Topologice: Europa Libera nu mai este, caci au ramas 'telectualii de servici!

Ovidiu Simonca, de la Observator cultural, ia un interviu Ralucai Petrulian, fosta angajata a Europei Libere la Munchen.


Se spun acolo si bune si nevrute.  Mme Petrulian este asa cum se autodescire, adica prin a compensa cu atitudinea ce ce nu (vrea sa se) stie...

Cum v-aţi descurcat?Foarte bine. Eram cumva de-a locului. Şi compensam. Ceea ce îmi lipsea în cunoştinţe căutam să suplinesc prin personalitate. În orice caz, am fost acceptată surprinzător de bine de către elevi. După un an, a început însă o perioadă de şomaj în rîndul profesorilor, s-au înăsprit condiţiile de angajare permanentă. Se cerea un nou examen de stat, o nouă diplomă deci, obţinută în Germania.

Mutatis mutandis, cam asa trebuie ca o fi fost si pe la RLE, cei care nu lucrau pentru secul lor compensau prin atitudine, rezultatul era acelasi.  Noi eram in bezna, tinuti si de secul nostru si al lor--cum unii au ramas si acum.

Uite ca aflu si o chestie care-mi arata decalajul constant intre noi si polonezi:

V-aţi ocupat de Polonia. Ce s-a întîmplat acolo, rezistenţa faţă de Legea Marţială, era o surpriză pentru dumneavoastră sau o consecinţă a rezistenţei perpetue faţă de comunism a polonezilor? Legea Marţială nu i-a potolit pe polonezi.Rolul meu la Europa Liberă nu era să fiu surprinsă. Eu urmăream să văd ce se întîmplă, să văd ce fac polonezii şi cum reacţionează. Din zi în zi, am fost într-o crescîndă admiraţie faţă de polonezi. Nu mă puteam împiedica să nu-i compar cu ce se întîmpla la noi sau în alte ţări. Admiram puterea lor de a reacţiona unitar. Aveau circa 500 de publicaţii, care apăreau clandestin. Şi nimeni n-a trădat, şi nimeni n-a dezvăluit locurile unde se scriau şi se publicau acele broşuri împotriva regimului. Mi se părea fabuloasă acea atitudine solidară a oamenilor, de protecţie şi de susţinere. Cred că polonezii, în momente de mare criză, sînt un popor deosebit. Iar noi, cînd nu sîntem în criză, avem mari şanse să ieşim la liman. Talentul românilor înfloreşte, ca să zic aşa, pe timp de pace, dacă e nevoie de vreo confruntare cu regimul (orice tip de regim), clacăm repede. 

Urmeaza acum un pasaj cu de toate:

În vremea lui Ceauşescu, eram gata să ne înfruntăm mai curînd cu vecinul care avea mai mult zahăr sau ulei decît cu Ceauşescu. Ceauşescu a fost un dictator...Ceauşescu a fost un dictator, dar a şi fost lăsat să fie un dictator. Ca să n-ai măsură, ca să poţi face orice, trebuie să fii ajutat, trebuie să fii întîmpinat de un public care este pregătit să te susţină. Nu ajungi dictator fiindcă te-ai hotărît dimineaţa să distrugi o ţară. Ceauşescu a fost ajutat de oameni care, din diverse motive – teamă, arivism, parvenire –, i-au înlesnit drumul spre dictatură, prin slugărnicie. Un om nu se naşte dictator, e făcut. Deci, Ceauşescu a avut oameni care l-au sprijinit, pe de o parte, şi alţi oameni care nu i-au opus rezistenţă, nici cea mai mică, să zicem, în limitele unei elementare demnităţi umane; nu trebuie şi nu putem să fim cu toţii eroi, dar există anumite lucruri care nu se fac, care pot fi refuzate şi fără o delimitare tranşantă de întreaga politică a regimului. Se putea spune: „asta da, asta nu pot“. S-au putut salva în acest fel zone de libertate sub alte regimuri comuniste. Nu intrăm acum în detalii, dar nici Gustav Husak, nici Erich Honecker, nici Janos Kadar n-au fost dictatori de tipul lui Ceauşescu.

Asa este, noi l-am creat pe Ceausescu.  Un cititor, Mihnea Moroianu, raspunde:

Ajunsa in Germania, doamna Petrulian nu s-a mai gandit la Romania, deoarece "nu este o fire nostalgica". Pentru scurt timp profesoara de germana, a cautat sa "suplineasca prin personalitate" (!!) ceea ce-i lipsea in cunostinte. Devenita colboratoare a Europei Libere, a simtit o mare admiratie pentru Polonia - nu in mod absolut ci "in raport cu modul nostru de a reactiona"! (De aceea probabil nici nu se intreaba daca n-ar fi fost mai logic sa fi ramas in Romania, pentru a aplica aici, an Ort und Stelle, modelul polonez de solidaritate si implicare politica anticomunista.) Despre Ceausescu vorbeste ca si cum ar fi fost un fel de dictator sud-american, ajuns la putere prin forte proprii, iar nu beneficiarul unui regim bine rodat si consolidat dupa 18 ani de democratie asa-zis populara. Iar aversiunea
"profesionala" pentru el, combinata cu sentimentul de superioritate fatza de fostii conationali, ii inspira cuvinte de apreciere, "fara a intra acum in detalii" pentru tradatorii Kadar si Husak, ca si pentru paiatza Honecker. Cu astfel de educatori politici, de ce sa ne mai miram ca fostii ascultatori fideli ai Europei Libere, deveniti dupa 1989 politicieni activi, luptatori pentru "Dreptate si Adevar", parlamentari sau ministri au facut o figura atat de bunai in cei peste 20 de ani de democratie renascuta?

Raspund si eu:

Intcomai cum spui, Mihnea.

Cat despre Europa Libera, pe care o ascultam de mai multe ori pe zi, numai de bine. Sa le dea Cel de sus ce au instrumentat ei in sufletele noastre! Daca Mme Petrulian nu-si da seama nici acum de raul facut, s-a nascut in Romania dintr-un accident, n-a inteoles nimic nici atunci, nici acum.

Si raspunsul asta il sacaie pe Mihnea si raspune:

Sunteti cumva un nostalgic al comunismului? Delimitarea de suficientza si platitudinile debitate de un fost colaborator al Europei Libere nu inseamna nicidecum diabolizarea acestui post de radio prin referirea generica la "ce au instrumentat ei in sufletele noastre", "raul facut" si alte asemenea acuzatii gratuite, in spiritul ideologiei de mult apuse.

Raspund eu:

Mihnea, ideologiile nu mor fara sa se renasca. Ideologia e una, modul in care s-a instrumentat in blocul sovietic e alta. Din scrisu-ti, imi dau seama ca trebuie sa astept o dovada mai buna a mintzii tale decat ceea ce denota scurtaturi ale mintii de genul "nostalgic" sau "acuzatii gratuite".
Urmarind EL din anii '70, da-mi voie sa spun ca am ajuns abia in timpul din urma sa-mi dau seama de un lucru foarte important: Erau si ei niste ideologi ce ne puneau o imagine la fel de distorsionata in cap ca aceea a politrucilor de acasa. Cand ai aflat vreodata de la ei cu ce se mananca occidentul? Acum ca Romania s-a 'occidentalizat', cu ce suntem mai grozavi? Eu zic, dimpotriva! Am pierdut si ce am avut, am castigat nelinistea.

Scriu acum pentru cititorii tineri: Mergeti pe internet macar si aflati voi insiva ceea ce noua ne-a fost interzis de catre Secu-PCR, pe de-o parte, de CIA-EL, pe de alta. Pana la urma, luati ce cititi aici cu titlu de inventar si incercati sa coroborati datele de la firul ierbii. Gasiti-va surse de analiza si sinteza, insa nu le credeti pana nu le cercetati si pe acelea. Daca mi-a lipsit ceva pe timpul acela a fost informatia. Voi nu mai aveti scuza asat!

Va doresc tuturor sa ajungeti intelepti in pace! Pentru cei de la EL ramane asa cum am stabilit.

Raspunde Mihnea:

E clar: nu sunteti un nostalgic, ci un supravietuitor al vechiului aparat de propaganda si dezinformare, in cel mai bun caz un fost membru al unei catedre de "socialism stiintific", ramas fara obiectul muncii.

Mesajul adresat "cititorilor tineri" este demn de un lup in piele de oaie.

Faptul ca-mi vorbiti la singular nu creeaza nicio apropiere intre noi: imi arata in schimb de ce erati capabil pe vremea cand aveati painea si cutitul ideologic in mana.

La momentul asta, comentariatul de la Observator cultural inchide taraba.  Ce sa-i raspun lui Mihnea?  Ca el fiind matematician si traducator a mers mult cu mintea, dar nu a ajuns mai departe decat cativa kilometri in jurul blocului?  Ca n-am avut nici pe departe vreo legatura cu regimul trecut care sa ma fi favorizat, ba dimpotriva.  Nu, am sa spun doar ca de 21 de ani am inceput a deschide ochii si am inteles mai mult din ce ni s-a intamplat.  Radio Europa Libera era un cuib de dezinformare.  Cand ne-au spus ei de giumbuslucurile neo-coloniale ale occidentului?  Sau ca Ceausescu a fost creatia si a occidentului, chiar daca nu in aceeasi masura in care am fost noi.  Daca astea-s prea esoterice, hai sa ne gandim la ce ne face occidentul, cel putin din 2007 incoace, daca nu din 1989 incoace.  S-ar putea spune, da dom'le, dar RLE nu mai exista, asa ca ce sa spuna ei acum?  La care raspunsul meu ar fi:  EXACT, RLE nu mai este, caci au ramas 'telectualii de servici!

P.S.  Dl. Mihnea Moroianu nu-i un oarecare, ci profesor de matematica cu doctorat luat la inceput de ani '70.

P.P.S. Copiii Europei nu-s nostalgici dupa comunism; iata-i in actiune civica!  Ma intreb, cine le-o (fi) preda(t) matematica.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste