Iata o imagine furtiva a tragicului din viata unui om ca sinteza a tragediei unei tari. Cei care l-au cunoscut, mai ales inainte de 1990, spun fara ezitare ca era un om bun, capabil si cu un simt dezvoltat al marilor probleme. La Timisoara fiind, la inceputul anilor '70, a scris o lunga prefata la Estetica lui Barnutiu. Marele ghinion al nostru (al lui Iliescu si al romanilor, deopotriva) a fost intarzierea de 20 de ani cu care el a venit la putere. Daca ar fi avut si ambitia pe masura dragostei sale pentru putere, cine stie...
Cand acest om va lasa garda jos, memoriile lui vor avea sansa sa fie una din cele mai interesante pagini de istorie romaneasca, la persoana I.
Deocamdata sa-l uitam si sa-l asteptam la mai marile socoteli istorice...
Ion Iliescu intr-o fotografie publicata in Ziua inaintea Congresului Geoana-PSD.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu