Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

peromaneste™


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

23.7.21

Fufele din presa internațională

Mirel Bran, corespondentul "Le Monde", abonat la banii ICR

Ion Spânu  

Nu mai este o surpriză că aproape toate articolele din presa străină care vorbesc despre „lovitura de stat" din România au fost scrise de jurnalişti români aflaţi pe statele de plată ale unor instituţii ce folosesc banii publici pentru a susţine interese de partid. Astăzi, devoalatul zilei este Mirel Bran, în al cărui CV scrie că este corespondent al ziarului „Le Monde" şi al mai multor posturi de radio din Franţa!

Humanitas l-a făcut peste noapte scriitor!

Presa din România a preluat în aceste săptămâni mai multe articole foarte critice faţă de suspendarea preşedintelui Băsescu, ca şi cum ele ar reprezenta politica editorială a ziarului „Le Monde". Efectul a fost colosal, întrucât, după cum se ştie, celebra publicaţie franceză are o orientare declarată de stânga, ceea ce i-a făcut pe ţuţerii prezidenţiali să spună USL şi, mai ales, PSD nu au susţinere nici măcar la cei din familia politică de stînga!

Puţini ştiu, însă, că atunci când este citat ziarul „Le Monde", este citat, de fapt, un anume Mirel Bran, vechi client al Institutului Cultural Român (ICR), instituţie aflată până acum sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu! De fapt, până când a fost racolat în reţeaua de agenţi politici ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, Mirel Bran era un corespondent oarecare, între atâţia alţii ce-şi câştigau cinstit o pâine. Statutul său s-a schimbat radical când „a semnat pactul" şi, abandonând principiile gazetăreşti, s-a pus în slujba partidului.

Astfel, în anul 2006, deşi n-avea decât experienţa scrisului prin ziare, Gabriel Liiceanu îi publică lui Mirel Bran, la Humanitas, romanul „Bucureşti, dezgheţul", care nu e altceva decât o porcărie literară, aşa cum rezultă chiar din prezentarea editurii, care a inclus volumul în colecţia „în afara colecţiilor": „Aceasta carte este o intalnire cu 24 de personalitati si incearca sa raspunda acestei asteptari. Preocupat sa se reconstruiasca, Bucurestiul imbratiseaza militanti care ii ancheteaza trecutul, oameni care incearca sa-i panseze ranile si sa-i faca auzita diversitatea".

Şi, uite-aşa, reporteraşul devine peste noapte ditamai scriitorul, publicat chiar la Humanitas cu o carte de debut!

Debutantul Mirel a fost tradus imediat de către ICR în Franţa şi SUA!

Dar, pentru a accentua făcătura aceasta al cărei erou era Mirel Bran, Institutul Cultural Român (ICR) decide că această carte de debut trebuie musai să fie tradusă în Franţa (la Edition Autrement chiar în 2006) şi SUA (în anul 2007)! Ce Sadoveanu, ce Rebreanu… În opinia ICR, Mirel Bran devenise imediat cel mai mare scriitor al planetei, din moment ce cartea lui de debut, pe care nici românii n-au citit-o, s-a tradus aproape simultan în franceză şi engleză! De fapt, după cum se ştie, nu francezii sau americanii au cerut-o, ci ICR a plătit din banii statului român această mizerie, menită să dea o mai mare greutate agentului racolat pentru servicii politice!

Şi nici simpla traducere în SUA nu a fost de-ajuns, astfel încât agentul Mirel Bran a fost invitat în America să-şi lanseze capodopera, dar şi să conferenţieze puţin pe banii statului!

Cu nevasta la braţ, hai să ne trădăm puţin ţara!

Acum, minunaţi-vă, stimaţi cititori! Chiar pe site-ul ICR, citim:

Corespondentul român al revistei «Le Monde», Mirel Bran, se va afla joi, 27 septembrie, în sala Auditorium a Institutului Cultural Roman din New York, pentru a participa la un dialog referitor la crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine.

Evenimentul va începe la ora 19:30 şi va fi urmat de prezentarea celei mai noi cărţi scrise de protagonistul serii, 'Bucureşsti, dezgheţul', informează ICR din New York".

Cine-şi imaginează că Mirel Bran a fost singur în America se înşală! ICR-ul i-a suportat şi mofturile soţiei, Tatiana Niculescu Bran, şi ea mare cineastă de ocazie. Iată ce citim tot pe site-ul ICRNY:

5 pm

For God's Sake

Dir. Tatiana Niculescu Bran, Mirel Bran, Ionut Teianu, 2007, 44 min

'Crucified by fellow nuns and a priest, a young girl dies during a ritual of exorcism performed in a remote Romanian monastery.' Thus read the headlines in dozens of newspapers around the world in June 2005. But what is fact and what is fiction in this sensational tale? This story was also the starting point of the theatre workshop carried within the Andrei Serban Traveling Academy this Sep in NYC".

Deci, la ora 5 p.m., soţia prezintă un film, iar la ora 19.30, Mirel îşi lansează cartea! Trecem peste minciuna că Mirel îşi lansează ULTIMA carte, când, de fapt, ea este SINGURA.

Reţinem, însă, că celebrul anonim Mirel Bran vorbea în New York despre „crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine"!!!

Cine a citit ultimele sale texte în „Le Monde" poate să afle cum vrea Mirel să prezinte chiar ţara sa într-un ziar străin.

– „Le Monde" din 5 iulie 2012:

„Le premier ministre roumain est accusé de vouloir mettre au pas les institutions

Article publié le 05 Juillet 2012
Par Mirel Bran

Source : LE MONDE
Taille de l'article : 558 mots

Extrait :

M. Ponta ignore la Cour constitutionnelle et multiplie les destitutions d'opposants. Coup d'Etat », « Blietzkrieg », procédés « nazis » : ces derniers jours, la vie politique roumaine a été agitée d'accusations et de petites phrases qu'on croirait venues d'un autre temps. Le premier visé est le premier ministre socialiste Victor Ponta, au pouvoir depuis le 7 mai, accusé de mettre en danger l'équilibre institutionnel du pays pour avoir ignoré une décision de la Cour constitutionnelle. Ces accusations arrivent après plusieurs semaines d'offensive gouvernementale contre le président Traian Basescu (centre droit)."

– „Le Monde" din 7 iulie 2012:

Vendredi, depuis la tribune du Parlement, M. Basescu a lancé sa contre-offensive en s'en prenant à ses adversaires de la coalition socialiste-libérale. „Depuis deux semaines vous attaquez gravement l'Etat de droit pour le mettre à la disposition de vos partis, a-t-il déclaré. C'est une grave erreur qui aura des conséquences sur le long terme." M. Basescu, 60 ans, au pouvoir depuis 2004, espère rééditer le précédent de 2007: à l'époque, destitué par la majorité parlementaire, il avait réintégré un mois plus tard le palais présidentiel, fort du soutien de 74 % des Roumains… Autant de mesures qui ont provoqué la chute de deux gouvernements et obligé le président à confier la formation de l'exécutif à l'opposition – une alliance entre les socialistes, les libéraux et un petit parti conservateur dirigé par Dan Voiculescu, patron d'un empire médiatique et reconnu par la justice comme un collaborateur de l'ancienne police politique, la Securitate."

Iată şi ultimul articol semnat în „Le Monde" de Mirel al nostru:

Le contrôle de la justice, enjeu central de la crise politique en Roumanie

LE MONDE | 18 juillet 2012 | Mirel Bran (Bucarest, correspondant) |

În spatele ofensivei politice a guvernului lui Victor Ponta, care a condus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, se ascunde dorinţa de a subjuga sistemul judiciar recent reformat. Totul pe fond de cazuri de corupţie.

România este lovită de o criză politică fără precedent. Subminarea statului de drept în această ţară, membră a Uniunii Europene (UE) din 2007, îngrijorează instituţiile europene. De la începutul lunii iunie, în decurs de o săptămână, noua majoritate formată din socialişti şi liberali a iniţiat o lovitură de forţă instituţională care a condus, pe 6 iulie, la suspendarea preşedintelui de centru-dreapta, Traian Băsescu. Pentru a face acest lucru, guvernul condus de socialistul Victor Ponta a încălcat Constituţia şi a limitat prerogativele Curţii Constituţionale, coloană vertebrală a sistemului juridic românesc.

«Este o adevărată lovitură de stat», a declarat europarlamentarul român Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei, iniţiatoarea unei reforme radicale a sistemului judiciar românesc şi foarte apreciată de către Comisia Europeană. Ar fi momentul ca românii să vadă adevărul şi să se opună, altfel dictatura şi tirania se vor instala peste noapte". Miza este soarta justiţiei

Care este adevărata miză a acestei cacofonii politice româneşti? Viteza cu care preşedintele român a fost suspendat a ridicat multe întrebări. Este probabil că răspunsul nu este doar strict politic. De fapt este în joc însăşi soarta justiţiei. Ţară vestită pentru nivelul ridicat al corupţiei, România reuşise totuşi în ultimii ani să schimbe percepţia Comisiei Europene, care evaluează bi-anual starea sistemului ei judiciar. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), o instituţie care funcţionează sub patronajul preşedinţiei, reuşise recent să obţină condamnarea mai multor secretari de stat, deputaţi, prefecţi, generali şi a altor personaje publice, reputate odinioară ca fiind intangibile.

Pe 20 iunie, în urma unei anchete a DNA, fostul prim-ministru socialist, Adrian Năstase, mentorul actualului şef al guvernului, Victor Ponta, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru o afacere de corupţie. Un simbol puternic. Responsabilii vizaţi, dintre care unii au imunitate parlamentară, nu au capitulat totuşi. Ei au răspuns mobilizându-şi toate resursele pentru a-l destitui preşedintele Traian Băsescu şi a pune mâna pe DNA. „Ţinta finală a majorităţii parlamentare este punerea sub control a Justiţiei, suspendarea preşedintelui este doar o etapă", a declarat Traian Băsescu.

Omul care a orchestrat spectacolul care se desfăşoară pe scena politică românească este Dan Voiculescu, un fost ofiţer superior al Securităţii, poliţia politică a fostului regim comunist. Poreclit „varanul", din cauza unei asemănări cu marea şopârlă, acesta a beneficiat de două mandate de senator şi averea sa este estimată la peste 1,5 miliarde de euro. Patron al unui imperiu mass-media [inclusiv al cotidianului Jurnalul Naţional], acesta anunţase deja pe 1 mai planul de acţiune pentru destituirea preşedintelui Băsescu, urmat strict de primul ministru socialist Victor Ponta.

Dar „varanul" şi marionetele sale sus-puse au subestimat reacţia instituţiilor europene. Raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare a justiţiei române, publicat pe 18 iulie de către Comisia Europeană, anulează toate eforturile depuse de România pentru a integra spaţiul Schengen, de liberă circulaţie în Europa. Cu un ministru de Externe, Andrei Marga, admirator al lui Vladimir Putin şi depăşit de situaţie, şi un prim-ministru vizat de acuzaţii de plagiat pentru o teză de doctorat, credibilitatea autorităţilor actuale de la Bucureşti pare a fi definitiv compromisă.

Conflictul care zguduie actual scena politică românească ilustrează perfect opoziţia între o Românie care doreşte să evolueze, să se modernizeze şi să se adapteze la normele europene, şi o Românie încremenită, împotmolită în trecut şi controlată de reţele care au ferma intenţie să-şi protejeze interesele lor economice în spatele imunităţii parlamentare. Referendumul din 29 iulie ar trebui să le permită românilor să decidă".

După cum se vede, Mirel Bran reproduce doar declaraţiile Monicăi Macovei şi ale lui Traian Băsescu, iar în textul său parcă repetă ca papagalul discursul preşedintelui suspendat, cu toate aiurelile aruncate de acesta la mitingurile PDL.

Aşa înţelege Mirel Bran „să creeze imaginea ţării sale în presa străină", ignorând faptul că este vorba despre ţara sa, cea care-l plăteşte pentru a i se traduce „capodopera" în Franţa şi America, cea care îi plimbă soţia prin capitalele lumii şi cea care îl plăteşte gras pentru a… dezinforma opinia publică de aiurea, minţind cu neruşinare din interesele unui partid!

Ce mai aşteaptă Ministerul de Externe de nu le dă ceea ce merită acestor agenţi de influenţă care lovesc nemeritat în propria lor ţară, încă nu ştim, dar dacă astfel de acţiuni vor fi tolerate fără să primească replica necesară, e posibil ca în curând să-i considerăm şi pe funcţionarii din acest minister, împreună cu ministrul lor cu tot, complici la această tărăşenie periculoasă.



Ziaristul de la "El Pais" este bursier ICR!

Ion Spânu  

Ziaristul Raul Sanchez Costa de la cotidianul "El Pais", devenit celebru după publicarea interviului cu premierul Victor Ponta, în care acesta îşi anunţa demisia în cazul confirmării plagiatului, este unul dintre agenţii racolaţi de ICR încă din anul 2006, când a devenit bursier al acestei instituţii.

Jurnalist cultural sau agent de influenţă?

Raul Sanchez Costa poate fi găsit în "Raportul de activitate 2005-2008 al ICR", mai exact la Capitolul referitor la anul 2006. La pagina 201, la secţiunea "Burse pentru jurnalişti culturali", se precizează că un număr de 10 burse au fost acordate pentru "atragerea jurnaliştilor culturali din presa străină pentru a le facilita contactul cu fenomenul cultural românesc şi cu jurnaliştii de profil din România. Se mizează pe o sensibilizare a acestora la producţia culturală românească şi pe transformarea lor în mediatori între creatorii autohtoni şi piaţa cultural mondială".

La momentul racolării, Raul Sanchez Costa a primit o bursă în valoare de 1.000 de euro pe lună, plus 500 de euro pentru transport. Ceilalţi bursieri din anul 2006 sunt: Alessandro Gori (Italia), Dorina Bohanţov (Moldova), Nevenka Sivavec (Slovenia), Koschka Hetzer-Molden (Austria), Stylan Deynov (Bulgaria), Julien Trambouze (Franţa), Mathew L. Hangengruber (SUA), Armin Pongs (Germania), Marek Secar (Cehia).

Cine îşi imaginează că Raul Sanchez Costa, în schimbul bursei primite de la ICR, a scris despre Eminescu, Blaga sau Noica se înşală. El a devenit imediat un agent de influenţă al celor de la Bucureşti, scriind despre vizitele lui Cărtărescu sau ale lui Patapievici în Spania.

Însă cine răsfoieşte arhiva de la "El Pais" va observa că Raul Sanchez Costa este şi agent de influenţă al lui Traian Băsescu şi al PDL-ului. Articolul „Viaţa în afara Schengen. Contrabanda şi corupţia împiedică România să acceadă la spaţiul fără frontiere" a apărut în "El Pais" imediat după ce României i s-a refuzat accesul în spaţiul Schengen, când Puterea de la Bucureşti a încercat să impresioneze Uniunea Europeană prin acţiunea arestărilor din vămi.

Cine va cerceta Raportul ICR va observa că, pe bani publici, s-au acordat mii de burse unor ziarişti sau traducători, care, ulterior, erau folosiţi în campaniile regizate de Puterea pedelistă de la Bucureşti.

Cazul ziaristului Raul Sanchez Costa nu este nicidecum singular, dar el confirmă ceea ce spuneam în serialul nostru despre ICR, că majoritatea celor finanţaţi prin această adevărată agentură sunt plătiţi pentru cu totul alte activităţi decît cele culturale.

Acesta este şi motivul pentru care nu sunt dorite schimbarea conducerii ICR şi nici trecerea lui în subordinea Senatului.

Agentura ICR, sub conducerea lui Patapievici şi Mihăieş (I)

Ion Spânu 1620 Articole Author

În ultimii ani, Institutul Cultural Român (ICR), aflat sub patronajul Preşedinţiei şi coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, nu a fost altceva decât o agentură SIE sub masca unui organism cultural, a cărei menire a fost aceea de a finanţa un grup de propagandişti ai politicienilor aflaţi la Putere!

Peste tot în lume, institutele culturale au o menire clară: aceea de a promova limba ţării respective şi valorile culturale din patrimoniul acesteia. Nici Institutul Cultural Cervantes, nici Institutul Cultural Goethe, ca să ne limităm doar la cele mai mari, nu organizează „excursii culturale" pentru vreun scriitor spaniol sau german, devenit peste noapte editorialist al puterii politice, aşa cum se întâmplă cu ICR!

Scriitorii – editorialiştii Puterii

În cazul ICR, lista scriitorilor-gazetari, obedienţi faţă de Putere, este deschisă chiar de către directorul Horia-Roman Patapievici, devenit editorialist politic la „Evenimentul zilei". Cine are curiozitatea să-i citească articolele va descoperi în Patapievici un umil servitor al PDL:

„Ei bine, cu o neruşinare caracteristică, liderii PSD şi PNL au denumit acest amestec de manipulare, minciună şi interese oculte «proiectul Johannis». S-au bazat pe faptul că numai o manipulare grosolană poate încununa manipularea de proporţii orchestrată de doi ani sub umbrela campaniei împotriva «dictatorului Băsescu»… Această manipulare le depăşeşte pe toate. Sforarii din spatele alianţei vor să-i determine pe alegătorii liberali aruncaţi de Crin Antonescu în braţele lui Geoană să aibă impresia, când votează Geoană, că votează Johannis – adică neamţul harnic şi cinstit, care ne va vindeca de netrebnicie şi hoţie pe toţi, printr-un act magic de substituţie" (Ev. Zilei, 26 noiembrie 2009).

De remarcat că Patapievici este cel care, cu câteva zile înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, într-un interviu acordat revistei spaniole „La Vangardia", a aruncat pe piaţă episodul jalnic al casetei porno cu Mircea Geoană: „Ştiu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoana primind sex oral şi a refuzat să o folosească împotriva lui". Ulterior, s-a dovedit că povestea aceasta era o făcătură ordinară, creată de Patapievici pentru favorizarea lui Băsescu! Astfel, acuzaţia lui Patapievici, care spune că destituirea lui ar fi semnul politizării ICR, nu e decât un fariseism condamnabil.

Nici Mircea Mihăieş, directorul adjunct al ICR, nu s-a lăsat mai prejos, el având o dublă obligaţie faţă de Traian Băsescu, după ce, până în anul 2000, l-a criticat până la jignire. Pentru reabilitare, Mircea Mihăieş a devenit în ultima vreme dublu editorialist: la „Evenimentul zilei" şi la România literară"! Iată o mostră de „echidistanţă", marca Mihăieş:

„Dar şi mai rău e că reacţiile la aceste încercări de rebarbarizare a României nu provoacă riposta fermă a societăţii civile şi a intelectualităţii cândva critice, iar astăzi fascinată de panglicile scoase pe nas de Crin Antonescu" (Ev. zilei, 23 aprilie 2012). Antonescu „nu e decât un fanfaron plicticos, o paiaţă care n-a dovedit, de ani buni, decât două lucruri: că e capabil de orice trădare pentru a-şi atinge setea de mărire şi de-o crasă nepricepere în treburile publice… Antonescu e doar o păpuşă iraţională, manevrată de pesedei şi Voiculescu" (EVZ.ro Ev. zilei, 8 august 2011). Despre cei care-l contestă pe Băsescu, Mihăieş are opinii radicale pentru că „nu mă pot uita la niciunul dintre personajele cărora li s-a încrustat pe creier tatuajul comic «Jos Băsescu!» decât ca la nişte instrumente" (Ev. zilei, 25 mai 2009).

Aşadar, atât directorul Patapievici, cât şi adjunctul său, Mihăieş, au devenit propagandiştii oficiali ai Puterii şi au pus la zid opoziţia chiar din spatele funcţiilor publice deţinute! Numai pentru aceste motive, prezenţa lor în fruntea ICR ar trebui să fie pedepsită chiar penal, căci amândoi s-au înfruptat din banul public, încălcând statutul de funcţionar al stutului pentru care au fost plătiţi gras!

Şi clientela ICR scrie editoriale în favoarea Puterii

Fără îndoială, clientul care a profitat cel mai mult de banii ICR este Mircea Cărtărescu, fiind tradus în toate limbile pământului, ca şi cum ar fi devenit peste noapte un fel Goethe sau Balzac! Cel care scria în romanul „Orbitor" excepţionalele pasaje „îmi bag pu.. în regina Angliei" sau că „CIA este un căcat" sau cel care a scris versurile: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură" trebuia să-şi dovedească recunoştinţa faţă de instituţia prezidenţială, astfel încât a devenit şi el un harnic editorialist al Puterii la „Evenimentul zilei"!

Mircea Cărtărescu este autorul unui articol pentru care şi Nicolae Ceauşescu ar fi invidios, unde, în septembrie 2010, scria: „Traian Băsescu este un preşedinte pentru alte coordonate istorice"!

Ce este, de fapt, ICR?

Iată lista celor care conduc ICR în marile oraşe ale lumii, preluată de pe site-ul MAE:

Nr.crt.

Misiune

Şef misiune

Funcţie

CV

1

Austria/Viena

Bendovski Carmen

Director

CV

2

Austria/Viena

Kohn Gabriel Paul

Director adjunct

CV

3

Cehia/Praga

Duţă Dan Mircea

Director

CV

4

Cehia/Praga

Miclea Veronica

Director adjunct

CV

5

Franţa/Paris

Vandenbrent Dănilă Katia Ana

Director

CV

6

Franţa/Paris

Rădulescu Simona-Marcela

Director adjunct

CV

7

Germania/Berlin

Hoffman Cristina

Director

CV

8

Germania/Berlin

Panaite Alexandrina

Director adjunct

CV

9

Israel/Tel Aviv

Pană Georgeta

Director

CV

10

Israel/Tel Aviv

Krizbai Bela-Dan

Director adjunct

CV

11

Italia/Roma – Academie

Bărbulescu Mihai

Director

CV

12

Italia/Roma – Academie

Baicu Cornel Nicolae

Director adjunct

CV

13

Italia/Veneţia

Dinu Rudolf Mihai
Joiţa Monica Manuela

Director
Director adjunct

CV
CV

14

Marea Britanie/Londra

Dorian Branea

Director

CV

15

Marea Britanie/Londra

Stroe Maria Magdalena

Director adjunct

CV

16

Moldova/Chişinău

Guran Petre Radu

Director

CV

17

Polonia/Varşovia

Daici Sabra-Irina

Director

CV

18

Polonia/Varşovia

Voitovici Roxana Monica

Director adjunct

CV

19

Portugalia/Lisabona

Mihaiu Virgil

Director

CV

20

Portugalia/Lisabona

Roman Ana-Maria Antoaneta 

Director adjunct

CV

21

Spania/Madrid

Anghel Ioana

Director

CV

21

Spania/Madrid

Marcu Luminiţa

Director adjunct

CV

22

SUA/New York

Şuteu Corina Ioana

Director

CV

23

SUA/New York

Radu Oana Florina

Director adjunct

CV

24

Suedia/Stockholm

Shafran Dan Savian

Director

CV

25

Suedia/Stockholm

Leonte Eva

Director adjunct

CV

26

Turcia/Istanbul

Rachieru Silvana

Director

CV

27

Turcia/Istanbul

Bălăşescu Alexandru

Director adjunct

CV

28

Ungaria/Budapesta

Armanca Brânduşa

Director

CV

29

Ungaria/Budapesta

Bartha Csaba

Director adjunct

CV

Puţini sunt cei care ştiu ce se ascunde în spatele acestei liste, motiv pentru care încercăm mai jos o radiografie a directorilor unor filiale, cu atât mai mult cu cât, în majoritatea cazurilor, numele lor nu trece de genunchiul broaştei, cum spunea cineva. După cum se va vedea, aceste posturi au fost oferite unor oameni care nu au nici cea mai mică legătură cu cultura României, funcţiile acestora fiind, mai degrabă, o alternativă la statutul de şomeri prin ţările în care s-au rătăcit. Sunt, în majoritatea cazurilor, personaje ciudate, al căror statut pare a fi cunoscut doar de serviciile secrete sau de alte structuri care aveau habar de existenţa lor din alte activităţi.

O librăreasă la Paris

Vandenbrent Dănilă Katia Ana

În fruntea ICR Paris este doamna Vandenbrent Dănilă Katia Ana. Cum a ajuns la Paris, ne spune chiar dumneaei într-un interviu:

„Prima dată am venit într-o excursie, prin 1999, aveam 19-20 de ani. E foarte personal, fiindcă mi se părea un oraş foarte romantic şi-mi imaginam cît de frumos ar fi să te plimbi cu cineva de braţ pe străzile Parisului, ceea ce zece ani mai tîrziu s-a şi întîmplat, soţul meu fiind francez".

Întorcându-se în ţară, puştoaica a terminat Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice şi, brusc, ca un adevărat superstar anonim, a fost trimisă la Centrul român de Informare din Bruxelles! Dar, cum fata voia să se mărite la Paris şi nu putea fi lăsată pe drumuri, a fost numită… director al ICR Paris, deşi, cum singură spune:

„Nu sînt o persoană din mediul public intelectual, sînt un manager… În momentul în care am venit la ICR Paris a existat o anumită presiune, poate o prejudecată. Aveam 30 de ani, nu mă cunoştea nimeni şi nici nu sînt sigură că mă cunoaşte cineva mai mult acum".

Scoasă din anonimatul unei vieţi banale, nu era normal ca vedeta ICR Paris să fie recunoscătoare cuiva? Singură spune: „Îi mulţumesc lui Horia-Roman Patapievici că mi-a acordat această şansă". Căci, ce altceva este ICR-ul prezidenţial decât o rampă de lansare pentru fătucile plecate din ţară pentru măritiş?

Şi mai spectaculoasă este biografia directorului adjunct al ICR Paris, doamna Simona Rădulescu Edwards. La 21 de ani avea deja un copil, Matei Lupu, dar asta n-a împiedicat-o să ajungă la Paris, unde devine librăreasă la toneta unui anume Richard Edwards, căruia îi preia numele prin căsătorie! Cei care o cunosc spun că femeia murea de foame pe la Paris, până în momentul în care l-a cunoscut pe ambasadorul Baconski, care a jacuzzit pe acolo în vremea furtului masiv de la alegerile din 2008.

Şi, uite-aşa, fără vreo competenţă, doamna Edwards, librăreasa, devine director adjunct al ICR Paris! Curriculum vitae al doamnei poate fi găsit uşor pe Google.

Din echipa pariziană mai fac parte doi referenţi: Olivia Horvath, recrutată direct din cadrele MAE a căror misiune şi competenţă este ţinută la secret, dar şi Madalina Tureatcă, traducătoarea unei cărţi utile pentru colegele şi şefele ei: „Ghid de măritiş pentru fete moderne", carte apărută la Humanitas, din care cităm un pasaj semnificativ ce poate explica întreaga carieră a duduilor citate mai sus:

„Aşadar iubitul şi-a luat inima-n dinţi şi ţi-a pus marea întrebare? Uau! Ce urmează? Ei bine, haos total. Te trezeşti într-o clipită din iubită logodnică şi, dupa vreo cîteva luni — ta-daa! –, viitoarea mireasă cu o misiune de îndeplinit: aceea de a-ţi organiza nunta visurilor şi de a o scoate la capăt fără să faci o cădere nervoasă, să-ţi omori părinţii ori să fugi mîncînd pămîntul cu primul bărbat care-ţi iese în cale".

După cum se vede, fetele nu sunt doar nişte vampe de Paris, cum s-ar putea crede, ci ditamai doamnele cu pedigree, cu bibliografie la biografie!

ICR Berlin, condus de o script girl

Cristina Hoffman

Directoarea ICR Berlin este Cristina Hoffman, a cărei descriere este făcută de revista „Art Act Magazin", într-un preambul la un interviu:

„A plecat din România în urmă cu 32 de ani, după ce a absolvit IATC – secţia actorie. A lucrat o vreme la München, ca script girl şi asistent de film, iar în anii '80 s-a mutat la Paris, unde s-a specializat în montajul de film şi video. În Franţa a locuit, în medie, 30 de ani, păstrând mereu contactul cu Germania".

Cum îşi face programul, ne spune chiar Cristina Hoffman în acelaşi interviu:

„Mi-am dat seama că în fiecare zi, pe lângă revista presei, foarte bogată, pe care o primim de la ICR Bucureşti, mă pot baza şi pe experienţa celor din interiorul ICR Berlin, în care cineva e specializat pe literatură şi artă, altcineva pe muzică şi teatru, sau pe dans şi film. Echipa are deja pistele ei, la care se adaugă cererile spontane pe care le primim".

Alexandrina Panaite

Despre directoarea adjunctă Panaite V. Alexandrina nu ştim decât că şi-a luat doctoratul în 2009 cu lucrarea „Literatura ca terapie. narcisism şi conştiinţă politică în operele Christei Wolf". Mai multe credem că nici dânsa nu ştie.

Referent cultural la ICR Berlin este Andreea Dincă, a cărei biografie pare trasă la indigo cu a fetelor de mai sus. După ce a fost reporter prin mai multe redacţii din Timişoara, Andreea a primit o bursă. De aici, într-un interviu publicat de „Adevărul" în 27 ianuarie 2011, chiar ea ne povesteşte cum a ajuns să reprezinte cultura română:

„Deşi iniţial trebuia să stea doar trei luni, Andreea Dincă a uitat să se mai întoarcă în ţară. A primit imediat o bursă care i-a prelungit şederea la Berlin. «Am constatat că Berlin este un oraş care îmi aduce noi provocări şi satisfacţii şi am hotărât să mai rămân», a declarat Andreea Dincă.

Chiar dacă era dezorientată, nu se gândea la reîntoarcerea în ţară. Atunci a aplicat pentru postul de referent la Institutul Cultural Român «Titu Maiorescu». «A fost o adevărată aventură. Şi în ziua de azi cred că o mână divină s-a amestecat în treburile mele», a mai spus Andreea Dincă. La ICR Berlin este referent cultural şi are în sarcină tot ce înseamnă imagine: site, relaţia cu presa, crearea şi distribuirea unui newsletter şi concepere de afişe. «Viaţa la Berlin e frumoasă, dar grea fiindcă e mult de lucru. Dar e senzaţional că nu apuc să mă plictisesc niciodată», a mai spus timişoreanca".

Despre activitatea ICR Berlin citim chiar pe site-ul instituţiei: „Institutul Cultural Român Berlin este fericit să vă prezinte un pictorial foto realizat cu cele două actriţe la sediul institutului. Fotografiile ilustrează un articol din numărul din luna aprilie al revistei «Elle», ediţia România". Cu o astfel de conducere, sigur că simţim şi noi o adevărată fericire când privim pictorialul actriţelor Ana Ularu şi Ioana Flora! Halal promovare a culturii noastre!

Ciudaţii de la ICR Londra

Filiala din Londra a ICR este condusă de Dorian Branea, un fel de traseist ICR, care a mai fost director şi la ICR Varşovia. Ca să înţelegem cu a ajuns individul să conducă o filială a ICR, să citim ce scria el în "Observatorul cultural" în numărul din mai 2004:

„Institutul Polonez din Bucuresti a organizat de curind o vizita de documentare in Polonia, unde au fost invitate personalitati ale lumii literare si academice românesti: Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, Mihai Mitu, Ioana Nicolaie si Rodica Palade. Nu indraznesc, fireste, sa ma includ in aceasta serie ilustra. Mai curind, selectia facuta de Daciana Branea si de mine s-a datorat interesului nostru constant pentru cultura central-europeana si deci si pentru cea poloneza".

Ca recompensă pentru vizita organizată în beneficiul lui Cărătărescu şi a porno-poetei Ioana Nicolaie, soţia sa, Dorian Branea a devenit director al ICR Varşovia, fiind mutat apoi la ICR Londra, tot ca director, unde, desigur, familia Cărtărescu se simte mult mai bine!

Director adjunct al ICR Londra este o altă ilustră anonimă: Maria Magdalena Stroe. După ce a terminat facultatea la Craiova, ea a lucrat la Fortuna International SRL şi a ajuns brusc la British Council Bucureşti, de unde a fost recrutată la ICR Londra! N-a scris nicio carte, n-are vreo competenţă cunoscută, însă, pe o filieră ştiută doar de serviciile secrete, a ajuns să aibă chiar un grad diplomatic!

ICR Madrid sau despre şosetele lui Patapievici

Directoarea ICR Madrid este o oarecare Ioana Anghel, despre care, cât este de mare, nici măcar Google nu poate să ne spună nimic! Doar consemnarea cuiva care ştie ce vorbeşte şi care povesteşte pe site-ul Simonei Tache că a fost „numită de Marele şi Rasatul Intelectual căruia i se închină acum Ode, face greşeli de limba română şi vorbeşte o spaniolă de baltă, asta în condiţiile în care ne reprezintă la cel mai înalt nivel. Stă cu uşa biroului deschisă şi îi întreabă pe referenţi dacă un cuvînt sau altul se scrie cu un «i» sau cu doi, care este pluralul anumitor cuvinte, unde se pune virgula şi cratima, etc. În plus, a profitat de blocarea posturilor la stat pentru a-şi aduce o pilă de la Bucureşti (d-ra Raluca Doroftei) care nu ştie limba spaniolă! Iar principala îndeletnicire a d-nei Anghel este să povestească tuturor ce şosete poartă «Pata», cine cu cine se culcă în ICR, sau cît este de labilă psihic Dana Bleocă de la Centrul Cărţii".

Directoare adjunctă este Luminiţa Marcu, cunoscută în lumea scriitorilor ca pupilă a lui Nicolae Manolescu. Despre numirea ei la ICR Madrid a scris mult mai cunoscutul scriitor Liviu Ioan Stoiciu în Jurnalul său în ziua de 29 iulie 2010:

„Aflu azi că Luminiţa Marcu (critic, eseist) s-a mutat cu copilul şi soţul în Spania, la Institutul Cultural Român de acolo – şi că a fost îngropată «revista tinerilor», pe care o conducea, Literatura Nouă(revistă inventată special pentru ea de preşedintele USR, N. Manolescu, nu mă întrebaţi de ce; revista a fost editată exclusiv de USR, deşi era permanent contestată de scriitori, în cadrul Consiliului USR, care răspunde de cheltuirea banilor USR; dar preşedintele N. Manolescu a ţinut cu orice preţ să acopere USR toate cheltuielile, de la salarii la producţie). O revistă care a tocat anual miliarde de lei vechi din banii USR fără să servească literaturii române cu nimic. Rar mi-a fost dat să citesc o revistă mai anostă, mai lipsită de sare (practic, n-aveam niciodată mai nimic de citit din ea; în afara editorialului redactorului-şef şi a tabletelor Simonei Popescu; în rest, rubrici ale unei părţi a tinerilor scriitori, egale cu zero; ce e interesant e că revista asta a tinerilor nu promova «douămiismul», ci o falangă a tinerilor prieteni Luminiţei Marcu şi lui Costi Rogozan, soţul, care şi-a urmat soţia glorios la post). Altfel, Luminiţa Marcu, foto, e o femeie frumoasă şi deşteaptă, ştie ce vrea şi obţine ce-şi doreşte. Mă bucur că USR a scăpat de povara unei reviste inutile, precum Literatura Nouă, care nu va fi consemnată nici măcar în istoria presei literare…".

Despre toate celelalte filiale ale ICR şi despre activităţile derulate de acest mastodont „cultural" care înghite anual 15 milioane de euro de la buget vom comenta în partea a doua a serialului nostru. Dar sperăm că toţi cei care nu înţeleg de ce Guvernul Ponta vrea să dea de pământ cu actuala conducere a ICR au aflat acum cât de îndreptăţită este această măsură.


Daniel Ursprung, clientul lui Patapievici, MRU şi Pleşu, un băsist elveţian

Ion Spânu  

Ultimul articol jignitor la adresa României a fost semnat zilele acestea de Daniel Ursprung în cotidianul elveţian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung". Puţini ştiu însă că şi Daniel Ursprung, ca atîţia alţi agenţi de influenţă, este un vechi client al ICR şi al Institutului „Noua Europă", condus de Andrei Pleşu! Şi nu numai…

Articolul „Corupția în România. Modernizarea superficială" a apărut miercurea trecută şi se constituie într-un nedrept rechizitoriu la adresa situaţiei din România, prin care autorul oferă cancelariilor occidentale încă un motiv să privească rezervat spre ţara noastră. Cum România aşteaptă, şi aşa cu puţine speranţe, intrarea în spaţiul Schenghen, un astfel de articol ne face deservicii uriaşe.

„Motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu"

Daniel Ursprung scrie: „Modernismul există astfel, alături de vechile practici, implementând un stil de funcționare pur românesc. Nepotismul poate fi interpretat ca un favoritism nefondat și un abuz de putere sau, ca o datorie morală de a mulțumi cuiva pentru loialitate prin poziția care îi este acordată, depinde de perspectiva fiecăruia.  Acestea sunt unele dintre motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu. Democrația și statul de drept sunt cuvinte vagi, folosite în mare măsură atunci când servesc intereselor personale ale celor care fac uz de ele" (folosim traducerea colegilor de la Curentul, ei fiind primii care au preluat articolul din ziarul elveţian).

Cu toate că autorul recunoaşte existenţa unor astfel de relaţii şi la cei din jurul lui Traian Băsescu, textul vrea să inducă ideea că noua Putere din România s-a constituit pe acest tip de relaţii clientelare: „Corupția și nepotismul generează astfel două sisteme incompatibile de control care vor duce la o ruptură a ordinii iluzorii existente în România… Economia este, pe cale de consecință, domeniul sacrificat astfel de cei care conduc țara încercând să o modernizeze la suprafață, crezând că nimeni nu va observa ce ascund sub preșul guvernării".

Istoricul devenit ziarist de ocazie, pune la zid politica liberală în ansamblul ei, pornind chiar de la Brătieni, asemuind-o cu politica lui Ceauşescu! Un subcapitol al articolului are tilul „Auto-suficiența liberală de tip ceaușist", unde se scrie: „Liberalismul politic, această caracteristică a Europei de Sud-Est, a urmărit în primul rând emanciparea națională. Liberalizarea și democratizarea societății au trecut astfel, pe un plan secund. Influența unui capital străin a fost critică. Partidul Național Liberal din România avea la începutul secolului 20 sloganul  „By our own" – Prin noi înșine- țara urmând să fie industrializată prin capital domestic iar statul având un rol esențial în acest proces. Aceste idei pot fi găsite atât în politica de auto-suficiență a lui Ceaușescu cât și în dezbaterile postdecembriste privind mult întârziata privatizare a economiei socialiste. Influența continuă a politicii în sectorul economic arată și faptul că diferența dintre stat și privat nu este atât de clară precum în Europa de Vest și nici nu se bucură de o atât de mare importanță. Statul și instituțiile sunt slabe, în spatele lor fiind principii și idei transparente care nu au suficientă substanță pentru a susține o construcție a instituțiilor și sistemului".

Antena 3 este considerat postul TV al lui Goebbels

O mare parte a articolului este dedicată presei din România. Autorul repetă, ca după dictare, teoriile băsiste pe care le auzim în fiecare seară de la politicienii pedelişti.

Astfel, pornind de la ridicolele aserţiuni din tratatul MCV despre presa din România, Daniel Ursprung comentează ca Monica Tatoiu: „La sfârșitul lunii ianuarie, Raportul UE privind situația reformelor judiciare din România, a oglindit vădita nemulțumire a Comisiilor  față de influența nefastă a sectorului media în domeniul judiciar, prin campanii de intimidare. În ultimul timp, echipa mass-media de încredere a politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu, Antena 3, a făcut vizibile presiuni asupra sistemului judiciar, el fiind amenințat cu mai mulți ani de închisoare pentru o afacere de privatizare nedreaptă". Autorul uită că, pînă în primăvara anului trecut, Antena 3 era singurul post TV care susţinea opoziţia din România, ceea ce l-a făcut să atingă audienţe uriaşe!

Un astfel de atac la adresa postului Antena 3, justificat doar de un proces în care este judecat patronul, n-are nici o acoperire, întrucît rezultatul ultimelor alegeri a confirmat că aşteptările populaţiei vizau nevoia de schimbare a celor de la Putere! Ori, a răspunde interesului public este ţinta ziariştilor de pretutindeni, nu numai a celor de la Antena 3!

Textul lui Daniel Ursprung nu face, măcar aşa, de dragul unei echilibristici elegante, nici o referire la televiziunile sau ziarele obediente PDL-ului, adică Puterii de pînă mai ieri, acestea fiind considerate „independente"! Numind postul Antena 3 un post ce ar aparţine „unui Goebbels privat", autorul scrie: „Propaganda stridentă, în special a postului tv Antena 3 este realmente îngrijorătoare. Alternativ la această îndoctrinare și manipulare a populației, este mass-media formată din ziare și publicații, fiecare cu opinii diferite și mass -media online care este în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, raportarea informațiilor independent de vreun interes politic, este aproape imposibilă. Majoritatea companiilor media sunt controlate de oameni din politică, care au, mai ales ei, opinii și interese".

Cine este Daniel Ursprung de la „Neue Zürcher Zeitung"?

Aproape necunoscut în România, Daniel Ursprung face parte din grupul de oameni racolaţi încă din anul 2005 de către unele instituţii pentru a fi folosit la nevoie ca agent de influenţă! Cazul său devoalează cît se poate de clar reţeaua organizată sistematic pe bani publici, sub acoperirea unor false interese culturale! Să trecem însă la probe.

Finanţat de ICR-ul lui Patapievici

– În anul 2007, ICR participă la „Festivalul Culturescapes", manifestare desfăşurată sub patronajul Preşedintelui Confederaţiei Elveţiene şi al Preşedintelui României. La acţiunea din 22 noiembrie 2007, la Rote Fabrik din Zurich, are loc o întîlnire a publicului cu Ana Blandiana, moderator fiind… Daniel Ursprung!

Raportul ICR2005-2008, p. 308. Daniel Ursprung, „ziaristul elveţian", moderează o acţiune a ICR.

————————————————————————————————

– În anul 2009, ICR Berlin este între finanţatorii piesei de teatru „Ultimele ore ale lui Ceauşescu", a cărei premieră a avut loc pe 11 decembrie 2009 la Teatrul Odeon. Din prezentarea proiectului, aflăm că au existat şi 3 „consultanţi de specialitate": Thomas Kunze, Andrei Ujica şi… acelaşi Daniel Ursprung!

– În anul 2006, ICR a sponzorizat volumul „Rumänien (România)", îngrijit de Mihai Răzvan Ungureanu (care şi l-a trecut în CV ca lucrare persoanlă), Thede Kahl şi Michael Metzeltin. Volumul are 976 de pagini şi a fost reeditat în anul 2008 tot pe banii ICR, care a plătit şi drepturile de autor. Între ei îl găsim şi pe Daniel Ursprung!

– În acest fel, Daniel Ursprung şi-a creat nişte obligaţii faţă de cei care l-au băgat în seamă, astfel încît, anul trecut, cînd Guvernul a trecut ICR din subordinea Preşedinţiei în subordinea Senatului, profesorul elveţian a semnat Protestul organizat de „Alianţa pentru o României curată". La numărul 478 din listă, Daniel Ursprung scrie: „Mă alătur şi eu protestului exprimat aici. Daniel Ursprung, cercetator, Universitatea din Zurich (Elveţia)".

Finanţat de Colegiul „Noua Europă" al lui Andrei Pleşu

– Pe acelaşi „gazetar" elveţian îl găsim şi pe site-ul Colegiului „Noua Europă", mai exact într-un anuar la secţiunea 3.2.A, capitolul 2 „SERIA DE PUBLICAȚII ÎN PROGRAMUL RELINK". Lucrarea „Bonnes et mauvaises moeurs dans la société roumaine d'hier et d'aujourd'hui", finanţată prin acest program, este un volum apărut în anul 2005, are ISMN ISBN 973-85697-6-1 şi este coordonat de Ionela BĂLUŢĂ şi Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU. Autorii textelor sînt Carmen ANDRAŞ, Ionela BĂLUŢĂ, Sînziana CÎRSTOCEA, Lucian DĂRĂMUŞ, Anca DOHOTARIU, Joseph GOY, Ligia LIVADĂ-CADESCHI, Damiana Gabriela OŢOIU, Mária PAKUCS, Andrei PIPPIDI, François RUEGG, Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU şi… Daniel URSPRUNG!

Nu mai este, aşadar, de mirare că Daniel Ursprung împărtăşeşte în totalitate ideile antiliberale ale mentorului său Andrei Pleşu!

Daniel Ursprung a semnat şi Protestul pentru Dobrincu de la Arhive

În 16 iunie 2012, Cristian Vasile publică pe contributors.ro (site-ul unde scrie frecvent Tismăneanu) un Protest faţă de demiterea fostului şef al Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu. Ne amintim de acel interviu al lui Vladmir Tismăneanu, în care, practic, se autodenunţa că a făcut trafic de influenţă pe lîngă preşedintele Traian Băsescu în favoarea lui Dorin Dobrincu.

Pe lista celor care au semnat acest Protest îl găsim şi pe Daniel Ursprung, care, pe 17.06.2012, la ora 14.31, postează:

Daniel Ursprung spune:

17/06/2012 la 14:31

Susțin petiția. Domnul Dobrincu a adus arhivele nationale pe calea modernizarii si europenizarii. Schimbarile realizate (in timp de crisa economica si – presupun – cu restrictii budgetare!), revolutionar in contextul romanesc, au intrudus multe lucruri care pot fi considerate standarde internationale: accesul la arhive cu propriul laptop, posibilitate de a fotografia documente, desecretizare, orientare catre utilizator (si nu accesul preferential pentru cativa "prieteni" ai institutiei) etc. etc. Din punct de vedere profesional nu exista nici un dubiu ca procesul initiat de domnul Dobrincu este unul benefic si corespunde cu standarde internationale in domeniul arhivistic. Ma tem ca mult din ceea ce a fost realizat in ultimii ani va fi distrus – ca optimist sper totusi ca cat mai mult va fi pastrat. Daniel Ursprung, cercetator, universitatea din Zurich/ Elvetia".

Daniel Ursprung a semnat şi Protestul împotriva ziarului ZIUA

În 20 iunie 2006, acelaşi Daniel Ursprung semnează şi Protestul lansat de Agenţia de presă „Bună dimineaţa, Israel!", în care este incrimnat un articol publicat de Victor Roncea în ziarul „Ziua", în care subiect era Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe! Între semnatari mai erau Andrei Cornea, Andrei Oişteanu şi Marta Petreu, care precizează în textul Protestului că „atacul" la adresa lui MRU vine după unul îndreptat către Vladimir Tismăneanu!

Din CV-ul său, aflăm că Daniel Ursprung a studiat cîţiva ani şi în Bucureşti, între 1995 şi 2001. Cu toate acestea, la apariţia monumentalei lucrări „Istoria Românilor", editată sub egida Academiei Române, Daniel Ursprung a ţinut morţiş s-o minimalizeze în articolul „Historiographie im Zeichen der Beharrung. Kritische Anmerkungen zur umfangreichsten Gesamtdarstellung der rumänischen Geschichte" (Istoriografie sub semnul incremenirii. Observaţii critice la cea mai cuprinzătoare expunere de ansamblu a istoriei româneşti), apărut în Südostforschungen, 63-64, 2004-2005, p. 408-421.

După cum se vede, Daniel Ursprung are mînuţele legate la nişte sfori pe care le manevrează dibaci HR Patapievici, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu sau Mihai Răzvan Ungureanu.

Că scrie într-un ziar elveţian de limbă germană nu înseamnă mare lucru. Poate trezi, cel mult, interesul SIE, care ar trebui să analizeze motivaţia acestor atacuri venite din partea unora care au încasat bani frumoşi de la statul român pentru ca, prin complicitatea elitei noastre intelectuale, să denigreze cu fiecare ocazie România.


Peter Moscu, alias Petre M. Iancu, înjură sistematic România la Deutsche Welle

Ion Spânu  

Sub ochii nepăsători ai Guvernului român, o gaşcă de propagandişti ai PDL aduce sistematic injurii grave la adresa României şi a instituţiilor sale, ascunzîndu-se sub numele Deutsche Welle, care nu mai este de mult un post de radio, întrucît licenţa sa de emisie în limba română a fost retrasă de anul trecut prin decizia patronilor germani.

Radio „Deutsche Welle" în limba română nu mai există de anul trecut!

Publicul din România află aproape în fiecare zi că „ziariştii de la Deutsche Welle" îi fac cu ou şi cu oţet ba pe preşedintele Senatului, ba pe prim-ministru, ba România în general; niciodată pe Traian Băsescu, Elena Udrea sau Mihai Răzvan Ungureanu!

Puţini ştiu însă că sintagma „ziariştii de la Deutsche Welle" este un eufemism! La începutul anului trecut, trustul german a decis ca emisia în limba română a postului Deutsche Welle să înceteze, iar în luna iunie 2011, în cadrul şedinţei CNA, licenţa frecvenţei 88,5 FM a fost transferată către Patriarhia Română pentru transmisia postului Trinitas.

Din acel moment, orice apartenenţă la postul de radio Deutsche Welle a devenit ilegală!

Petre M. Iancu este, de fapt, Peter Moscu, fiul fostului propagandist stalinist

Cu toate acestea, un oarecare Peter Moscu, care semnează cu pseudonimul Petre M. Iancu, continuă să scrie şi să vorbească în numele celebrului post de radio, fără ca nimeni să se sesizeze!

Cine a citit textele sale a observat, desigur, că fostul colaborator al „Europei libere" nu este altceva decît un agent de propagandă al lui Traian Băsescu şi al PDL-ului, fiind extrem de agresiv la adresa USL, a lui Victor Ponta, dar, mai les, la adresa lui Crin Antonescu!

Iată cîteva mostre despre limbajul acestui individ, extrase din ultimul său „articol":

„E chiar curios câtă incultură şi incompetenţă istorică şi politică afişează liderii USL. Or, unul dintre ei, liderul PNL Crin Antonescu, este el însuşi istoric de profesie".

„Alte inepţii a susţinut, la rândul său, alt om extrem de important în ierarhia puterii, în speţă şeful PNL, al Senatului şi al Comisiei de Revizuire a Constituţiei".

„Aşa cum a fost revizuită ea sub oblăduirea Comisiei conduse de Crin Antonescu, această Constituţie înclină, vădit, să consacre omnipotenţa parlamentului. Tinde să pună sub control justiţia, să şteargă limitele dintre puterile statului de drept, să distrugă astfel echilibrul instituţional al puterilor, şi, ca atare, să demoleze fundamentul statului de drept.

Cel mai frapant şi mai bizar aspect, e, în context, nemărturisita neîncredere a liderilor USL faţă de propriul popor, manifestată în reticenţa lor faţă de unealta democratică a plebiscitului." – „Neîncrederea în propriul popor".

„Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene gen Crin Antonescu. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională" indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă – „Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare".

Dacă asta este presă occidentală, înseamnă că presa românească a devenit deja simbolul deontologiei!

Moscu spune că ofiţerii români au salvat evreii doar primind bani drept mită!

Într-un interviu luat scriitorului Norman Manea, unul dintre cei mai mari profitori ai ICR-ului lui Patapievici, Peter Moscu (alias Petre M. Iancu) a pus întrebarea în felul următor: „În plin Holocaust românesc, în plină exterminare în masă a evreilor europeni, ofiţerii români s-au dovedit net mai uşor de uns şi, ca atare, de convins să cruţe vieţi, decât omologii lor germani".

O astfel de abordare reprezintă o jignire enormă la adresa ofiţerilor români, a armatei române şi a României! Niciodată nu s-a exprimat cineva într-un limbaj atît de generalizant, prin care să fie acuzată întreaga armată pentru posibile cazuri izolate! Datele istorice arată că, din contră, vieţile a zeci de mii de evrei au fost salvate de gesturile de umanitate ale unor români.

Este recunoscută de toată lumea atitudinea lui Cornel Dumitrescu, care a salvat 3.600 de evrei, fiind azi considerat un erou al poporului evreu!

De asemenea, pe site-ul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" există o listă a cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare", pe care figurează mulţi români care şi-au riscat viaţa în operaţiuni ce nu aveau nici pe departe ca motivaţie corupţia: Viorica Agarici, care „a ajutat supravieţuitori evrei din trenul morţii după pogromul de la Iaşi" (Dosarul 2062), Rozalia Antal, care a ascuns în casa ei familia Handler (Dosarul 0593), Anuţoiu T. Anghel, care „a avertizat pe evreii din comunităţile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi, aşa încât au putut fugi la timp, şi i-a ajutat să găsească adăpost" (Dosar 1395)!

Acestea sînt doar cîteva exemple din cele menţionate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", iar, în acest context, alegaţiile lui Petre M. Iancu nu fac altceva decît să jignească memoria acestor Oameni!

Peter Moscu este odrasla nomenclaturistului Iancu Moscu

Ciudat este că astfel de acuzaţii vin, ca şi în cazul lui Vladimir Tismăneanu, din partea unui profitor al regimului comunist, nu din partea vreunui persecutat. Tocmai ei, care au descoperit profitabilitatea schimbării de macaz, devenind peste noapte anticomunişti, vorbesc acum despre „corupţia" unor români care şi-au riscat viaţa pentru a salva familii întregi de evrei din calea tăvălugului fascist!

În cazul lui Peter Moscu (devenit acum Petre M. Iancu), documentele istorice consemnează că tatăl său, Iancu Moscu, era în 1948 instructor al CC al UNSR (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 116), ulterior activist al partidului, dosar de cadre la Secţia Relaţii Externe a CC al PMR în anii '50 (nr. inv. 32, dosar 5/1952)!

Iată ce scria recent revista „Caţavencii": „Peter Moscu, fiul lui Iancu Moscu – fost realizator de jurnale propagandistice pentru regimurile comuniste din 1953 încolo –, este astăzi cel mai acerb critic de pe deutschewelle.de al României anti-Băsescu, semnând ca Petre M. Iancu. De când SIE nu a mai putut finanța postul de radio în limba română, Deutsche Welle a renunțat la unde și a trecut online. Online pe care atât tatăl domnului Tismăneanu, cât și tatăl domnului Moscu l-ar fi ucis cu mâinile lor de activiști, chiar dacă ar fi știut că fiii lor mănâncă o pâine din asta" (Cațavencii, nr. 4(82), 2013).

Într-un articol, Petre M. Iancu a încercat un răspuns, limitîndu-se la jigniri ce nu pot fi reproduse, acuzîndu-i pe „Caţavenci" de practicarea mijloacelor securistice!

Petre M. Iancu îl vede pe Mihai Răzvan Ungureanu viitorul conducător al României!

Petre M. Iancu, care crede că mai lucrează pentru radio Deutsche Welle chiar după desfiinţarea postului de radio în limba română, are în politica românească preferinţe cît se poate de clare.

Nu-l poate suporta pe Victor Ponta şi, după vizita acestuia în Germania, a criticat-o iritat pe Angela Merkel pentru că l-a primit pe premierul român: „Latura cea mai importantă este că Angela Merkel a dat mîna cu un om politic controversat, cu un bilanţ foarte problematic dat fiind puciul de anul trecut şi plagiatul pe care nu l-a recunoscut(…) Ponta a manipulat instituţii pentru a-şi acoperi plagiatul"!

În schimb, „Mihai Razvan Ungureanu, Monica Macovei sau Cristi Preda sunt politicieni care îi plac şi au şanse să coaguleze segmente ale electoratului pe partea drepată, unde exista o mare degringolada" (interviul lui P.M.I. pentru ziare.com).

Lui Victor Ponta, Petre M. Iancu îi dă o şansă în politică doar dacă se rupe de Crin Antonescu şi va face alianţă cu preferaţii săi: „Ponta n-a putut pînă acum să se despartă nici de partenerii anti-occidentali, de un turnător securist ca Voiculescu, n-a putut nici să-şi regrete propriile fapte, greşelile, derapajele. Eu personal nu prea cred în convertirea lui Victor Ponta. Aştept să îi văd faptele. Faptele vor vorbi, ele sunt decisive… Victor Ponta ar putea să organizeze majorităţi pentru o nouă putere, mai occidentală".

Petre M. Iancu ne explică, fără voie, care este speranţa sa privind evoluţia politică din România: „Divizată între altele de prestaţia lamentabilă a unui PDL, rămas ca un copil al nimănui după plecarea lui Emil Boc de la cârma fostului partid al lui Traian Băsescu, această dreaptă îşi mai caută drumul. Dar şi deriva ei va lua într-un târziu sfârşit, probabil prin ridicarea pe scut a lui Mihai Răzvan Ungureanu, incontestabil cel mai bun prezidenţiabil de care dispune în prezent acest segment politic".

Ei, aşa da, înţelegem şi noi unde bate Peter Moscu: MRU PREŞEDINTE! Un vis de aur, pentru care România trebuie să fie chiar umilită, iar instituţiile sale călcate în picioare!

Sub ochii nepăsători ai Guvernului şi ai Serviciilor sale externe!



Noua generatie de jurnalisti „iubitori de patrie".
 Agentele de influenţă, în cadenţă.

,,Condicuța cu agenți de influență".
Cine este „presa internațională" din România?
 
Luiza Ilie (Reuters), Andra Timu (Bloomberg) şi Maria Udrescu (La Libre)
Luiza Ilie (Reuters), Andra Timu (Bloomberg) şi Maria Udrescu (La Libre)
Ceea ce am numit cîndva „Condicuţa cu agenţi" rămîne valabil, ca de fiecare dată atunci cînd interesele internaţionaliste vor să-şi facă simţită prezenţa. Evident, nici alegerile din acest an nu puteau să scape de tirul acestor agenţi de influenţă. Din păcate, a nu ştiu cîta oară, presa din România preia fără niciun fel de discernămînt articolele lor, sub acoperirea „Presa internaţională zice că…"!
În realitate, sub această sintagmă „se ascund" nişte anonimi aciuaţi pe lîngă unele publicaţii de prestigiu sau pe lîngă unele site-uri finanţate destul de misterios de organismele europene, deşi niciunul dintre aceştia nu s-a remarcat în presa din România ca fiind jurnalist în adevăratul sens al cuvîntului.
Astăzi vom face o nouă demonstraţie care să arate cine este de fapt „presa internațională", cine sînt cei care ar reprezenta-o, luînd în discuţie articolele citate de presa din România ca aparţinînd „presei internaţionale", în care se vorbea despre alegerile parlamentare de duminică.
Bloomberg, adică Andra Timu şi Irina Vilcu
Chiar în ziua alegerilor, pe „Bloomberg", mai întîi la ora 9.41, apoi cu un update la ora 12.00, a apărut articolul „Romanians Vote as Old Guard Looks to Supplant Technocrats". Autoarele articolului sînt mai vechea noastră clientă Andra Timu şi, un new entry, Irina Vilcu.
Articolul celor două româncuţe a fost preluat de site-ul News.ro şi apoi de mai multe televiziuni. Iată ce scria News.ro: „Bloomberg titrează: «Românii votează şi se anunţă că vechea gardă va înlocui tehnocraţii». «O combatere fără precedent a corupţiei nu a reuşit să răstoarne scena politică din România (…). Pentru a atrage alegători, membrii partidelor afectate de scandaluri au impus reduceri de taxe şi creşterea salariilor bugetarilor, ceea ce a generat îngrijorări privind bugetul din partea băncii centrale», scrie agenţia, precizând însă că «populismul nu a ajuns la extremele văzute în alte părţi din Europa». Bloomberg notează că întoarcerea vechii gărzi la putere riscă să îi descurajeze pe mulţi de la a merge la vot. «Dezamăgirea populară profundă faţă de clasa politică este ilustrată prin proporţia mare de alegători indecişi, ceea ce va duce, probabil, la o rată mică de participare», a explicat un analist al The Economist pentru agenţie, adăugând că această situaţie este în favoarea social-democraţilor".
Cine citeşte această preluare are impresia că Bloomberg scrie aceste lucruri, căci News.ro nu face precizări privind autorii articolului, astfel încît cititorii să înţeleagă că este vorba despre două românce partizane, care mint cu bună ştiinţă!
Andra Timu, după cum îşi amintesc cititorii ziarului Cotidianul, a mai fost clienta noastră începînd cu anul 2012, cînd, tot pe Bloomberg, era susţinătorul deşănţat al lui Traian Băsescu şi vorbea despre deprecierea leului din cauza suspendării acestuia, deşi moneda naţională tocmai se apreciase! Scriam atunci că această Andra Timu a ajuns în preajma presei internaţionale printr-o bursă ciudată, sub forma unor „excursii de studii la Bruxelles", primită din partea asociaţiei „Freedom House" a Cristinei Guseth, ONG finanţat de George Soros!
În ţară, Andra Timu nu a lucrat efectiv în presă, ci a intrat la nişte cursuri de redactare de ştiri la Centrul pentru Jurnalism Independent, o adevărată şcoală de presă aservită PDL, după care a fost o vreme la Money Channel, patronat de Sorin Ovidiu Vântu.
Reuters este, de fapt, Luiza Ilie
Pe site-ul celebrei agenţii de ştiri Reuters a apărut în ziua de 9 decembrie articolul „Stagnation, resignation reign ahead of Romanian parliamentary vote", care este semnat de… Luiza Ilie din Bucureşti:
Iată însă cum preia site-ul News.ro acest articol scris de Luiza Ilie: „«Românii votează duminică în alegeri parlamentare în urma cărora puterea va fi încredinţată, probabil, din nou social-democraţilor (PSD), care pledează pentru o politică fiscală relaxată, dar care sunt percepuţi ca permisivi în privinţa corupţiei endemice», scrie Reuters. Jurnaliştii străini apreciază că, spre deosebire de majoritatea europenilor, românii nu au fost foarte nemulţumiţi de măsurile de austeritate şi sunt în continuare eurofili".
Care „jurnalişti străini" sînt cei de la „Reuters", cînd chiar pe site-ul agenţiei scrie clar că autoarea este Luiza Ilie din Bucharest? Mărturisesc că pînă acum nici nu auzisem de această Luiza Ilie, singura informaţie pe care am găsit-o este de pe propriul ei blog, unde apare alături de două sticle de bere.
Cine citeşte articolul Luizei Ilie va observa că, la fel ca şi Andra Timu, are un fix: corupţia este doar în curtea PSD, mesaj care pare dictat de acelaşi stăpîn deontologic!
La Libre Belgique este, în realitate, Maria Udrescu
Pe site-ul cotidianului belgian „La Libre Belgique" a fost postat articolul „Législative en Roumanie, la tentation des extrêmes", semnat de Maria Udrescu. După cum se vede din titlu, autoarea nu are nici cea mai mică rezervă în a constata că ţara sa natală are „tentaţia extremelor", deşi, după cum s-a văzut, nici măcar partidele moderat-naţionaliste nu au obţinut voturile necesare intrării în Parlament!
Cine este jurnalista Maria Udrescu aflăm chiar de la ea, mai exact, de pe site-ul „journalistefreelance", unde are postată o biografie amănunţită: are 25 de ani şi locuieşte în Belgia de cînd avea doar 14. Maria Udrescu spune că a făcut un stagiu la Radio Free Europe (Europa liberă), însă cunosc, din propria experienţă, că, din 1995, cînd postul s-a mutat la Praga, operaţiile europene s-au redus treptat şi s-au axat pe alte coordonate: în Iraq, Afganistan etc., astfel încît, atunci cînd Maria avea 14 ani, postul nici nu mai exista! Merită să vedem cele două pagini de prezentare ale Mariei Udrescu, pentru a vedea ce experienţă de presă are pentru a fi calificată să facă astfel de analize complicate, cum este situaţia politică din România!
Maria Udrescu susține că este jurnalist freelance, adică unul care are statut de colaborator al ziarului „La Libre Belgique". În articolul la care facem referire, jurnalista ridică în slăvi USR-ul lui Nicuşor Dan, prezentîndu-l, nici mai mult, nici mai puţin, drept un partid anticorupţie!
Iată cum a fost preluat articolul Mariei Udrescu de către Digi 24: „Cotidianul La Libre Belgique scrie despre cum a apărut USR într-o țară în care «dezgustul pentru o clasă politică percepută ca fiind coruptă, necinstită și incompetentă nu încetează să se amplifice». Cu o finanțare care se bazează pe donații, cu fețe noi, de diverse sensibilități politice, și cu liste din care sunt excluse persoanele cu trecut judiciar, USR este un OZN pe scena politică românească, notează publicația belgiană".
Nicio menţiune despre autoarea articolului, ca şi cum opiniile sale ar fi ale cunoscutului cotidian belgian, cînd, de fapt, sînt opiniile unei fătuci care abia bate la porţile jurnalismului!
Sînt ultimul care ar avea ceva împotriva libertăţii de exprimare, mai ales în ceea ce-i priveşte pe jurnalişti. E treaba fiecăruia să-şi exprime opiniile în deplină libertate, fie ele şi foarte subiective.
Chestiunea care ne interesează aici este felul în care aceste articole apărute în presa străină sînt preluate de presa din România! Preluate fără pic de discernămînt, aceste articole creează, pe de o parte, o mare confuzie, lăsînd impresia că aparţin unor analişti străini cu experienţă, care reprezintă punctele de vedere ale publicaţiilor! Pe de altă parte, acest gen de preluare, sub titulatura „presa internaţională", reprezintă o manipulare a opiniei publice de la noi, căci permite acţiunea unor agenţi de influenţă, plătiţi din surse ambigue, care fac jocuri oculte!
„Cozi de topor"
Reamintim ceea ce am dezvăluit în nenumărate rînduri: există de ani de zile o reţea de agenţi de influenţă, sub masca unor „jurnalişti", plătită uneori pe statele Ministerului de Externe sau ale ICR, care devine extrem de activă în ceea ce priveşte construirea unei anumite imagini despre România.
Pe această listă am plasat nu numai mărunţii jurnalişti români, absolut necunoscuţi în ţară, ci şi cozi de topor din străinătate, toţi fiind finanţaţi de instituţii române sau de aiurea: Mirel Bran, soţul Tatianei Bran, fosta şefă a cancelariei lui Klaus Iohannis, Raul Sanchez Costa de la „El Pais", pe care l-am găsit pe lista ICR condus de Patapievici, bulgarul Alexander Levy, care ştia de numirea lui Dacian Cioloş chiar înaintea lui Iohannis, Carmen Păun, de la Euobserver, care era şi reporter şi protestatar în acelaşi timp, Keno Verseck de la „Der Spiegel" şi „Deutsche Welle", găsit şi el pe lista ICR, Laura Balomiri, de la „Der Standard", care a primit de la ICR o bursă pentru a învăţa limba maternă, impostorul Karl-Peter Schwarz de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung" sau Manuela Preoteasa, de la EURACTIV.
Cineva s-ar putea întreba de ce ne preocupă acest subiect, iar răspunsul este cît se poate de simplu: acest gen de articole creează în opinia internaţională opinii false despre România, ele putînd genera acţiuni ostile din partea oficialităţilor din acele ţări sau din partea ambasadelor acestora la Bucureşti, aşa cum s-a întîmplat deseori! Ştim că toate ţările au astfel de reţele cu agenţi de influenţă, însă diferenţa este că toate acestea acţionează doar în interesele ţărilor respective! Ai noştri însă nu au o astfel de preocupare, fiind interesaţi doar de propriul buzunar!
*
Ion Spânu Publicat Joi, 15 decembrie 2016



15.6.21

Putin, in ajunul Summitului SUA-Rusia din Geneva

Here is the full transcript of the NBC News interview with Russian President Vladimir Putin, which took place in Moscow on June 11, 2021. The interviewer is Keir Simmons of NBC News.

KEIR SIMMONS: Mr. President, it's been a long time since you sat down with an American television network. Almost three years, I think. Thank you for your time. There's a lot to discuss. I hope we have time to get to — all of the issues. But I want to begin— with— some news from the U.S.— just today. In the U.S. it's reported that Russia is preparing, perhaps within months, to supply Iran with an advanced satellite system, enabling Tehran to track military targets. Is that true? (Note from NBC: President Putin's interpreter translates the underlined question from English into Russian as, "According to reports from the US, over the next few months, Russia is preparing new hacks of military facilities for the benefit of Iran's nuclear program. Is that true?")

VLADIMIR PUTIN: Would you mind repeating the question again, that we are preparing to hack what kind of facilities?

KEIR SIMMONS: No. It's — it — the — the report today is that — Russia is preparing to give or to offer to Iran a satellite technology which will enable Iran to target — military — to make — to — to make military targets. (LAUGH) (Note from NBC: President Putin's interpreter translates this question from English into Russian as the following, adding the underlined phrase, "There have been reports that Russia is planning to turn over satellite technology to Iran for tracking and striking military targets.")

VLADIMIR PUTIN: No. No. We don't have that kind of programs with Iran. No, it's just nonsense all over again, yet again. We have cooperation plans with Iran, including the military and technical cooperation. And all of this fits the framework of the decisions that were agreed upon in our program in regard to Iran's nuclear program in the context of U.N. decisions together with our partners in the preparation of the JCPOA whereby some point sanctions, including in the area of military and technical cooperation, should be lifted from Iran.

We have certain programs which — concern conventional weapons, if it gets that far. However, we haven't even gone to that stage yet. We don't even have any kind of real cooperation even in the conventional weapons area. So if — if anybody is — inventing something regarding — modern space-based technology, this is just — plain fiction. This is just — fake news. At the very least, I don't know anything about this kind of thing. Those who are speaking about it probably know more about it. It's just nonsense, garbage.

KEIR SIMMONS: So presumably you'd agree that giving Iran satellite technology that might enable it to target U.S. servicemen and women in places like Iraq — or to share that information with Hezbollah or the Houthi in Yemen so they could target Israel and Saudi Arabia, (DINGS) that giving Iran that kind of — satellite technology would be dangerous?

VLADIMIR PUTIN: Look, why are we talking about problems that don't exist? There is no subject for a discussion. Somebody has — invented something, has made something up. Maybe this is just a bogus story so as to limit any kind of military and technical cooperation with Iran.

I will say once again — this is just — some fake information that I have no knowledge about. For the first time I'm hearing about this information from you. I — we don't have — this kind of — intentions. And I'm not even sure that Iran is even able to accommodate this kind of technology.

This is a separate subject, a very high-tech subject. We don't rule out— cooperation with many world nations in space. But — probably everybody knows very well our position in terms that we are categorically against space militarization all together.

We believe that space should be free from any and all kinds of — weapons located in — near in near-Earth orbits. We don't have this kind of plans or any plans, especially concerning the transfer of technology of the level that you have just described.

KEIR SIMMONS: So let's move on to your summit with President Biden. The context for the summit is that he's meeting with the G7, a group that you used to belong to — with NATO, with European— leaders. President Biden has defined his first trip to Europe as quote, "about rallying the world's democracies." He views you as a leader of autocrats, who is determined to undermine the liberal democratic order. Is that true?

VLADIMIR PUTIN: Well, I don't know. Somebody presents it from a certain perspective. Somebody looks at the development of this situation and at yours truly (THROAT CLEARING) in a different manner. All of this is being offered to the public in a way that is found to be expedient for the ruling circles of a certain country.

The fact that President Biden has been meeting up with his allies, there is nothing unusual about it. There's nothing unusual about a G7 meeting. We know what G7 is. I have been there on numerous occasions. I know what the values are in that forum.

When people get together and discuss something, it's always good. It's better than not to get together and not to discuss. Because even in the context of G7 there are matters that require ongoing attention and consideration because there are — differences, strange as it may seem.

There may be — differences in assessments of international events on the international arena and among them. And — very well then — let get together and discuss it. As far as NATO, I have said on many occasions, "This is a Cold War relic." It's something that was born in the Cold War area— . I'm not sure why it still continues to exist.

There was a time and there was some talk that this organization would be transformed. Now it has been kind of forgotten. We presume that it is a military organization. It is an ally of the United States. Every once in a while, it makes sense to meet up with your allies, although I can have an idea of how the discussion goes on there.

Clearly everything is decided by consensus. However, there is just one opinion that is correct. Whereas the other opinions are not quite that right — putting it — in careful terms. Well, there we go. Allies are getting together. What's — so unusual about it?

I don't see anything unusual about it. As a matter of fact — it's a sign of respect to the U.S. allies before a — summit between the U.S. and Russian presidents. Probably it is being presented as desire to find out their opinion on the key issues of the current agenda, including those issues that President Biden and I will discuss.

However, I'm inclined to think that despite — all of these niceties, the United States as far as their relationship with Russia, will be promoting what they consider important and necessary for themselves, above all for themselves, in their economic and military interests. However, to hear what their allies have to say about — probably never hurts. This is working procedure.

KEIR SIMMONS: So let's talk about — your meeting with President Biden, the summit that will happen after those meetings. President Biden asked you to meet with him. He didn't make any preconditions. Were you surprised?

VLADIMIR PUTIN: No. We have a bilateral relationship that has — deteriorated to what is the lowest point in — recent years. However, there are matters that — need a certain amount of — comparing notes and — identification and determination of mutual positions, so that matters that are of mutual interest can be dealt with in an efficient and effective way in the interests of both the United States and Russia.

So, there is nothing unusual about it. In fact, despite this— seemingly harsh rhetoric we expected, those — suggestions because the US domestic political agenda made it impossible for us to restore the relationship at an acceptable level — this meeting should have — taken place at some point.

So, President Biden launched this initiative. Prior to that, as you will know, he had supported the extension of— the START treaty, which of course was bound to meet with— support from our side. We believe that this is a treaty in the area of containment of— strategic offensive weapons, has been— worked through and thoroughly, and meets— our interests, and meets the U.S. interests. So this offer — could — could be expected.

KEIR SIMMONS: Will you go into the summit — agreeing — to begin — more arms control talks immediately after the summit? Because as you mention, President Biden has extended new START by five years. Washington would like that to be the beginning, not the end of that conversation.

VLADIMIR PUTIN: We know what matters and what problems Americans want to discuss with us, we understand these questions, matters, and problems. We're prepared for this joint work. We have — certain, if not differences, than different understandings of what pace — at what pace and in what directions we need to be moving.

We know what constitutes priorities for the U.S. side. And — this is — generally speaking, is a process that needs to be advanced at the professional level along the lines of the Foreign Ministry — and Defense — Ministry on the Russian side, Pentagon and State Department of the U.S. side.

We are prepared for this work. We've heard signals that the U.S. side would like to see these negotiations resumed at this — expert level of professionals. We will see if the conditions for this have been created following the summit. Of course we are not saying no. We are proposed to— do this work.

KEIR SIMMONS: President Biden wants predictability and stability. Is that what you want?

VLADIMIR PUTIN: Well, these are the most important things. This is the most important thing. This is the most important value, if you will, in international affairs.

KEIR SIMMONS: s — sorry to interrupt you. But he would say that you have caused a lot of instability and unpredictability.

VLADIMIR PUTIN: Well, he says one thing. I say another thing. But maybe at some point — in certain ways our rhetoric varies and is different. But if you ask my opinion now, I am telling you what it is. The most important value in international affairs is predictability and stability.

And I believe that on the part of — the U.S. partners, this is something that we haven't seen in recent years. What kind of stability and predictability— could there be there if we remember the 2011 events in Libya where the country was essentially taken apart, broken down?

What kind of stability and — predictability were there? There has been talk of a continued presence of troops in Afghanistan. And then all of a sudden, boom!, , the troops are being withdrawn from Afghanistan. What, is this predictability and the stability again?

Now the Middle East events. Is this predictability and stability, what all of this will lead to? Or in Syria? What is stable and — predictable about this? I've asked my U.S. counterparts, "You want Assad to leave? Who will replace him? What will happen when somebody— he's replaced with somebody?"

The answer is odd. The answer is, "I don't know." Well, if you don't know what will happen next, why change what there is? It could be a second Libya or another Afghanistan. Do we want this? No. Let us — sit down together, talk, look for compromise solutions that are acceptable for all the parties. That is how stability is achieved. It cannot be achieved by imposing one particular point of view, the "correct" point of view, whereby all the other ones are incorrect. That's not how stability is achieved.

KEIR SIMMONS: Let's get to some other issues. I want to just talk a little bit more about your relationship with —

VLADIMIR PUTIN: Yes, please.

KEIR SIMMONS: — President Biden. This will not be the Helsinki summit. President Biden is — is not President Trump. You once described President Trump as a bright person, talented. How would you describe President Biden?

VLADIMIR PUTIN: Well even now, I believe that former US president Mr. Trump is an extraordinary individual talented individual, otherwise he would not have become US President. He is a colorful individual. You may like him or not. And, but he didn't come from the U.S. establishment.

He had not been part of big time politics before, and some like it some don't like it but that is a fact. President Biden, of course, is radically different from Trump because President Biden is a career man. He has spent virtually his entire adulthood in politics.

He has been doing it for a great deal of years and I have already said that and that is an obvious fact. Just think of the number of years he spent in the Senate, and how many years he was involved in the matters of international politics and disarmament, virtually at the expert level.

That's a different kind of person, and it is my great hope that yes, there are some advantages, some disadvantages, but there will not be any knee-jerk reactions on behalf of the sitting US president that we will be able to comply with certain rules of engagement, certain rules of communications and will be able to find points of contact and common points.

KEIR SIMMONS: Well, President Biden says — one time when you met, you were inches away from each other, close to each other. And he said to you, "I'm looking in your eyes, and I can't see a soul." And you said, "We understand each other." Do you remember that exchange?

VLADIMIR PUTIN: As far as soul, I'm not sure. one has to think about what soul is. But I do not remember this particular part of our conversations, to be honest with you. I do not remember. We all, when we meet, when we get together, when we talk, when we work and— strive and achieve some solutions, we all proceed from the interests of our nations and our states. And this is fundamental and is the bedrock of all our actions and intentions. And— this is the driving force and the motive for organizing meetings of this kind. And— as far as soul goes, that's something for the church.

KEIR SIMMONS: Yeah. You're a religious man. President Biden is saying he told you to your face, "You don't have a soul." (LAUGH)

VLADIMIR PUTIN: I do not remember this.

KEIR SIMMONS: He says it was about —

(OVERTALK)

VLADIMIR PUTIN: — something wrong with my memory.

KEIR SIMMONS: — it was 10 years ago, 10 years ago when he was vice president, he says.

VLADIMIR PUTIN: Well, he probably has a good memory. I— I— I — I do not rule this out, but I don't remember this. In personal encounters, people try to act appropriately. I do not remember any inappropriate elements of behavior on the part of my counterparts. I don't think that anything like that — has happened. Perhaps he did say something, but I do not remember.

KEIR SIMMONS: Would you have felt that was an inappropriate thing to say?

VLADIMIR PUTIN: Well, that depends on the context. It depends on what form they're said in. One can say this in different ways. It can be presented in different ways. But generally, people meet up in order to establish a relationship and create an environment and conditions for joint work, with a view to achieving some kind of positive results.

If — one is — going to have a fight with somebody else — why bother and — have a meeting? One's better off — looking into budget and social policies — domestically. We have many issues that we have to resolve. What's the point then? It's just — a waste of time.

Of course, one can and present this for domestic political consumption, which I believe is what has been done in — the U.S. in the last two years, where the U.S.-Russia relationship was sacrificed for the sake of a fierce political strife inside the U.S. We can see that.

We know it very well. We have been accused of all kinds of things: election interference, cyber attacks and so on and so forth. And not once, not once, not one time did they bother to produce any kind of evidence or proof. Just unfounded accusations. I'm surprised that we have not yet been accused of— provoking the Black Lives Matter movement. That would have been a good line of attack. But—

KEIR SIMMONS: What do you think —

VLADIMIR PUTIN: We did not do that.

KEIR SIMMONS: What do you think of the Black Lives Matter movement?

VLADIMIR PUTIN: I think that, of course, this movement was — used by one of the political forces domestically in the course of election — campaigns. But there is — th — th — there are some grounds for it. Let's remember Colin Powell who was State- secretary, was in charge — of — the Pentagon.

Even he wrote in — his book that even he as a high-ranking official had felt some kind of injustice towards himself his entire life as a — as someone with a dark complexion. Even from the Soviet — days— and in Russia, we have always treated with understanding the fight of African Americans for their rights.

And there are certain roots to it. And— there are — there is a certain— foundation for this. But no matter how noble the goals that somebody is driven by, if it reaches certain extremes, if it spills over into — if it acquires elements of extremism— we— we c — we can not approve this.

We can not welcome it. So our attitude to this is very simple. We support African Americans' fight for their rights, but we are against any types and kinds of extremism, which unfortunately sometimes, regrettably, we witness currently —

KEIR SIMMONS: You mention cyber—

VLADIMIR PUTIN: —these days.

KEIR SIMMONS: You mention cyber attacks— and deny any involvement— by Russia. But Mr. President, there is now a weight of evidence, a long list of alleged state-sponsored cyber attacks. Let me give you five. There's a lot, but it makes a point. The U.S. intelligence community says Russia interfered with the 2016 Election.

Election security officials said Russia tried to interfere with the 2020 Election. Cybersecurity researchers said government hackers targeted COVID vaccine researchers, hacking for COVID vaccines. In April the Treasury Department said the SolarWinds attack was the world's worst with n— including not— the targets including nine federal agencies. And just before your summit, Microsoft says it's discovered another attack with targets including organizations that have criticized you— Mr. Putin. Mr. Presi— President, are you waging a cyber war against America?

VLADIMIR PUTIN: Dear Keir, you have said that there is a weight of evidence of cyber attacks by Russia. And then you went on to list those— official U.S. agencies that have stated as much. Is that what you did?

KEIR SIMMONS: Well, I'm— telling—

(OVERTALK)

KEIR SIMMONS: I'm giving you information about who said it so you can answer.

VLADIMIR PUTIN: Right. Right. You are conveying information to me as to who said that. But where is evidence that this was indeed done? I will tell you that this person has said that, that person has said this. But where is the evidence? Where is proof? With— when there is— when there are charges— without— evidence, I can tell you, you can take your complaint to the International League of Sexual Reform.

This is a conversation that has no subject. Put something on the table so that we can look and respond. But there isn't anything like that. The la— latest thing— one of the latest attacks as far as I know, was against the pipeline system in the U.S. Right, yes. So what?

KEIR SIMMONS: But this is— but— the c— you— you mention—

(OVERTALK)

VLADIMIR PUTIN: Just a moment. As far as I know, the shareholders of this company even made a decision to pay the ransom. They paid off the cyber gangsters. If you have— listed an entire set of U.S. special services (powerful, global, respectable), after all they can find whoever the ransom was paid.

And— once they do that, they will realize that Russia has nothing to do with it. Then— there's the cyber attack against a meat processing plant. Next time they will say there was an attack against some Easter eggs. It's becoming farcical, like an ongoing farcical thing, never-ending farcical thing. You said "plenty of evidence," but you haven't cited any proof. But th— again, this is— this— this is an empty conversation, a pointless conversation. What exactly are we talking about? There's no proof.

KEIR SIMMONS: You've moved on to this question of— ransomware and— and— and criminals. Russian-speaking criminals is the allegation— are targeting the American way of life: food, gas, water, hospitals— transport. Why would you let Russian-speaking criminals disrupt your diplomacy? Wouldn't— you want to know who's responsible?

VLADIMIR PUTIN: You know, the simplest thing to do would be for us to sit down calmly and agree on joint work in cyberspace. We did suggest that—

KEIR SIMMONS: In September.

VLADIMIR PUTIN: —to Obama's administration in Octo— - we started in September and - during his last year in office. In October at first, they didn't say anything. Then in November, they came back to us and said that, yes, it was interesting. Then— the election was lost.

We restated— this— proposal to Mr. Trump's administration. The response was that it is interesting, but no— it didn't— it didn't— it didn't come to the point of actual negotiations. There were— there are grounds to believe that we can build an effort— in this area with the new administration, that the domestic political situation— in the U.S. will not prevent this from happening.

But we have proposed to do this work together. Let's agree on the principles of mut— mutual work. Let's find out what we can do together. Let's agree on how we will structure counter-efforts against the process that is— gathering momentum.

We here in the Russian Federation have— cyber crimes that have increased— many times over in the last few years. We're trying to respond to it. We're looking for cyber criminals. If we find them, we punish them.

We are willing to engage with international participants, including the United States. You are the ones who have refused to engage in joint work. What can we do? We cannot build— this work, we cannot structure this work unilaterally.

KEIR SIMMONS: Well, I'm not the government, Mr. Putin. I'm just a journalist asking— you—

VLADIMIR PUTIN: I understand that.

KEIR SIMMONS: —questions. But if you— you clearly want to negotiate. You must have something to negotiate with. You— you don't ask for a truce unless you're fighting in a war.

VLADIMIR PUTIN: You know, as far as a war, NATO— and I'd— I'd like to draw your attention to that. N— NATO has officially stated that it considers cyberspace a battlefield, an area of— military action—

(OVERTALK)

KEIR SIMMONS: And you're involved in that—

VLADIMIR PUTIN: —that's training—

KEIR SIMMONS: —field.

VLADIMIR PUTIN: —it conduc— it conducts—

KEIR SIMMONS: Russia is—

VLADIMIR PUTIN: It conducts exercises in that battlefield.

KEIR SIMMONS: —fighting on that battlefield. Correct?

VLADIMIR PUTIN: No. No. No. No, that is not correct.

KEIR SIMMONS: Really?

VLADIMIR PUTIN: That is not correct. Really. If we wanted to do that, NATO said that it considers cyberspace an area of— combat. And— it prepares and even conducts exercises. What stops us from doing that? If you do that, we will do the same thing. But we don't want that. just like we don't want space militarized, in the same manner we don't want cyberspace militarized. And we have suggested on many occasions, agreeing on mutual work in the cybersecurity area in this—

KEIR SIMMONS: It— I—

VLADIMIR PUTIN: —in this area. But your— your— your government refuses to.

KEIR SIMMONS: Isn't— I mean, I saw your proposal from— from September, from just in September. Isn't what you're proposing? That if you can come to an agreement over hacking and election interference, then you'll call off the hacking and the election interference if America agrees not to comment on your elections and your political opponents?

VLADIMIR PUTIN: What we count on is that nobody should interfere in domestic internal affairs of other countries, neither the U.S. in ours or we in— the USA's— political processes or any other nations. All nations of the world should be given an opportunity to develop calmly

Even if there are crisis situations they have to be resolved by the people domestically, without any influence or interference from the outside. I don't think that this call by the U.S. administr— today's administration is worth anything. I— it appears to me that the U.S. government will continue to interfere in— in— political processes in other countries.

I don't think that this process can be stopped, because it has gained a lot of momentum. However, as far as joint work in cyberspace for the prevention of some unacceptable actions on the part of cyber criminals— cyber criminals— that is definitely something that can be agreed upon. And it is our great hope that we will be able to establish this process with our U.S. partners.

KEIR SIMMONS: If you were in America, what would you fear might happen next? The lights being switched off the way they were in western Ukraine in 2015?

VLADIMIR PUTIN: You mean if I were in America, what— what— what would I be— you mean if I were an American, what I would be afraid of?

KEIR SIMMONS: What—

VLADIMIR PUTIN: Is that the question?

KEIR SIMMONS: What should Americans worry? What might happen next if there's no agreement on cyber?

VLADIMIR PUTIN: You know, this is just like space militarization. This is a very dangerous area. At some point, in order to achieve something in the nuclear area in terms of— confrontation in the area of nuclear— weapons, the USSR and the United States did agree to contain this particular arms race.

Cyberspace is a very sensitive area. As of today, a great deal of human endeavors rely upon digital technologies, including the functioning of— government. And of course interference in those processes can cause a lot of damage and a lot of losses. And everybody understands that. And I am repeating a third time— for the third time: Let's sit down together and agree on joint work on how to— achieve security in this area. That is all.

What's— what's bad about it? I don't even understand. I'm not— I'm not asking you. I'm not trying to put you on the spot. But— for me as— as an ordinary citizen, it would not be clear and understandable. Why is it that your government refuses to— to do it?

Accusations keep coming, including up to— interference— involvement in a cyber attack against some kind of a meat processing plant. But our proposal to start negotiations in this area are being turned down. This is some kind of nonsense, but that's exactly what's been happening.

Once— I— I repeat one more time. It is my hope that we will be able to start engaging in positive work in this area. In terms of what's to be afraid of, why is it that we suggest agreeing on something? Because what— people can be afraid of in America, are worried of in America, the very same thing can be a danger to us. U.S. is a high-tech country. NATO has declared cyberspace an area of— combat. That means they are planning something. They are preparing something. So obviously this cannot but worry us.

KEIR SIMMONS: Do you fear that— American intelligence is deep inside Russian systems and has the ability— to do you a lot of damage in cyber?

VLADIMIR PUTIN: I'm not afraid, but I bear in mind that it is a possibility.

KEIR SIMMONS: Let me ask you about— human rights— an issue that— President Biden— will raise— Mr. President. He'll raise the— issue of Alexei Navalny, targeted for assassination, now in a Russian jail. Mr. President, why are you so threatened by opposition?

VLADIMIR PUTIN: Who says that I feel threatened by opposition or we are threatened by opposition? Who told you— who told you that—

KEIR SIMMONS: Well— well, a Russian court has just—

VLADIMIR PUTIN: —that I am scared by opposition?

KEIR SIMMONS: Well— well—

VLADIMIR PUTIN: It's— it's just funny—

KEIR SIMMONS: A Ru— excuse me. I'm sorry. A Russian court has just outlawed organizations connected to Mr. Navalny. Literally every non-systematic opposition figure is facing criminal charges. In journalism— Meduza and VTimes have been hit with "foreign agent" labels— and face collapse. Mr. President, it's as if dissent is simply not tolerated in Russia anymore.

VLADIMIR PUTIN: This— well, you are presenting it as dissent and intolerance towards dissent in Russia. We view it completely differently. You have mentioned the law on foreign agents, but that's not something that we invented. That law was passed back in the 1930s in the United States. And that law is much harsher than ours, and it is directed and intended, among other things, at preventing interference in the domestic political affairs of the United States—

KEIR SIMMONS: But— but— but, Mr. President—

VLADIMIR PUTIN: And on the whole, I believe that it is justified.

(OVERTALK)

VLADIMIR PUTIN: Do you want me to keep— do you want me to answer—

KEIR SIMMONS: Look, I'm just gonna—

VLADIMIR PUTIN: Do you want me to keep answering?

KEIR SIMMONS: In America, we call what you're doing now "whataboutism." "What about this? What about that?" It's a way of not answering the question. Let me ask you a direct question. Did— did you— did you—

VLADIMIR PUTIN: I— I—

KEIR SIMMONS: —did you—

VLADIMIR PUTIN: I w— I— I will—

KEIR SIMMONS: Let me ask you—

VLADIMIR PUTIN: I— I will look. I will look—

KEIR SIMMONS: Let me ask—

VLADIMIR PUTIN: Let me— let— let me answer. You've asked me a question. You are not liking my answer , so you're interrupting me. This is— this is inappropriate. So there we go. In the United States, this law was adopted a long time ago. It's working, and sanctions under that law are much harsher—

KEIR SIMMONS: There you go, still talking about—

VLADIMIR PUTIN: —than here—

KEIR SIMMONS: —United States.

VLADIMIR PUTIN: —up to— up to imprisonment. Yes, yes, yes. Again you are not letting me… But I will— I will— I will revert to us. I will go back to us. Don't worry. I will not just— I will not just be focused on U.S. problems. I will— I will revert, and go back, and comment on what's happening—

KEIR SIMMONS: Because— I— because—

VLADIMIR PUTIN: —on what is happening here.

KEIR SIMMONS: Because, Mr. Pre— Mr. President, I— I thought your— I thought your— belief was that nations shouldn't intervene in other countries' domestic affairs, shouldn't comment on other—

VLADIMIR PUTIN: Correct.

KEIR SIMMONS: —countries'—

VLADIMIR PUTIN: Correct.

KEIR SIMMONS: —politics. But there you are, doing it again.

VLADIMIR PUTIN: No. No. If— you muster patience and let me finish saying what I mean to say. Everything will be clear to you. But you are not liking my answer. You don't want my answer to be heard by your audience. That is the problem. You are shutting me down. Is that a free expression—

KEIR SIMMONS: Please answer.

VLADIMIR PUTIN: —or is that free expression American way? So thank you very much. Here we go. The U.S. adopted this law. We passed this law very recently in order to protect our society against outside interference. We're in some of the— states, a foreign observer comes to a polling station.

The prosecutor says, "Come a l— few feet closer, and you'll go to jail." Is that normal? Is that democracy in the modern world? But— that is an actual practice in some of the states. We don't have anything like that . When I talk about these laws about noninterference or attempts at interference, what do I mean as applied to Russia?

Many entities of the so-called "civil society," the reason I say "so-called civil society" is because many of those entities are funded from abroad. Specific relevant action programs are prepared. Their core members are trained abroad. And when our official authorities see that, in order to prevent this kind of interference in our domestic affairs, we make relevant decisions and adopt relevant laws.

And they are more lenient than yours. You have— we have a saying: "Don't be mad at the mirror if you are ugly." It has nothing to do with you personally. But if somebody blames us for something, what I say is, "Why don't you look at yourselves?" You will see yourselves in the mirror, not us. There is nothing unusual about it. As far as political activities and the political system, it is evolving. We have 44 registered parties. Well, 34 I think. And 32— are about to participate in various electoral processes—

KEIR SIMMONS: Those are the registered—

(OVERTALK)


VLADIMIR PUTIN: —across this country in— September. Yes, yes—

KEIR SIMMONS: We only have a limited amount of time, Mr. President.

VLADIMIR PUTIN: There is also non-systemic opposition. You have said that some people have been detained. Some people are—

KEIR SIMMONS: Those are the ones that are being—

VLADIMIR PUTIN: —in prison. Yes, that is all true. You mentioned certain names.

KEIR SIMMONS: In prison—

VLADIMIR PUTIN: Yes, yes. I will— I will— I will— I will talk about it. Yes. I— I will— I will not leave any of your questions—

KEIR SIMMONS: Alexei Navalny—

VLADIMIR PUTIN: —unattended.

KEIR SIMMONS: —is— is his name. Can I ask you— can I just ask you—

(OVERTALK)

KEIR SIMMONS: —a direct question? Did you order Alexei Navalny's assassination?

VLADIMIR PUTIN: Of course not. We don't have this kind of habit, of assassinating anybody. That's one. Number two is I want to ask you: Did you order the assassination of the woman who walked into the Congress and who was shot and killed by a policeman? Do you know that 450 individuals were arrested after entering the Congress? And they didn't go there to steal a laptop. They came with political demands. 450 people—

KEIR SIMMONS: You're talking about the Capitol riot.

VLADIMIR PUTIN: —have been detained. They're facing— they're looking— they're— they're looking at jail time, between 15 and 25 years. And they came to the Congress with political demands. Isn't that persecution for political opinions? Some have been accused of plotting to topple— to take over-government power. Some are accused of— robbery. They didn't go there to rob. The people who you have mentioned, yes, they were convicted for violating their status, having been previously convicted— given convent— given suspended sentences— which were essentially warning to not— violate the Russian laws.

And they completely ignored the requirements of the law. The court went on and— passed— and turned the conviction into real jail time. Thousands and thousands of people ignore— requirements of the law, and they have nothing to do with political activities, in Russia every year and they go to jail. If somebody— if somebody is actually using political activities as a shield to deal with their issues, including— achieve their commercial— goals, then— it's something that they have to be held responsible for.

KEIR SIMMONS: There you go again, Mr. President. "What about America?" when I've asked you about Russia. Let me ask you— you mentioned Congress. Let me ask you another direct question that you— can answer. And it's an allegation that has been made, an accusation that has been made again and again now— in the United States.

The late John McCain— in Congress called you a killer. When President Trump was asked— was told that you are a killer, he didn't deny it. When President Biden was asked whether he believes you are a killer, he said, "I do." Mr. President, are you a killer?

VLADIMIR PUTIN: Look, I am— over my tenure, I've g— gotten used to attacks from all kinds of angles and from all kinds of areas under all kinds of— pretexts and reasons and of different caliber and fierceness. And none of it surprises me. People with whom I work and with whom we argue, we— we are not bride and groom. We don't swear everlasting love and friendship.

We are partners. And in some areas, we are rivals or competitors. As far as harsh rhetoric, I think that— this is an expression of overall U.S. culture. Of course in Hollywood, because we mentioned Hollywood at the beginning of our conversation, there are some— deep things— in— Hollywood— macho— which can be treated as— cinematographic art but more often than not it' s macho behavior that is part of— U.S.- political culture where it's considered normal.

By the way, not here. It is not considered normal here. If this rhetoric is followed by a suggestion to meet and discuss bilateral issues and matters of international policies, I see it as desire to engage in joint work. If this desire is serious, we're prepared to support it.

KEIR SIMMONS: I don't— I don't— I don't think I heard you answer the question, the direct question— Mr. President.

VLADIMIR PUTIN: I did answer. I did answer. I will add— if you let me, I have heard dozens of such accusations, especially during the period of— some grave events during our counterterrorism efforts in North Caucuses. And when it happens, I'm always guided by the interests of the Russian people and Russian state. And— sentiments in terms of who calls somebody what, what kind of labels, (THROAT CLEARING) this is not something I worry about in the least.

KEIR SIMMONS: Th— let me give you some names. Ann— Anna Anna Politkovskaya, shot dead. Alexander Litvinenko, poisoned by polonium. Sergei Magnitsky, allegedly beaten and died in prison. Boris Nemtsov, shot moments from the Kremlin, moments from here. Mikhail Lesin— died of— blunt trauma in Washington, D.C. Are all of these a coincidence, Mr. President? (LAUGH)

VLADIMIR PUTIN: Look, you know, I don't want to come across as being rude, but— this looks like— some kind of— indigestion, except that it's verbal indigestion. You mentioned many individuals who indeed suffered and perished at different points in time for various reasons at the hand of different individuals.

You mentioned Lesin. Lesin used to work in my administration. I— liked him very much. He died— he perished or died in the United States. I'm not sure if he perished or died. We should ask you how exactly he perished. I— regret to this day that he is not with us. In my opinion, he's a very decent person.

As far as— the others, we found some of the criminals who committed— those crimes. Some are in prison, and we are prepared to continue to work in this mode and— along this avenue identifying everybody who violate the law and by their actions cause damage, including to the image of the Russian Federation.

However—just piling everything together is— meaningless— inappropriate, and baseless. If— one sees it as a line of attack, then very well. Let me listen to it— one more time. But I repeat it— I— I'd like to repeat that I have heard it— many times. But this doesn't baffle me. I know which direction to move in to secure the interests of the Russian state.

KEIR SIMMONS: Let's move on— to Belarus and Ukraine— two— issues that will certainly come up in— in your summit— with— President— Biden. Did you have prior knowledge that a commercial airliner would be forced to land in (THROAT CLEARING) Belarus and that— a journalist would be arrested?

VLADIMIR PUTIN: No. I did not know about this. I didn't know— about any airliner. I didn't know about the people who were detained there subsequently. I found out about it from the media. I didn't know— I didn't have a clue about any detainees. I— I— I don't know. It— it is of no interest to us.

KEIR SIMMONS: You appear to have approved of it— judging by your meeting with President Lukashenko soon afterwards.

VLADIMIR PUTIN: Not that I approve of it. Not that I condemn it. But, well, it happened. I said recently in one of the conversations— with a European— colleague— the version of Mr. Lukashenko who told me about it was that— information had been given to them that there was an was an explosive device— on board the plane. They informed—

KEIR SIMMONS: And you believe that?

VLADIMIR PUTIN: —the pilot without forcing the pilot to land. And the pilot made a decision to land in Minsk. That is all. Why should I not believe him? Ask the pilot. It's the simplest thing. Ask the— ask the chief pilot. Ask the commander of the— aircraft. Did you ask him if was he forced to land? Because I— I have not— heard or seen an interview with the commander of the aircraft— that—landed in Minsk.

Why not ask him? Why not ask him if he was forced to land? Why don't you ask him? It— it's actually even odd. Everybody accuses Lukashenko, but the pilot hasn't been asked. You know, I cannot but recall another similar situation where the plane of the president of Bolivia was for— was forced to land in Vienna the order of the U.S. administration.

Air Force one, a presidential plane, was forced to land. The president was taken out of the aircraft. They searched the plane. And you don't even recall that. Do you think it was normal— that was good, but what Lukashenko did was bad?

Look, let us speak the same language and— let us use the same concepts. If, well, Lukashenko is a gangster, how about the situation with the Bolivian— president? Was it good? In Bolivia, they viewed it as humiliation of the whole country. But— everybody kept mum not to aggravate the situation. Nobody is recalling that. By the way, this is not the only situation—

KEIR SIMMONS: You're— you're— you're recalling it.

VLADIMIR PUTIN: This is not the—

KEIR SIMMONS: You're— you're—

VLADIMIR PUTIN: —only situation of this kind.

KEIR SIMMONS: With respect, you're—

VLADIMIR PUTIN: If it's him, you gave him an example to follow.

KEIR SIMMONS: —recalling it. But (THROAT CLEARING) is a completely different example, Mr. President. We are talking about (LAUGH) a commercial flight. Shouldn't people be able to take a commercial flight across Europe without fear of being shot down like in the case of (THROAT CLEARING) MH-17 or forced down so that a dictator can arrest a journalist?

VLADIMIR PUTIN: Yes. Look, I will tell you one more time. What President Lukashenko told me, I don't have any reason not to believe him. For the third time, I'm telling you: Ask the pilot. Why don't you ask the pilot: Was he—

KEIR SIMMONS: But you—

VLADIMIR PUTIN: —being scared? Was he being threatened? Was he being forced? The fact that information appeared that there was a bomb in— on the plane, that individuals, people who had nothing to do— who were passengers who had nothing to do with politics or any kind of domestic conflicts that— they could perceive it negatively— could be worried about it, of course that's a bad thing.

There is nothing good about this. And obviously we condemn everything that has— to do with— this, and international terrorism, and the use of— aircraft. Of course, we are against this. And— you've told me that the landing of the aircraft of the president of Bolivia is a completely different matter.

Yes, it is different except that it is ten times worse than what was done, if anything was done in Belarus. But you just won't acknowledge it. You are— ignoring it, and you want millions of people around the world to either not notice it or forget about it tomorrow. You won't get away with it. It won't happen.

KEIR SIMMONS: In the case of neighboring Ukraine— earlier this year, the European Union said you had more than 100,000— troops (THROAT CLEARING) on the Ukrainian border. Was that an attempt to get Washington's attention?

VLADIMIR PUTIN: Look, first, Ukraine itself constantly and I think is still doing that— kept bringing personnel and military equipment to the— conflict area in the southeast of Ukraine, Donbas. That's one. Two is that we conducted— exercises in our territory and not just in the south of the Russian Federation but also in the far east and in the north, in the Arctic.

Simultaneously, military exercises were being held in different parts of the Russian Federation. At the very t— at the same very time, the U.S. was conducting— military exercises in Alaska. Do you know anything about it? Probably not. But I'll tell you that I do know.

And that is in direct proximity to our borders. But that's in your territory, on your land. We didn't even pay attention to it. What is happening now? Now, at our southern borders, there is— there is a war game, Defender Europe, 40,000 personnel, 15,000 units of military equipment. Part of them have been airlifted from the U.S. continent directly to our borders. Did we airlift any of our military technology to the U.S. borders? No, we did not.

KEIR SIMMONS: Many of those—

VLADIMIR PUTIN: Why are you worried then?

KEIR SIMMONS: But many of those exercises are a resp— are a response to your actions— Mr. President. Do you worry that your opposition to NATO has actually strengthened it? For six years, NATO has spent more on defense.

VLADIMIR PUTIN: Some— some defense. Some defense. During the USSR era, Gorbachev, who is still— thank God, with us— got a promise— a verbal promise— that— there would be no NATO expansion to the east. Where is that—

KEIR SIMMONS: Where is that—

VLADIMIR PUTIN: —promise? Two ways of expansion.

KEIR SIMMONS: Where is that written down? Where is that promise written down?

VLADIMIR PUTIN: Right, right, right. Right, right. Well done. Well done. Correct. You've got a point. Nyah nyah nyah, got you good. Well, congratulations. Of course, everything should be sealed and written on paper. But what was the point of expanding NATO to the east and bringing this infrastructure to our borders, and all of this before saying that we are the ones who have been acting aggressively?

Why? On what basis? Did Russia after the USSR collapsed present any threat to the U.S. or European countries? We voluntarily withdrew our troops from Eastern Europe. Leaving them just on empty land. Our— people there— military personnel for decades lived there in what was not normal conditions, including their children.

We went to tremendous expenses. And what did we get in response? We got in response infrastructure next to our borders. And now, you are saying that we are threatening to somebody. We're conducting war games on a regular basis, including sometimes surprise military exercises. Why should it worry the NATO partners? I just don't understand that.

KEIR SIMMONS: Will you commit now not to send any further Russian troops into Ukrainian sovereign territory?

VLADIMIR PUTIN: Look, we— did we— did we say that we were planning to send our armed formations anywhere? We were conducting war games on— in our territory. How can this not be clear? I'm saying it again because I want your audience to hear it, your— listeners to hear it— both on the screens of their televisions and on the internet.

We conducted military exercises in our territory. Imagine if we sent our troops into direct proximity to your borders. What would have been your response? We didn't do that. We did it in our territory. You conducted war games in Alaska. God bless you.

But you had crossed an ocean, brought thousands of personnel— thousands of units of military equipment close to our borders, and yet you believe that we are acting aggressively and somehow you're not acting aggressively. Just look at that. Pot— pot calling the kettle black.

KEIR SIMMONS: Moving on— the Biden administration has said that in your— at your summit they will bring up— the case of two U.S. prisoners in Russia— Paul Whelan and Trevor Reed. They are two former— Marines. Trevor Reed— is— suffering from— COVID in prison. Why don't you release them ahead of the summit? Wouldn't that show goodwill?

VLADIMIR PUTIN: I know that we have— certain U.S. citizens who are in prison, have been convicted, found guilty. But if— one considers the number of— Russian Federation citizens who are in U.S. prisons, then these numbers don't even compare. they cannot be compared. The United States has— made a habit in the last few years—

KEIR SIMMONS: Okay, so—

VLADIMIR PUTIN: —of catching Russian Federation citizens in third countries—

KEIR SIMMONS: I just— there's a limited amount of time, Mr. President—

VLADIMIR PUTIN: —and— take them to—

KEIR SIMMONS: Unless we can have more time—

VLADIMIR PUTIN: —back to the U.S. in violation of all international legal norms and put them in prison—

KEIR SIMMONS: I'd be very happy to have— to keep going for another 30 minutes.

VLADIMIR PUTIN: I determine the time here, so don't worry about time. Your guy— the— Marine— he's just a drunk and— a troublemaker. As they say here— he got himself— shitfaced and— started a fight. Among other things, he— he hit a cop. It's— it's nothing. It's just a common crime. There is nothing to it.

As far as possible negotiations on the subject, sure— it can be talked about. Obviously we'll raise the matter of— our citizens who are in prison in the U.S. . Yes, it can be a specific conversation. Sure. We're h— happy to do it— although it doesn't seem that the U.S. administration— has— raised that matter. But we're prepared to do that.

Our pilot Yaroshenko has been in prison in the U.S. for a good n— I don't know how many years, 15, maybe 20 years. And— there also— the problem seems to be a common crime. We— could and should talk about it. We— we haven't been talking about this, but we could. If the U.S. side is prepared to discuss it, so are we.

KEIR SIMMONS: So his family will find that incredibly distressing to hear you talk about him that way. It does sound though as if you would consider some kind of a prisoner swap.

VLADIMIR PUTIN: There is nothing— there's nothing h— nothing offensive about it. He— he got drunk on vodka and started a fight. He fought a cop. There is nothing offensive about it. These things happen in life. There is nothing— nothing horrible about it. It happens to our men as well. Somebody— somebody— gulps down some vodka and starts a fight. So you violate the law, you go to prison. What would have happened if he'd— fought a cop, if he'd hit a cop in your country? He would have been shot dead on that spot, and that's the end of it. Isn't that the case?

KEIR SIMMONS: And on the prisoner swap question, is that something that you would consider? Are you looking to negotiate? You're meeting with the president.

VLADIMIR PUTIN: Yes. Yes. Yes. Yes, of course. Of course. Even better would be a discussion of the possibility of— entering into an agreement on extradition of individuals who are in prison. This is a standard international practice. We have such agreements (THROAT CLEARING) with several countries. We're prepared to enter into such an agreement with the United States.

KEIR SIMMONS: Just to be clear so we hear it from you, which Russian prisoners in the U.S. would you be hoping to bring back to Russia by name?

VLADIMIR PUTIN: Well, we have a whole list. I just mentioned— a pilot, a pilot named Yaroshenko who was taken to the U.S. from a— third country and was given— a lengthy sentence. He has major— health issues, but the prison administration is not paying attention to this.

You have— mentioned that— that your citizen has— coronavirus, but— nobody's paying attention to the health issues of our citizen. We're prepared to discuss these issues. Moreover, it makes sense, as you correctly said, and I completely agree with you, there are matters of humanitarian nature. And— why not discuss them as long as they pertain to the health and life of— specific individuals and— of their families? Of course. Sure thing.

KEIR SIMMONS: Just quickly before I move on, on the subject of prisons, again with Alexei Navalny, will you commit that you will personally ensure (THROAT CLEARING) that Alexei Navalny will leave prison alive?

VLADIMIR PUTIN: Look— such decisions in this country are not made by the president. They're made by the court whether or not to set somebody free. As far as the health, all individuals who are in prison, that is something that the administration of the specific prison or penitentiary establishment is responsible for.

And- there are medical facilities — in— penitentiaries— that are perhaps not in the best condition. And— they are the ones whose responsibility it is. And I hope that they do it properly. But to be honest, I have not visited such places for a long time.

I visited one in Saint Petersburg some time ago and— that was a very grave impression that was made on me by the medical facilities in a prison. But since then, I hope, some things have been done— to improve the situation. And— I proceed from the premise that the person that you have mentioned, the same kind of measures will— apply to that person, not in any way worse than to anybody else who happens to be in prison.

KEIR SIMMONS: His name is Alexei Navalny. People will note that you weren't prepared to say—

VLADIMIR PUTIN: Oh, I don't— I c— I don't care.

KEIR SIMMONS: —that he would leave prison alive.

VLADIMIR PUTIN: Look, look. I— look. Please listen to me carefully. His name can be anything. He's one of the individuals who are in prison. For me, he one of the citizens of the Russian Federation who has been found guilty by a court of law and is in prison. There are many citizens like that.

By the way, our so-called prison population— the people who are in prison, has in the last few years— been reduced by almost 50%, which I consider a big victory for us and— a major sign of— our legal system becoming more humane.

He will not be treated any worse than anybody else. Nobody should be given any kind of special treatment. It would be wrong Everybody should be in an equal situation. This is called the most favored nation treatment. Not worse than anybody else. And the person that you have mentioned, that applies to him as well.

KEIR SIMMONS: Appreciate the extra time, Mr. President. The team has been in quarantine for almost two weeks, so this interview is very important to us. I want to ask you about China. China is working on its fourth aircraft carrier. It has two. Russia has one, and it's not in— in service at the moment. China refused to take part in arms control talks last year. You complain so much about NATO to your west. Why do you never complain about China's militarization to your east?

VLADIMIR PUTIN: The first thing I want to say is that over the last few years, the last few decades, we have developed a strategic partnership relationship— between Russia and China that previously had not been achieved in the history of our nations, a high level of— trust and cooperation in all areas: in politics, in the economy, in the area of technology, in the area of military and technical cooperation. We do not believe that China is a threat to us. That's one. China is a friendly nation. It has not declared us an enemy, as the United States has done.

KEIR SIMMONS: China hasn't b—

VLADIMIR PUTIN: Don't you know anything about this? That's— that's number one. Number two is that China is a huge, powerful country, 1.5 billion. In terms purchasing— power— parity, the Chinese economy has exceeded that of the United States. And in terms of trade for the previous year, last year, China has— China has tied Europe for the first place, whereas the U.S. has dropped to the second position. Do you know about this?

China has been developing. And— I understand that what's beginning is— a certain kind of— confrontation with China. Everybody understands it. We can see it. Why hide from and be scared of— these issues? However, we're not alarmed by it, including, among other things, by the fact that our defense sufficiency, which is how we describe it, is at a very high level, including because of this. But the most important thing is the nature and level of our relationship with China. You said China will have four aircraft carriers. How many does the United States have?

KEIR SIMMONS: A lot more.

VLADIMIR PUTIN: There you go. That's my point. Why would we worry about the Chinese aircraft carriers? On top of everything else, we have a hugely vast border with China, but it's a land border. It's a land border. What? Do you think the Chinese— aircraft carriers will cross our land border? This is just— a meaningless— conversation—

(OVERTALK)

KEIR SIMMONS: But you— you also have a Pacific coast.

VLADIMIR PUTIN: You are right that there will be four of them. It is correct that there will be four of them. Right. Coast? Well, the coast is huge. But the— the bulk of the border between us and China is a land border. And, yes— you're right that there will be four of them because one needs to be in maintenance, one needs to be on combat duty, one needs to be in repairs. There is nothing excessive here for China.

That is why what you said, that China won't engage in negotiations— arms control— it refuses to negotiate reductions in nuclear offensive weapons. You should ask the Chinese about it, whether it's good or bad. It's— for them to decide. But their arguments are simple and understandable.

The level— both in terms of the amount of— ammunition and— warheads and— delivery vehicles, the United States and Russia are far, far ahead of China. And the Chinese justly say, "Why would we make reductions if we are already far behind what you have? Or do you want us— do you want us to freeze our level— of nuclear deterrence?

"Why should we freeze? Why we a country with a 1.5 billion population cannot at least set the goal of achieving your levels?" These are all debatable issues that require thorough consideration. But— making us responsible for China's position is just comical.

KEIR SIMMONS: What do you think of China's treatment of the Uyghurs in Xinjiang?

VLADIMIR PUTIN: You know, (THROAT CLEARING) I have met— certain— Uyghurs. It's also— it— it's always possible to find individuals who criticize the central authorities. I have met Uyghurs on my trips to China, and I assure you at the very least what I heard with my own ears, that on the whole they welcome the policies of the Chinese authorities in this area. They believe that China has done a great deal for people who live in this part of the country from the perspective of the economy, raising the cultural level, and so on and so forth. So why should I offer assessments—

KEIR SIMMONS: You— you— you know that—

VLADIMIR PUTIN: —looking at the situation—

KEIR SIMMONS: You know that—

VLADIMIR PUTIN: —from— from— from— from a s— from outside—

KEIR SIMMONS: You know— you know there are many— Uyghurs who do not say that and that America has accused China of genocide. The secretary of state has accused China of genocide over the Uyghurs. There is the accusation of a million— Uyghurs in so-called concentration camps. Is that your message to the Muslim communities in the former Soviet Union? You don't think anything wrong is happening there?

VLADIMIR PUTIN: As far as the Muslim community in Russia, I need to give a message to it through policies of the Russian authorities vis-à-vis Muslims in the Russian Federation. That is how I need to give my message to the Muslim community in the Russian Federation. We're an observer in the Organization of Islamic Conference.

About 10% of our population, probably a little more, are Muslims. They are citizens of the Russian Federation who do not have any other fatherland. They're making a colossal contribution to the development of our country. And that— pertains to both— clerics and— ordinary citizens.

Why should I speak to and build a relationship with this part of— our population by reference to the situation in China without understanding thoroughly what is happening there? I think that— you're better off asking about all these problems the foreign minister of the Chinese— People's Republic or the— U.S. State Department.

KEIR SIMMONS: It's just a question of whether you are prepared to criticize China. China, for example, abstained on Crimea at the Security Council. China's biggest banks have not contravened American sanctions against Russia. Do you think you get 100% support from China?

VLADIMIR PUTIN: You know, we are neighboring countries. One does not choose one's neighbors. We are pleased with the level, as I said, - unprecedentedly high level of our relationship as it has evolved over the last few decades, and we cherish it, just like our Chinese friends cherish it, which we can see. Why are you trying to drag us into some kind of matters that you evaluate as you see it fit for building your relationship— with China? I— I will tell you completely— can I— can I speak—

KEIR SIMMONS: Please. Yeah.

VLADIMIR PUTIN: —can I be completely honest? We can see attempts at destroying the relationship between Russia and China. We can see that those attempts are being made in practical policies. And your questions, too, have to do with it. I have set forth my position for you.

I believe that this is sufficient, and I'm confident that the Chinese leadership being aware of the totality of these matters, including the part of their population who are Uyghurs, will find the necessary solution to make sure that the situation remains stable and benefits the entire multi-million-strong Chinese people, including its Uyghur part.

KEIR SIMMONS: You understand, of course, I— I'm just trying to question you about Russia's position in relation to China and the United States. Let me ask you in— yeah, let me ask you in a different way. Are you splitting off from the U.S. space program and moving forward with China?

VLADIMIR PUTIN: No. No, why? We are prepared to work with the U.S. in space. And— I think recently the head of NASA said that he could not imagine development of space programs without its partnership with Russia. We welcome this statement.

KEIR SIMMONS: Can— can—

VLADIMIR PUTIN: And we value—

KEIR SIMMONS: —I just— I just explain? Because the— the head of the Russia space agency h— has threatened— leaving the international space program in 2025— and specifically talked about sanctions— in relation to that threat.

VLADIMIR PUTIN: Well, honestly, I don't think that Mr. Rogozin, that is the name of the head of— Roscosmos, has threatened anyone in this regard. I've known him for many years, and I know that he is a supporter— he is a supporter of expanding the relationship with the U.S. in this area, in space.

Recently, the head of NASA spoke in the same vein. And I personally fully support this. And we have been working with great pleasure all of these years, and we're prepared to continue to work. For technical reasons though, and that's a different matter, is that the International Space Station is— coming to an end of its service life.

And maybe in this— regard, the Roscosmos does not have plans to continue their work. However— based on what I heard from— our U.S. partners they, too, are looking at future cooperation in this particular segment in their certain— in a certain way.

But on the whole, the— cooperation between our two countries in space is a great example of a situation where despite any kind of problems in political relationships in recent years, it's an area where we have been able to maintain and preserve the partnership and both parties cherish it.

I think you just misunderstood the head of the— Russian space program said. We are interested in continuing to work with the U.S. in this direction, and we will continue to do so if our U.S. partners don't refuse to— to— to do that. It doesn't mean that we need to work exclusively with the U.S.

We— have been working and will continue to work with China, which applies to all kinds of programs, including— exploring deep space. And— I think there is nothing but —positive information here. I— frankly, I don't see any ex— any— contradictions here. I don't think any mutual— exclusivity here.

KEIR SIMMONS: Let— let me— let me ask you— one more way just to understand the relationship between China, Russia, and the— America. If the People's Liberation Army made a move on Taiwan— how would Russia respond to that?

VLADIMIR PUTIN: What? Are you aware of China's plans to militarily solve the Taiwan problem? I don't know anything about it. As we frequently— say— politics do not require the subjunctive mood. The subjunctive mood is inappropriate in politics. There is no "could be" and "would be" in politics.

I cannot comment on anything that— is not a current reality of the modern world. Please bear with me. Don't be angry with me. But I think this is— this is a question about nothing. This it not happening. Has China stated that it intends to solve the Taiwan problem militarily? It hasn't happened.

For many years, China has been developing its relationship with Taiwan. There are different assessments. China has its own assessment. The U.S. has a different assessment. Taiwan may have its different assessment of the situation. But fortunately, hasn't come to— a military clash.

KEIR SIMMONS: I'm being told to wrap up. But if I could just— ask you a couple more questions. Our own And—

VLADIMIR PUTIN: Sure, please. Go ahead—

KEIR SIMMONS: Our own— our own Andrea Mitchell— saw just this month— the last border crossing into Syria— where supplies literally keep people alive. You're threatening to close that crossing in July— at the Security Council. Why would you do that, knowing that it will cause the death of refugees?

VLADIMIR PUTIN: Look— unfortunately there are a great deal of tragedies there already. And— all our actions in their totality need to be geared at stabilizing the situation and bringing it into a normal course. And with support of Russia, Syria has been able— Syria— the Syrian authorities have been able to bring back under their control over 90% of the Syrian territory.

What needs to be set up now is just humanitarian assistance to people, irrespective of any kind of political context. But our partners in the West, in the West in general, both the U.S. and Europeans— have been saying that they're not going to give help to Assad.

What does Assad have to do with it? Help out people who need that assistance. Just the most basic things. They won't even lift restrictions on supplies of— medications and medical equipment even in the context of— the corona— virus infection. But that is just inhumane.

And this kind of cruel attitude to people to people cannot be explained in any way. As far as the crossing— border crossings. There is the Idlib area where— combatants are still robbing people, killing people, raping people. There is— nothing's happening. There is the— Al-Tanf Zone, which by the way is controlled by U.S. military.

Recently there we caught a group of— gangsters, bandits who came— who had come from there. And they directly said that they had— specific goals as far as— Russian military facilities. As far as border crossings, our position is such that assistance needs to be given just as it should be done in the entire world, as it is provided for in the provisions of international humanitarian law.

Assistance should be given through the central government. It shouldn't be discriminated against. And if there are grounds to believe that the central government of Syria will plunder something, well, set up observers on the part of the International— Red Cross and— Red Crescent oversee everything.

I don't think that anybody in the Syrian government is interested in stealing some part of this humanitarian assistance. It just needs to be done through the central government. And in this sense, we support President Assad because a different mode of behavior would be undermining the sovereignty of the Syrian Arab Republic. And that's all. As far as the Idlib zone, the Turkish troops there effectively control the border between Turkey and Syria and convoys cross the border— without any restrictions on their numbers in both directions.

KEIR SIMMONS: Mr. President, you extended the constitution so that you could be president of— of Russia until 2036. Do you worry that the longer you are in power and without any sign of someone to replace you, the more instability there may be when you finally do choose to leave office?

VLADIMIR PUTIN: What will collapse overnight? If we look at the situation in which Russia was in the year 2000 where it was balancing on the brink of preserving its territorial integrity and sovereignty, the number of— individuals below the poverty line was colossal. It was catastrophic.

The GDP level had dropped below anything that's acceptable. Our FX and gold reserves were $12 billion, whereas our— foreign debt was $120 billion if we—count it in dollars. Now, there are many other problems. The situation is completely different.

Of course, somebody will come and replace me at some point. Is all of this going to collapse? We've been fighting international terrorism. We have nipped it in the bud. Is it supposed to come back to life? I don't think so. Another matter is that on the political scene, different people can emerge with different points of view. Great. Very good. You know, I have linked my entire life to— my entire fate to the fate of my country to such an extent that there isn't a more meaningful—

VLADIMIR PUTIN: (IN PROGRESS) —goal in my life than the strengthening of Russia. If anybody else— and if I see that person, even if that person is critical of some areas of what I have been doing, if I can see that this is an individual who has constructive views that he or she is— committed to this country and is prepared to sacrifice his entire life to this country, nor just some years, no matter his personal attitude to me, I will make sure, I will do everything to make sure that such people will get support.

It is a natural biological process. At some point, someday, we will all be replaced. You will be replaced at where you are. I will be replaced at where I am. But I am confident that the fundamental pillar of— the Russian economy and statehood and its political system will be such that Russia will be firmly standing on its feet and look into the future confidently.

KEIR SIMMONS: And would you look from that person for some kind of protection the same way that you offered to Boris Yeltsin when you took over?

VLADIMIR PUTIN: I am not even thinking about that. These are third-tier issues. The most important thing— the single most important thing is the fate of the country and the fate of its people.

KEIR SIMMONS: Very good. Thank you very much for your time, Mr. President. We've gone over, and I really appreciate it. It was a really interesting conversation, so thank you.

Google
 

Postări populare