Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

8.2.17

Cum se vede treaba de la Visegrad?

Sub titlul „România: Revolta, într-adevăr. Dar cine se revoltă și împotriva cui?", publicația VisegradPost (un blog care susține politicile Grupului de la Vișegrad, organizație de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria și la care România a ratat aderarea în 1990 din cauza mineriadelor și a conflictelor interetnice la de Târgu Mureși), face o analiza amplă a protestelor care au avut loc în România în ultimele zile și care au debutat în Piața Victoriei. Grupul de la Vișegrad a intrat în conflict frontal cu conducerea UE, în special Germania, după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranților. Legăturile dintre Ungaria și Polonia s-au întărit după ce la Varșovia au venit la putere conservatorii.

Autorul, Modeste Schwartz, analizează scena politică românească, afirmând că politicienii PSD se înscriu în trendul european al corupției, dar la fel este cazul și cu celelalte partide din țara noastră. Articolul a fost scris pe 2 februarie, înainte de decizia Guvernului de a retrage ordonanțele.


„Da, o mare parte a politicienilor din PSD sunt catalogați drept corupți, fiind vinovați de luare de mita, deturnare de fonduri etc, ca intreaga clasă politică din România - fără excepție! - și ca, de altfel toată clasa politică din Europa. Auto-proclamatul căpitan a ceea ce media europeana numește revoluția tinerilor este Klaus Iohannis, președintele României, care înainte să intre în politică a fost profesor de liceu în orașul său natal Sibiu. Pe atunci, un profesor de liceu în România câștiga mai putin de 300 de euro pe lună. Același Iohannis (despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofițer superior de Securitate) deține șapte case în Sibiu (un prosper oraș turistic, frumos restaurat, cu prețuri imobiliare ridicate) despre care spune că au fost achiziționate cu bani din meditații.

Cât despre noul partid Uniți Salvăm România, care se prezintă ca o alternativă culturala a noii generații (din păcate total lipsit de un program politic real în afară de misticismul anti-coruptiei) o are ca lider carismatic pe franceza (măritată cu un român) Clotilde Armand, care de curând a declarat că 'regretă' că a luat, 'pentru activități de consiliere' fonduri mari de bani de la multinaționala Bechtel, cea care a construit în Transilvania una dintre cele mai scurte și mai scumpe autostrăzi din istoria construcțiilor.

Prin urmare, presupunând că românii ar ieși din apatia politică, de altfel o atitudine majoritară, te-ai aștepta la proteste 'non-politice', care să ceară modificarea Constituției, schimbarea clasei politice sau o democrație directă. Nu este cazul aici. Protestatarii vor să schimbe niște politicieni corupți, suținuți de o majoritate democratică, cu alți politicieni corupți, care nu au nicio bază democratică. Cum se poate explica această demență?", se întreabă autorul, pe VisegradPost.com.

Acesta continuă chestionând resorturile și intențiile participanților la proteste: 

„Mulți dintre protestatari sunt într-adevăr foarte tineri, care au fost privați de o conștiință istorică și de cunoștințe socio-economice de sistemul de educație falimentar din România (și din Europa) și care pur și urmează liderii din mediile lor sociale la proteste pe care le iau ca pe niște festivaluri stradale, care le dau ocazia să socializeze.


O altă parte a protestatarilor sunt activiști ai ONG-urilor finanțate de organizații din Galaxia Soroș și ai fundațiilor politice care fac treaba murdară a diplomației Germaniei în Europa de Est.

Aici se ridică mai multe întrebări. Ce soi de masochism social poate împinge un tânăr student să răstoarne un guvern care tocmai i-a permis să circule gratuit cu trenul, iar pe un viitor angajat să demonstreze împotriva Puterii care a mărit salariul minim pe economie după un deceniu de austeritate sub umbrela FMI-Berlin? De unde atâta ură? De ce încearcă cu disperare să dea jos cu orice preț Guvernul Grindeanu și partidul condus de L.Dragnea?"

Modeste Schwartz consideră că tinerii nu știu ce este politica, din cauza faptului că s-au născut și au crescut într-o țară unde cetățenii nu au avut un impact asupra mersului țării.


„Unul dintre răspunsuri ar fi că, născuți într-o colonie de facto, unde manifestarile politice (fie ele prin vot, fie prin demonstrații) nu au avut niciodată cel mai mic efect asupra mersului țării sau a nivelului de trai, tinerii români nu știu ce este aceea politică și salivează ca și câinele lui Pavlov la provocările unor profesioniști ai societății civile de a participa ritualurile tribale de purificare colectivă, etichetate ca festivaluri stradale anti-corupție.

Este suficient să fii informat despre acțiunile recente ale Guvernului Grindeanu și despre programul de guvernare pe care vrea să îl implementeze în următoarele luni (care sunt toate făcute publice, dar sunt cu grijă ignorate de presa română controlată de Vest li aproape complet de presa străină), pentru a înțelege că Merkel, Cancelarul Reich-ului, nu poate accepta o astfel de răzvrătire, nici măcar cu cei care s-au răzvrătit, și cere pedepse exemplare, dacă e necesar urmând metodele testate la Kiev.

Înainte să adopte acele decrete de amnistiere (care, vine vorba, nici măcar nu au fost primele măsuri adoptate), în primele zece zile de la instalare Guvernul Grindeanu a mărit salariul mediu și pensiile, anulând astfel măsurile de austeritate adoptate de Guvernul Boc, sub dictatul Fondului Monetar Internațional și al Bruxelului, și a anunțat scutirea de impozite a salariilor mai mici de 500 de euro.

Nu numai că aceste două măsuri încurajează alte state să iasă de sub jugul ordo-liberalismului german, dar ele  afectează direct capitalul Germaniei, care a devenit recent cel mai mare investitor străin in România, urmată de Franța, asta în timp ce Statele Unite, foarte prezente la începutul anilor 2000, s-au orientat spre piețele din Asia, predând astfel ștafeta. Profitabilitatea acestor investiții (companiile din România au o rată dublă de profitabilitate comparată cu media Zonei euro) se bazează pe exploatarea unei mâini de lucru forțată, cu un salariu minic special calculat în așa fel încât să îi asigure o supraviețuire mizerabilă unui individ fără familie, ceea ce duce la o mobilitate socială și geografică foarte scăzută, un declin demografic fără precedent și cea mai mare rată a imigrației dintre toate țările non-africane (mai mare și decât cea a Siriei, pe perioada războiului)."

Cu toate acestea, măsura care a înfuriat cu-adevărat Germania, este alta, afirmă autorul.

„Dar alta e chestiunea: „odiosul" guvern PSD plănuiește să creeze un Fond Suveran de Investiții și Dezvoltare (FSDI), așa cum sunt în Norvegia, Franța, Arabia Saudită, etc, care ar fi hrănit de profiturile companiilor aflate sub controlul statului (profituri? - sună ciudat, având în vedere că guvernele anterioare au susținut că acestea sunt găuri negre ce trebuie urgent privatizate...) și care ar servi, în special, la dotarea României cu verigile lipsă din bussinesul agricol ( procesare, conservare, îmbuteliere) care-i lipsesc și care ar putea face legătura între enormul său potențial agricol și o piață internă de 18 milioane de consumatori care e convinsă ( pe bună dreptate) că mâncarea produsă în România este și mai sănătoasă și mai gustoasă decât cea de import.


De-aici înainte, din punctul de vedere al coloniei metropolitane, se intră în domeniul ne-negociabilului. Printr-o asemenea măsură, România plănuiește să-și schimbe statutul de colonie extractivă (sursă de materie primă  și muncă ieftină) care i-a fost desemnat în actuala ordine mondială, pretinzând - dacă nu suveranitate totală, pentru care nu are forța militară, un statut de colonie productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50% mai mare și care suferă mult mai puțin din cauza migrației).

În consecință, iată cine se revoltă acum: Germania, ca o metropolă colonialistă se revoltă împotriva guvernului ales democratic din România (indiferent de câte acuzații de corupție ar avea parte - nici mai multe, nici mai puține decât cele care au fost și cele care vor veni și față de cele din Europa, în general) și caută să-l dea jos printr-un puci realizat prin eforturile unite ale fundațiilor politice germane (Adenauer, Ebert, Luxemburg) și ale societății civile finanțate de Soroș - care, de această dată, nici măcar nu mai pretinde să fie apolitică, chemându-l înapoi pe fostul comisar european Dacian Cioloș, un tehnocrat care nu a fost ales niciodată de nimeni, impus fără o majoriate parlamentară de către Iohannis, ca urmare a unui alt 'maidan' din București, și care a fost concediat de la guvernare în urma unui vot popular masiv ce a condamnat politicile sale anterioare", a notat Schwartz.
 
Concluzia: 
„În lumina ultimelor evenimente, putem considera ca încheiată tranziția UE ( în scop și metode ) la o structură parazitară, comparabilă cu infama Companie United Fruit din America Latină, de dinainte de revoluțiile neo-Bolivariene. Echipele morții încă nu au apărut pe scenă, dar ține-o tot așa domnule Iohannis: cu puțin efort, poți deveni un alt Pinochet".


Romania: Revolt, indeed. But whose revolt and against who?

Romania – A series of relatively important demonstrations took place in the Romanian capital and some other provincial cities. About 50,000 people (according to the authorities) protested on February 1, 2017, against the new government appointed following the December elections. It is the most important demonstration since December 2014. Unprecedented, the President of the Republic, Klaus Iohannis, openly supports these demonstrations. Some speak of "tineriad", recycling to the term "mineriad", but this time referring not to minors but to young people, tineri. The writer Modeste Schwartz gives us his analysis of the events.


To eliminate from the outset any simplistic polemics: yes, a sizable portion of the political staff of the Romanian Social Democratic Party (in power since last December, in the form of the Grindeanu government) is "corrupt" – meaning: they are guilty of taking bribes, abuse of public funds, etc.) as is the entire Romanian political class – without exception! –, and as indeed is (as the Fillon affair now demonstrates) nearly the entirety of European political class. The self-proclaimed captain of the "crusade against corruption" that the European media is currently seeking to frame as a "youth revolution", the 57-year-old Klaus Johannis (president of Romania), prior to his entry into politics, was a high school physics teacher in his hometown of Sibiu. At that time, a high school teacher in Romania earned less than 300 € / month. This same Johannis (of which evil tongues whisper that he would be the son-in-law of a former high-ranking officer of the communist secret police) owns seven houses in Sibiu (a prosperous tourist town, beautifully restored, where real estate prices are at a premium) and declared, while somehow keeping a straight face, having purchased them on income (otherwise undeclared …) he received from giving private lessons!

As for the new party "United we Save Romania" (USR), which presents itself as the great generational and cultural alternative (unfortunately, totally devoid of any real political program outside the famous "anti-corruption" mysticism), its charismatic leader, the French woman (married to a Romanian) Clotilde Armand, recently stated that she "regrets" having pocketed vast funds "for advisory activities" from the multinational Bechtel corporation, which built in Transylvania one of the shortest and most expensive highways in the history of construction.

Consequently, assuming that Romanians emerge from the political apathy which remains their majority attitude, one would expect "non-political" protests, demanding such changes as amending the constitution, a complete replacement of political personnel, direct democracy, or whatever. This is not the case: the 50,000 protesting "Romanian youth" (official figure, probably overestimated – but, would it be true: the government in place owes its legitimacy to … 4 million ballots – amounting to 80 voters for one protester …) demand explicitly, and increasingly violently and illegally, the fall (and even the banning) of the PSD; as for the alternative in power they are thinking of (during those incredibly rare occasions in which they do actually think), the presence in the ranks of the demonstrators of President Johannis (initially brought to power by the National Liberal Party – PNL, now the main party of the opposition) and USR leaders leaves little room for doubt. The "young, handsome, and free" (according to their own rhetoric) want to replace a corrupt political staff backed by a strong democratic majority by a corrupt political staff with barely any democratic base whatsoever. How can one begin to explain such dementia?

Given that:

  1. Many of the protesters are indeed relatively young, deprived of historical awareness and socioeconomic knowledge by the shipwreck of the Romanian (and European) school system and merely follow alpha males and females from their associative surroundings to protests they often experience as street festivals, and which also provide them a golden opportunity to socialize, flirt etc.; and
  2. Another portion of the demonstrators are NGO activists funded by the organizations of the Soros Galaxy and the political foundations that execute the dirty works of German diplomacy in Eastern Europe,

We see that the above question must be split in two, leading to the description of two sets of motivations:

  1. With regard to sincere demonstrators: what can lead a significant fraction of a given age group to the degree of social masochism and self-hatred that drives a student to desire to overthrow the government that has just provided him with free use of the national train system, a future employee to demonstrate against the power that increased the base salary after a decade of austerity under the umbrella of IMF-Berlin, etc.? Why do Romanians hate themselves, and each other, that much?
  2. Regarding the instigators, and especially their sponsors (i.e. primarily Germany and "Brussels"): why so much hatred? Why are they trying so desperately to bring down the Grindeanu government and the party led by L. Dragnea, at all costs, even though Trump's victory seems to have deprived them of the secret ingredient (namely the discreet interventions of the secret services under CIA control) which, up until now, ensured the political success of street movements which, in Paris or London, would literally go unnoticed (being, as they are, so marginal and politically amorphous)? Why launch all their troops from the "civil society" in this uncertain battle, at the risk of permanently discrediting them in the event of failure, even though the PSD (which could have repeatedly launched a suspension procedure against Dragnea – and has not done so) seems to be willing to fight with their hands tied, or even to peacefully negotiate?

To answer the first question would require a short treatise on the history and anthropology of Romania, which I shall try to summarize in a later article. For the time being, let us confine ourselves to a very general conclusion: born and raised in a de facto colony where their political behavior (by vote or demonstration) has never had the slightest impact on the real conduct of their country and/or their living conditions, young Romanians literally do not know what politics is, and drool like Pavlov's dogs to the provocations of professional civil society agitators to participate in these tribal rites of collective purification branded as anti-corruption street festivals.

Answering the second question, on the other hand, requires much less intuition, interpretation, concepts, and philosophy. Indeed, it is sufficient to be informed of the recent steps taken by the Grindeanu government, and of the program of government which it intends to implement in the coming months (which are all in the public domain, but carefully ignored by the Western-controlled Romanian press and almost all of the foreign press) to understand that the Reich-Chancellor Merkel simply cannot accept such a mutiny, or even condescend to negotiate with the mutineers, but requires exemplary punishment – if necessary, according to the methods tested in Kiev.

The Grindeanu government, before adopting those amnesty decrees (objects of much whining to the "young, handsome, and free") which, contrary to what one reads here and there in the controlled press

  1. were by no means its first measure (see below),
  2. do not "legalize corruption" and do not exonerate all acts of corruption (they only institute a threshold of roughly 40,000€, and it seems, in particular, that the charges held against L. Dragnea are not covered by the amnesty) and
  3. were absolutely necessary – since the PSD would be completely unable to govern with the gun of the National Anti-Corruption Directorate (entirely following orders of its Western sponsors) pointed at their collective head,

the Grindeanu government, during the ten days that separated its recent inauguration from the passing of said decrees, did not rest. During this period of just over a week, it has taken significant measures, including:

  1. raising the level of the minimum wage and retirement benefits, thereby nullifying the austerity measures adopted by the governments of the Băsescu presidency (notably the Boc government) under the diktats of the IMF, Berlin, and Brussels; and
  2. announcing a tax exemption for wages of less than € 500 (yes: a month ago in Romania, an EU member state, many employees still paid taxes on wages of € 300 in cities where the rent of a room in a shared flat rarely costs less than 100 € – food prices in supermarkets being roughly at Hungarian levels, i.e. not far from those in Austria).

Not only do these two measures "set a bad example" for all southern and eastern European countries feeling the temptation to shake off the yoke of German ordo-liberalism and to turn to growth policies, but they directly affect the German capital. Germany (i.e. the Bavarian capital and its Austrian auxiliaries) has recently become the main external investor in Romania, followed by France, while the United States (still very present in the early 2000s) seemed, from the presidency of Obama and his Asia Pivot, to be passing the button. The high profitability of these investments (Romanian companies generally presenting a double rate of profit compared to the euro zone average) is mainly based on the unrestrained exploitation of a slave labor force (with a minimum wage precisely calculated in such a way as to allow the miserable survival of an individual without a family and with no rent to pay – the Romanians being, as most Eastern Europeans, usually owners of an apartment in poor condition redeemed from the state at the beginning of the 1990s), resulting in very low social and geographical mobility, an unprecedented demographic decline and the highest emigration rate of non-African countries in the world (higher than that of Syria – including the war period!).

So far, however, I think it would have stayed in the field of the negotiable: some tax gifts to the big German "investors" (like E.on Ruhrgas, who took control of the former state gas monopoly in Transylvania, charging German gas prices to the population for the gas it buys cheap… from Russia), and Munich would have calmed down, leaving as always the small fish and the French investors to pay the expenses of the new policy (the French, however, very present in retail, would not complain too loudly about Grindeanu seeking to add steroids to the purchasing power of the Romanian middle class …).

But here's the thing: the odious PSD government also plans to create:

  • a Sovereign Development and Investment Fund (FSDI), such as in Norway, France, Saudi Arabia, etc., which would be fed by the profits of enterprises which remained under state ownership (profits? – this sounds so strange, given that previous governments have claimed that these were "bottomless holes" that should be urgently privatized …), and would serve in particular to endow Romania with the agribusiness links (processing, canning, bottling) it lacks between its enormous agricultural fertility and an internal market of 18 million consumers mostly convinced (rightly) that food produced in Romania is both healthier and more palatable than imported food.

Here, from the point of view of the colonial metropolis, one enters the domain of the non-negotiable. By such a measure, Romania simply plans to unilaterally challenge the status of an extractive colony (source of practically free raw materials and inexpensive migrant labor) assigned to it in the present world order, claiming – if not complete sovereignty, of which it does not have the military means – the status of a productive colony comparable to that of Hungary (where the average wage is about 50% higher, and which suffers less population bleeding to migration).

Thus, here's who's revolting right now: Germany, as a colonial metropolis, is revolting against the democratically elected government of Romania (regardless of its numerous charges of corruption – no more and no less than the previous ones or the following ones, or, indeed, those of Europe at large) and seeking to overthrow it by means of a putsch uniting the efforts of the German political foundations (F. Adenauer, F. Ebert, R. Luxemburg) with those of the Soros-financed "civil society" – which, this time , does not even bother to pretend to be apolitical or "trans-partisan", brazenly calling to call back the government of former European Commissioner Dacian Cioloş, a "technocrat" never elected by anybody, imposed without a parliamentary majority by Johannis in 2014 as the result of a previous Bucharest "maidan", and which has just been dismissed from power by a massive vote condemning its policy of the previous two years.

It must be said that the EU, now so vehement in its praise, had not facilitated Cioloş's task: considering that it now controlled its Romanian plantation directly, the colonial metropolis had even decided to cut back a little more, as a result of which Cioloş's record on the absorption of structural funds, for example, was even more catastrophic than the (notably bad) one of the previous governments. Here is the competent and virginal elite that the "young, handsome, and free" of A. Merkel and G. Soros are currently attempting to restore to power, in defiance of the popular vote. In the light of such developments, we can now consider as completed the EU's transition (in its aims and methods) to a parasitic structure comparable to the infamous United Fruit Company in Latin America before the neo-Bolivarian revolutions. Death squads are not yet on the scene, but keep up the good work, Mr. Johannis: with effort, you can still become another Pinochet!

Modeste Schwartz

Google
 

Postări populare