Ştefan Manea (Hofigal):
Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim!
Cercetarea şi
dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur
● Primul produs
enzimativ din lume din usturoi, praz şi nap
● Nu mai produc
decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur
● Ne-am
înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant
● Ştirul şi
napul sunt declarate de ruşi plante de interes naţional pentru sănătatea
poporului
● Fiecare tip
de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman ● În viitorii 40 – 50
de ani, dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea
- V-aş
ruga să ne spuneţi câteva lucruri legate de modul în care brandul Hofigal face
faţă dificultăţilor cu care se confruntă piaţa românească.
- Eu pot să spun următorul lucru: că Hofigal în momentul de faţă
şi-a creat un nume mai ales prin activitatea de cercetare. În afară de noi nu
mai este nici o altă firmă şi fac cofinanţări. Eu în fiecare an am avut între
12 şi 14 firme pe care le-am cofinanţat. Cineva mă întreba, la un moment dat:
ai făcut socoteala câţi bani ai dat la cofinanţare?! Niciodată. Aş fi cumpărat vreo 250 apartamente.
Dar nu asta e problema. Problema este că din cercetarea pe care o facem noi
avem foarte multe brevete. Nu există an în care să nu participăm la concursuri
de inventică internaţionale, Bruxelles, Geneva, la Londra, peste tot şi nu a
fost nici un an în care să nu luăm unu, două premii – medalii de aur – pentru
produsele noastre. Peste 80
la sută din produsele pe care le avem sunt din proprietate privată. Cum am
făcut acest lucru? Am luat o serie de oameni cu experienţă, din Institutul de
cercetări chimico farmaceutice, inclusiv oameni cu care am lucrat înainte şi am
avut o politică pe care o am şi acum, pe toţi care au venit încoace după
facultate, i-am obligat să-şi ia doctoratele cu o temă sau alta din domeniul în
care lucrăm şi astfel i-am obligat să se pună la curent cu tot ce este nou şi
să ştie absolut toate noutăţile din domeniu. Şi cu acest lucru am reuşit să-i
determin să facă meserie din pasiune. Nu poţi să avansezi, fără pasiune. Eu, în
momentul de faţă am şi muncitori foarte mulţi cărora le-am spus să facă pasiune
şi, aproape incredibil tineri care au brevete pe tehnologii cumpărate din
afară. V-aş da un singur exemplu: am cumpărat anul trecut o instalaţie de
capsule gelatinoase din China, care se vând şi pe plan mondial. Ei bine, eu am
reuşit cu ei, cu muncitorii şi mecanicii respectivi, ca aceste capsule
gelatinoase intercalând un utilaj – o moară coloidală – să putem introduce în
ele şi produse solide în uleiurile respective. O chestiune pe care nu o are
nimeni pe plan mondial. Este o premieră făcută cu oamenii de aici. Dar, cu
aceşti oameni care sunt de valoare. Am încercat să îi formez să fie ca o
familie. Cercetarea aşa e. Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul
singur. Am făcut aceste colective pe temele de cercetare pe care le avem cu
statul. Şi avem şi teme internaţionale. De exemplu, o temă foarte interesantă
pe care o avem cu Turcia, cu Iugoslavia, cu Polonia şi Ungaria. O temă despre
care, aparent, poţi să spui: a, ce e aşa de important? E vorba de reziduurile
care cad de pe blănurile animalelor. Acele reziduuri sunt de o valoare
extraordinară dacă ştii să le valorifici. Unele din ele sunt sisteme enzimatice,
altele sunt produse valoroase din toate punctele de vedere.
Am trecut să
dezvoltăm ştiinţe pe care nici măcar nu le-am băgat în programa de învăţământ.
De exemplu, în medicină. La noi, la Medicină nu se învaţă aromoterapia,
enzimologia, gemoterapia. Or am înfiinţat secţie de enzimologie şi anul
acesta am scos primul produs enzimatic recunoscut care rezolvă nişte treburi cu
totul deosebite. Respectiv, rezolvă
colesterolul, trigliceridele, tensiunea, glicemia, produs care nu are nici o
toxicitate.
Şi dacă vă spun
materiile prime din care e făcut o să zâmbiţi: usturoi, praz şi nap! Şi am
oameni care sunt interesaţi în mod deosebit să cumpere produsul pentru că aici
toată tehnologia de a obţine aceste enzime are un secret. Sunt oameni din afară
care ar vrea să îl transforme în medicament ca să-l folosească ei. Şi, de
exemplu, sunt două ţări care cumpără produsul de la mine şi se vinde cu de
14-15 ori preţul pentru că problema… este palpabilă.
Problema
colesterolului: sunt
o grămadă de medicamente care au efecte benefice momentan, dar efecte toxice pe
durată lungă, extrem de periculoase. Cercetări făcute acum de englezi
arată că orice medicament luat pentru colesterol este o otravă. Să
vă explic pe scurt: colestorolul este numit de noi bun şi rău. Colesterolul este
fabricat de către ficat 85%. Restul de 15% vine din afară, din
grăsimi, din ce mâncăm. Dacă eu încerc să reduc acest colesterol, cel
bun este căruţaşul care cară prin sânge materiile prime la celule, cel rău care
se depune pe vase este cel din care se formează membranele celulare, noile
celule care se nasc. Şi cantitatea de colesterol pe care eu o am este
calculată de partea aia de creier şi ea este calculată în funcţie de câte
celule îţi mor în organism.
Dacă tu umbli
la ficat şi cauţi să rezolvi problemele astea nu faci altceva decât să îţi
accelerezi procesul de îmbătrânire. Adică este o chestie complet nouă pe plan mondial. În acest mod eu nu umblu
pe organ, umblu pe ficat şi îl determin să fabrice şi noile celule care îi
trebuie şi să-mi rămână colesterolul care este strict necesar. În trei-patru
luni de zile am avut oameni care aveau colesterolul 280 şi au ajuns la 170, în
limita strict necesară cu acest produs.
De asta am spus de
enzimologie căci în afară de chinezi, ruşi, americani, în toată Europa
nu mai există nimeni care să producă produse pe bază de enzime.
Suntem singurii „obraznici” dacă vreţi – pentru că aşa mi s-a spus la un
congres: ceea ce vreţi dvs. este obrăznicie. Adică avem această chestiune, avem
oameni şi copii pe care i-am format. Şi îi vom forma în continuare. Şi tineri
şi bătrâni. Avem oameni şi de peste 80 de ani care lucrează, dar iau şi tineri,
obligându-i să înveţe, să facă doctoratul, masteratul, îi oblig să înveţe
pentru a duce mai departe. Asta
este una din căile mele de lucru cu care mă menţin cu produse noi.
Al
doilea lucru pe care l-am considerat strict necesar: eu nu mai produc
decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur, bio şi
ecologică. Pentru că cercetările de pe plan mondial şi în mod deosebit…
aici pot să spun că ruşii sunt foarte avansaţi chiar faţă de chinezi. Ruşii au cercetări speciale pentru aşa
ceva. Un exemplu vă dau: ruşii au un institut special de cercetări care
se ocupă numai de spirulină. O algă. Dar este alga completă pentru viaţă.
Este alga cu care a plecat Gagarin în Cosmos, hrana pentru cosmonauţi, hrana
pentru cei care lucrează în subteran, este hrana care îţi asigură absolut tot.
Aici am şi un brevet făcut în mod deosebit cu Republica Moldova, profesorul
Şelaru din Chişinău. Şi vreau să vă spun un lucru care nu ştiu cât se ştie la
noi. Pe moldovenii din Republica Moldova noi îi tratăm aşa, ca pe nişte rude
mai sărace, dar sunt mai deştepţi decât noi. Pentru că puţină lume ştie că
fostul imperiu sovietic a vrut să facă arma bacteriologică şi a făcut toate
cercetările la Chişinău şi, de aceea chimia era la cel mai înalt nivel. Toate
ştiinţele naturale, acest centru avea studenţi, la un moment dat, din peste 120
de oraşe din toate ţările lumii. După revoluţie am făcut, imediat ce mi s-a
permis, o primă întreprindere la Chişinău cu spirulina. Atunci am brevetat… am
şi acum în seră fişa mea. Ruşii, aceşti moldoveni „ai noştri”, s-au ocupat de
cercetarea asta foarte avansată şi partea de bio-chimie m-a ajutat foarte mult
şi pot să spun că nivelul lor ştiinţific era mult peste ce aveam noi în ţară.
Şi am profitat de treaba asta. Cercetarea pe care am făcut-o cu ei a continuat
pe un drum pe care, asta vreau să-l accentuez şi anume ce se întâmplă cu
plantele, cu algele, cu tot ce este verde dacă foloseşti insecticide,
ierbicide.
O cercetare pe
care ei o demonstrează astăzi: au ajuns la nişte treburi practice deosebite. Armurariul este materia primă pentru
silimarină (pentru o mulţime de utilizări). Silimarina de sinteză este una din
cele patru componente. Silimarina de sinteză are o activitate de 5% faţă de
silimarina naturală formată din toate componentele. Dacă această plantă este
crescută cu un azotat de amoniu, ca îngrăşământ, se transformă şi se obţin
nişte aminosilighine extrem de toxice. Şi dintr-un produs sănătos faci o otravă
în toată regula. Foarte multe din produsele zise naturale compromit calitatea.
Acum între Turnu-Măgurele şi Alexandria, la
Furculeşti ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant şi
avem peste 300 ha de pământ unde ne facem culturile, aproape 200 ha sunt
transformate în terenuri bio, autorizate de Ministerul Agriculturii şi
internaţional de firma italiană care se ocupă în toată Europa de aşa ceva.
Aici iarăşi vă spun despre o cercetare
comună cu ruşii. Am găsit o plantă care poate transforma într-un an un
teren otrăvit într-unul bio. Se cheamă ştirul. Ăla pe care noi nu
dăm doi bani pe el şi cu care ţăranul român creştea porcii. Amarand –
denumirea sa din greacă care înseamnă „învinge tot” – este un dar al lui
Dumnezeu care face următoarele chestiuni: poţi să o pui în orice fel de pământ
că nu-ţi iese la suprafaţă decât plantă curată. Dacă vrei să vezi un teren cât
e de bun smulgi un ştir. Dacă rădăcina e dreaptă şi curată atunci e teren bun, bio,
dacă pe rădăcină găseşti nişte negi, alea sunt nişte otrăvuri pe care ştirul
reuşeşte să le scoată şi le izolează.
- M–am întrebat adeseori dacă
vitalitatea extraordinară a buruienilor nu poate avea o folosinţă concretă.
- V-aţi întrebat bine. Facem o greşeală imensă că spargem acest
tot pe care ni-l dă natura. Toate plantele au rostul lor – bine aţi spus. E
păcat că aşa zisa ştiinţă modernă – din care am făcut şi eu parte, că am şi eu
păcatele mele – ştirul ăsta mai are o proprietate descoperită de ruşi. La
o anumită vârstă frunza de ştir are o activitate antibiotică atât de puternică
încât nu există comparaţie cu… nici un antibiotic care există la ora actuală. Dar
şi lucerna e net superioară proteinei de carne de pasăre, de vită, conţine
toţi acei 8 aminoacizi de care organismul uman are nevoie; al doilea lucru:
rădăcina plantei se duce până la 12 m adâncime în pământ, dacă apa este la 6 m
adâncime nu mai contează dacă a plouat sau nu, dar nu numai atât. Ea scoate la
suprafaţă minerale şi tot ce îi trebuie încât după ea ţăranul român ştia să
facă rotirea culturilor, 4-5 ani de cultură de grâu şi porumb, iar punea
lucernă şi astfel scotea dupa câţiva ani tot ce îi trebuie plantei. O altă
treabă despre plante: cine oare a dat doi bani vreodată pe napi?!
- Un fel de cartofi….
- Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir?
- Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir?
Există medicina vibraţională. Cel mai
teribil detector de minciuni s-a făcut cu ajutorul plantelor care nu pot să te
înşele. Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman.
De exemplu, se cunoaşte din antichitate că ţăranul român îşi trata flebitele
cu castane. Le ţinea 4-5 zile în apă apoi le sfărâma. Gemoterapia modernă
arată că ce? Atunci când făcea treaba asta începea să germineze castana. Atunci
apăreau celulele noi. Ca să se constate acum, după cercetări foarte multe, că celulele
din germenele de castane sunt identice cu cele din vasele de sânge ale noastre.
Sistemele de vibraţie ale castanei le
percepe organismul, de asta, la ţară, oamenii se duc şi îmbrăţişează
castanul. Sunt vibraţiile care purifică organismul, o chestie pe care
lumea o înţelege foarte greu, dar sunt şi altele… coacăzul are în frunze nişte
componente care seamănă cu cortizonul, dar nu are nici o toxicitate pentru că
organismul uman o acceptă.
Iată, pădurarii trăiesc în aer
curat. Şi toată lumea spune
vai, ce bine de ei, respiră aer curat. Ei bine, ei fac parte din categoria
de oameni cu cea mai scurtă viaţă. Un pădurar care a tăiat un copac până la
1 km se degajă energie negativă. Noi nu cunoaştem această lume a plantelor.
Concluzia: natura trebuie păstrată ca atare.
Poate aţi văzut, pe toate produsele
Hofigal eu am o lozincă, cuvintele lui Eminescu: „Natura nu minte niciodată”.
Dar Eminescu nu a fost publicat înainte de Revoluţie pentru filozofia lui:
Natura egal Dumnezeu. Natura are soluţii la toate. Atunci, dreptul meu este de a o lăsa cum este.
- Aş vrea să vă rog să trecem pe un
registru concret. Care sunt ultimele realizări ale Hofigal?
- Am făcut această linie
nouă de capsule gelatinoase unde facem produse noi, printre care unul în
premieră mondială, care se numeşte LARV Albina. Asta arată că albina ca atare are
foarte multe componente micro şi macro elemente comune cu ale organismului uman
şi are peste 200 enzime comune cu ale organismului uman. Apilarnilul care se
făcea înainte, se lua lăptişorul de matcă se făcea liofilizare şi îl făcea
solid. Dar acesta are 70 la sută apă şi 30 la sută substanţă uscată. Exact ca
şi organismul uman. Ei bine, în momentul când făceai această uscare distrugeai
o grămadă de enzime. E pentru prima dată pe plan mondial când iau acest
lăptişor de matcă, îl bag într-o maşinărie specială, îl bag în ulei, respectiv
Omega 3, alături de spirulină şi îl încapsulez cu toate proprietăţile lui de la
albină. Şi
nu înlătur nimic din ceea ce se cheamă de la matcă. Ei bine, produsul dă nişte
rezultate foarte bune.
Cel mai important lucru
pe care l-am constatat: are în el calitatea declanşării reacţiilor hormonale
din organism. Declanşând astea, absolut toate, cancerul mamar la femei,
prostata la bărbaţi este imposibil să se mai poată întâmpla aşa ceva. Cea mai importantă treabă
este că regenerează organismul în totalitate. Albina este
singura care are în larva ei vitamina B12 într-o cantitate încât în 100 mg de
larvă de albină se găsesc circa 12-16 centigrame de B12. Sunt suficiente 6
capsule pe zi ca să asimilezi necesarul zilnic de B12. Al doilea lucru în larva
de albine sunt componente deosebite, dintre care unele cu iod. Asta are un iod
pe care tiroida îl asimilează. Una din realizări.
O altă realizare: aspirina
naturală. Am fost inspirat din poveştile din copilărie. Pe mine mă
fascina atunci ideea că se făceau schimb de roci valoroase, de aur cu coajă de
salcie. La toate luptele tribale fiecare trebuia să aibă în buzunar dacă se
rănea, coajă de salcie ca să mănânce. După cercetări, salcia are precursorul
acidului salicinic, adică salicinol şi acum e demonstrat că iarăşi enzimele au
un rol deosebit. Am fost
inspirat de nişte cercetări ale englezilor, aspirina ca atare a fost gândită să
atace orice fel de inflamaţie. Acum se ştie şi de ce. Dar, aspirina poate face
mai mult rău decât bine. Ei bine, salicinolul s-a dovedit că nu are nici o
acţiune secundară. Eu am nişte rozmarin în cultură, am asociat cu o altă formă
de salicinol din rozmarin şi am făcut salicinolul concentrat, care
înlocuieşte aspirina din toate punctele de vedere. Un lucru foarte important:
toate aceste plante din care vrei să faci produse enzimatice trebuie să le faci
fără să depăşeşti temperatura de 40 de grade, că astfel distrugi enzimele.
O să scoatem acum ceaiul făcut la rece. Aici am un brevet cu totul deosebit privind uscarea plantelor – iarăşi
premieră mondială. Eu usuc plantele cu aparatură din Germania şi fac uscarea
prin modificarea umidităţii totale şi marea descoperire constă în faptul că
toate bacteriile, chiar şi viruşii, sunt distruşi. Învelişul viruşilor este din
hidrocarburi care rezistă. Dar când umiditatea a scăzut, ele crapă şi s-a dus
bacteria. Acum 4-5 ani când am dat de această descoperire nu-mi venea să cred
că pot să sterilizez o plantă fără să o aduc la temperatură. Eu prelucrez numai
cu 24 de ore înainte de a fi fabricat produsul pentru că şi aici, la capsulare,
eu folosesc aceste blistere şi de aceea, de exemplu, nu le ambalez în borcane,
deoarece orice capsulă care vine în contact cu umezeala şi cu oxigenul se
degradează. Pentru asta am luat medalia de aur a Calităţii Europene la
Oxford acum 2 ani de zile pentru calitatea produselor Hofigal pentru că
aveam nişte produse cu totul deosebite. Acum voi scoate pe piaţă nişte produse
noi pe bază de alfa de care vă spuneam. Mă irită faptul că la noi în ţară sunt
atâţia copii bolnavi. Peste 12 la sută avem copii bolnavi la un an, doi de
viaţă. Cu produsele pe care le poate lua mama îi poate corecta absolut toate
eventualele boli.
- Care rămâne produsul de bază
al Hofigalului?
- Primul produs se cheamă Redigest.
Nu are egal pe plan mondial. Îl consumă nouă şefi de state. Acest produs, cine
învaţă lecţia să-l ia cu regulitate de la vârsta de 35 de ani. Este o invenţie făcută acum 18 ani la
sugestia unui medic veterinar care mi-a spus: noi semănăm cu păsările foarte
mult. Nu încerci să vezi dacă poti să scoţi un produs din pipota lor? Am
constatat că puiul de găină în perioada de 18 zile până la 36 zile se
suprapune identic din punct de vedere al enzimelor cu omul. Făcând
cercetări pe treaba asta am găsit pe cuticula de pipotă doi noduli: hipofiza şi
epifiza. Şi avem şi aceste enzime care ar trebui fabricate de către
organism. Aceste enzime dacă le aduci de afară…
În
viitorii 40 – 50 de ani dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea. Dacă
vii cu acest supliment de la vârsta când nu mai poţi face faţă efortului – de
la enzime nu mai faci faţă – poţi să ajungi Norman Walker. Cercetător american,
care la 84 de ani a renunţat la scaun şi a început să facă câţiva km pe jos,
zilnic. Apoi a scris cartea „Întinereşte şi tu” pentru a-i învăţa şi pe alţii
din experienţa lui de viaţă, dar şi ca medic, despre toate descoperirile şi
cercetările sale. A murit la 116 ani. Cu mintea perfect limpede. Acesta spunea:
nu contează să arăţi tânăr, ci să ai minte tânără.
Am o mâhnire teribilă că la noi în
ţară se acceptă OMG-urile. A fost un congres aici. Spusă de către nemţi în
plină şedinţă. Madam Merkel a avut o întâmpinare teribilă. Stuparii au găsit că
matca nu mai depune 1.200 de ouă dacă iei polenul din OMG-uri, pentru că în
primul an scade capacitatea cu 30 la sută, în anul 2 scade cu 50 la sută şi în
anul 3 stupul se stinge. Şi
aceşti stupari s-au dus cu aceste filme, le-au arătat dnei Merkel. Peste câteva
zile a dat decret prin care interzice pe tot teritoriul Germaniei OMG-urile şi
firmei Monsanto să plătească despăgubiri la toţi stuparii. În Europa am
rămas singurii care acceptăm OMG-urile. Rezultatul: 50 la sută din bărbaţii din
România nu mai pot să procreeze. Dar, suntem ţara cu cel mai bogat
pământ din lume. Dar nu ştim să-l preţuim. Dacă am trece la produse bio şi economic ne-am
reveni. I-am spus şi unui ministru: dacă dvs. mâncaţi mămăliga din porumbul
cultivat în pământul pe care aţi acceptat să se cultive porumb modificat
genetic în nordul României, trebuie să mâncaţi 4-5 mămăligi ca să vă asiguraţi
micro elementele necesare. De-aia americanii sunt toţi obezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu