Cititorii peromaneste sunt mai buni decat si-ar dori "serviciile"

Iata un comentariu postat de "mserj" la http://peromaneste.blogspot.com/2005/09/interviu-srs-cu-pacepa-reactii.html

Demult vreau sa-mi exprim opiniile vis a vis de acest articol si de comentariile facute la articol.
Referitor la Pacepa , acesta e un tradator . Un gunoi uman. I-am citit cartea sa "Orizonturi rosii", n-am cum sa verific tot ce-a scris el acolo, dar cu o minciuna l-am prins. Si daca e una probabil sunt mai multe. Omul avea atata venin impotriva lui ceausescu incat facea orice ca sa-l nimiceasca, dupa ce a dezertat. Verbal ma refer.Probabil avea atata venin pt ca atatia ani a fost pupincuristul lui ceausescu, dupa ce mai inainte fusese al lui dej. Acum e al americanilor, ca deh, cine si-a facut cariera asa , asta stie sa faca ; asta daca intr-adevar pacepa mai traieste, ca de cand a dezertat sunt 27 de ani, a trecut ceva timp.
Nu ca ceausescu nu a fost un gunoi , dar pacepa nu e cu nimic mai presus decat ceausescu. Intentionat le scriu numele cu litere mici. Asadar eu l-am prins pe pacepa cu minciuna cand acesta se referea la accidentul produs la aterizarea avionului care ducea in urss o delegatie a pcr,pe cand ministru de externe era grigore preoteasa (cu a carui fiica a fost casatorit adrian nastase) . La acest accident produs la aterizarea avionului , ceausescu a fost usor ranit - pacepa zice in cartea sa ca nici vorba sa fi fost ceusescu ranit, se lauda numai. Intr-adevar ceausescu a fost usor ranit, am citit despre acest accident intr-un numar al revistei "Magazin istoric", numar aparut dupa revolutie . Dupa acest accident s-a si constituit o flotila de aeronave care sa transporte delegatiile oficiale romane in afara tarii, pana atunci delegatiile erau transportate cu aeronave sovietice pilotate de sovietici.
Asadar pacepa a mintit aici. In finalul cartii , cand expune el ce s-a intamplat in seara dinaintea dezertarii, citim cum scoate el de sub parchetul unei incaperi din locuinta sa o legitimatie de membru al asociatiei Amicii Statelor Unite. Si vedem cum ca pecepa dintotdeauna a aspirat la libertate si democratie, de ti se face scarba de cate debiteaza el acolo. Adica securistul imputit aspira la libertate si democratie, e chipurile un exponent asuprit al acestor idealuri. Daca chestia cum ca el a fost membru al acelei asociatii e adevarata, inseamna ca "amicii americani" din ambasada SUA in RSR si-au supravegheat membrii respectivei asociatii chiar dupa ce aceasta nu a mai functionat in tara,adica dupa instaurarea regimului cominist, asa ca orice serviciu de informatii care nu-si abandoneaza contactele. Si o data ajuns in structurile sistemului national de aparare, individul pacepa a fost contactat de americani si daca nu a colaborat de bunavoie o fi fost santajat tocmai cu apartenenta la asociatia respectiva. Care apartenenta daca scapase cumva la verificarile efectuate asupra lui pacepa cand acesta a intrat in serviciu, era acum probabil in cazul in care serviciul afla de acest lucru, puctul terminus al activitatii lui in serviciul roman. Sau oricum l-ar fi tinut numai pt intoxicarea americanilor cu informatii. Acestea bineinteles ca-s supozitiile mele. Oricum pacepa nu e nici un fel de erou, e un rebut uman.
O sa ma refer acum la comentarii. Intai la comentariile G B -ului si-apoi ale generalului Bolintin cica
Vis a vis de ce spune dl G B cum ca securistii majoritatea ar fi fost selectati nu pe pile, ci pe criterii severe, criteriile acestea severe erau in primul rand turnatoria si iar turnatoria. Probabil ca prioritari erau cei care veneau din familii de securisti si activisti, iar apoi turnatorii. Un om inteligent si onest nu avea nici o sansa pt a fi admis in serviciile de informatii daca pe alt criteriu decat acestea doua. Si din pacate dupa revolutie nu s-a schimbat nimic in modul de selectie al cadrelor serviciilor de informatii. Tot din familiile lucratorilor in servicii si din turnatori sau familii de turnatori se selecteaza cadrele. Ideea cum ca exista o securitate pana in 64 si alta din 64 nu stiu cat e de valabila. Oricum, daca securistii au lucrat pt tara, au lucrat in interesele tarii au lucrat in masura in care aceste interese convergeau cu ale partidului si ale loor personal. NU exista nici o diferenta intre politrusi si securisti. Era cred o trecere continua politruci -securisti si securisti -politruci.
Iar "inteligentii" din servicii care dupa 89 au intrat in afaceri, au intrat cu banii poporului si ar fi trebuit sa faca afacerile in interesul poporului. Se vede cat de inteligenti si patrioti sunt , putem vedea ce forta economica are azi Romania. Au distrus si devalizat cat s-a putut, pt ca fara ajutor din interior niciodata din afara nu s-ar fi putut realiza dezastrul actual din tara. Uitati-va la muncitori si intelectuali si uitati-va la lucratorii din siguranta nationala. La nivelul de trai pe care il au unii si ceilalti. Acum ma refer si la ce spunea dl general Bolintin - presupun ca nu-si da numele real, daca intr-adevar cel care a semnat Bolintin e un general. Aveam aici o descriere idilica a unui general care a iesit acum 10 ani la pensie si care in tot serviciul sau a actionat numai pt binele tarii , nu a facut politie politica, etc etc etc. Vedeti mai sus cum se intra in serviciile de informatii. Familii de lucratori din sistemul de aparare ,turnatori sau familii de turnatori.Asadar dl general onestitate a intrat in serviciu pe una din aceste 3 cai de adevarata transparenta si onestitate. Apoi , avansarea in grade si functii in sistemul de aparare se facea in totalitate pe cinste , verticalitate si calitati intelectuale deosebite. Asa e ? Eu sunt sigur ca nici un om daca e onest , nici acum in 2005 , nu va accede intr-o functie sau nu va lua un grad mai inalt in vreun serviciu din sistemul de aparare, daca nu e murdarit cu ceva. Ce sa mai vorbim de perioada dinainte de revolutie sau imediat urmatoare revolutiei. Ma indoiesc profund de faptul ca dl general ar vrea sa iasa adevarul la lumina .
Sa nu se mai ascunda lucratorii din serviciile de informatii dupa deviza ca ei au slujit tara, nu partidul. Au slujit tara in masura in care aceasta era privita ca o feuda a sistemului slujit de ei. Poporul in nici un caz nu l-au slujit, eventual partea poporului de aceeasi teapa cu ei : turnatorii si cei care nu aveau urma de cinste. Pensiile si salariile pe care ei le au sunt mita pe care ei o primesc lunar pt toate nedreptatile pe care ei le-au facut in serviciul prestat. Tara nu poate fi separata fara popor, daca nu e popor nu e nici tara. Sau e tara nimanui. Daca slujesti poporul esti solidar cu el, nu exploatator.
Problema care se pune in zilele noastre nu mai e de oranduire, ca e comunista sau capitalista, ca aia sunt mai buni, ba ceilalti au fost mai buni. Problema care se pune e de moralitate. Si asta a fost intotdeauna problema care s-a pus in lume. Daca vrei sa iei furi munca semenului tau si sa-l nedreptatesti sau daca nu vrei sa faci asta.
Din pacate nedreptatitii dintr-un sistem tind sa idealizeze sistemul alternativ in care ei nu traiesc. Deja m-am indepartat de subiect, ma opresc aici

Da click aici ca sa vezi totul!

Perspective si trecutul

Primul academician intre academicienii romanii, de trista amintire recenta, d-l Eugen Simion are o problema cu "demonizarea lui Marin Preda" de catre Gheorghe Grigurcu. Editorialul, aparut in Ziua din 15-10-2005, este redat in intregime la comentarii. Iata aici un paragraf, urmat de reactiile cititorilor:



Eugen Simion

[...]dl. G.G. citeaza, ca dovada de culpa morala absoluta, declaratia lui Marin Preda ca el nu vrea sa fie Tudor Vladimirescu, el este scriitor si vrea sa-si scrie cartile... Dl. G.G. crede ca aceasta este o proba irefutabila de oportunism, un document de cadere morala, de colaborationism din partea lui M. Preda. El n-a ales Temnita, a ales Literatura, n-a vrut sa fie Tudor Vladimirescu si sa taie cu sabia pe nemernici si pe sovaielnici, a ales sa-si scrie cartile in conditiile pe care istoria i le-a dat... Culpa grava, impardonabila, dupa dl. G.G. Preda ar fi trebuit sa fie Tudor Vladimirescu... As vrea, totusi, sa amintesc ca, asa, fara a voi sa repete destinul lui Tudor Vladimirescu, Preda a scris, in conditiile regimului totalitar, "Cel mai iubit dintre pamanteni" (romanul cel mai dur ce s-a scris impotriva regimului totalitar in limba romana) si ca el, nu dl. G.G. si nici dl. Geacar este autorul capitolului intitulat "Era ticalosilor". In fine, pentru a da o idee despre atitudinea morala a lui Preda, amintesc celor interesati si capabili sa inteleaga complexitatea lucrurilor ca in anii "70, auzind ca Nicolae Ceausescu vrea sa reintroduca realismul socialist in literatura, s-a dus, impins de la spate de Adrian Paunescu, si i-a declarat lui Ceausescu: "daca reintroduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid". Aceasta declaratie a aparut in 1981 in volumul "Timpul n-a mai avut rabdare".

Observator
Despre G.G.

N'am auzit pana azi va marturisesc, niciodata.

Despre Marin Preda, dac'ar fi fost sa nu scrie decat "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni" si tot ar fi ramas in eternitate.

Pentru asta de-altfel se spune ca a si fost otravit.

Oameni ca Gigurcu, nici n'am auzit despre ei si nici nu cred c'o sa mai aud vreodata. Nu se compara nici cu degetul mic de la piciorul lui Marin Preda. Dar probabil, acum ca sa iasa in evidenta, ataca ceea ce literatura romana a avut mai bun.

Da, a iesit intr'adevar in evidenta, dar intr'un mod pe care adevaratii romani nu-l vor ierta vreodata.


De la: D. D. din CJ
Valoarea literara si accidentul politic biografic

Sunt lucruri complet diferite, o stiu si copiii de clasa a VI-a.

Si atunci ce se vrea sa se demonstreze cu acest articol? Ca o demonstratie a valorii artistice a lui Marin Preda nu pare sa fie. Sa-i se scuze eventuale minusuri biografice de can-can? De ce? Daca este intr-adevar valoros literar ar deveni si mai interesant daca s-a dovedi un comunist convins... Ceea ce nu cred ca este cazul.

Opina publica evolueaza. Nu mai suntem in perioada mineriadelor literare...


Seherezada
Ce tristete ...

Este trist ca romanii nu stiu sa-si venereze scriitorii cu adevarat talentati , ... nu stiu sa-si asume propria istorie ...,

Chiar si faptul ca sint natia care isi schimba cel mai des numele strazilor este un indiciu ... Str. Calderon (fosta Sahia, fosta X, fosta Y). La Paris inca mai exista strada Stalingrad, cu toate ca Stalingradul nu mai exista.


Paul din Ohio din SUA
Demitizarea lui Marin Preda

...ar fi fost un titlu mai potrivit. Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.
Dupa cite stiu eu, Grigurcu pune in discutie numai latura morala a operei lui Preda si anume acea parte a omului Preda care a contribuit la nefastul concept al "supravietuirii prin cultura". Putem vedea astazi cum a supravietuit cultura romaneasca prin Eugen Simion, de exemplu. Nu este suficient sa fii ales-numit presedintele Academiei Romane (oare ce reputatie mai are aceasta institutie?) pentru a fi un om de cultura important.
P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita. Din pacate, romanii continua sa se considere traitori in "spatiul mioritic" fara sa realizeze ca aceasta balada incapsuleaza un concept la fel de nefast ca si "supravietuirea prin cultura" si anume "supravietuirea prin visare" si lipsa totala a instinctului de autoaparare. O discutie ampla a intregii noastre identitati spirituale nu ar diminua cu nimic aceasta mostenire ci, dupa parerea mea ar clarifica-o, ar demitiza-o si i-ar descatusa pe romani.


Seherezada
Re: ...frumoase sint vulnerabilitaile omului ....

Paul: Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.

Dar de ce sa iasa din 'provincialism' daca acolo e ? Culturii romane nu ii e dat sa fie buricul pamintului, asa cum nu ii e dat nici culturii olandeze nici celei canadiene, japoneze, chineze etc. etc . Insa nu inteleg ce e rau in asta ? Provincialismul esta o trasatura complexa, plina de parfumuri si arome, plina de tinjiri dupa altceva, o nefericire deloc lipsita de noblete. Cind nu te lupti impotriva lui, ci din contra il etalezi cu sinceritate si talent, provincialismul poate fi o sursa culturala invaluabila. Vezi Flaubert, vezi Cehov , vezi Jane Austin ( puteti sa adaugati ... merge la infinit) ...
Cind provincialismul este bine redat si-si vede de treaba lui fara ifose si fara masca, devine international, fiindca toti, provinciali sau neprovinciali, isi recunosc tinjirile ....
Dau ca exemplu filmul romanesc, 'Stejarul' un film sofisticato-brutal cu pretentii, de nu l-a inteles nimeni daca nu era roman, si un altul 'Occident' care cred ca a fost inteles si in India si Thailanda.

Paul P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita. Din pacate, romanii continua sa se considere traitori in "spatiul mioritic" fara sa realizeze ca aceasta balada incapsuleaza un concept la fel de nefast ca si "supravietuirea prin cultura" si anume "supravietuirea prin visare" si lipsa totala a instinctului de autoaparare. O discutie ampla a intregii noastre identitati spirituale nu ar diminua cu nimic aceasta mostenire ci, dupa parerea mea ar clarifica-o, ar demitiza-o si i-ar descatusa pe romani.

De ce din pacate, daca asta e ? Vulnerabilitatile reprezinta frumusetea umana, e plina de incarcatura si torment. Fericirea, multumirea de sine, nu produce capodopere ...
Daca operele culturale au reusit sa redea fresca vremurilor traite, bravo lor !


Catalina Tarziu din san francisco
Demitizarea lui Marin Preda

Paul Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.

Esenta problemei este alta: locul central al Uniunii Scriitorilor si al Academiei Romane in societatea romaneasca.

Statul comunist, un stat totalitar, s-a construit pe fundamentele statului Bratienilor, un stat centralizat, pe model francez. Statul comunist a folosit locul central al institutiilor susmentionate in a subjuga populatia. Scriitorii au fost inregimentati de statul totalitar, au devenit o unealta subordonata partidului unic si securitatii.

Personalitati ale culturii romanesti au fost folosite drept agenti ai partidului. Cand partidul era subordonat politicilor "internationaliste" Eminescu si alte figuri ale culturii romanesti au fost interzisi. Cand comunismul se transforma in "national comunism", personalitati precum Eminescu sunt scosi la lumina, bineinteles ciopartiti, prezentati intr-o lumina favorabila partidului, ca "socialisti", "proletari" sau barzi populari, cu versuri facile, din perioada cand acestia faceau exercitii pe seama folclorului.

Partidele comuniste ale Europei de Rasarit, in perioada anilor '70 si '80 abordeaza teme nationaliste, scot la suprafata figuri "eroice nationale". In Romania elitele culturale il scot la suprafata pe Antonescu. La Washington Ceausescu se foloseste de lobby-ul firmelor lui Abramovici si Meyer pentru a obtine Clauza Natiunii celei Mai Favorizate, Simon Perez viziteaza Bucurestiul, iar Ceausescu ii ofera organizatiei teroriste a lui Arafat tabere de antrenament. In acelasi timp intelectuali "nationalisti", supravieuitori ai lagarelor de exterminare comuniste din anii '50, sunt reabilitati, lucrarile li sunt publicate, bineinteles cenzurate.

E clar ca Uniunea Scriitorilor n-a fost decat un instrument al partidului in a manipula constiinta oamenilor. Temele nationaliste, crearea miturilor "nationale" erau tehnici de invaluire, de transformare fantasmagorica a realitatii.

In plus, Uniunea Scriitorilor a creat un mare deserviciu civilizatiei romanesti, fiindca protagonistii principali, au fost prea lasi in a raspunde provocarilor si mistificarilor. Insusi Marin Preda a sucumbat propriei sale inanitii. Alcoolismul care l-a maturat pe Nichita Stanescu avea sa curme viata lui Marin Preda.

Paul Dupa cite stiu eu, Grigurcu pune in discutie numai latura morala a operei lui Preda si anume acea parte a omului Preda care a contribuit la nefastul concept al "supravietuirii prin cultura".

Supravietuirea prin cultura a fost nefasta fiindca nu a fost urmata de actiuni de solidaritate a intelectualilor, explicabile intr-o societate precum cea comunista, total controlata de partid si securitate. Putinele acte de curaj cunoscute publicului (cate acte de curaj au ramas necunoscute publicului?) au fost rapid musamalizate. Goma, Tudoran, Gh.Ursu au fost cazuri de intelectuali care au avut curaj. Doar actiunea lui Goma s-a intamplat sa capete rezonanta. Motivul a fost cutremurul din 4 martie 1977, care a coincis cu arestarea lui Goma si canalizarea prin colaborationismul Europei Libere a frustarii multimii spre procesul de emigrare. Miscarea Goma prin Europa Libera a devenit o miscare a solicitarii de pasapoarte.

Paul P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita.

Dumneata faci o mare confuzie. Interpretezi opera de manipulare prin cultura a populatiei executata de PCR si securitate cu concursul institutiilor "abilitate", precum Uniunea Scriitorilor si a Ministerului Educatiei, drept creatii esentiale ale culturii romanesti.

Nu Miorita, nu Eminescu, nu Cioran, nu Marin Preda trebuie pusi la zid, ci istoria care a permis instaurarea totalitarismului in Romania, care a subjugat toate institutiile civilizate dezvoltate in perioada interbelica romaneasca.

Da click aici ca sa vezi totul!

PNL-ul pe urmele PNT-ului?

lucid din Bucuresti
Peneleul din buzunarul lui Patriciu - celalalt bratz al sistemului ticalosit

In 1990, "baietzii" au organizat privatizarea averii tzarii prin diversi interpusi, mai mult sau mai putin cunoscuti (Voiculescu Crescent, SOV, Patriciu, mafiile de la bancile Transilvania, BIR, Bankcoop etc etc), pe care-i aveau la mana inca inainte de 89. Politic au creat pedesereul in prima etapa. Vazand cum evolueaza "democratia" pe la sfarsitul anilor 90 au inceput sa creeze si "alternativa". Asa a aparut grupul Patriciu la conducerea peneleului, reusind sa acapareze acum practic tot partidul (Stolojan expulzat, Mona Musca marginalizata, Flutur trimis pe baltzile Dunarii). Dar sa vedem cine sunt oamenii lui Patriciu (el fiind evident doar o marioneta in mainile celor care i-au dat banii cu care a cumparat Rompetrolul):
1. Nepotzelul tovarasei Ghizela Vass. In anii 30, tanara croitoreasa Ghizela a fost primita in pecereu si trimisa pe "linie sindicala" la Chisinau sa lupte din rasputeri pentru eliberarea moldovenilor de sub jugul burghezo-mosieresc romanesc. Si-a indeplinit cu brio misiunea si a fost recuperata din 1944 la comitetele de partid Ilfov si Bucuresti cu misiunea de a zdrobi pe fascistii lui Maniu si Dinu Bratianu. A reusit din plin, asa ca a fost avansata sefa sectiei organizatorice a cc al pecere de - cica - nationalistul Dej. Intre timp, primise o casutza in cartierul Primaverii, umpluta cu mobila si tablouri confiscate de la burgheji de catre gospodaria de partid. In 1954, cand s-a incercat o oarecare intrare in legalitate, tovarasa Ghizela a fost inclusa de secretariatul cc (Ceausescu, Apostol, Draghici) pe lista luptatorilor antifascisti cu mari merite care nu trebuiau sa dea un sfantz pentru bunurile daruite din osanza burghezo-mosierimii. Tovarasa Ghizela a devenit pe vremea nationalistului Ceausescu sefa sectiei relatii internationale a cc al pecere, dar la implinirea varstei de 60 de ani a fost nitzelush "marginalizata" devenind doar prim-adjuncta a acestei sectii, dar ramanand omul de baza. Multidecorata a fost pensionata la 70 de ani in 1982. Dupa revolutie si-a cumparat ca orice nomenclaturist ce se respecta casa in care locuia conform legii 112. A decedat si casa plus ce era in ea luat de la burgheji a fost mostenita de nepotzel, fiul fetei sale (mai avea un baiat, Andrei, care a fost coleg cu Nicushor la fizica). Cum il cheama pe nepotzel? Bogdan Olteanu. Hai ca e tare! In fond, daca pedesereul il are pe Severin - nepotul lui Brucan, de ce sa nu aiba si peneleul un nepot de gornisti? Nimic condamnabil. DAR... E un dar. Olteanu asta sta bine mersi de vreo 13 ani in casa "repartizata" bunicii Ghizela de catre gospodaria de partid si nu vrea in ruptul capului sa o retrocedeze proprietarilor de drept. D-aia e atat de mare sustinator al despagubirilor platite din banii prostilor, ca el sa ramana cu casutza bunicutzei. Si asta vrea sa fie presedintele parlamentului Romaniei.
2. Un tanar cercetator a studiat amanuntit dosarul lui "Licu" - cel mai eficient agent DIE in supravegherea emigratiei in anii 70-80. Cine era "Licu"? Don Amedeo, taticul adoptiv al lui Tariceanu. Nici pana azi studiul despre Licu nu s-a publicat, cineva tot se opune. Oare cine?
3. Clantzaul Ludovic Orban are un fratzior, Leonard Orban, mare "specialist" in integrare europeana, adjunctul si omul de incredere al fostului ministru colonel SIE-DIE Puscas. Leonard e cel care a negociat o lunga perioada de tranzitie la pretzul tzigarilor (Peter Imre e prieten nu numai cu Tariceanu dar si cu Nastase) dar a uitat sa negocieze acelasi lucru pentru pretzul energiei electrice, asa ca ferice de exporatatorii de hidro (Buzaianu and DIP) care fac prapad cu pretzul lor relativ mic fata de cel termo adaptat celui din EU. Acum Tariceanu se pregateste sa-i faca lui Leonard un minister care sa manareasca fondurile de infrastrucura de la EU, mana in mana mafiotii peneleului cu cei ai pedesreului.
3. Recent, revenit pe meleagurile natale, Raceanu a reiterat "lista" cu "acoperitii" pe care-i cunoaste. In frunte: Melescanu. Ce se aude: peneleul e in tratative cu pedeseristii sa-l puna pe Mele presedinte de senat, ca face pereche sexy cu "Olteanu - urmasul lui Bratianu".
4. Targul se vrea facut intre Tariceanu si Geonelu (adica papusarii din spate, cei cu banii, doresc asta). Geonelu a declarat deja ca va sustine un guvern minoritar penele si pentru asta vrea capul adversarilor din partid - Nastase si Vacaroiu (ca sa dea si in Iliescu). Deci "baietzii" vor sa schimbe garda veche cu "nepotzii" dar tot ei sa mulga Romania.
5. Saptamana trecuta Tariceanu a recunoscut tupeist ca da, a fost administratorul unei firme a lui Patriciu pana in decembrie 2004, ca a utilizat normal informatiile din inside ca sa speculeze pe bursa actiunile Rompetrol in aprilie 2004, ca asa-i viata, cui nu-i place sa se duca sa cante la alta masa (ziaristii de la Romania Libera care-l incoltisera). Deci se si mandreste ca e in mafia lui Patriciu (a securistilor din spatele lui, evident). Iar daca amintim ca tot last week SOV - proprietarul Realitatii TV si al unor anumite ziare - a fost ACHITAT in procesul FNI pricepem clar cine are adevarata putere in Romania de azi.
Au evident doi dusmani: Basescu si, culmea, Iliescu. Batranul oltenitzan care a pastrat bun din anii tineretii sale ura neimpacata fata de borfashii roshii convertiti la capitaliusm, are insa un capital electoral serios, fiind impreuna cu Basescu singurii politicieni cu sprijin popular efectiv. Jocul "nepotzilor" trebuie impiedicat cu orice pretz, altfel riscam sa ne transformam intr-o cleptocratie securista care sa ne tzina in afara lumii civilizate timp indelungat.

Da click aici ca sa vezi totul!

Feminism(e)

Societatea romaneasca post-decembrista trebuie sa evolueze catre tinte ale caror agende nu-i sunt intotdeauna familiare. In fond, felul in care se abordeaza temele din aceste agende este testul la care societatea romaneasca trebuie sa faca fata. Deocamdata nu se poate vorbi de o societate civila in Romania--atata timp cat unii isi fac de cap cu aprobarea tacita a celor ce-si spun societate civila. Se aud foarte distinct insa, vocile ce reprezinta institutii si interese ale caror trasee n-au fost discontinuate in decembrie 1989. Iata mai jos un exemplu, dat de editorialul din Ziua (12 octombrie 2005) al domnului Dan Ciachir. Este vorba de o abordare a feminismului de pe pozitii qvasi-religioase, stiu fiind ca d-l Ciachir este ca un purtator de cuvant neoficial al BOR.


Frigiditate si ateism
Dan CIACHIR



Duminica, la Liturghie, pot fi vazute in biserici mai multe femei decat barbati, motiv pentru a interpreta sociologiceste acest fapt: credinta lor ar fi de natura "emotiva" si explicatiile urmeaza pe acest fagas nestrain de teoria lui Freud, care socotea religia o "iluzie", desi metoda sa terapeutica nu este altceva decat o spovedanie laica. Psihanalistii nu au facut cariera in tarile ortodoxe si nici in cele catolice, unde adevarata spovedanie - constand nu numai in marturisirea pacatelor, ci si din iertarea lor, prin harul preotului, si de aici eliberarea de ele - continua sa existe. E Taina care vindeca sufletul. In aceleasi tari exista si o evlavie puternica fata de Maica Domnului si sarbatorile care ii sunt consacrate impartasita de femei. Mai presus decat sfintii, dar si decat heruvimii si serafimii, Bisericile Ortodoxa si Catolica nu au asezat un barbat, ci pe Maica Domnului. Ea este etalonul feminitatii; mama, si inca "Maica a lui Dumnezeu", fara sa fi cunoscut barbatul. A nascut fara durere intrucat nu a conceput in placere, tin sa ne explice teologii. Feminitatea inseamna gingasie, sensibilitate, cuviinta, maternitate si iubire dusa pana la sacrificiu pentru copii, asumarea durerii... Maica Domnului nu judeca, nu condamna, este avocatul si mijlocitorul rugaciunilor tuturor, intervine si pentru drepti si perntru pacatosi.

Nu intamplator, acolo unde spune ca Dumnezeu l-a creat pe om, Scriptura adauga: "barbat si femeie". Pacatul originar a patruns prin femeie - Eva - si a fost rascumparat prin Maica Domnului, numita si "Noua Eva". Dumnezeu Insusi a vrut ca femeia sa fie altfel decat barbatul; pentru diversitate - pentru imbogatirea si nuantarea existentei omenesti. I-a acordat femeii un instinct al credintei menit valorificarii si transmiterii ei. Un atribut mai greu de evaluat de catre sociologi si chiar de catre... psihanalisti, cum este in genere alcatuirea sa mentala si sufletul ei.

De peste o suta de ani, in tarile si in mediile saracite duhovniceste, adica protestante si neoprotestante, o parte dintre femei vor sa fie altceva decat sunt. Asa a aparut curentul feminist, care-i o consecinta a lipsei de feminitate. Femeile acestea nu mai vor sa se foloseasca de armele lor clasice, ci tind catre un statut cvasi-asexuat. Protesteaza, marsaluiesc, vocifereaza, tin discursuri, vor sa fie ca barbatii, nu stiu de Maica Domnului, nici de Dumnezeu... Nu trebuie cine stie ce subtilitate analitica pentru a vedea ca activistelor feminismului, care au ceva otarat si deshidratat cand se manifesta, le lipseste gratia, fantezia imbracamintii, unda unui parfum bine ales, echivocul decent, pentru a nu pomeni decat cateva elemente dintr-un vast si variat arsenal. Copii nu prea au feministele, adesea nici sot, nici prieten de inima, daca ar merge la duhovnic poate ca nu ar avea ce sa marturiseasca, in afara de vanitate. Comunismul a avut si el o reactie impotriva feminitatii, vrand sa masculinizeze femeia prin practicarea unor meserii barbatesti: tractorista, sondorita, taietoare cu drujba de copaci, dar si activista sau anchetator la Securitate. Trecute, statute, tepene, pieptanate invariabil cu coc, Ghizela Vass, Alexandrina Gainusa, Suzana Gadea sau Aneta Spornic ar fi facut casa buna, fiziceste daca nu si ideologiceste, cu feministele occidentale de azi. Imi amintesc dintr-un roman al lui Teodor Mazilu scena unei chermeze de activisti si activiste din anii '50, in care, la spartul chefului, o participanta abtiguita striga in gura mare: "Tovarasi, vreau si eu un barbat!". C'etait le cri du coeur.

Frigiditatea merge mana in mana cu ateismul, tot asa cum, in alt plan, neputinte de alta natura merg mana in mana cu pornografia si pornologia. Cel mai durabil aforism al lui Cioran este acela in care a spus, in ultima sa carte, ca pornografia este impotenta sindicalizata.

Este firesc si chiar e bine ca femeile sa caute inlaturarea abuzurilor si nedreptatilor la care sunt expuse, numai ca solidaritatea lor ar fi mai eficienta luand expresia feminitatii - asa a functionat atat amar de vreme - decat chipul zburlit al feminismului. S-au intrebat teologii daca insusirea de ispititoare a Evei era "incorporata" intr-insa, ori a fost o consecinta a propriei libertati? S-ar parea ca a doua varianta trebuie retinuta, deindata ce feministele nu mai ispitesc pe nimeni. Menirea lor este sa protesteze, sa organizeze colocvii si sa sustina conferinte.



PEROMANESTE
Domnule Ciachir,

Feminismul a ajuns si el pe maini si mai bune si mai rele. Ca mai orice facatura a omului de altfel. La surse, nimeni nu-l mai catalogheaza asa usor, caci feminismul a ajuns sa fie infinit de nuantat. Departe de sursele lui, acolo unde femeia inca nu a fost ajutata inca de masina de spalat si alte unelte de acest gen, feminismul ajunge ca o eticheta a tot ce e rau in emanciparea femeii.

Pana la urma, o abordare religioasa a intrebarii laice, "este bine sa se emancipeze femeia?", ar fi mult mai binevenita din partea dvs. Daca acceptati nevoia de emancipare, desi s-ar putea ca femeile sa nu astepte raspunsul dvs, atunci ganditi-va la un raspuns in cadrul crestinismului ortodox.


Anticomie din USA
Dublu standard?

Sau curat misoginism?

Cand e vorba de pacatul capital feminin, taica Ciachir nu se sfieste sa-i zica pe sleau: frigiditate. Cu echivalentul masculin insa (i.e. impotenta) il paleste pudoarea, numindu-l sfios "neputinte de alta natura" (adica de natura sexuala, ptr. ai mai saraci cu duhul).

Frigiditatea merge mana in mana cu ateismul, tot asa cum, in alt plan, neputinte de alta natura merg mana in mana cu pornografia si pornologia.

Oare s-o fi temut ca daca-i zice pe nume (impotenta, neputirinta) o sa-l trazneasca Al de Sus cu exact aceeasi "moneda"?

Isi da arama pe fatza cand explica:

Femeile acestea nu mai vor sa se foloseasca de armele lor clasice, ci tind catre un statut cvasi-asexuat. Protesteaza, marsaluiesc..

Si cam care ar fi "armele clasice feminine"? Manipularea, siretenia, santajul, lingusirea, infidelitatea, la donna e mobile?

Ca duiosia, gingasia, feminitatea, compasiunea etc nu prea seamana a arme.

Atat feminismul cat si psihanaliza pe care ne-o flutura "expert" taica Ciachir, sunt de mult fumate. Ambele, la vremea lor, prin munca de pionierat au deschis niste drumuri:feminismul - spre egalitatea sociala iar psihanaliza spre stiinta psihicului uman.

Orice psihiatru respectabil nu mai utilizeaza metodele, azi rudimentare, initiate de Freud. La fel, femeia moderna doreste sa se distanteze cat mai mult de feminism, uneori, uitand cu ingratitudine ca daca astazi poate vota, sau dispune de proprietatea ei fara consimtamantul sotului, tatalui sau chiar fratelui in lipsa primilor, trebuie sa fie recunoscatoare si bunicilor feministe barbatoase si certarete, intr-un cuvant "frigide".



Seherezada
Frigiditatea explicata in sfirsit ...

Frigiditatea merge mana in mana cu ateismul, tot asa cum, in alt plan, neputinte de alta natura merg mana in mana cu pornografia si pornologia. Cel mai durabil aforism al lui Cioran este acela in care a spus, in ultima sa carte, ca pornografia este impotenta sindicalizata.

Aforismul lui Cioran, jos palaria !
Insa care e barbatul ala de a scris desteptaciunea cu frigiditatea care merge mina-n mina ? Ce mentalitate !

A nu se lua zeflemelile din parodiile fine ale lui Teodor Mazilu. S-ar putea ca strigatul sa se refere tocmai la impotenta tovarasilor sindicalisti care se invirteau in jurul lor.

Se mai spune ca barbatii care nu primesc , imediat le catalogheaza drept frigide.

In orice caz, acest articol imi trezeste un nou respect pentru feministe.


untip din USA
Feminismul provine din Socialism

Sunt un student la Doctorat in USA, si din pacate, a trebuit sa fac un curs de "Social Theory" - practic ideologie socialista (bine ca am scapat de comunismul stiintific in Romania, ca am dat aici de acelasi lup cu alt nume). Bineinteles in centrul atentiei - feminismul, cu radacinile sale (Marx si toata pleiada de teoreticieni socialisti - nu-i mai amintesc sa sunt sigur ca trezesc amintiri neplacute). DIn pacate, feministii controleaza Hollywood-ul si ne invata in filme ca barbatii sunt porci, magari, obsedati, prosti (nu-s in stare de nimic - vezi "Everybody Loves Raymond" - unde nevasta se descurca la toate) etc. etc. Bineinteles ca feminismul este 100 % ateu - asta era si telul socialismului - dez-umanizarea si indepartarea oamenilor de la religie - si toate cele rele. Rezultatul feminismului se vede clar in USA - femeile sunt orice numai feminine nu, iar barbatii devin un fel de legume vegetale "yeah, whatever".

Da click aici ca sa vezi totul!

Generatiile

Din revista 22, aflam de la Andrei Cornea despre conflictul sau intergenerational:


Generatia

Ani de zile, pe cand eram tineri, am jinduit dupa gustul normalitatii. La cozi, in intuneric, in sordida tara ceausista, ne doream ceva simplu, de o imensa platitudine: o tara normala, o lume normala, o cultura normala. Nu le-am avut nici atunci, dar nici mai tarziu, dupa 1989. Anormalitatea a luat atunci chipuri neasteptate, inspaimantatoare ori ridicole: crize, mineriade, demagogie, nationalism, o eterna tranzitie spre nicaieri, campanii electorale, politicianism, coruptie, prost-gustul consumist in copilaria sa, cretinizare mediatica etc. Incet-incet, am inceput sa ne resemnam, dar nu fiindca am fi devenit mai normali, ci doar mai batrani, mai dezabuzati, mai sceptici. In fond, expresii ale generatiei noastre Andrei!
Am continuat totusi sa visam, daca nu la o tara normala in intregul ei, atunci macar la posibilitatea unei culturi normale, dezbarate de naravurile nelibertatii, ale ingamfarii prostesti, ale incompetentei travestite in genialitate, ale frustrarilor defulate sub ochii cititorului. Si totusi schimbarea venea greu. Am asistat tot mai des, in ultimii ani, la demascari simbolice si la acuzatii grave, la refuzul dialogului sau la blocarea lui in isterie ideologica. Din nou am preluat mode din Occident in mod rigid sau am parcurs tot registrul excomunicarilor, care acolo s-a intins pe decenii, in numai cateva luni. Unii au refuzat sa mai discute, inchisi semet in vreo competenta academica, altii au devenit teposi lideri de grup, pe care l-au condus intr-un jihad, si nu intr-o competitie intelectuala. Frustrarile de toate felurile s-au agravat, au rasuflat in publicistica, iar scandalurile noastre nu au generat si nici nu au discutat idei. Am imbatranit in continuare numai, fara spor de intelepciune. Cine a spus ca Andrei Cornea nu poate rosti si adevarul?
Intre timp, am crezut totusi, naiv, in virtutile atat de laudate ale schimbarii de generatie. Am pariat pe foarte tinerii intelectuali, cand nu pe tineri in general, adica pe cei care au terminat facultatile imediat inainte sau imediat dupa 1989. Ne-am gandit ca multi dintre ei si mai ales cei pe care ii stiam s-au format ca oameni liberi, ca au invatat avand carti la dispozitie pe care noi nu le-am avut; ca au beneficiat de burse si doctorate in Europa la care noi nu am putut decat visa. Ei nu mai fusesera nevoiti sa se consoleze cu “creionul bont” sau cu “lumina lumanarii”, vorba lui Noica, facand naveta la tara sau locuind intr-o nefericita marunta provincie, unde apa calda venea cel mult o data pe saptamana. Citisera la timp tot si cat trebuia. Avusesera profesori adevarati, biblioteci adevarate, reviste stiintifice adevarate, o educatie intelectuala adevarata. Aveau de partea lor talent, formatie, prestigiu, noroc. Era, deci, prima generatie “normala” de intelectuali romani dupa multe decenii si asteptam de la ei o prima forma de normalitate a prezentei publice si a vietii intelectuale in general. Uite asa sunt influentate asteptarile cititorului, dand impresia ca generatia revolutiei ar fi avut toate conditiile... Sa vedem si pretentiile acum!
Posibil sa ne inselam si sa dam unui mic grup vocal un rol de vedeta pe care nu-l merita; cu aceasta restrictie, ne marturisim temerea ca nu vom avea parte nici acum de gustul normalitatii. Cativa dintre acesti tineri talentati, inteligenti, cultivati, energici, cu doctorate frumoase in strainatate, uneori locuind in continuare in strainatate, angajati uneori in proiecte importante in tara, au inceput sa produca in ultimul timp un zgomot publicistic puternic, mai degraba un bruiaj sistematic al autenticei culturi. Ei par nu numai sa reproduca, dar chiar sa intreaca defectele generatiilor mai vechi. Pozand in radicali si puri de orice corupere de care noi, ceilalti, ne-am fi facut vinovati in corpore, ei ne scuipa dispretul pentru noi toti, dar si pentru valorile liberale in care unii dintre noi indraznim sa mai credem. Au invatat repede tehnica dublului limbaj: pentru cariera stiintifica scriu harnic carti erudite, dar lipsite de idei novatoare, care, contrariind conformismul academic, sa le pericliteze cariera. Dimpotriva, in presa practica gesticulatia extrema, biciuirea sistematica a adversarului, invectiva cea mai grosolana, greu de imaginat sub pana unor oameni scoliti si subtiri. Stilul si conceptele le raman elementare, nuantele absenteaza, formula de gazeta de perete precumpaneste. Apodictic, dau natiei lectii de conduita morala si intelectuala si pretind sa-i ascultam fara cracnire ca pe veritabili Mesia; unul dintre ei - cel mai notoriu - ne-a spus ca, daca am fi asimilat macar 1% din continutul opurilor sale, ne-ar fi mers mai bine! Au adoptat un “look” cucernic si se pretind adevarati credinciosi si adevarati crestini. Plini de ura de sine, se rastesc la intelectualii luati in bloc, pe care ii acuza de deicid. Se incrunta la valorile liberale si seculare, pe care le afurisesc, fara a le da o sansa de redemptiune. Dar nu tocmai de aceste valori decazute au beneficiat in Occident, nu chiar si aici aceste dispretuite valori le permit sa se exprime in libertate? In fine, mai ales trufia lor este, cel putin in unele cazuri, fara margini, in rasparul oricarei normalitati, al oricarei credinte religioase. Pe de-alta parte, se pare ca in dispretul pe care il arata tarii si noua nu intra dorinta de putere, pofta de slujbe la stat; sunt mult mai putin intimidati de exercitiul puterii decat am fost multi dintre noi. Ei cer direct, se propun direct si sunt ofensati cand nu obtin imediat, direct - totul. Dar uneori chiar obtin. Andrei, ce sa-i faci? Cu timpul nu poti negocia, iar timpul nostru a trecut fara ca noi sa fi facut valurile cu care ne creditam unii pe altii in asteptare. Am avut sertarele goale si tot asa, golite de continut, au fost si mintile noastre. Am invatat odata cu tinerii, insa modelele noastre erau corupte si noi nu mai aveam energia necesara internalizarii cunostintelor asa cum o au cei tineri. Ne-am preocupat in astia 15 ani cu satisfacerea neajunsurilor noastre--materiale in principal. Nici biologic, nici altfel, noi n-am putut face tot atat de mult si bine in comparatie cu noile generatii pe care le critici. Le tii pe acestea la niste standarde la care nici eroii din carti nu se ridica. Noi am devenit obsedatii nuantelor pana la punctul in care albul nu mai e alb, iar negrul deopotriva. Poate, imi vei spune, ca fara "darul" nuantei nu puteam supravietui comunismului ceausist. Si daca asa ar fi, care-i vina celor tineri? Posibila noastra scuza nu e totuna cu un cap de acuzare la adresa lor. Pe de alta parte, ce le poti imputa congenerilor nostri care au cutezat s-o ia de la inceput in Vest? S-au realizat stiintific asa cum noi nici n-am visat ca ar fi fost cu putinta. Din momentul in care noi detineam cheile sistemului de valori romanesc, cui naiba ii mai trebuia sa faca lucrurile asa cum trebuie? In ceea ce ne privea, totul era redus la cat de aproape/departe ne situam de axa Ceausescu.
In mod evident, modelul Generatiei ’27 ii obsedeaza. Ma tem insa ca ii obsedeaza si ideologia acesteia. Nu o marturisesc, desigur, caci astazi nu-i recomandabil politic, or, ei aspira, mai mult decat orice, la notorietate, si nu la exilul marginalizarii. Pe scurt: sunt frustrati, fuduli, oportunisti, avizi de glorie si putere profana. Intre timp, isi exerseaza, parca, cu harnicie esecul intelectual si uman, privind totodata, adorator-emulator, spre Generatie. Ar trebui, poate, sa-si aminteasca vorba lui Marx (nomen odiosum) ca, desi toate marile evenimente si personalitati se ivesc de cate doua ori pe scena istoriei, prima oara aceasta se intampla in chip de tragedie, iar a doua oara - in chip de farsa! Ce tristete! Esti o mare tristete Andrei! Si impreuna cu tine, toti congenerii nostri care nu inteleg ca timpul nostru trece mult mai repede decat ne convine, iar cronici de genul asta sunt doar atelele pe care sprijinim ceea ce n-am fost sau ajuns vreodata. Faptul ca incerci sa diminuezi aceasta generatie printr-un ricoseu cu 27-le este masura neputineti tale de a fi relevant in 2005! Nu mai zic nimic de imprecizia extrapolarii...

Altfel, Andrei, conflictul de care pomenesti iti apartine in intregime. Eu unul nu vad vreun un conflict, ci ocazia culturii romane de a se intalni cu universalitatea!

Da click aici ca sa vezi totul!

O explicatie...

Iata o nota de la Bucuresti, ce vine sa explice abundenta de sange rau varsat prin ziarele romanesti:

lucid din Bucuresti
de ce moare de dragul tzarishoarei lui SRS...

....cu fiecare "productie'"articlera in ultimul timp? Simplu, pentru ca Basescu le cere trusturilor de presa sa-si faca publice sursele de finantare (stirea va apare in ziarele maine). Si cum Botos spunea aseara ca Procuratura are date concrete despre conturile din strainatate ale unor numerosi ipochimeni locali, inclusiv politicieni, bugetari si ziaristi, e clar ca daca marineru incepe sa-i stranga de parti mai sensibile vor guitza de mama focului.....Surprize-surprize in curand de la Procuratura Generala (ce nu fac baietii sa-si pastreze posturile).


Cum se spunea si in "Insemnarile peromaneste", ziarele in Romania nu mai reprezinta de ceva timp poli ideologici ci poli de interes.

Da click aici ca sa vezi totul!

Azilul ca politica

Din Lumea Magazin, aflam:

Americanii oferisera azil cuplului Ceausescu

In noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, dupa ce fusesera facute toate pregatirile pentru procesul si executia sotilor Ceausescu - s-a dorit de la bun inceput moartea cuplului prezidential -, ambasada SUA la Bucuresti, printr-o oficialitate, i-a contactat pe liderii CFSN. Le-a cerut sa nu-i execute pe Nicolae si Elena Ceausescu, oferind totodata, pentru acestia, azil in Statele Unite ale Americii. Propunerea a fost respinsa, la fel cum fusese refuzata interventia unui comando francez (presedintele Mitterrand a trimis, intr-o localitate din Ungaria, la cativa kilometri de Oradea, o unitate speciala franceza, care era pregatita sa intervina in Romania, in timpul evenimentelor). Existenta acestui comando a fost certificata de ambasadorul Frantei la Bucuresti, care a sunat, la fel ca si americanii, la liderii CFSN. A stat de vorba cu Sergiu Nicolaescu, comunicandu-i ca a pus la dispozitie aceasta unitate.
Americanii mai intervenisera o data: e vorba de noaptea de 23 spre 24 decembrie, cand au oferit echipament si armament special - dispozitive de vedere pe timp de noapte. Dar interesant este faptul ca oferta facuta de americani prin intermediul ambasadorului roman la acea data de la Washington, Corneliu Bogdan, avea ca scop dotarea cu armament sofisticat a trupelor USLA, ca unitate de lupta antiterorista. Au existat, deci, asemenea legaturi, inclusiv oferta de azil pentru sotii Ceausescu, dar toate au fost refuzate.
Doi martori, a aratat Alex Mihai Stoenescu, i-au confirmat cele de mai sus. Este vorba de doua binecunoscute personalitati - Petre Roman si Gelu Voican Voiculescu.
Pe de alta parte, dna Mihaela Ceausescu, fiica lui Marin Ceausescu (fratele dictatorului, seful Agentiei economice romane de la Viena), descrie in cartea sa de memorii venirea la Bucuresti, in iunie ‘89, a lui Marin Ceausescu, pentru a se intalni cu Nicolae Ceausescu. „Nicule, s-au inteles si cei din Est si cei din Vest; au pregatit un scenariu sa te rastoarne. Nu le face jocul, cedeaza si pune-l pe Iliescu la conducerea guvernului“, i-ar fi spus acesta fratelui sau.

Ceea ce nu stie nici dna Mihaela Ceausescu - a aratat istoricul Alex Mihai Stoenescu - este ca Washingtonul nu a vrut moartea dictatorului. Americanii au avut legaturi solide, de lunga durata, inclusiv prin CIA, cu Nicolae Ceausescu, mai ales legaturi de afaceri. In administratia americana exista personalitati care aveau afaceri foarte importante cu Ceausescu si cu Romania, pe terte piete si chiar in tara noastra. Ceausescu le facuse americanilor si israelienilor cateva servicii foarte apreciate, acesta fiind motivul pentru care nu doreau ca el sa moara. Si inca un amanunt: Marin Ceausescu nu a venit intamplator la Bucuresti, in luna iunie a anului 1989. Fusese contactat de seful de antena al CIA de la Viena si prevenit; i s-a cerut sa ia legatura cu fratele sau, sa-l faca sa inteleaga ca sovieticii au pregatit debarcarea lui, ca nu este exclus sa aiba un sfarsit tragic.

In dimineata de 22 decembrie, la ora 6,30 - a mai aratat Alex Mihai Stoenescu -, Ilie Ceausescu l-a trezit pe Nicolae Ceausescu si i-a cerut sa constituie un guvern condus de Ion Iliescu. Elena Ceausescu a intervenit, ca de fiecare data, gonindu-l pur si simplu.

Gelu Voican-Voiculescu: “Nu am confirmat domnului Alex Mihai Stoenescu niciodata faptul ca, in noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, a existat vreo solicitare din partea oficialitatilor americane privind soarta cuplului Ceausescu si nici faptul ca noi, noua putere, am fi respins acea propunere.

Pe tot parcursul acelor zile si nopti nu a existat vreun contact cu oficialitati straine, americane sau de orice alt fel. Imprejurarile fluide ale acelor momente tensionate nu se pretau la asemenea contacte. Mai mult, nu-mi amintesc ca domnul Stoenescu sa-mi fi cerut confirmarea unei asemenea enormitati. In discutiile pe care le-am purtat cu dansul as fi putut cel mult sa confirm, la nivel de intentii si ipoteze, ca nu este exclus ca americanii sa-si fi dorit crutarea vietii lui Ceausescu sau sa fi avut in vedere vreodata acordarea de azil politic. Dar ma indoiesc ca lucrul acesta ar fi fost posibil in decembrie ’89, data fiind deteriorarea raporturilor romano-americane in urma refuzului clauzei natiunii cele mai favorizate de catre Ceausescu”.

Nici domnul Petre Roman nu confirma cele spuse de Alex Mihai Stoenescu, dar recunoaste ca oficiali americani au solicitat clementa pentru copiii sotilor Ceausescu, dupa executarea acestora.

Marin Ceausescu a fost gasit spanzurat, in decembrie ‘89, in subsolul cladirii care gazduia Agentia economica romana din capitala Austriei. In ceea ce il priveste pe Ilie Ceausescu, acesta a fost arestat, pe 22 decembrie ‘89, in sediul Ministerului Apararii Nationale, de catre generalul Victor Athanasie Stanculescu, la cererea lui Petre Roman.
n Fiica lui Lica Barbulescu, cumnatul lui Ceausescu arestat impreuna cu fostii membri ai Biroului Politic Executiv in ianuarie 1989, a marturisit unei persoane cu functie in CFSN ca toata familia lui Ceausescu ar fi avut aranjamente cu americanii sa-i gazduiasca in cazul unei rasturnari de regim in Romania. Familia se temea de interventia sovieticilor si de exportul perestroikai lui Mihail Gorbaciov.


PEROMANESTE
Pana la urma, daca povestea asta e adevarata, se pare ca americanii au fost dispusi sa acorde azil politic oricui ar fi avut ceva interesant de spus. Implicatiile in cazul lui Pacepa sunt evidente--sunt voci care motiveaza "anticomunismul" sau cu azilul la americani.

Mai departe, e interesant cum SUA n-a acordat azil magnatilor fugitivi evrei/rusi (care au obtinut totusi azil in UK si Israel) si ucrainieni...

Da click aici ca sa vezi totul!

Fratii nostri (europeni), turcii!

Este oficial, cazul Turciei este considerat de UE. La un moment dat, in iunie 2005, ne intrebam aici "Care vor mai fi parghiile SUA din politica (de extindere a) UE?" N-am reusit nici azi sa gasim un raspuns, desi lucrurile au luat-o binisor inainte. Evenimentul zilei vine sa ne confirme faptul ca SUA este avocata integrarii Turciei in UE:

Compromisul pe Turcia, negociat de SUA

Calin Stoica-Diaconovici
Joi, 06 Octombrie 2005

Chiar daca a fost acceptat in unanimitate de statele membre UE, compromisul privind deschiderea procesului de integrare a Turciei in blocul comunitar, mai ales modul in care s-a ajuns la el, provoaca deja nemultumire printre diplomatii europeni. Rolul SUA, care au facut un lobby sustinut in favoarea deschiderii usilor UE pentru Turcia si s-au implicat si in negocieri, pare sa fi revigorat, in special in anumite state ale Europei, sentimentul unei dominatii americane asupra politicii UE, dovedind din nou ca relatia transatlantica este departe de a fi refacuta.

„Axa SUA-Turcia-Marea Britanie”

Potrivit „Financial Times”, imediat dupa gasirea compromisului, multi dintre diplomatii europeni si-au manifestat, exclusiv neoficial, nemultumirea fata de ceea ce au numit o „axa Londra-Ankara-Washington”. „Britanicii (care detin presedintia UE si au mediat negocierile - n.r.) s-au consultat cu turcii si cu americanii, inainte de a se consulta cu noi”, arata, nemultumit, unul dintre participantii la tratative, identificat de FT doar ca „oficial dintr-un stat mare al UE”. Mai mult, compromisul intre europeni pare sa fi fost atins dupa o serie de conversatii telefonice intre secretarul de stat al SUA, Condoleezza Rice, premierul britanic, Tony Blair, si cel turc, Recep Tayyip Erdogan. In tot acest timp, scrie FT, multi din cei 25 de ministri de externe aflati la Luxemburg au fost nevoiti sa se multumeasca numai cu o imagine vaga a tratativelor duse in triunghiul Ankara-Londra-Washington si sa accepte compromisul prezentat de britanici.
Multi analisti au speculat chiar ca Austria, care a incercat pana in ultimul moment sa blocheze o aderare garantata a Turciei, a acceptat in final compromisul in schimbul acordului pentru deschiderea negocierilor si cu Croatia. La nivel oficial, Viena a negat ca ar fi conditionat dosarul turc de cel croat.

Iata acum si cateva pareri:

lucid din Bucuresti
Europa club crestin si European Union

Sunt DOUA entitati complet diferite: EU este o constructie economica, partial dar din ce in ce mai accentuat politica si mai deloc militara, pe cand Europa este o entitate cultural-spirituala. Daca proiectul unei superputeri euro-asiatice absolut necesara pentru a contrabalansa arogantul imperialism american va reusi , va fi un mare bine pentru pacea omenirii. Dar, in interior, EU va ramane tot o federatie de popoare, din care marea majoritate legate prin credinta crestina. Locul Turciei laice este in constructia superputerii EU indiferent daca le place sau nu unora sau altora, decizia o iau policy-makersii continentului (si au si luat-o).


PEROMANESTE

Lucid, treci cam repede peste caracterul crestin al Europei. Chiar daca lumea nu mai merge la biserici, viatza publica europeana este inca impregnata de crestinism.

Problemele cu turcii sunt:

1. multi si inapoiati--cu exceptia catorva orase si destinatii turistice;
2. fundamentalism religios (pe invers) de genul celui european de ev mediu;
3. ne-ignorand episodul irakian, turcii sunt cu anglo-saxonii 100%--francezii si germanii ar fi nebuni sa-i admita crezand altfel; (in fapt, vezi ca au asteptat ca britanicii sa fie la carma UE pentru a avea aceste convorbiri de aderare)
4. au granite sensibile si expuse intr-o parte a Asiei care are f. mari probleme;
5. fiind o tara asa mare si populata, care este totusi atat de diferita, poate schimba "coloratura" europeana

etc.

"Policy-makersii" de care pomenesti, ca si cum i-ai cunoaste, au mai vrut sa faca ceva cu o constitutie care a picat deocamdata. Tot ce trebuie este ca o tara sa spuna ca vrea referendum pentru problema turceasca.

Si ca tot veni vorba de European policy-makers, vai de capul lor cu Carla del Ponte cu tot. Pentru a face loc Turciei de Austria, elvetiana Carla del Ponte afirma ca Croatia e "curata". Tot ea era aceea care in martie afirma ca Croatia e impanata de criminali dew razboi ce misuna in libertate (Ante Govina)...


lucid din Bucuresti
rolul strategic al Turciei

Problema strategica principala a urmatoarelor doua decenii este controlul Asiei centrale, cea vitala ca resurse energetice. De-asta sunt americanii in Irak si Afganistan, de-asta incearca Putin sa recupereze in Uzbekistan si Kazahstan, de-asta au aparut si chinezii prin zona. Turcia poate juca un rol cheie, caci toata regiunea de la Baku la Samarkand si frontiera afgana se mai numeste si TURKESTAN, caci toate popoarele de aici sunt fratzi turcici. A incercat panturcismul in zona - la Baku si Buhara - Enver pasha, fostul om forte al junilor turci la 1920 in plina revolutie rusa dar l-a lichidat Frunze si CEKA. Azerii sunt turci, turkmenii pe aproape, uzbecii la fel, tadjicii sun persani. Turcia isi disputa zona cu Arabia Saudita inca din anii 1990 prin molahii si cartile lor religioasecare care au ocupat vidul religios sovietic. Turkish Airlines este carausul oficial al tuturor tarilor ex-sovietice musulmane care vor sa nu mai zboare via Moscova ca in URSS. Putin incearca sa recupereze in zonele dictatoriale - Uzbekistan, Kirkghistan si Tadjikistan unde americanii vor primi in curand piciorul in fund. Problema este ca Putin da arme dar nu are bani, bani au turcii ceva dar daca le da si EU - prin turci - elitele asiatice musulmane vor veni alaturi de Europa, caci nu-i iubesc nici pe americani nici pe rusi dar se tem de islamistii radicali. Asta e jocul Turciei si de ce sa nu profite Europa unita? Ar fi spre binele intregii lumi ca Europa rationala si civilizata sa influenteze zona efectiv amenintata de islamisti, rusi si neoconsi. Asta e jocul, si o spun ca unul care am strabatut zona de la Istanbul la Erevan, Baku, Tbilisi pana la Samarkand, Buhara, Taskent si Alma-Ata.


PEROMANESTE

Problema strategica principala a urmatoarelor doua decenii este controlul Asiei centrale, cea vitala ca resurse energetice.

Este asta o problema europeana sau ruso/chinezo/americana? Petrol este din belsug, din Venezuela si Sudan, pana in Arabia Saudita si Alaska. Sensul de justitie nu mai este...

De-asta sunt americanii in Irak si Afganistan, de-asta incearca Putin sa recupereze in Uzbekistan si Kazahstan, de-asta au aparut si chinezii prin zona.

Daca americanii isi baga un batz undeva, e treaba rusilor si chinezilor sa vada ce si cum. Europenii ce sa caute? Am scris-o la un timp, americanii sunt acolo pentru petrol si geografie--geografia care ii expune pe chinezi mai ales...

Turcia poate juca un rol cheie, caci toata regiunea de la Baku la Samarkand si frontiera afgana se mai numeste si TURKESTAN, caci toate popoarele de aici sunt fratzi turcici.

Cu tot respectul, ce are asta de-a face cu prefectura? Nu cumva pretul unui proiect pan-turcic depaseste cu mult avantajele unui petrol mai "ieftin"? Americanii sunt singurii (deocamdata) care (cred) ca-si permit proiecte ideologice la scara mare. Europenii erau mai pragmatici...

[...] Problema este ca Putin da arme dar nu are bani, bani au turcii ceva dar daca le da si EU - prin turci - elitele asiatice musulmane vor veni alaturi de Europa, caci nu-i iubesc nici pe americani nici pe rusi dar se tem de islamistii radicali. Asta e jocul Turciei si de ce sa nu profite Europa unita?

Inca odata, ce are Europa de profitat din intarirea panturcismului? Deocamdata nici pan-europenismul nu-i asa de dezvoltat. Dupa aceea, s-ar face o mare greseala incercand sa "cumperi" toata inapoierea turceasca de dragul catorva elite--Orhan Pamuk etc. Daca am face o analiza economica cred ca ar reiesi clar eroarea.

Ar fi spre binele intregii lumi ca Europa rationala si civilizata sa influenteze zona efectiv amenintata de islamisti, rusi si neoconsi. Asta e jocul, si o spun ca unul care am strabatut zona de la Istanbul la Erevan, Baku, Tbilisi pana la Samarkand, Buhara, Taskent si Alma-Ata.

Neo-consi sunt asa de passe--daca te uiti nu mai e niciunul pe langa bushiot. De rusi nu mi-e teama atat timp cat nu sunt singurii care vand petrol si gaze. Iar cu islamistii (fundamentalisti), nu e deloc clar cum ar putea fi potoliti prin cooptarea Turciei in UE.

Oricum lucid, daca revii cu detalii poate ajungem la o intelegere. Din punctul meu de vedere, vreau ca SUA sa aiba un partener puternic in Europa (si nu China) pentru a ramane cat de cat onesta in ceea ce face si crede despre sine...

Da click aici ca sa vezi totul!

Din nou, Pacepa

Mihai Pacepa isi publica in Jurnalul national parerile intr-un editorial in 3 parti--accesibil in intregime la sectiunea de comentarii. Am citit cele scrise de d-l Pacepa nu pentru ca as da doi bani pe ceea ce spune domnia sa mai nou, ci pentru "zgomotul" ce inconjoara articole semnate de el in Jurnalul national.

D-l Pacepa pare sa arunce cate un os reciclat in mai toate directiile--ale Washingtonului, Moscovei si cititorului roman. De ce face asta? Naiba stie, insa este clar ca Pacepa nu serveste adevarul si nici vreo cauza civica. Compararea situatiilor din Romania si Germania post-1990 mi se pare jignitoare la adresa chiar si unui IQ mediu. Nemtii au avut cu cine sa inlocuiasca putregaiul, resurse imense, iar rezultatele sunt incerte dupa 15 ani. De ce nu se dau exemplele de tranzitie ale altor tari din Europa post-comunista? Nu ar iesi la vopsea si se pare ca vopseaua noua trebuie sa demonizeze Romania.

Pentru cei care vor fi citit pana aici si se intreaba "cu cine dracu' o tine si peromaneste?" ii invit sa caute site-ul nostru pentru a vedea opiniile peromaneste despre securitate. Asta inainte de a citi pe aici raspunsuri de genul "securistule!"...

Altfel, mizeria umana trebuie curatata si, din pacate ii dau dreptate lui Pacepa, nu mare lucru s-a intamplat in ultimii 15 ani. Cum s-ar face asta? Hai sa vedem impreuna peromaneste!


Iata acum si alte opinii despre cele mai recente idei ale d-lui Pacepa:

Ratacitul
Banutzul, mon cher, banutzul! Adica....$$$$$$$$$$$$

1) De la mine, traitor pe plaiuri capitaliste se vede cam asa: Monsieur Ion Mihai Pacepa, om ca toti oamenii, trebe sa pape si el ceva, ca de.... Cum nu stie sa faca mai nimic, cu acordul autoritatilor, traieste si el din ce poate...din amintiri, pe care le vinde ca venind ...din viitor. Acum, nu i-as duce grija ca traieste rau, da' intrebarea "de ce face ce face?" are un raspuns simplu: BANUTZUL.
2)"purtator de cuvant al valorilor occidentale"? Pacepa? Doar daca tradarea a devenit o valoare occidentala, lucru pe care, sincer sa fiu, nu l-am auzit. Altfel, ce valori reprezinta Pacepa? Munca? In viata lui n-a muncit. Cinstea, onoarea? S-avem pardon, cum a ajuns no 2 in securitatea ceausista? Prin cinste si onoare? Nici un nume cunoscut care a aparut macar o data in una din primele trei pagini ale unui ziar serios de aici nu-si permite sa se afiseze cu Pacepa sau cu alti indivizi de seama lui si voi tot ii dati cu "purtatorul de cuvant"....auzi, nu al unui grup, nu al unei organizatii, ci taman al VALORILOR OCCIDENTALE .
3)"cerere imperativa"...ha,ha,ha, ma umfla rasul. Imperativa pentru cine? Cine-l mai ia in seama (admitand ca in afara de debriefing-urile CIA din anii '80, l-a mai luat cineva in seama)?


De la: noghtlooser din Bucuresti
Pacepa

Chiar nu constientizam ironia situatiei? CIne vine si da lectii ... un fost securist notoriu si un fost lacheu al lui Ceausescu. Si pe cine blameaza el? Pe cei de o seama cu el, dar care nu au avut sansa atunci sa "defecteze" ca el. Daca el s-a putut transforma intr-un democrat, de ce oare ceilalti nu pot. Este oare numai apanajul unuia singur? Suferim de o boala ciudata ... nu putem sa ne conciliem intre noi romanii si sa o luam de aici de unde suntem in prezent , ca un nou inceput si sa facem o Romanie adevarate. Ne sfasiem intre noi mai rau ca ulii si facem jocul intereselor celor care nu au interes ca Romania sa fie o tara puternica.
Nu suntem in stare sa facem, ceea ce in Germania se poate ... o coalitie puternica in intersul tarii ... ei au mai facut-o odata si iata unde au ajuns. O mai fac odata pentru ca este in interesul lor. Noi nu! Cand vom lasa deoparte chestiunea aia cu capra vecinului si sa punem toti umarul la cladirea unei Romanii prospere si puternice?

Da click aici ca sa vezi totul!

Societatea romana in (mai multe) ape

diana-andreea din Bucuresti
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc ....

la evolutia aceasta nefireasca a lucrurilor, tare imi vine sa cred ca dracu si-a bagat coada.

1. L-am ales pe Basescu. Pana aici, toate bune. In definitiv, omul este si el roman si chiar de a stat multa vreme departe de tara, trimis sa conduca vapoare mari in interesul patriei, in ultima vreme si-a facut veacul pe aici, prin Bucuresti..... E drept ca la unele popoare mai vechi (si mai intelepte decat noi !), conducatorii erau alesi cu grija ca sa nu le aduca ulterior, vreun prejudiciu. Adica sa nu aibe semne pe fata sau pe corp. Sa fie cunoscuti drept oameni mai intelepti decat ceilalti, adica sa nu poarte vrajmasie in suflet si sa indemne la razboi, sa se poarte cuviincios si cu pretuire fata de oameni si sa conduca cu dreptate si adevar. La navigatori, exista chiar obiceiul ca cel ce le aduce ghinion sa fie aruncat in mare, zicand astfel ca fac pe placul zeilor, in realitate sa scape de un pacatos. Dar la noi este altfel. Am vrut pe unul care sa tina ura in suflet si sa isi arunce otrava in suvoaie de lava incandescenta atat peste proprii supusi cat si peste popoarele vecine (redeschizand in sufletul oamenilor, rani adanci si vremelnic cicatrizate, ca parca asta este cel mai important pentru ca sa traiesti sanatos, indestulat si echilibrat !).

2. Si cum un rau nu vine niciodata singur, noul conducator a adus dupa el niste neaveniti, la ape, la transporturi si la aparare. Si nu numai pe acolo ca inca mai vedem si alte glume ale ciudatului.

3. Venirea noii ordini a fost privita cu speranta de populatie. Poporul s-a inselat, dar inca mai spera. Insa, aceasta venire a fost privita cu neincredere chiar de vecinii mai mari. De ce ? Pai ce, stim noi ce modalitati de apreciere au ei ? Aud ca exista sisteme prin care te poti informa rapid si corect (prin modalitati paranormale !) in legatura cu proiecte bine ascunse si strict secrete. Ca exista specialisti care "vad" evenimentele cu o acuratete infioratoare. Stim foarte bine, stiinta a evoluat. Mai ales cea care nu este la indemana prostovanului.

4. Si iata ca un conducator al unei tari vecine, mult mai mari face declaratii extraordinare. Precum ca este in posesia unor arme neconventionale despre care nu s-a mai amintit de circa 50 de ani si care nu vor putea fi depistate in urmatorii 50 de ani.

5. Iar dintr-odata, asupra tarii noastre cu 237.000 kmp se abate potopul. Un potop groaznic care face victime omenesti. Un potop devastator care inunda tot ce a agonisit omul marunt si care se indreapta sistematic chiar catre capitala. Ciudata coincidenta, nu-i asa ? Iar conducatorii cei noi stau si se uita prostiti la imaginile uneori apocaliptice. Nici nu se organizeaza, nici nu reactioneaza. Si fac, inca odata, dovada neputintei.

Si atunci ne intrebam : Ce trebuie sa se mai intample ca sa intelegem si sa actionam ? Ca daca stam asa intr-o stare de vesnica amorteala si discutam despre ceea ce ni se intampla, daca azi construim si peste o saptamana se darama totul sau este luat de ape, fara sa ne dumirim dincotro ne paste primejdia, se cheama ca suntem tampiti de-a dreptul. Nu cumva, totul este din cauza conducatorilor ? O sa spuneti ca aceasta este cea mai usoara abordare.

Si atunci, ce sa facem ?
Sa procedam ca si navigatorii si sa ne aruncam conducatorii peste bord ? Nu cred ca putem pentru ca, spre deosebire de navigatori, conducatorii nostri au procedat sistematic la umflarea aparatului represiv (ca in america latina !).
Sa asteptam sa vedem ce mai vine, in speranta straveche la noi, ca vor actiona strainii si ca ei ne vor rezolva toate problemele?
Sau sa fim lucizi. Sa initiem si sa luptam pentru proiecte mari. Ca numai intrarea in Uniunea Europeana nu rezolva toate problemele cu care ne confruntam si nici cele pe care conducatorii ni le creaza.


lucid din bucuresti
delir fara frontiere

Bucurestiul rade in soare la ora actuala si nu se mai cunoaste nici o urma de la ploaia torentiala de ieri cu exceptia - grava insa - a celor 50 de case din Giulesti-Sarbi inconjurate de ape si a doua scufundari de teren (din cauza imbecilitatii celor cu conducte si cable subterane care nu astupa la loc cum au gasit, netasand pamantul) din Ferentari si Colentina. La Giulesti-Sarbi situatia se datoreaza nerespectarii regulilor "normale" de aprobare a unei constructii, vina fiind fifty-fifty intre cei ce s-au repezit sa construiasca intr-o zona expusa inundatiilor de zeci de ani (in fiecare primavara-toamna din anii 90 incoace acolo refula canalizarea aflata la capatul zonei la fiecare ploaie si se cerea inlocuirea actualului colector cu unul mult marit in diametru dar de fiecare data nu se gaseau banii necesari, caci cele 50 de familii platesc un impozit atat de mic comparativ cu costul unui nou colector incat nu s-ar fi recuperat investitia intr-o mie de ani) si cei ce la diverse autoritati au inchis ochii si i-au lasat sa construiasca absolut in dispretul tuturor legilor existente. Solutia se stie de mult timp: stramutarea acelor gospodarii intr-o zona mai inalta dar proprietarii nici nu vor sa auda decat daca le da statul case noi "la cheie", o aberatie evidenta. Iar restul baltzilor care se formeaza la ploile torentiale exceptionale, din ce in ce mai dese in ultimul timp, nu vor dispare pana cand nu se va reconstrui tot sistemul de canalizare la un diametru al canalului colector mult marit. Dar asta costa enorm, asa ca acum platim atat prostia lui Ceausescu care a "bagat" in canal atat Dambovitza, apele de ploaie cat si canalizarea caselor, cat si tembelismul anarhic al celor care si-au construit mii de case la periferia Bucurestiului dar si in oras pe orice teren liber, dubland populatia orasului si acum zbiara sa le traga primaria apa si canalizare pe campiile marginase unde si-au trantit ei in dispretul tuturor legilor atat vilele cat si cocioabele. Drama care se profileaza este cea a panzii freatice care poate fi infestata oricand de la miile de fose sanitare cu care sunt dotate aceste case noi (nu si cocioabele, dar casele modeste da), fose care in caz de ploi intense si de suprasaturare a solului cu apa pot deversa fecalele fara probleme prin presiunea crescuta in apa de baut a orasului. Asa ca decat sa vizionam la fiecare ploaie torentiala foarte puternica spectacolul delirului corespondentilor R si TV despe masini aflate sub apa (nefericita care transmitea asa ceva nici macar nu avea elementara proprietate a limbii romane in care acoperit cu apa inseamna cu apa deasupra acoperisului masinii, ceea ce evident nu era cazul), Bucurestiul innecat si alte fantasmagorii, mai bine doi-trei ziaristi destepti (specie aproape imposibil de gasit din pacate in mass-media dambovitzeana) ar incepe niste anchete serioase despre solutiile tehnice necesare inlocuirii intregului sistem colector al apelor pluviale si reziduale din oras si, mai ales, asupra COSTURILOR acestei inlocuiri si a SURSELOR financiare, tinand cont ca cca un km de apa-canalizare moderna bate milionul de euroi iar buicuresteanul plateste in medie impozit la primarie (casa-masina) sub un milion lei de membru de familie (sub 30 euroi anual). Deci intai planul si banii si apoi lamentatiile de trei parale care nu ajuta la nimic.

ursu livia
RESPONSABILITATE

Au citi in comentariile de mai sus ca fiecare isi spune parerea in fel si chip ,dar nimeni nu priveste situatia din p.d.v. legal.
Cei raspunzatori cu sistemele principale si secundare de distributie a apei potabile si canalizare trebuie adusi in fata justitiei ptr.ca nu si-au respectat contractele incheiate,iar bucurestenii afectati sa ceara in corpore DESPAGUBIRI.
IN CE-L PRIVESTE PE PRIMARUL GENERAL AL CAPITALEI,CA SI PE PREFECT ACESTIA AR TREBUI SA-SI DEA DEMISIA.
Halal gospodari mai are capitala.

Da click aici ca sa vezi totul!