Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

27.3.12

The Rape by ECB, EU and IMF

Karakas

FMI este instrumentul extern folosit pentru preluarea resurselor unei tari prin privatizare, exproprietea “benevola” a statului care accepta termenii FMI, si instrainarea resurselor acelei tari:

“Privatizarea Cupru Min a fost impusă de FMI, împreună cu vânzarea altor companii de stat precum Oltchim şi vânzarea de pachete minoritare la companii din energie precum Transgaz, Hidroelectrica ori Transelectrica. “

Firma canadiana care a cistigat licitatia a cumparat resurse in valoare de 7 miliarde dolari (la pretul de azi, insa pretul va creste semnificativ!) cu 200,000 EUR. Afacere buna, nu?

“Cupru Min” deţine exploatarea Roşia Poieni, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României. Rezervele de cupru ale companiei se ridică la circa 900.000 de tone (aproximativ 7 miliarde de dolari).

Sunt multe intrebari care decurg din relatia cu FMI. Pina la urma, realitatea confirma ca doar cel care are bani si este puternic poate sa aibe libertatea de a achiziona resursele altei tari, slabe, ca Romania, care nu isi permite sa continue exploatarile miniere. Si o fac prin FMI. Nu SUA, nu Anglia, ci industriasii, bancherii, investitorii si toti cei cu bani.

Ni se arunca praf in ochi de catre guvern cind spun ca o sa creeze locuri de munca. Care va fi salariul mediu al minerilor? Se lupta guvernul cu licitantul sa le dea si un salariu bun? Nu, pe ei doar ii intereseaza ca au scapat de intreprinderea de stat, si ca au multumit FMI. Inca o bila alba pe care o primesc ei de la Cancelaria imperiala. Si-au facut planul la instrainarea bunastarii romanilor.

http://www.bursa.ro/?s=companii_afaceri&articol=163763

Via Flickr:
Bankers Gear Up for the Rape of Greece, as Social Democrats Vote for National Suicide

The fight for Europe’s future is being waged in Athens and other Greek cities to resist financial demands that are the 21st century’s version of an outright military attack. The threat of bank overlordship is not the kind of economy-killing policy that affords opportunities for heroism in armed battle, to be sure. Destructive financial policies are more like an exercise in the banality of evil – in this case, the pro-creditor assumptions of the European Central Bank (ECB), EU and IMF (egged on by the U.S. Treasury).

As Vladimir Putin pointed out some years ago, the neoliberal reforms put in Boris Yeltsin’s hands by the Harvard Boys in the 1990s caused Russia to suffer lower birth rates, shortening life spans and emigration – the greatest loss in population growth since World War II. Capital flight is another consequence of financial austerity. The ECB’s proposed “solution” to Greece’s debt problem is thus self-defeating. It only buys time for the ECB to take on yet more Greek government debt, leaving all EU taxpayers to get the bill. It is to avoid this shift of bank losses onto taxpayers that Angela Merkel in Germany has insisted that private bondholders must absorb some of the loss resulting from their bad investments.

The bankers are trying to get a windfall by using the debt hammer to achieve what warfare did in times past. They are demanding privatization of public assets (on credit, with tax deductibility for interest so as to leave more cash flow to pay the bankers). This transfer of land, public utilities and interest as financial booty and tribute to creditor economies is what makes financial austerity like war in its effect.

Socrates said that ignorance must be the root of all evil, because no one deliberately sets out to be bad. But the economic “medicine” of driving debtors into poverty and forcing the selloff of their public domain has become socially accepted wisdom taught in today’s business schools. One would think that after fifty years of austerity programs and privatization selloffs to pay bad debts, the world has learned enough about causes and consequences.

Read more: www.counterpunch.org/hudson06242011.html

By MICHAEL HUDSON

Photos from the Revolution in Greece

cryptome.org/info/greece-protest4/greece-protest4.htm

cryptome.org/info/greece-protest/greece-protest.htm

Three years ago, I told you that Wall Street's newest invention - credit default swaps - would cause a major financial crash.

Now, I'll concede that credit default swaps (CDS) weren't the only cause of the financial meltdown that brought about the collapse of Lehman Brothers Holdings (OTC: LEHMQ) and nearly brought down American International Group Inc. (NYSE: AIG). But these financial derivatives were a major exacerbating factor - which is why I also warned that credit default swaps should be banned.

Just three years later, we're embroiled in yet another financial crisis. But the stakes have grown: This time around we're talking about entire countries - and not just banks - defaulting on their debt. Not surprisingly, credit default swaps are once again at center stage.

Just yesterday (Monday), in fact, the possibility of a Greek-debt default drove spreads on Western European credit default swaps up to record levels, providing even more profits for those speculating against the overall health of the Western financial system. Those profits for speculators increase the overall losses in the world financial system whenever something goes wrong, creating the possibility that even moderate "credit events" could collapse the whole shaky edifice.

If Washington had heeded my warnings back before the first global financial crisis, you and I would be much better off today.

BY MARTIN HUTCHINSON, Contributing Editor, Money Morning

moneymorning.com/2011/06/28/credit-default-swaps-why-wash...

6 comentarii:

Răzvan Ciubotaru spunea...

“În vidul ideologic de după 1989 a fost propus, cu mult succes, neoliberalismul. S-a spus că pieţele sunt cel mai eficace mijloc. Traumatizaţi de un stat care se ocupa de toate, oamenii au văzut într-o piaţă în care statul era complet absent soluţia, miracolul şi calea viitorului”, ilustrează profesorul universitar canadian Yvan Allaire, începutul odiseei capitaliste a statelor foste socialiste, într-un interviu realizat de Nicolae Dărămuş în 2011.

“S-a creat un sistem extrem de nociv pentru societate, în care funcţiile naţionale nu mai au niciun rol, sunt considerate ineficiente şi o piedică în calea comerţului. Se spune că guvernele sunt incompetente şi corupte şi, cu cât au un rol mai limitat, cu atât mai bine. Se sune că resursele naturale trebuie să fie vândute oricui vrea să le achiziţioneze. Guvernele au doar rolul să dereglementeze şi să privatizeze totul, pentru că întreprinderea privată este întotdeauna mai eficientă. Toate serviciile publice, inclusiv şcolile şi serviciile de sănătate trebuie să fie supuse “particularilor”, care sunt întotdeauna mai pricepuţi şi mai eficienţi. Vedem un păianjeniş extraordinar. Dacă acceptăm doar această dogmă, consecinţele sunt catastrofale pentru o societate. În loc să fie stăpâni, oamenii devin chiriaşi în propria lor ţară, sunt la discreţia fluxurilor de capital străin care intră şi ies din ţară dupa propriul interes, subordonând intereselor lor guvernele”, spunea Allaire.

Europa dublelor standarde

Nu toate guvernele din UE se întorc către Mecca privatizărilor. Finlanda, un stat membru UE din 1995, membru al grupului euro şi cu un cuvânt important de spus în privinţa noilor membri (Finlanda s-a opus, în primă fază accederii României şi Bulgariei în Schengen), nu are o politică de privatizare.

Guvernul finlandez distinge între trei mari ramuri ale economiei când vine vorba despre eventuale privatizări. În primul grup intră industria energetică, loteria, pariurile sportive şi comercializarea alcoolului. Toate întreprinderile din acest domeniu sunt considerate strategice şi nu pot fi privatizate decât parţial. Este important de notat că troica FMI-Comisia Europeanî-Banca Centrală Europeană cere acum Greciei să privatizeze distribuitorul naţional de gaze, cel de apa din marile oraşe, şi loteria naţională.

În al doilea grup, guvernul finlandez include industria chimică şi a metalelor, care nu pot fi privatizate integral. Statul poate, în mod excepţional să-şi reduca sub 50% participaţia în aceste sectoare. În ce priveşte băncile, industria hârtiei şi multe alte ramuri, acestea pot fi privatizate integral.

Cooperativele agricole, o noţiune care a ajuns de temut dupa 1990 în Europa de Est, include 75% dintre fermierii din Franţa. “În Finlanda cooperativele, şi aici vorbesc de cele mai mari, făcând parte din „top 300″ din lume ca venituri, reprezintă 23% din PIB; în Elveţia 28%; 46% în Franţa. Cooperativele sunt prezente în sectoare foarte precise: 30% în sectorul agroalimentar, 23% în comerţul de detaliu, 22% în asigurari şi 19% în sectorul bancar”, spunea profesoara universitară Mihaela Fîrşirotu, în interviul menţionat

Răzvan Ciubotaru spunea...

Agricultura, sector strategic, dar scos la vânzare din 2013

“Aveţi un sector agricol perceput ca o slăbiciune a economiei, pentru că mulţi oameni sunt încă agricultori pe mici terenuri, dar cest lucru poate sa devină forţa strategică a României. Nu trebuie să vă fie frică să puneţi în practică legi de protecţie. Vin din Canada, o ţară liberală. Cu toate acestea, în Quebec nimeni nu poate vinde terenul agricol decat cu aprobarea unei comisii, iar aprobarea este foarte greu de obţinut. Apoi, vânzarea terenurilor către persoane care nu sunt din Quebec este interzisă fara autorizarea acelei comisii. Dacă vrei să schimbi destinaţia terenului trebuie să faci o demonstraţie foarte argumentată”, spunea profesorul Yvan Allaire.

Lucrurile stau însă cu totul altfel în Romania. Prin tratatul de aderare la UE, Bucureştiul s-a obligat că va liberaliza piaţa terenurilor agricole începând din 2013. Cetăţenii europeni şi companiile din UE, rezidente sau nu în România, vor putea sa cumpere neîngrădit terenuri agricole în România. Iar la aceasta se adaugă şi politica statelor din Golf de a face demersuri pe lângă guvernanţi pentru a arenda pe termen lung terenuri în România.

Ipocrizia Bruxeless-ului

Mergând către sistemul bancar, UE a interzis României să recapitalizeze CEC-ul singura mare banca autohtonă, în timp ce mantra occidentală era salvarea economiei prin recapitalizarea băncilor private, nu numai a celor de stat. UE nu a intervenit în vreun fel în momentul în care banca franco-belgiană Dexia a primit un imprumut de 7 miliarde de euro din partea statului, în 2008, şi când a fost parţial naţionalizată, în 2011. Dexia a luat naştere prin fuziunea Credit Communal din Belgia şi Credit Local din Franta şi este cunoscută pentru relaţia privilegiată cu birocraţia din Belgia.

Privatizările mai mult sau mai puţin impuse ca o conditie a aderării la UE au transformat nu numai România, ci si statele din regiune în simple pieţe de desfacere. Comisia Europeană a început să investigheze, în urmă cu o săptămână, decizia guvernului de la Budapesta de a interzice construcţia de mall-uri şi hipermarketuri până în 2014. Ceea ce este numit de Budapesta o măsură de încurajare, chiar şi temporară, a micilor afaceri autohtone, la Bruxelles este sinonim cu impiedicarea liberei circulaţii a serviciilor.

Răzvan Ciubotaru spunea...

Estul Europei, o obedientă piaţă de desfacere

“România a fost transformată doar într-o piaţă de desfacere pentru alţii. Suntem foarte mândri acum că au crescut exporturile. Ele au crescut pentru că cererea internă este foarte slabă, din cauza măsurilor de austeritate. Dacă însă vor creşte salariile, importurile vor creşte şi vom avea din nou dezechilibrele economice despre care vorbeam. Ideea este că trebuie să acorzi unei ţări timpul necesar să-şi creeze condiţiile pentru a deveni competitivă, pentru a-şi construi economia care i-ar permite să aibă un avantaj comparativ. Nu o pune însă în competiţie cu ţări dezvoltate, este nedrept”, spune Mihaela Fîrşirotu.

Toate fenomenle de mai sus pot apăsa pe umerii populaţiei, iar la aceasta se adaugă şi noul cod al muncii. “Sindicatele au cerut românilor să iasă în stradă, dar mai nimeni nu a ieşit. Aceasta dupa un an de austeritate şi suferinţă. Responsabilitatea se află şi pe umerii poporului”, spunea Mihaela Fîsrşirotu în 2011. The Economist se întreba, în urmă cu un an, cum de românii nu s-au revoltat după masurile deausteritate care au fost impuse ţării, dacă în Grecia, în Marea Britanie, acest lucru s-a întâmplat. The Economist mai remarca că lipsa de opoziţie faţă de măsurile de austeritate va încuraja noi măsuri de acelaşi gen.

Politicienii, clienţii “pieţelor”

Profesorul Yvan Allaire identifica însă o soluţie politică la aceste probleme-marja de acţiune pe care o permit legislaţia europeană şi tratatele de aderare. Această libertate de manevră este însa cu mult redusă, atât timp cât liderii marilor state europene invocă necesiatea acţiunilor rapide, impuse de criza economică, acţiuni lipsite de controlul democratic al Parlamentlui European şi al celor naţionale. Este cazul Tratatului fiscal european semnat de toate statele UE, cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei.

Yvan Allaire atrage atenţia asupra a ceea ce clasa politică, care ar trebuie sa speculeze în interes naţional legislaţia UE, tinde să devină. “Beneficiarii dereglementarii pieţelor reuşesc să menţină acest sistem mai mult decât am vrea noi, prin influenţa pe care banii o exercită asupra clasei politice şi asupra propagandei. Nu este vorba atât despre corupţie, cât de sprijinul financiar pe care îl acordă partidelor politice. Într-un univers urbanizat se câştigă alegerile cu televiziunea, iar televiziunea costă mult-cu cât am mai mulţi bani pentru propaganda la televiziune, cu atât am mai multe şanse să câştig alegerile. Nu este coprupţie în sensul propriu al cuvântului, este un mecanism care implică un sprijin financiar special. Se poate menţine astfel un sistem care este foarte periculos.”

Răzvan Ciubotaru spunea...

O criză provocată de cupiditate

“Există o mare diferenţă între pieţele pentru bunuri şi servicii şi pieţele financiare.Noi suntem susţinători ai pieţei, credem că pieţele, cum ar fi pieţele de bunuri şi servicii oferă soluţii bune în nenumărate situaţii. Pieţele financiare funcţionează însă după o logică diferită, care nu are nimic în comun cu pieţele de bunuri şi servicii”, spunea Yvan Alaire.

“Nu s-a înţeles acest lucru; s-a spus: liberalizăm totul, deci şi pieţele financiare. Rezultatul? S-au creat nişte “inovaţii financiare”, nişte scamatorii financiare. Acestea au adus câştiguri incredibile unor oameni care, datorită banilor, au dobândit şi putere politica. S-au facut mulţi bani în sectorul financiar şi parte din bani au fost reinvestiţi în politică pentru a obţine garanţia că sectorul financiar nu va fi reglementat, că nu va fi supus niciodată regulilor. Drept urmare, s-a creat o criză financiară.”

Pentru ca sistemul să nu se prăbuşească, pentru că băncile să nu dea faliment şi să nu se producă o catastrofa economică, guvernele au intervenit masiv pentru a salva băncile, ceea ce a consus la îndatorarea statelor. Multe state s-au îndatorat astfel la aceleaşi bănci care au creat problema. Aceste bănci au cerut guvernelor să le protejeze împrumuturile pe care le-au acordat. Pentru aceasta, guvernele au recurs la măsuri de austeritate pe seama populaţiei, pentru a salva aceleaşi bănci care sunt la originea problemei. “Este o ironie tragică. Aceasta se poate vedea în mod clar astăzi”, remarca Allaire.

Călin Marchievici spunea...

Ungaria nu a intrat in colimatorul Bruxelles-ului pentru constituţia care permite ingerinţa în afacerile statelor vecine şi nici pentru reducerea reprezentării minorităţilor în parlament, ci pentru încercarea utopică de a ajunge la suveranitatea economică şi a ieşi de sub cea ce Viktor Orban numeşte dictatura pieţelor si a FMI.

Noile legi adoptate de parlamentul de la Budapesta cer mass-media să “prezinte echilibrat” informaţiile şi instituie o Autoritate Naţională care poate impune amenzi sinonime cu falimentul pentru televiziunile care nu respectă acest principiu menit să închidă gura criticilor guvernului.

Deputaţii lui Viktor Orban au votat legi care reduc jurisidicţia Curţii Constituţionale şi introduc în componenţa curţii judecători apropiaţi regimului. A fost introdusă o nouă vârstă de pensionare pentru magistraţi, astfel încât cei care nu sunt loiali regimului pot fi oricând înlocuiţi de către o Autoritate Naţională Judiciară condusă, pentru nouă ani, chiar de către soţia deputatului Fidesz care a eleborat noua Constituţie ungară.

Aceasta nouă lege fundamentala conţine un preambul revanşard, stabileşte că avortul este o crimă, lasă uşa deschisă pentru interzicerea căsătoriilor între homosexuali.

Orban a oferit drept de vot maghiarilor din statele vecine, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa socială a Budapestei şi a redus posibilitatea de reprezentare a minorităţilor naţionale în parlamentul de la Budapesta

Toate aceste acte ale guvernului de la Budapesta au fost criticate doar la un nivel declarativ şi doar de către organismele europene cu un rol consultativ, precum Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei, organizatie a carei putere de constrângere este foarte limitată.

Pârghiile cu adevărat puternice ale UE nu s-au activat pentru sancţionarea acordării dreptului de votpentru maghiarii de pretutindeni. Sancţiunile europene au lovit Ungaria doar după ce puterea de la Budapesta, aleasă în mod democratic, a încercat să reducă independenţa Băncii Centrale şi să deschidă astfel calea către taxarea cu 60% a operaţiunilor financiare, să mărească taxele pentru marile corporaţii şi să naţionalizeze fondurile de pensii private.

Pieţele au acţionat conjugat cu Bruxelles-ul pentru a împiedica experimentul de suveranitate economică dorit de Orban, scrie publicaţia franceză de stânga Marianne. Forintul s-a devalorizat atât de repede, încât fondurile naţionalizate de Budapesta (11 miliarde de euro) au devenit insuficiente peste noapte. În aceste condiţii, nevoia disperată de un imprumut de 20 de miliarde de euro de la FMI a fost condiţionată de troica UE-FMI-Banca Centrală Europeană de renunţarea la veleităţile de suveranitate economică ale Ungariei. “Europa nu poate tolera ca instrumentele monetare să cadă în mâinile lui Viktor Orban”, scria Liberation.

Ulterior, Comisia Europeană a decis blocarea unor fonduri de coeziune de jumătate de miliard de dolari, care ar fi revenit Budapestei în 2013. Motivul este depăşirea deficitului bugetar de 3% din PIB. Numai că în această situaţie se află 23 din cele 27 de state membre ale UE.

Călin Marchievici spunea...

“Distrugerea institutiilor democratice (un fapt aproape împlinit) poate justifica, dată fiind şi puterea dreptei antidemocratice, intervenţia occidentală în favoarea democraţiei. Totuşi, dincolo de a dori conservarea unui regim reprezentativ şi constituţional şi o separaţie a puterilor, puterile occidentale şi în primul rând Comisia Europeană, doresc ca Ungaria să adopte o politică economică care nu serveşte neapărat (este un eufemism) intereselor poporului maghiar. A constrânge la democraţie prin mijloace nedemocratice venite din exterior nu este o metodă justificată şi nici eficace”, scrie filozoful maghiar GasparMiklos Tamas, un critic al guvernării Orban.

În aceeaşi notă, presa europeană atrage atenţia asupra tendinţei Comisiei Europene, instituţie nealeasă, de a favoriza relaţiile cu guvernele de tehnocrati, ele însele nefiind expresia votului democratic, precum cele din Italia şi Grecia, acolo unde economiile naţionale sunt gestionate de fosti vicepreşedinţi ai Băncii Centrale Europeneaau ai Goldman Sachs.

Ameninţarea libertăţii presei, a drepturilor minorităţilor sau a independeţei justtitei au contat mult mai puţin decât tentativa lui Orban de a controla economia Ungariei. Explicaţia este dată de Liberation. “Dacă ne gândim bine, ce lecţii are de oferit Franta lui Viktor Orban? Nu oare Nicolas Sarkozy a numit direct directorii serviciilor publice? Iar majoritatea presei nu este controlată oare de apropiaţii puterii (Dassault, Bouygues, Lagardere)? Cine numeşte membrii Consiliului Superior al Audiovizualului? Cine îi numeşte pe judecătorii constituţionali? Există vreo garanţie pentru opoziţie? Libertatea este bine protejată în Franţa? Homosexualii se pot căsători? Imigranţii au zile uşoare la noi?”, scrie Liberation.

Paralela poate continua şi între Ungaria şi Marea Britanie, acolo unde fuziunea dintre Autoritatea de supraveghere a pieşelor financiare şi Banca Naţională, dorită de Orban in Ungaria, a avut loc foarte recent, la fel şi în alte state membre UE, care însă nu au fost supuse unor sancţiuni.

“Prosperitatea la care ungurii au sperat după aderarea la UE nu se arată, situaţia economică rămâne dificilă pentru unguri, cărora li se explică că trebuie să strângă şi mai mult cureaua. Apariţia unui regim autoritar al lui Orban, la fel ca şi ascensiunea extremei drepte sunt şi consecinţele politicilor succesive ale UE şi FMI de mai bine de un deceniu. Aceste politici au pus sub semnul întrebării suveranitatea democratică şi a fragilizat societatea, spre beneficiul unei elite oligarhice”, scrie intr-un articol de opinie Vincze Szabo, doctorand la Universitatea din Budapesta.

Google
 

Postări populare