Pe urmele unei afaceri celebre: modernizarea Porților de Fier II

Cosmin Pam Matei



Procurorii DNA au în lucru un dosar mamut, cu un prejudiciu estimat la câteva zeci de milioane de euro. Este vorba de povestea modernizării hidrocentralei Gogoșu, cunoscută sub numele de Porțile de Fier 2, ce datează din anii '90, pe vremea când ministru al Industriilor era Călin Popescu Tăriceanu, iar băiatul cel mai deștept din energie era Nicolae Bogdan Buzăianu.

Sperietoarea celor doi din urmă poartă numele de Remus Borza, șeful Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica. Acesta s-a prezentat marți la DNA pentru audieri în respectivul dosar. „Aproape un miliard de euro este valoarea prejudiciului înregistrat de Hidroelectrica prin aceste contracte date cu încredinţare directă, fără a recurge la o procedură transparentă, competitivă, fără o licitaţie publică. În perioada 1997-2012, o singură centrală s-a retehnologizat. Preţul retehnologizării a fost de 12.300 de euro pe megawatt", a spus Borza. Modernizarea de la PF II a fost realizată de firma elvețiană VA Tech, reprezentată în țara noastră de Buzăianu, prin compania Energy Consult. Acesta a negat că a intermediat ceva ci că a fost doar un simplu consiler tehnic și financiar pentru anumite companii, care s-au dovedit că au primit contracte pe bani publici.

Cum a început totul? Elvețienii de la Sulzer Hydro, viitorii VA Tech, viitorii Andritz, vin în România în 1996, când la putere era Convenția Democratică, și primesc fără licitație contractul pentru retehnologizarea Porților de Fier 1, în 1997. Suma de pe document era de două ori mai mare față de evaluarea inițială. Sulzer forma atunci un consorțiu alături de ABB. La acea vreme procedura era simplă: compania doritoare, în speță Sulzer Hydro, se asocia cu un nume mare care furniza echipamente, urmând ca firma devenită între timp VA Tech și apoi Andritz să primească uriașele contracte. În luna noiembrie 2000, VA Tech Hydro face Hidroelectrica o ofertă pentru retehnologizarea PF II, aflată în aval de PF I, pentru 98 de milioane de euro. Gurile rele de atunci susțineau că de fapt lucrările nu ar fi trebuit să coste mai mult de 70 de milioane de euro. În plus, retehnologizarea nu se justifica în 2000 pentru că PFII urma să-și consume durat de viață abia în 2016. Ca atare, Hidroelectrica a respins oferta VA Tech.
Însă un eveniment a avut loc între timp: Convenția Democratică a plecat de la putere și a venit PSD-ul lui Adrian Năstase, cu Dan Ioan Popescu la Economie. Acesta din urmă a găsit însă un motiv pentru onorarea elvețienilor. „Există riscul ca hidrocentralele să depăşească perioada de 30 de ani de securitate funcţională". Numai că la vremea aceea, PF II avea o vechime de doar 14 ani. Anul următor, VA Tech primește un contract pentru retehnologizare nu de 98 de milioane de euro, sumă considerată foarte mare, ci de 122 de milioane de euro. Din cauză că la vremea aceea statul român nu avea bani s-a căzut de acord ca o bună parte din curentul produs de Hidroelectrica să fie preluat de Energy Holding, o companie care apărea ca fiind a aceluiaşi Buzăianu. Acest contract a fost semnat la începutul anului 2004, moment când s-a consfiinţit apariţia băieţilor deştepţi din energie. Respectiva înţelegere a fost secretă, încheiată pe ani buni. Dacă la început tranzacţia a fost favorabilă Hidroelectrica în sensul că preţul de vânzare era peste media pieţei, cu timpul contractul a devenit defavorabil producătorului de energie iar acest fapt a fost vizibil în momentul în care a apărut pe piaţă bursa de energie OPCOM, în 2006. În perioada 2006-2012, Hidroelectrica a suferit prejudicii reprezentând diferenţa dintre preţul mediu de pe OPCOM şi preţul prevăzut în contractul cu Energy Holding.

Buzăianu nu a rămas doar la o singură companiei ci a introdus în piaţă şi alte nume. Chiar dacă a ieşit din acţionariatul Energy Holding în 2002 el a condus compania prin interpuşi. Pe parcurs a înfiinţat o altă companie, Buzzmann Industries, în timp ce Energy Holding a ajuns ajungă în proprietatea unei bănci din Elveţia, ţară unde s-au făcut multe jocuri ce aveau cu miză beneficiarii de curent ieftin de la Hidroelectrica. Gurile rele susţin ca Buzăianu ar fi fost doar un paravan pentru interese ale unor servicii secrete din România. Lucrarea de la Gogoșu a fost estimată la 54,5 milioane de euro dar costul total a ajuns la 270 milioane de euro! Remus Borza a comparat această sumă, considerată uriașă, cu o altă lucrare făcută de Andritz, și anume la central hidroelectrică de la Lotru. Compania a retehnologizat cu 174.000 de euro pe MW, față de 1,3 milioane de euro pe MW de la Gogoșu. Aceste discrepanțe se explică prin faptul că la Lotru a existat o licitație, în schimb la PF II statul român a făcut un cadou, prin încredințarea directă a unui contract. Lucrările efective de la Gogoșu ar fi trebuit să înceapă în 2013, adică 12 ani mai târziu. Hidroelectrica a fost bun platnic și a tăiat o factură de 13,6 milioane de euro în 2003, adică bani creditați pentru elvețieni, dar nepurtători de dobândă în toți cei 10 ani. Mai mult, prețul pentru retehnologizare a fost săltat de la 54,5 milioane de euro la 71,5 milioane de euro.

Compania de audit KPMG care a făcut verificări în cazul PF II, a descoperit că banii daţidrept avans de Hidroelectrica au dispărut. „Nu am primit nici un răspuns la cererile de confirmare trimise referitoare la avansuri către furnizori în valoare de 2.884.669 de milioane de lei (lei vechi, aproximativ 72 milioane de euro – n.red.) plătiţi către VA TECH Gmbh Austria şi, respectiv, VA TECH Hydro Ldt", scrie în raportul KPMG. Borza a declarat că responsabil pentru această situaţie este consorţiul de firme care a beneficiat de lucrări cu încredinţare directă de la Hidroelectrica în detrimentul companiei de stat. Potrivit acestuia, firmele româneşti, precum UCM Reşiţa, Energomontaj, Hidroserv, care au construit sistemul energetic naţional, au fost discriminate după 1990 şi au devenit indezirabile la acordarea de contracte publice, fiind preferate firme străine.

Prezent în urmă cu ceva timp în studioul unei televiziuni, Dan Ioan Popescu a declarat că retehnologizarea de la Porţile de Fier a început cu patru ani mai înainte și că a fost una dintre puţinele decizii economice pe care le-a luat Călin Popescu Tăriceanu, în acea vreme ministru al Industriilor. Popescu a adăugat că a fost nevoit să lucreze cu aceeaşi firmă "pentru păstrarea continuităţii" şi pentru a face economii. Diferendele dintre administratorul Hidroelectrica şi Andritz Hydro au ajuns de mult în instanţă. Pe lângă procesele din ţară, au fost deschise acţiuni în instanţă şi la Viena, Geneva şi Zurich. Un nume apare cu obstinație în afacerile cu retehnologizările: Nicoale Bogdan Buzăianu. Istoria acestuia în energia românească începe din anii 1990. Însă afacerile sale în România s-au derulat din 1993, pe când avea 25 de ani şi era student. De doi ani se afla în Elveţia, dar ţara de origine i-a făcut cu ochiul.Prima companie a deschis-o alături de fratele sau, Constantin Mihail Buzăianu, New East Business Consulting&Management SA. Cei doi fraţi aveau 55% din acţiuni, iar un elveţian, Anton Corpataux, deţinea 10%.

În acţionariat figura şi Vasile Saclaman, fost secretar general al Consiliului Concureneţi. În martie 1999, Bogdan Buzaianu a preluat jumătate din firma fratelui său, Baco Sercom Impex, şi i-a schimbat numele în Baco Energy. Constantin Mihail Buzăianu împreună cu soţia, Anişoara, au înfiinţat Baco Sercom Impex SRL în noiembrie 1991, fiind prima firmă a familiei. Anişoara Buzăianu a devenit avocat partener în cadrul casei de avocatură „Bostina şi Asociaţii". Avocatul coordonator de la „Boştina şi Asociatii", Doru Boştină, este cel cu care Buzăianu a înfiinţat celebra Energy Holding, compania asociată cu brandul băieţilor deştepţi din energie. Primele afacari de "băiat deştept" în energie le-a făcut în 1996, când a devenit un important furnizor de echipamente pentru hidrocentrala Porţile de Fier I, deţinută de Hidroelectrica. A venit afacerea Sulzer/VA Tech Elveția. Lucrările realizate s-au dovedit de proastă calitate. Nu a contat acest aspect pentru că în 2001, aceleiaşi firme i se atribuie în mod similar (HG 848/2001) şi retehnologizarea de la Porţile de Fier II. Ca un făcut, apar din nou probleme. Se înregistrează diferite avarii, pe care însă cei implicaţi, de o parte VA Tech, şi de alta Hidroelectrica, le-au muşamalizat permanent.

De abia în 2006, în urma unui proces Hidroelectrica - VA Tech, firma elveţiană a fost obligată să plătească un milion de euro penalităţi, însă suma este una modică, reprezentând aproximativ 10% din valoarea prejudiciului produs. Peste un an, garanţia a expirat iar partea română a fost nevoită să suporte costurile remedierii defecţiunilor frecvente şi pierderile cauzate de neproducerea energiei cât timp grupurile sunt scoase din funcţiune - astfel încât valoarea estimată a prejudiciilor create Hidroelectrica fiind de aproximativ un miliard de euro. Buzăianu a contractat în perioada 2001-2004 aproximativ 60% din energia ieftină produsă de Hidroelectrica. Contractele au fost încheiate ferm şi pe o perioadă de 10 ani, iar principalele companii care au semnat cu societatea de stat şi aflate în sfera de influenţă a lui Buzăianu au fost Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, Ehol, Atel Energy şi Energy Financing team. În 2010, pe când Hidroelectrica era condusă de Mihai David, companiile în cauză au obţinut prelungirea contractelor până în 2018 la preţuri mult mai mici decât media pieţei. În plus, cantiatea de energie livrată de Hidroelectrica a crescut cu 13%. Prin firmele pe care le-a controlat, Buzăianu şi-a asiguat astfel o profitabilitate de circa 3 miliarde de euro. Beneficiar al unei cantităţi imense de curent ieftin, Buzăianu şi-a permis să transfere o mare parte din această energie peste granţină, în Buglaria, Ungaria şi Serbia, utilizănd companiile Atel Bulgaria, Alpiq Energy SE România şi Alpiq Serbia. În 2008, Buzăianu a renunţat la cetăţenia română dar nu şi la afacerile cu România, chiar dacă susţinea contrariul. Într-un document DNA, numele lui Bogdan Buzăianu apare într-un caz în care avea nevoie de un document emis de DIICOT pentru a fi depus într-o cauză aflată pe rolul instanţei.

Procuorii susţin că Buzăianu a obţinut acel document cu sprijinul unui anume Mihail Udroiu, consilier al Alinei Bica, fosta şefă a DIICOT. Pentru serviciile aduse, Udroiu a fost ofertat cu o excursie în Dubai. De asemenea, notează procurorii, „au rezultat indicii infracţionale privind traficarea şi cumpărarea influenţei pentru soluţionarea favorabilă a unor contracte din domeniul sistemului de apărare, ordine publica şi siguranţă naţională şi soluţionarea favorabilă a unor dosare în care era implicată firma Energy Holding şi alte firme aparţinând numitului Buzăianu Bogdan Nicolae sau în raport cu care acesta avea interes, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti". În documentul în cauză se vorbeşte despre mai multe persoane care „foloseau telefoane cu cartele oferite de Buzăianu şi întâlniri conspirate pentru reuşitele infracţionale. Bogdan Buzăianu se află în prezent în litigiu cu Hidroelectrica pentru a încasa pretinse daune de zeci de milioane de euro pentru faptul Remus Borza, şeful administratorului judiciar al companiei de stat, i-a reziliat contractele prin care cumpăra energie electrică ieftină de la Hidroelectrica prin Energy Holding.