Uniunea celor multi care au vrut sa fie, dar putini ajunsi, scriitori din Romania

Doina Cornea revine in actualitate cu scrisoarea deschisa adresata presedintelui Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. In acesta scrisoare, d-na Cornea il identifica pe actualul presedinte ca fiind nimeni altul decat personajul "Udrea" din dosarul dansei de la Securitate. Nicolae Prelipceanu a trimis si el o scrisoare deschisa Comitetului Director al Uniunii in care spune:

Stimati colegi,

Va scriu deoarece nu pot sa fiu prezent la aceasta sedinta - maine as fi fost aici. Va scriu ca sa va anunt ca nu mai putem continua - noi sau altii care vor fi alesi - sa conducem Uniunea Scriitorilor in stilul de pana acum:

- in totala netransparenta (ati vazut si semnat vreun proces verbal al "dezbaterilor " noastre?);

- cramponandu-ne de un unic pai, patrimoniul, si ignorand complet, cu incapatanare, formele moderne de supravietuire a unei asociatii (proiecte, aplicatii);

- cu o computerizare putin peste zero (asi mai aminteste cineva de "marea computerizare" din 1998, sustinuta din afara? unde e reteaua despre care se vorbea atunci si unde sunt calculatoarele?); cu o pagina web care straluceste, vorba ceea, prin absenta;

- cu lenea autosuficienta a contabilitatii cu abacul;

- cu presedinte, vicepresedinte, secretari absenteisti;

- cu un presedinte asupra caruia planeaza cea mai grava acuzatie.

Paradoxal, Uniunea Scriitorilor, care s-a opus candva, si in sedintele de Consiliu, politicii lui Ceausescu, are azi cel mai "bland" Consiliu si nici cu Comitetul Director nu mi-e rusine. Daca nu vom accepta ca exista si moduri de tratare a lucrurilor si problemelor pe care temporar nu le intelegem si ca ele ar putea - eventual - salva Uniunea, atunci aceasta e pierduta. Sigur, pentru cativa nu mai conteaza: ei s-au salvat, s-au imbogatit, duca-se!

Intrebari:

- Ce se intampla cu hotelul de pe Str. Bastiliei? Cine sunt, de fapt, proprietarii lui? Dar cu casa de la Constanta, despre care gurile bune spun ca ar avea o valoare mult mai mare decat aceea pe care presedintele si directorul economic ne-au declarat-o? Cu cat se va vinde pe hartie si cu cat in realitate?

- Cate proiecte/aplicatii a prezentat USR undeva, la vreun "Fond pentru cultura", in cei patru ani de la conferinta trecuta?

- Care sunt fisele posturilor celor trei (acum, din nefericire, doi) secretari? Dar fisele de post ale celorlalti angajati ai USR cine le-a vazut/vizat?

- Cat credeti ca o sa ne mai putem tara astfel, de la o "indemnizatie" la alta?

Va propun sa privim lucrurile in fata: va mai trebui sa modificam - si fundamental - statutul USR. De fapt, Nicolae Manolescu prezentase o asemenea idee, dar ea a fost respinsa cu manie, ca si candidatura sa la presedintie; daca ar fi fost invers, am fi fost scutiti de acest marasm, in care ne zbatem astazi.

Va trebui sa recunoastem autonomia filialelor si sa devenim o federatie de asociatii. E drept, asta nu va mai asigura avantaje nici unui "print al Uniunii", dar ar putea, in schimb, oferi o posibilitate moderna de supravietuire unei asociatii altfel fara suplete si transparenta.

Ar fi trebuit sa facem toate acestea mai demult. Culmea este ca indrazneata de altadata Uniune a Scriitorilor din RSR a ramas una dintre cele mai putin re-formate institutii din Romania. Ne-am lasat manipulati de explicatiile-intoxicari despre comploturi externe. Nu, comploturile nu sunt externe. Ele sunt din interior, chiar daca apar imbracate in foita aurita a declaratiilor mincinoase de grija fata de scriitori, in fond doar fata de sine, a celui care le face.

Sa nu ne amagim cu marele festival international de la mare. Acesta a fost o afacere stricta ca de la presedinte (al USR) la presedinte si eventual prim-ministru (ai tarii). Cu bani primiti si dati in schimbul unui inalt patronaj poate oricine face asa ceva. Si, pe deasupra, se mai obtin si niste sinecuri pentru cel care vinde egida Uniunii.

Am enumerat doar cateva dintre relele tratamente aplicate membrilor USR de catre o conducere abila in manipulare. Ele sunt mult mai multe si intr-o zi tot vor iesi la iveala, asa cum a iesit si Udrea de sub costumul lui Uricaru. Apropo, la aceasta problema care ne poate prabusi mai rau decat pierderea patrimoniului v-ati gandit, ati "dezbatut"?

Nicolae PRELIPCEANU (sursa: Ziua, 12 mai 2005, http://www.ziua.net/search.php?year=2005&id=11973)

Uniunea Scriitorilor a fost o institutie prin care sistemul comunist reciproca grija sciitorilor fata de regim si avea grija ca scriitorii si 'scriitorasi' ca sa nu calce in strachini ideologice. Cum facea sistemul asta? Daca erai membru activ al Uniunii, avea pasaport, spatiu locativ in buricul Bucurestiului, case de creatie peste tot in tara si mancare. Daca ai fi calcat in strachini ca scriitor ai fi pierdut toate aceste privilegii si nu mult te-ar mai fi deosebit de cititorul tau. Deci targul pseudo-mefistofelic era cam asa: sistmul dadea membrilor Uniunii o gramada de privilegii materiale, ii impana cu informatori si delatori si, ajutat de masa de zapaciti adulatori care le eram noi cititorii, ii ridica pe un pedestal foarte controlat.

Rolul pe care cititorii, constient sau nu, il dadeau Uniunii pana in 1990 era acela de a oferi o alternativa la scara de valori impusa de sistem. Scriitorul avea panas 'autentic', indiferent de aportul sau la mai binele societatii, tot ce le ceream noi cititorii era sa nu scrie ode vreunui ceausesc. Deci panasul scriitoricesc, credeam noi, ar fi fost obtinut in pofida a nu scrie ode si omagii.

Dupa 1990, Dinescu vine si face harcea-parcea din cele cateva sute de milioane de lei din patrimoniu. Unii zic ca nu fara interes si nu fara nepricepere--dar trebuie ca a fost si multa nepricepere, ca deh, pe langa Sandra Brown mai era si inflatia bat-o vina care sa lucreze la de-pedstalizarea scriitoricimii romanesti.

Asa ca cel care-i azi in fruntea institutiei nu face decat sa ne arate decat de la cat de jos s-a putut pleca si cat de departe s-a putut ajunge.

Oameni buni, povestea este ca Uniunea Scriitorilor nu poate avea viata eterna. In fapt, i-a cam trecut termenul de multisor...