AM banuiala ca nu-s singurul care-si aminteste de contributiile lui Traian Ungureanu la sectia romana a BBC-ului. Vocea sa era foarte remarcabila si asta mai ales in vacarmul mediatic post-decembrist. Dupa aceea, dintre cei care l-au cunoscut radiofonic, cine nu si-a pus problema plecarii sale de la BBC? In fond, nu erau doua imagini necompatibile: aceea a integritatii BBC-ului si aceea a plecarii jurnalistului Ungureanu?
Ovidiu Simonca, excelentul om de interviuri al Observatorului cultural, l-a condus cu grija, cam multa se pare atunci cand intervieveaza asemenea persoane, pe Traian Ungureanu printre intrebari menite a ne dezvalui o fata mai personala a omului de radio ce a fost Ungureanu. Interviul este prezent in totalitate aici.
Ca in general sunt de acord cu Ungureanu este una, ca domnia sa ia doua pozitii mai putin explicabile m-a facut sa ii dau o replica si aici; aceeasi replica este si la sectiunea de comentarii a articolului insusi.
Iata si cele trei puncte de diferenta:
Dupa sanctionarea in principal a politicii externe a lui Bush in Iraq de catre electoratul american;
Dupa dezvaluirile si luarile de pozitie despre si fata de razboiul din Iraq facute in Marea Britanie,
Cum sa ma iau de ostilitatea (necalificata de catre dl Ungureanu) cu care BBC il trateaza pe presedintele Bush?
Nici nu mai intru in amanunte, considerandu-le personale d-lui Ungureanu, de genul calificativului sau: "in mult asteptatul si extrem de utilul Raport al Comisiei Tismaneanu".
Inainte de a incheia, va recomand sa cititi interviul, foare bun de altfel. Bune si interesant sunt si opiniile d-lui Ungureranu despre Mona Musca, Paleologu, presedintele Basescu si Sorin Antohi. Ce n-am inteles insa la pozitia lui Ungureanu fata de Antohi este reprosul primului facut celui din urma ca n-are doctorat. Cred ca este o neintelegere pe care as fi dorit-o explorata mai pe larg de catre Ovidiu Simonca; altfel riscam sa nu mai putem scrie un rand sau sa scoatem o vorba fara un doctorat.
Ovidiu Simonca, excelentul om de interviuri al Observatorului cultural, l-a condus cu grija, cam multa se pare atunci cand intervieveaza asemenea persoane, pe Traian Ungureanu printre intrebari menite a ne dezvalui o fata mai personala a omului de radio ce a fost Ungureanu. Interviul este prezent in totalitate aici.
Ca in general sunt de acord cu Ungureanu este una, ca domnia sa ia doua pozitii mai putin explicabile m-a facut sa ii dau o replica si aici; aceeasi replica este si la sectiunea de comentarii a articolului insusi.
Iata si cele trei puncte de diferenta:
1) O.S.: -De ce spui ca BBC este o fosta mare companie?Dupa primirea recomandarilor Comisiei Baker-Hamilton de catre presedintele Bush;
T.U.: -Dupa parerea mea este vorba de declinul unei companii care, odinioara, dadea tonul, dadea un exemplu de onestitate si de curaj, de independenta. Or, nu mai sintem in situatia asta. BBC a ajuns – o stiu din interior, o stiu din convietuirea cu acest mediu – sa fie marcat, in general, de un stingism accentuat, de antiamericanism, de o ostilitate cu totul speciala si nefireasca fata de presedintele american Bush, de proarabism.
Dupa sanctionarea in principal a politicii externe a lui Bush in Iraq de catre electoratul american;
Dupa dezvaluirile si luarile de pozitie despre si fata de razboiul din Iraq facute in Marea Britanie,
Cum sa ma iau de ostilitatea (necalificata de catre dl Ungureanu) cu care BBC il trateaza pe presedintele Bush?
2) O.S.: -Rezistenta in munti n-a fost anticomunista?Poate ma insel, insa nu s-au dus romanii in munti SI din cauza ca americanii spuneau ca o sa le vina in ajutor? Da d-le Ungureanu, americanii; dar ma intreb, ce stiti dvs. despre americani sau ce vreti dvs. sa stim noi despre americani? Si, ca sa nu coboram in trivial, hai sa spunem ca americanii sunt un amestec de naivitate, idealism si pragmatism politic anglo-saxon.
T.U.: -Rezistenta in
munti e un capitol eroic si in acelasi timp tragic. De fapt, toata rezistenta
romaneasca este alcatuita dintr-o suita de gesturi eroice si tragice, in
majoritate individuale sau, daca vorbim de grupuri, izolate. in cazul
rezistentei in munti sint de vazut doua lucruri: in primul rind, grupurile fug
in munti in ideea ca acolo, in zone de mare izolare, sint singurele spatii in
care pot continua lupta. Instinctiv, ei stiu ca nu se pot impotrivi in marile
centre urbane, ca acolo nu exista o societate solidara, ca acolo nu e un mediu
propice. in al doilea rind, ajunsi in munti, acei oameni sint invariabil
condamnati, chiar inainte de arestarea lor, pentru ca sint izolati; sprijinul le vine de la familii curajoase de tarani, de la
preoti, care sint, la rindul lor, izolati si izolabili. Rezistenta in
munti e condamnata de la bun inceput. Societatea nu-si urmeaza eroii, nici
atunci si nici mai tirziu.
Nici nu mai intru in amanunte, considerandu-le personale d-lui Ungureanu, de genul calificativului sau: "in mult asteptatul si extrem de utilul Raport al Comisiei Tismaneanu".
Inainte de a incheia, va recomand sa cititi interviul, foare bun de altfel. Bune si interesant sunt si opiniile d-lui Ungureranu despre Mona Musca, Paleologu, presedintele Basescu si Sorin Antohi. Ce n-am inteles insa la pozitia lui Ungureanu fata de Antohi este reprosul primului facut celui din urma ca n-are doctorat. Cred ca este o neintelegere pe care as fi dorit-o explorata mai pe larg de catre Ovidiu Simonca; altfel riscam sa nu mai putem scrie un rand sau sa scoatem o vorba fara un doctorat.
Da click aici ca sa vezi totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu