a fost facuta de brukner brucan si neulander petre roman la ordinul ,,aliantei israelite universale,, cine vrea sa inteleaga politica si economia prima data trebuie sa citeasca ,, PROTOCOALELE ,,INTELEPTILOR (de fapt satanisti daca citesti ),, SIONULUI,, impreuna cu actualizarea lor PROTOCOALELE DE LA TORONTO,,daca se poate editia cu comentariile lui ioan mota este fabulos ... macar din curiozitate....veti avea mari surprize doar citind aceasta carte veti intelege de ce guvernantii si presedintii i-au atitea decizii aberante impotriva popoarelor lor, evident vor aparea unii agenti ,,orbi,, care vor spune ca sunt false dar ce exemplu mai bun vreti decit realitateaPrin lovitura de stat din 1989 s-a reinstaurat stalinismul, jaful asupra ţării, genocidul anti-românesc. *editat* mea bolşevică a ascuns steagul roşu al Cominternului şi a ridicat steagul negru al globalizării vestice. Fiul torţionarului Leonid Tisminetski (Tismaneanu) ne dă lecţii de democraţie şi anti-comunism

tnt
+13
Generale,Industria Ro era una CONCURENTIALA atat in interior cat si in exterior( nici nu se putea altfel).!!! Toate preturile se negociau intre societatile din tara.Exceptie faceau producatorii FINALI,care aveau pret catalog, firesc.!!!Asa este si la ei.!!!!Rentabilitatea era obligatorie!!Se urmarea lunar prin ind cheltuiala la 1000 lei pm si pn !!!Am condus delegatii straine, din vest!!TOTI erau uimiti de dotare,organizare( nr regus de persoane in conducere sau aproviz/ !!!!.Nu credeau). De ce securistii VOSTRII inscenaU erori tehnice la produsele LIVRATE ,BUNE CALITATIV,dupa 1985 ?.De ce Ceausescunu nu avea incredere in voi ? De ce Mizil se ocupa de verificat realitatea asupra recla *editat* lor voastre din exterior? dE CE FABRICATI DOSARE care contineau tampenii tehnice!!Mi-am vazut dosarul de ,,subminarea ec nationale..!!!!Fabricant maior B..l...t-MS.Era un tampit si un betiv, care crea,inventa el probleme tehnice in soc. cu 5000 salariati.
Google
 

Postări populare