despre feluri de capitalism si mru

newtitles0910, originally uploaded by Cole Library.

autor: blogideologic


România actuală are un prim ministru complet ignorant pe linia doctrinelor economice. Ei da, vorbesc chiar despre doctissimul nostru premier Mihai Răzvan Ungureanu ! De ce-a avut poporul român neşansa ca după 1989 să urmeze orbeşte „cursul istoric” trasat de intelectualimea reprezentată de nume precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, ori Patapievici Horia Roman? Mihai Răzvan Ungureanu se înscrie şi el pe aceeaşi linie de mediocritate intelectuală foarte impertinentă. Pe ce notă ditirambică prezintă el „naţiunii române” înstrăinarea bogăţiilor naturale altminteri foarte bine gestionate până acum de întreprinderea românească Cuprumin ! Doctrina libertariană în general ne prezintă drept un mare succes Noua Economie unde capitalismul managerial este înlocuit prin capitalismul acţionarial. Dar în prezentarea aceasta se introduc nişte „uitări” deliberate. În primul rând, se face intenţionat identificarea confuză, şi falsă, între capitalismul managerial şi capitalismul fordist american interbelic. Or, am mai discutat aici pe blog despre faptul că Noua Economie se poate construi doar prin respectarea principiilor Brundtland sau a criteriilor de performanţă triplă (triple bottom-line) ! Iar acesta este în modul cel mai evident un capitalism managerial, chiar necesarmente un capitalism triplu-managerial pentru succesul său, dar nu este un capitalism de tip fordist ! Să prezentăm acum, didactic şi prin contrast, regulile capitalismului managerial şi ale capitalismului acţionarial. În capitalismul managerial, întreprinderea economică industrială este dominată de către manageri. În capitalismul acţionarial, întreprinderea economică industrială este dominată de către acţionari. În capitalismul managerial, se exercită un „control intern” al întreprinderii economice prin grupurile de interese reprezentate în consiliul de administraţie al întreprinderii. În capitalismul acţionarial, se exercită un „control extern” al întreprinderii economice prin procedurile economiei de piaţă ; sancţiunile la adresa conducerii întreprinderii se exercită prin mijlocirea vânzării de acţiuni ; şi, NOTA BENE, există obligaţia de transparenţă totală în practicarea acestor proceduri acţionariale ! În capitalismul managerial, întreprinderea economică industrială este considerată un bun colectiv (stake holder) servind interesului general al partenerilor din respectiva întreprindere. În capitalismul acţionarial, întreprinderea economică industrială este considerată a fi un activ financiar aflat în proprietatea acţionarilor (share-holder). În capitalismul managerial, se practică o alocaţie prin partajarea câştigurilor de productivitate pe baza unui compromis între forţa de muncă şi capital. În capitalismul acţionarial, prioritate au acţionarii în partajarea câştigurilor de productivitate realizate de întreprindere ; în capitalismul acţionarial, se practică deschis un transfer al riscurilor de întreprindere de la acţionari către salariaţi. Finanţarea întreprinderilor economice din capitalismul managerial se face prin contractarea de împrumuturi bancare. Aici se consideră, perfid şi depreciativ, că acest tip de finanţare ar fi o caracteristică a pieţelor financiare puţin dezvoltate ! Finanţarea întreprinderilor economice din capitalismul acţionarial se face prin fonduri proprii (vezi şi teorema Modigliani–Miller privind structura capitalului din întreprindere). Acest tip de finanţare ar fi tipic pieţelor financiare liberalizate şi foarte lichide. Vedeţi cum l-a păcălit, din nou, Mihai Răzvan Ungureanu pe „bietul român” ? De altminteri acesta este un joc tipic practicat de către familia sa care introducea, pe vremuri, comunismul în România !

autor: Marcus


La Ungureanu Laudat, Sa Te Duci Cu Catuse, Nu Cu Sacu’!

Daca treaba nu ar puti de la o posta a cea mai abjecta tradare nationala cu implicatii incalculabile pentru viitorul neamului romanesc (si nu sunt vorbe goale, urmeaza in regim de urgenta si alte “privatizari” marca rezervele de cupru ale subsolului romanesc) am putea afirma ca avem de-a face cu un guvern selectionat din instutiile specializate in acordarea asistentei medicale persoanelor grav atinse de handicap psihic, oligofreni, smintiti si/sau nebuni de legat, iar mult laudatul intelectualu’ lu’ peste prajit 07 nu este altceva decat varful de lance al acestei adunaturi de imbecili. Sau problema s-ar putea pune si in termenii in care acesti vanzatori de neam si tara (din nou nu cred ca pot fi acuzat de a fi bombastic in exprimare) ne consiedra pe noi ca popor, buni de internat in susamintitele institutii, motiv pentru care ne pot indruga orice imbecilitate le trece prin cap, deoarece noi inghitim ca pelicanu tot ce debiteaza Ungureanu. Iata ce declara handicapatul referitor la magaria comisa in momentul semnarii actului de concesionarea exploatarii cuprului catre o firma de neica nimeni, la un pret de rasul curcilor si in ideea ca suntem atat de tampiti incat sa nu ne prindem de tunul de neam prost tras de clanl mafiot al chiombului cu noul consigliere 07 la carma sa:
“Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui Guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”, a spus Ungureanu, la o conferinţă pe teme economice. “
Pai Ungurene, fi-ti-ar simptomele pe care le vezi tu bune ale dracului, de ce ati cerut, bai neam prost, un asemenea pret cu muuuuuuuult subaevaluat fata de gheseftu’ pe care l-a facut firma respectiva platind doar 200 de milioane de Euro pentru un zacamant care la scadenta termenului de concesionare poate sa-i aduca un profit inmiit de 20 de miliarde de Euro? Pentru ca, asa cum aratam mai sus, prost sau tradator este cel care cere nu ala care da. Sau poate 07 nu cunoaste acest sine-qua-non al oricarei tranzactii comerciale vechi de pe vremnea trocului la botu’ pesterilor locuite de trogloditi.
Asta ar fi un aspect al problemei. Al doilea ar consta intr-un termen putin mai de actualitate care se numeste “consultanta”. Era suficient ca acest “pomu’ laudat Ungureanu” sa-i fi cerut parerea sau sa fi urmarit expunerea facuta de d-l deputat PSD Iancu, in cadrul emisiunii Sinteza Zilei si treaba ar fi fost rezolvata. In termeni aritmetici mai mult decat cinici, d-l Iancu, pe parcursul a mai putin de zece minute, ne-a demonstrat fara posibilitate de replica argumentativ rationala, exact ce si cat pierde Romania, nu doar din punct de vedere al valorii zacamantului, ci si din punct de vedere al neexpploatarii fortei de munca necesare prelucrarii minereului si aducerii lui la forma finita pentru export, operatiune pe care o face cumparatorul chinez al minereului in stare bruta.
Chiar nu se gaseste nimeni si nimic in tara asta sa-i opreasca pe nenorocitii astia din procesul de “dupa noi potopu” ” in care s-au angajat si ne-au angajat cu trup si suflet? Le-a lasat lor cineva tara cu titlu de mostenire si fraierii de noi nu stim acest lucru? Cine i-a mandatat sa-si bata joc de bogatiile naturale ale acestei tari care zac de milenii in subsolul ei si care exploatate la justa valoare ar ajuta fantastic la redresarea economica a Romaniei? Cat cred ei ca poate tine minciuna cu “gaura neagra” atata timp cat toata lumea implicata a demostrat negru pe alb ca exploatarea respectiva a fost inregistrata cu profit, singura datorie fiind sub forma de penalizari pentru intarzieri la plata energiei electrice, o alta smenuiala portocalie cu trimitere la “baietii destepti” gen fic’su lu’ Pinalti, sau beneficiar marca frac’su lu’ Basescu? Chiar nu se gaseste ac de cojocul acestor talhari si tradatori care ne-au adus la sapa de lemn si care nu se lasa pana nu ne baga in pamant?
Sper ca acestea sa nu fie intrebari retorice si usoarele urme de institutii ale statului de drept ramase necancerizate de chiombu, in frunte cu Parchetul General sa ia masuri macar de stopare, pana una, alta a acestui jaf la drumu’ mare.