lete (moarte, vorba lui Gogol). Cum e sa traiesti intr-o tara in care ceva atat de grotesc sj de inimaginabil se intampla, zi de zi, timp de zece ani, intr-un sat dintr-alea unde timpul nu are rabdare cu oamenii, dar e foarte ingaduitor cu bestiile, in timp ce noi votam aiurea, ba cu unul, ba cu altul si ne dam unii altora, delicat, cu tifla. Cum se poate sa mai scrii, de aici inainte, despre talambul Iohannis fara sa auzi zornaitul lanturilor tarate prin praful din care s-a nascut vesnicia? Mai puteti pune poze cu pisici si catei acum? Citate din Paler? Diverse "teste"? Daca da, treaba voastra. Eu, personal, imi suspend activitatea pe facebook incepand din momentul in care voi pune punct acestei postari, cu convingerea inutilitatii depline a covarsitoarei majoritati a postarilor de aici si cu tristetea de a fi contemporan nu numai cu acei indivizi mizerabili care si-au tinut semenii in custi, dar si cu cele aproape o mie de suflete care au trecut impasibile aproape un deceniu pe langa suferinta si umilinta crunta a semenilor lor..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu