Primul academician intre academicienii romanii, de trista amintire recenta, d-l Eugen Simion are o problema cu "demonizarea lui Marin Preda" de catre Gheorghe Grigurcu. Editorialul, aparut in Ziua din 15-10-2005, este redat in intregime la comentarii. Iata aici un paragraf, urmat de reactiile cititorilor:
Eugen Simion
[...]dl. G.G. citeaza, ca dovada de culpa morala absoluta, declaratia lui Marin Preda ca el nu vrea sa fie Tudor Vladimirescu, el este scriitor si vrea sa-si scrie cartile... Dl. G.G. crede ca aceasta este o proba irefutabila de oportunism, un document de cadere morala, de colaborationism din partea lui M. Preda. El n-a ales Temnita, a ales Literatura, n-a vrut sa fie Tudor Vladimirescu si sa taie cu sabia pe nemernici si pe sovaielnici, a ales sa-si scrie cartile in conditiile pe care istoria i le-a dat... Culpa grava, impardonabila, dupa dl. G.G. Preda ar fi trebuit sa fie Tudor Vladimirescu... As vrea, totusi, sa amintesc ca, asa, fara a voi sa repete destinul lui Tudor Vladimirescu, Preda a scris, in conditiile regimului totalitar, "Cel mai iubit dintre pamanteni" (romanul cel mai dur ce s-a scris impotriva regimului totalitar in limba romana) si ca el, nu dl. G.G. si nici dl. Geacar este autorul capitolului intitulat "Era ticalosilor". In fine, pentru a da o idee despre atitudinea morala a lui Preda, amintesc celor interesati si capabili sa inteleaga complexitatea lucrurilor ca in anii "70, auzind ca Nicolae Ceausescu vrea sa reintroduca realismul socialist in literatura, s-a dus, impins de la spate de Adrian Paunescu, si i-a declarat lui Ceausescu: "daca reintroduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid". Aceasta declaratie a aparut in 1981 in volumul "Timpul n-a mai avut rabdare".
Observator
Despre G.G.
N'am auzit pana azi va marturisesc, niciodata.
Despre Marin Preda, dac'ar fi fost sa nu scrie decat "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni" si tot ar fi ramas in eternitate.
Pentru asta de-altfel se spune ca a si fost otravit.
Oameni ca Gigurcu, nici n'am auzit despre ei si nici nu cred c'o sa mai aud vreodata. Nu se compara nici cu degetul mic de la piciorul lui Marin Preda. Dar probabil, acum ca sa iasa in evidenta, ataca ceea ce literatura romana a avut mai bun.
Da, a iesit intr'adevar in evidenta, dar intr'un mod pe care adevaratii romani nu-l vor ierta vreodata.
De la: D. D. din CJ
Valoarea literara si accidentul politic biografic
Sunt lucruri complet diferite, o stiu si copiii de clasa a VI-a.
Si atunci ce se vrea sa se demonstreze cu acest articol? Ca o demonstratie a valorii artistice a lui Marin Preda nu pare sa fie. Sa-i se scuze eventuale minusuri biografice de can-can? De ce? Daca este intr-adevar valoros literar ar deveni si mai interesant daca s-a dovedi un comunist convins... Ceea ce nu cred ca este cazul.
Opina publica evolueaza. Nu mai suntem in perioada mineriadelor literare...
Seherezada
Ce tristete ...
Este trist ca romanii nu stiu sa-si venereze scriitorii cu adevarat talentati , ... nu stiu sa-si asume propria istorie ...,
Chiar si faptul ca sint natia care isi schimba cel mai des numele strazilor este un indiciu ... Str. Calderon (fosta Sahia, fosta X, fosta Y). La Paris inca mai exista strada Stalingrad, cu toate ca Stalingradul nu mai exista.
Paul din Ohio din SUA
Demitizarea lui Marin Preda
...ar fi fost un titlu mai potrivit. Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.
Dupa cite stiu eu, Grigurcu pune in discutie numai latura morala a operei lui Preda si anume acea parte a omului Preda care a contribuit la nefastul concept al "supravietuirii prin cultura". Putem vedea astazi cum a supravietuit cultura romaneasca prin Eugen Simion, de exemplu. Nu este suficient sa fii ales-numit presedintele Academiei Romane (oare ce reputatie mai are aceasta institutie?) pentru a fi un om de cultura important.
P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita. Din pacate, romanii continua sa se considere traitori in "spatiul mioritic" fara sa realizeze ca aceasta balada incapsuleaza un concept la fel de nefast ca si "supravietuirea prin cultura" si anume "supravietuirea prin visare" si lipsa totala a instinctului de autoaparare. O discutie ampla a intregii noastre identitati spirituale nu ar diminua cu nimic aceasta mostenire ci, dupa parerea mea ar clarifica-o, ar demitiza-o si i-ar descatusa pe romani.
Seherezada
Re: ...frumoase sint vulnerabilitaile omului ....
Paul: Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.
Dar de ce sa iasa din 'provincialism' daca acolo e ? Culturii romane nu ii e dat sa fie buricul pamintului, asa cum nu ii e dat nici culturii olandeze nici celei canadiene, japoneze, chineze etc. etc . Insa nu inteleg ce e rau in asta ? Provincialismul esta o trasatura complexa, plina de parfumuri si arome, plina de tinjiri dupa altceva, o nefericire deloc lipsita de noblete. Cind nu te lupti impotriva lui, ci din contra il etalezi cu sinceritate si talent, provincialismul poate fi o sursa culturala invaluabila. Vezi Flaubert, vezi Cehov , vezi Jane Austin ( puteti sa adaugati ... merge la infinit) ...
Cind provincialismul este bine redat si-si vede de treaba lui fara ifose si fara masca, devine international, fiindca toti, provinciali sau neprovinciali, isi recunosc tinjirile ....
Dau ca exemplu filmul romanesc, 'Stejarul' un film sofisticato-brutal cu pretentii, de nu l-a inteles nimeni daca nu era roman, si un altul 'Occident' care cred ca a fost inteles si in India si Thailanda.
Paul P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita. Din pacate, romanii continua sa se considere traitori in "spatiul mioritic" fara sa realizeze ca aceasta balada incapsuleaza un concept la fel de nefast ca si "supravietuirea prin cultura" si anume "supravietuirea prin visare" si lipsa totala a instinctului de autoaparare. O discutie ampla a intregii noastre identitati spirituale nu ar diminua cu nimic aceasta mostenire ci, dupa parerea mea ar clarifica-o, ar demitiza-o si i-ar descatusa pe romani.
De ce din pacate, daca asta e ? Vulnerabilitatile reprezinta frumusetea umana, e plina de incarcatura si torment. Fericirea, multumirea de sine, nu produce capodopere ...
Daca operele culturale au reusit sa redea fresca vremurilor traite, bravo lor !
Catalina Tarziu din san francisco
Demitizarea lui Marin Preda
Paul Cred ca o cultura si un popor sint mature in momentul in care nu mai au tabu-uri. In momentul in care Eminescu nu va mai fi un "sfant" si nici Eliade, Cioran si apoi Marin Preda sau Nichita Stanescu nu vor mai fi decit scriitori care sint cititi sau uitati si nu venerati sau sanctificati, atunci cultura romana va iesi din provincialism.
Esenta problemei este alta: locul central al Uniunii Scriitorilor si al Academiei Romane in societatea romaneasca.
Statul comunist, un stat totalitar, s-a construit pe fundamentele statului Bratienilor, un stat centralizat, pe model francez. Statul comunist a folosit locul central al institutiilor susmentionate in a subjuga populatia. Scriitorii au fost inregimentati de statul totalitar, au devenit o unealta subordonata partidului unic si securitatii.
Personalitati ale culturii romanesti au fost folosite drept agenti ai partidului. Cand partidul era subordonat politicilor "internationaliste" Eminescu si alte figuri ale culturii romanesti au fost interzisi. Cand comunismul se transforma in "national comunism", personalitati precum Eminescu sunt scosi la lumina, bineinteles ciopartiti, prezentati intr-o lumina favorabila partidului, ca "socialisti", "proletari" sau barzi populari, cu versuri facile, din perioada cand acestia faceau exercitii pe seama folclorului.
Partidele comuniste ale Europei de Rasarit, in perioada anilor '70 si '80 abordeaza teme nationaliste, scot la suprafata figuri "eroice nationale". In Romania elitele culturale il scot la suprafata pe Antonescu. La Washington Ceausescu se foloseste de lobby-ul firmelor lui Abramovici si Meyer pentru a obtine Clauza Natiunii celei Mai Favorizate, Simon Perez viziteaza Bucurestiul, iar Ceausescu ii ofera organizatiei teroriste a lui Arafat tabere de antrenament. In acelasi timp intelectuali "nationalisti", supravieuitori ai lagarelor de exterminare comuniste din anii '50, sunt reabilitati, lucrarile li sunt publicate, bineinteles cenzurate.
E clar ca Uniunea Scriitorilor n-a fost decat un instrument al partidului in a manipula constiinta oamenilor. Temele nationaliste, crearea miturilor "nationale" erau tehnici de invaluire, de transformare fantasmagorica a realitatii.
In plus, Uniunea Scriitorilor a creat un mare deserviciu civilizatiei romanesti, fiindca protagonistii principali, au fost prea lasi in a raspunde provocarilor si mistificarilor. Insusi Marin Preda a sucumbat propriei sale inanitii. Alcoolismul care l-a maturat pe Nichita Stanescu avea sa curme viata lui Marin Preda.
Paul Dupa cite stiu eu, Grigurcu pune in discutie numai latura morala a operei lui Preda si anume acea parte a omului Preda care a contribuit la nefastul concept al "supravietuirii prin cultura".
Supravietuirea prin cultura a fost nefasta fiindca nu a fost urmata de actiuni de solidaritate a intelectualilor, explicabile intr-o societate precum cea comunista, total controlata de partid si securitate. Putinele acte de curaj cunoscute publicului (cate acte de curaj au ramas necunoscute publicului?) au fost rapid musamalizate. Goma, Tudoran, Gh.Ursu au fost cazuri de intelectuali care au avut curaj. Doar actiunea lui Goma s-a intamplat sa capete rezonanta. Motivul a fost cutremurul din 4 martie 1977, care a coincis cu arestarea lui Goma si canalizarea prin colaborationismul Europei Libere a frustarii multimii spre procesul de emigrare. Miscarea Goma prin Europa Libera a devenit o miscare a solicitarii de pasapoarte.
Paul P.S. Nu numai scriitorii moderni ar trebui pusi in discutie, dar si capodopere definitorii pentru identitatea noastra nationala cum ar fi Miorita.
Dumneata faci o mare confuzie. Interpretezi opera de manipulare prin cultura a populatiei executata de PCR si securitate cu concursul institutiilor "abilitate", precum Uniunea Scriitorilor si a Ministerului Educatiei, drept creatii esentiale ale culturii romanesti.
Nu Miorita, nu Eminescu, nu Cioran, nu Marin Preda trebuie pusi la zid, ci istoria care a permis instaurarea totalitarismului in Romania, care a subjugat toate institutiile civilizate dezvoltate in perioada interbelica romaneasca.
Da click aici ca sa vezi totul!
Un comentariu:
ZIUA - EDITORIAL - Sambata, 15 octombrie 2005
Jurnal public
Demonizarea lui Marin Preda
Citesc in Tribuna, numarul din 1-15 octombrie a.c., unul dintre nenumaratele articole pe care dl. Gheorghe Grigurcu le scrie impotriva lui Marin Preda. Nenumarate, adica o suta, doua, o mie, nu stiu precis. Multe, oricum, si injurioase. Nu-i recunoaste nimic, nici valoarea estetica, nici morala profesionala. Abia daca accepta ca Morometii I inseamna ceva pentru literatura romana. Acesta este gustul dlui Grigurcu si gustul lui elimina, ce curios!, marii scriitori. Sa scrii 50 de ani despre literatura romana si sa contesti, cu neobosita vehementa, pe G. Calinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, adica pe cei mai mari scriitori postbelici (ma refer la ultimii trei), este o performanta. Dl. Gheorghe Grigurcu si-o asuma in admiratia unor confrati incremeniti si ei in ura lor mediocra impotriva scriitorilor care au avut si au inca mai mare succes decat ei. Ura sincera, invidie omeneasca, reactie previzibila in lumea agitata a literelor romane. Consecventa si patima pe care o pune insa dl. Grigurcu intrec insa marginile firescului. Citindu-i ultima lui interventie, mi-am dat seama de dimensiunea abisala a acestei uri fata de un scriitor care, totusi, nu poate fi tratat ca un gunoi intr-o tara civilizata si intr-o cultura cat de cat articulata. Dl. Grigurcu face acest lucru, repet, de multa vreme, in toate revistele de limba romana. Nu poti deschide o publicatie zisa de cultura sa nu dai de numele dlui Gheorghe Grigurcu si, daca dai de dl. Grigurcu, dai si de un articol calomnios la adresa lui Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si, la nevoie, despre G. Calinescu... Pe ceilalti nu-i mai numesc. Nu ma refer, in primul rand, la mine, cum poate s-ar cuveni. Dl. Gheorghe Grigurcu ma asociaza, de regula, bandei celor trei (sau patru), dupa inspiratie. Eu sunt marele manipulator, eu sunt "fanul" care sustin pe cei trei sau patru scriitori "nomenclaturisti", rasfatati, dupa opinia scrupuloasa si incremenita a dlui Gh. Grigurcu, de toate regimurile totalitate din spatiul daco-roman. La urma urmei, daca ma gandesc bine, dl. G.G. are dreptate. Sunt un admirator al lui G. Calinescu (il consider un mare critic european, un critic de geniu), sunt un admirator al prozatorului Marin Preda si n-am nici o indoiala ca el reprezinta ceva esential in literatura romana, in fine, nu ascund faptul ca sunt un critic de prima ora si un admirator constant si exigent al poeziei lui Nichita Stanescu si, cu aceeasi exigenta si admiratie, sunt un critic simpatetic al poeziei si dramaturgiei lui Marin Sorescu. Inca o data, ii socotesc scriitori esentiali pentru epoca in care au trait si, in genere, socotesc ca opera lor rezista confruntarii cu timpul. Dovada ca, la cateva decenii dupa moarte (cazul lui Preda, Nichita Stanescu), cartile lor sunt citite, comentate, iar adversarii lor au, in continuare, insomnii. Asa ca dl. G.G., in maniacala lui aversiune fata de acesti scriitori, are dreptate sa ma conteste, sa ma numeasca "critic nomenclaturist", fan detestabil, daca a aprecia estetic proza lui Preda si poezia lui Nichita Stanescu sau Marin Sorescu inseamna a fi nomenclaturist, fan etc. Nu are insa nici o indreptatire morala si profesionala sa fie vulgar si injurios la adresa unor mari scriitori si, in genere, la adresa unui autor, indiferent in ce camp estetic s-ar fixa acesta. Este o regula morala pe care a definit-o, intre altii, E. Lovinescu. Resemnarea in fata adevarului...
Revin la cazul Preda, obsesia dlui G.G. Demolatorul de serviciu profita de aparitia unei carti (scrisa de un oarecare George Geacar) pentru a relua eternele, intepenitele, injustele lui acuze. Ce aflam? Nu aflam nimic nou. Dupa ce vorbeste de "duhul obiectivitatii", de "tonalitate cumpanita" (cine, unde?), dl. G.G. ne anunta, triumfator, ca Marin Preda primeste de la dl. Geacar "o sanctiune aspra, peste care nu se va mai putea trece". Pare o gluma proasta, dar dl. G.G. o spune serios. El chiar crede ca, gata, de aici inainte, Marin Preda va fi sanctionat de toata suflarea romaneasca, cititorii il vor ocoli, scolarii il vor sabota, preotii ortodocsi si greco-catolici il vor afurisi, istoriile literare vor fi rescrise pentru a scoate numele lui Preda din sumar, in fine, Parlamentul Romaniei va da o lege prin care autorul Morometilor sa nu mai fie rostit de nimeni, niciodata, pentru a fi astfel sters din memoria colectiva... Ma tem ca dl. G.G. se insala si de data aceasta, cum s-a inselat de cate ori a scris despre G. Calinescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si despre toti ceilalti scriitori satanizati de duhul lui neobosit si pidosnic...
Nu-i insir, acum, toate propozitiile contestatare. Sunt, in genere, aceleasi, necrutatoare si stupide. Aleg una singura: dl. G.G. citeaza, ca dovada de culpa morala absoluta, declaratia lui Marin Preda ca el nu vrea sa fie Tudor Vladimirescu, el este scriitor si vrea sa-si scrie cartile... Dl. G.G. crede ca aceasta este o proba irefutabila de oportunism, un document de cadere morala, de colaborationism din partea lui M. Preda. El n-a ales Temnita, a ales Literatura, n-a vrut sa fie Tudor Vladimirescu si sa taie cu sabia pe nemernici si pe sovaielnici, a ales sa-si scrie cartile in conditiile pe care istoria i le-a dat... Culpa grava, impardonabila, dupa dl. G.G. Preda ar fi trebuit sa fie Tudor Vladimirescu... As vrea, totusi, sa amintesc ca, asa, fara a voi sa repete destinul lui Tudor Vladimirescu, Preda a scris, in conditiile regimului totalitar, "Cel mai iubit dintre pamanteni" (romanul cel mai dur ce s-a scris impotriva regimului totalitar in limba romana) si ca el, nu dl. G.G. si nici dl. Geacar este autorul capitolului intitulat "Era ticalosilor". In fine, pentru a da o idee despre atitudinea morala a lui Preda, amintesc celor interesati si capabili sa inteleaga complexitatea lucrurilor ca in anii "70, auzind ca Nicolae Ceausescu vrea sa reintroduca realismul socialist in literatura, s-a dus, impins de la spate de Adrian Paunescu, si i-a declarat lui Ceausescu: "daca reintroduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid". Aceasta declaratie a aparut in 1981 in volumul "Timpul n-a mai avut rabdare".
Cine vrea sa inteleaga, sa inteleaga, cine nu, sa-i urmeze pe toti cei care, pentru a se simti mai curati sufleteste, demonizeaza fara sa osteneasca niciodata pe cel care a scris Intalnirea din pamanturi, Morometii, Intrusul, Delirul, Viata ca o prada, Cel mai iubit dintre pamanteni, Risipitorii, Marele singuratic... Ei vor dormi mai bine si vor crede ca, fara Marin Preda, cerul va fi mai senin si pamantul romanesc mai curat. Somn usor, dle Grigurcu.
Eugen SIMION
Trimiteți un comentariu