Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

27.9.05

MULTUMESC PRIETENILOR MEI!




Operatia suferita de fiul meu a constat in eliminarea unui hematom de circa 10/3 cm localizat subdural intracranian in urma unei caderi in cap pe beton. La orele 21.10, fiind de serviciu, m-a anuntat una din fete de accident si ca fiul meu este dus de copiii din cartier la Spitalul Municipal. La orele 21.40 eram la spital unde l-am gasit la Camera de Garda monitorizat si cu aplicatie de oxigen. Era in coma, convulsiv si cu spasme de voma sanguina. Sindrom tipic neurologic si am accelerat investigatia spre tomograf in fata NESIMTIRII si NESTIINTEI personalului de acolo, inert, afon, aton, insipid. La tomograf, simpla vizualizare a craniului a determinat alarma reala si lupta pentru viata fiului meu. Scor Glasgow:5. Pur si simplu se alerga spre sala de operatie la neurochirurgie, pregatirea s-a facut sumar si s-a practicat o incizie craniana pentru decompensarea si evacuarea, intr-o prima faza, a singelui acumulat de hematom. Presiunea exercitata de hematom si lipsa returului sanguin pe sistemul venos accelera neirigarea arteriala a unor zone de creier aflata in vecinatatea temporo-parietal dreapta. Apoi, colectivul de medici condusi de dr. PAPAGHEORGHE au practicat o deschidere cu decuparea unui volet cranial eliptic pe lungime de 15 cm si au cauterizat vasele sparte, au aspirat singele acumulat sau cel stazat, au spalat membrana meningeala. Operatia a durat 3 ore si jumatate. Scor:9.... Zile si nopti l-am vegheat apoi in spital pina la externare. Il priveam cu drenul care pleca din craniu si taietura cusuta a oaselor craniene si ma cuprindea o caldura incredibila...nu mi-a fost foame, sete sau somn...fiecare geamat sau miscare a trupului acesta drag un indemn la a-l ajuta sa urineze, sa se intoarca, sa bea, sa mearga, sa-l spal, sa-l schimb, sa ridem, sa vorbim..."ce e asta, tati?" "A..aa...nu stiu!" si rideam apoi, "e scobitoare, tati, ai uitat!" " Am uitat, dar stiu ca era scobitoare", zile si nopti alaturi de el, nopti si zile si nu stiam daca e dimineata sau seara, in fata mea era baiatul meu, intr-un pat de spital, asteptindu-ma sa il readuc la viata lui daruita...
Ce am simtit atunci?
Am simtit ca trebuie sa ma rog Lui sa ma ajute. Imaginati-va peste 50 de copii si tineri din cartier, la ora tirzie din noapte si pina la sfirsitul operatiei, in fata Spitalului Municipal. SE RUGAU PENTRU RADU!
Ce altceva imi mai raminea sa fac? Nu eram singur, Radu, fiul meu este copilul cel mai cuminte si iubit din cartier. Toti il cunosc. Nu putea sa moara. Nu trebuia sa moara. Nu avea voie sa moara.
Ce poate simti un tata la posibilitatea mortii copilului sau? Nu sunt cuvinte.
Sigur acum pot scrie, nu fara lacrimi, cind fiul meu este bine, operatia a reusit iar recuperarea este in limitele normale.
Multumesc lui Dumnezeu ca a facut ca lucrurile sa insemne viata si fiul meu sa treaca peste aceasta incercare. Abia a implinit 18 ani. I-as fi dat viata mea in acea noapte ca si acum.
Ce simt acum?
Simt ca iubirea de oameni, de aproape, e singurul sentiment adevarat.
Va multumesc, prieteni, ca ati fost alaturi de mine.

gheorghe vlasceanu


Da click aici ca sa vezi totul!

Niciun comentariu:

Google
 

Postări populare