pseudo-Conversatie in 2 + 1

Bazata pe un interviu al lui Ovidiu SIMONCA cu Stelian TANASE din Observator Cultural, numarul 11.



...

Dupa alegeri, ati mai primit vreun telefon de la presedintele Basescu, sa se consulte cu dvs.?
Sint sunat din cind in cind de Traian Basescu.

Cind?
Au fost lucruri private care s-au consumat intre noi.

De ce va cauta?
Cind politicienii se lipsesc de experti si de oameni care traiesc in lumea vie, riscul lor este sa se izoleze, sa traiasca intr-o sera. Realitatea devine pentru ei o fictiune. Politicienii prudenti realisti, pragmatici, sint cei care consulta oameni ca mine, care ramin in afara zidurilor. Eu apreciez un politician care te intreaba: uite, am facut chestia asta, sau vreau sa fac astfel, e bine? Acela e un politician pe care il apreciez. E o dovada ca nu s-a anchilozat. Pentru ca nu ma suna doar pe mine, cu siguranta ca ii suna si pe altii, se consulta cu oamenii care au ramas in viata reala.

Pe Octavian Paler l-o fi sunat vreodata? In orice caz, e bine pentru un presedinte sa mai aterizeze pe pamant, din inaltimile rarefiate cotrocene, chiar daca si numai prin intermediari.


...

Cum aratau acei monstri [subiectii din arhivele:la armata, la SRI, la Arhivele nationale, la Externe, in Biblioteca Academiei si Biblioteca Centrala Universitara]?
Traiau la periferia lumii reale. Erau agenti Komintern, erau platiti pe statele de plata. Mare parte a documentelor de corespondenta de la Komintern cu partidele din estul Europei erau probleme de bani. Chitante, fisiere, rapoarte. Toti acei oameni care puteau fi considerati comunisti idealisti erau de fapt agenti straini, platiti de serviicile speciale sovietice si de Komintern. Acest lucru a fost ascuns foarte bine de propaganda comunista. In plus, peste 80% dintre ei erau agenti de Siguranta. Luau bani si de colo si de colo. Cam acesta era mediul despre care am scris.

Deh, romanul etern duplicitar sau jocul la doua capete ca pastisha nationala.

E vreo figura onorabila?
Nu.

Patrascanu?
Nu, nici el. Inainte de a fi privit ca o victima, Patrascanu a fost agent Komintern platit de Komintern. In 1932, a si fost prins cu mita in sac, primind un fond urias de la Komintern. Iar el gestiona si impartea banii. El este conducatorul din umbra al grevei de la Grivita, care isi propunea sa devina o greva generala la CFR. Patrascanu este o figura malefica. El a cazut victima luptelor de putere din interiorul acestor demoni politici. El a fost un intelectual steril, mediocru, a avut motive personale sa intre in miscarea comunista ca un antiburghez. Tatal sau, D.D. Patrascanu, colaborationist cu nemtii in primul razboi mondial, a fost dat afara din invatamint. Patrascanu s-a aflat intre doua focuri: ostracizarea lui si a familiei lui si valul revolutionar bolsevic, care a luat multe minti. Multi si-au facut iluzia ca vine postcapitalismul si crizele capitalismului se vor rezolva prin revolutia bolsevica. E o iluzie enorma. Iar ca ministru al Justitiei Patrascanu a inceput demolarea justitiei democratice. E foarte vinovat.

A cazut victima lui Dej, impuscat in 1954, cu un glonte in ceafa. Dej nu putea convietui cu Patrascanu?
Nu. Amindoi aveau pretentia sa fie sefii partidului. Gheorghiu-Dej venise cel mai tirziu in subterana, in 1932. Patrascanu era agent Komintern, avea popularitate. Dej era un om al resentimentelor, ahtiat de putere, intolerant. El avea imaginea de personaj bonom, moldovean hitru, comod. Se dedubla. Toate resentimentele lui se trezeau cind vedea ca te misti mai bine ca el. Dej te distrugea daca simtea ca esti un rival in cursa lui spre puterea absoluta. Ceilalti erau la fel de ticalosi, insa Dej a fost cel mai priceput in indepartarea rivalilor. Erau la fel de periculosi toti.

Finalul ar fi fost acelasi?
Or Patrascanu il lichida pe Dej, or Dej pe Patrascanu. Stalin a miscat piesele de sah si l-a dat cistigator pe Dej.

Poate ca o sa aflam in timpul vietii noastre si ce l-a avantajat pe Dej prin perspectiva lui Stalin. Sa fie apropierea dintre cei doi? In Jurnalul National, recent se spunea ca Ghita Dej s-ar fi putut trage dintr-o familie de aromani din muntii Pindului, nu este insa clar deoarece Dej era foarte precaut si mai ales cu biografia sa. Altfel, faptul ca nici macar Patrascanu n-a fost asa cum multi si l-au inchipuit (un porumbel picassian), ce s-ar mai putea spune? Speram ca dovada sa fie in dosare (si incurand si in ochii publicului), iar acesta sa nu ajunga inca un exercitiu de de-mitologizare--nu ca n-am avea nevoie de asemenea exercitii, insa la un moment dat ele devin vehicole facile de promovare...

...

Eu pretind ca sint burghez. Sint un individualist, liberal inrait, tolerant. Unii ma acuza de indiferenta – ca nu fac pasiuni, nu personalizez nimic. Nu sint indiferent, dar respectul pentru ce fac si scriu ma obliga sa am respect fata de altii. Vad ca sint mari rivalitati in lumea culturala, care sint pe ranchiune, pe invidie, pe dorinta unui spatiu mai mare de influenta. Eu sint un reactionar burghez, in sensul ca vreau revenirea la spiritul pasoptist. Mie imi place lumea lui Agamita Dandanache, o lume de caraghiosi, dupa termenul lui G.Calinescu. Dar acea lume a modernizat Romania. E generatia cea mai mare din istoria Romaniei. Imaginea lor era de caraghiosi, de filfizoni, cum ii descria Eminescu. Dar Eminescu s-a inselat in toate judecatile lui politice. Aceste personaje caraghioase erau, atentie, mari vizionari – veneau cu pretentiile Occidentului intr-o lume balcanica mineralizata in satele si orasele Romaniei. Ei au modernizat Romania, au inventat burghezia romana.

V-ar fi placut sa traiti la ’48?
Mie nu mi-ar fi placut sa traiesc in perioada comunista. Mi-as fi dorit sa traiesc in alta lume, nu in comunism.

Domnule Tanase, dintr-o perspectiva, sa-i zicem parodica, si comunismul poate fi vazut ca o forta transformatoare aplicata acelorasi care au rezistat si/sau persiflat burghezirea. Din pacate, burghezirea romanilor a fost prea inceata si alandala. Din suplimentul LA&I al Cotidianului de acum cativa ani aflam ca marele (la stat) Vulcanescu se temea de industrializare care ar fi adus cu ea sindicatele si implicit controlul exercitat prin intermediul acestora de evreimea basarabeana. Ce grijulii si bine le-am stiut pe toate noi romanii si ce putin am facut... Iata ce spune Mihai Sora despre Vulcanescu:

Mircea Vulcanescu era un virf de potential. El isi dadea in vileag acest virf de potential numai la cerere. Era toba de carte, se dezvaluia insa numai cind simtea ca cineva avea nevoie de ea. Cind cineva il solicita, descoperea la Mircea Vulcanescu arhitecturi de gind absolut extraordinare. Multe din ele expuse oral, dar ca o catedrala: vibrante. Cred ca Vulcanescu era virful acestei generatii.

Cam incurcate lucrurile daca varful gandirii unei generatii (considerata etalon/de exceptie) se exprima in asemenea termeni despre industrializare. Probabil ca azi ar fi avut ceva de spus impotriva globalizarii...

Ion Iliescu seamana cu vreunul din comunistii descrisi in carte?
Cu toti. E un aparatcik, e scolit la Moscova in perioada stalinismului agonic, cind atmosfera de la Moscova era pur si simplu de teroare. Si Iliescu este un om al subteranei. In epilogul cartii eu am aratat ca lumea subteranei, si cind vine la putere, are acelasi comportament: ei sint in continuu conflict cu societatea romaneasca. Ei n-au avut nici macar o zi legitimitate. Au ramas clandestini la putere, ilegitimi. Poate ca doar ziua impuscarii lui Ceausescu a fost intilnirea la suprafata dintre societatea romaneasca, exasperata, si acesti oameni ai subteranei. Conflictul a fost direct si uciderea lor ritualica a fost iesirea din subterana a unei lumi care, decenii, fusese bagata in subterana, condusa de fapt de niste conspiratori.

Ion Iliescu unde s-ar afla?
El vine din lumea subteranei. A fost tot timpul inauntrul aparatului comunist, a fost instruit la Moscova. In 1989, el a reusit sa preia puterea pentru ca in zona unde se disputa puterea era omul cel mai antrenat politic. Avea exercitiul comisarilor bolsevici, al activistilor comunisti.

Ce inseamna eliminarea lui Ion Iliescu de la conducerea PSD?
Este un complot de culise, asa cum si Iliescu a montat altele. El a cazut victima propriului angrenaj. PSD este inventia lui, el a daltuit-o, el a inventat oamenii din jurul lui, care apoi l-au inghitit. Cei care l-au rasturnat sint copiii lui, e un paricid. Fara Iliescu, PSD este altceva, dar depinde de actualii lideri daca pot ei insisi sa se metamorfozeze, sa faca o tranzitie spre o politica democratica. Vom vedea peste un an, doi, cinci, daca eliminarea lui Iliescu a insemnat si o schimbare a partidului.

Am mai spus-o, din pacate pentru toti romanii si pentru el inclusiv, d-l Iliescu a venit cu 20 de ani prea tarziu la putere. Mare pacat, caci asta ne-a costat pe noi cel putin ultimii 15 ani.

Sinteti membru al Uniunii Scriitorilor?
Da. Eu am fost primit in Uniunea Scriitorilor in 22 decembrie 1989. Aproape zece ani rezistasem cenzurii. Nu acceptasem sa mi se cenzureze cartile si nu publicasem din cauza aceasta. Am debutat in 1982, cu Luxul melancoliei, dupa care doua romane au fost oprite. La sugestia lui Florin Iaru, in seara zilei de 22 decembrie 1989, am fost propus sa fiu membru al Uniunii, pentru ca ma comportasem ca un scriitor demn.

Cum priviti toata povestea cu Uricaru-Udrea, Securitatea si Uniunea Scriitorilor?
Uniunea Scriitorilor nu mai joaca nici un rol. Nici in celelalte tari din estul Europei uniunile nu mai inseamna nimic. Sint institutii inventate de bolsevici pentru a tine la un loc scriitorii, sub acelasi acoperis. Ar putea juca un rol daca s-ar ocupa, in mod real, de situatia materiala a scriitorilor, daca ar apara drepturile de autor ale scriitorilor in relatiile cu editurile, cu toti cei care se folosesc de scriitori. Pentru asta ar trebui si o legislatie diferita, de la timbrul literar pina la drepturile de autor. Si ar trebui ca inauntrul scriitorilor sa fie o refacere a comunitatii scriitoricesti, care sa se bata pentru drepturile ei.

Eu nu cred ca scritorii, care sint niste individualisti prin excelenta, pot sa faca lucrul asta. Sint unii care sint interesati simbolic de functia de presedinte sau de cea de vicepresedinte, dar cred ca jocul e fara miza. In forma in care este acuma, Uniunea Scriitorilor nu mai poate functiona in beneficiul scriitorimii, nu mai poate fi resuscitata. Vor ramine niste cladiri, va ramine generatia pentru care Uniunea a contat si le-a asigurat existenta. Stiu ca Uniunea, in prezent, intretine cu mijloace foarte modeste vreo doua mii de scriitori care sint in mari nevoi, care nu mai produc. Trebuie observat ca ei nu au produs nici inainte. Cei mai multi dintre ei, cu o poezie-doua, deveneau membrii Uniunii sau ai Fondului literar, si nu mai aveau nici o meserie, somau toata viata, erau un fel de amploaiati de lux, care scriau de 23 August, de 7 Noiembrie si de 1 Mai poeziile aferente pentru ca sa-si asigure intretinerea fara sa faca nimic. Scriitorul normal traieste in conditii de piata, in conditiile unei societati deschise. Cei mai multi fac jurnalism sau profesorat. Este o formula solida de supravietuire.

Ceea ce faceti si dvs. Predati Stiinte Politice la Universitatea Bucuresti, aveti rubrici in reviste si ziare.
Scrisul la gazeta te mentine in contact cu lumea reala si nu te lasa sa te izolezi in ifosele tale de scriitor genial. Romanii toti sint geniali, asta-i drama noastra. Nu avem multe carti bune, dar geniali sint toti. Si prietenii, si cunostintele, si criticii, si istoricii literari, si nevestele, si copiii, si vecinii, toti sint geniali. Pe de alta parte, daca faci jurnalism, poti sa te intretii decent ca sa nu fii umilit. Imi aduc aminte ca un diplomat american mi-a spus in 1990: „Imbogatiti-va ca sa nu fiti umiliti. Altfel, veti fi foarte umiliti“.

Ati urmat acel sfat?
Da. Eu n-am vrut sa fiu intr-un ghetou de tip economic, n-am vrut sa fac parte din categoria oamenilor saraci, frustrati, care stau in afara societatii, in afara lumii reale, si asteapta ca Uniunea Scriitorilor sa le vina cu sufertasul cu mincare. Asa ceva este de neacceptat pentru mine. Faptul ca Uniunea Scriitorilor ajuta niste scriitori este un lucru foarte bun, dar s-ar putea inventa o alta institutie de asistenta a intelectualilor in nevoi, s-ar putea mobiliza opinia publica pentru a ajuta un scriitor, un pictor, un muzician, care e bolnav, este batrin sau nu are o familie care sa-l ajute. Aceasta forma de ajutorare nu trebuie sa fie neaparat treaba Uniunii Scriitorilor. Eu vad scriitorul ca pe un palmas, un om foarte solicitat: el munceste la cartile sale, merge apoi la o redactie, se duce apoi la o catedra sau merge la o editura, unde coordoneaza diferite colectii sau editeaza manuscrise.

Da d-le Tanase, va apreciez felul direct in care vorbiti inclusiv despre dvs. insiva! Si americanul acela, daca l-ati mai intalni astazi, ce sfat credeti ca v-ar mai da?

Despre cazul Udrea ce spuneti?
Toti scriitorii care au avut legaturi cu Securitatea trebuie sa se retraga, sa nu participe la functii publice sau sa faca judecati morale. Constiinta fiecaruia ar trebui sa-i indemne sa se retraga. Daca este adevarata dezvaluirea, scriitorii traiesc o drama. Aflam din nou, pentru ca nu am mers niciodata pana la capat, cit de tare erau supravegheati scriitorii, ce infiltrata era lumea scriitoriceasca. Si eu am fost un scriitor supravegheat. Citindu-mi dosarul, a fost halucinant sa vad citi securisti umblau dupa mine. Nu mai spun de informatorii care imi intrau in casa sa ma traga de limba. Dar este si o drama a celor care turnau: dupa 20-30 de ani esti descoperit ca ai turnat, e destinul rasturnat al fiecaruia. Ai facut Pactul cu Diavolul sub pecetea anonimatului, iar acum esti divulgat, desi tu sperai sa nu se afle niciodata.

Va place sa faceti emisiuni de televiziune?
Cind am subiecte bune si oameni interesanti este o mare fericire, te mentine viu. Eu vreau sa ramin in viata reala, cu prietenii mei, nu vreau sa ma izolez. Adesea insa emisiunile sint o tragi-comedie, cind vezi politicieni care mint, mint, mint. Atunci te simti de prisos si ai un sentiment de zadarnicie.

Nu v-a venit niciodata sa-l luati de git pe invitat?
Ba da, imi vine. Dar prefer sa rid, sa-l persiflez, sa ma uit in alta parte.

Dar omul de rand poate ca nu prinde persiflarea si are impresia ca sunteti mano in mano. Liberal, liberal, insa ca intelectual si figura publica, n-aveti si o datorie civica pentru romani--inclusiv acei dintre noi care sunt impermeabili la finetzuri si stil? Ne mai gandim cu toti la asta...

In studio, in emisie, tineti in fata un pahar in care este un lichid colorat in rosu. Ce este in acel pahar?
E un ceai fara zahar. Mi se usuca gitul, si de emotie, ca sint un emotiv, beau doua-trei inghitituri de ceai. Nici nu stiu din ce este facut, dar are un gust bun. Cred ca este de macese sau de fructe de padure.

Aveti fleacuri, enervari si frenezii de jurnalist, cum spuneati cindva?
Le am pe toate. Daca nu ai curiozitate, daca nu te enervezi, daca nu descoperi fleacuri in mari declaratii, atunci nu poti sa scrii, nu poti sa fii la gazeta. Imi plac fleacurile politice, sint un bucurestean cu toate defectele.


S-a schimbat ceva in functionarea serviciilor secrete?
Ne preocupa dosarele noastre de dinainte de ’89, dar pe mine ma preocupa mai mult dosarul meu de dupa ’89. Eu cred ca jurnalistii de virf, politicienii de virf, ofiterii de la virful ierarhiei militare, scriitorii, clerul, toti au continuat sa fie la fel de supravegheati ca si inainte de ’89. Eu cred ca serviciile au continuat supravegherea, au un anumit ascendent in viata politica romaneasca si controleaza multe jocuri. Serviciile speciale sint conectate cu presedintele. Daca Basescu are o treaba cu dvs. ii cere dosarul dvs. lui Fulga sau lui Timofte. Si va avea dosarul tau pe masa, a doua zi: cu tot ce faci, cu cine te intilnesti, ce casa ai, citi copii ai, ce-ai spus la circiuma.

Nu credeti ca mergem prea departe?
Supravegherea nu mai e atit de ampla ca in comunism. Este mult mai selectiva – nu mai au bani. Dar oricum au mai multi bani decit Ministerul Sanatatii sau Ministerul Culturii sau cel al Educatiei la un loc. Noi sintem inca intr-o epoca a dosarelor, nu sintem intr-o societate transparenta. Ideea de societate deschisa este strict simbolica. Dosarele fac legea. Nu-mi fac iluzii ca in 1989 s-a facut o fractura si am intrat intr-o zodie a libertatii in care intelectualul liber scrie ce vrea la gazeta.

De ce am fi in continuare supravegheati?
Cei mai multi componenti ai serviciilor secrete vin din lumea comunista unde supravegherea, delatiunea, dosarul faceau legea. Eu cred ca ascultarea convorbirilor telefonice a continuat.

Va pasa chiar atit de mult daca vi se asculta telefonul? Ce vorbiti pe telefon scrieti si la gazeta.
Este o violare a vietii mele private. Sigur ca sint antrenat sa fiu suprevegheat. Ei au aceasta boala a suspiciunii, a paranoei, a dedublarii, cine te finanteaza, cu cine ai legaturi dintre diplomatii straini, ce declari cind te duci in strainatate, de unde vii, cu cine te-ai intilnit. Adesea, cind vin din strainatate, apare cite unul si ma intreaba ce-am facut, cu cine m-am intilnit. Odata, cind plecam in strainatate, mi s-a intimplat sa apara unul care sa-mi faca un fel de „instructaj“, sa am grija cu ungurii. Asemenea lucruri se intimpla si astazi. Eu cred ca exista un ascendent al serviciilor speciale asupra lui Basescu, asa cum a fost si la Constantinescu si la Iliescu. Pe Constantinescu serviciile secrete l-au ingropat. Si acuma, va dau un exemplu, pentru ca o persoana sa fie numita intr-o functie publica sau la guvern, se cere si avizul serviciilor secrete.

Si dosarul vine imediat, a doua zi.
Bineinteles. Sigur ca e nevoie sa te protejezi. Dar eu presupun ca daca ai un partid serios stii cine e asta, nu mai trebuie sa-ti spuna serviciile speciale. Daca e cu tine in partid de 10-15 ani si a fost deputat, senator, ministru, prefect, primar, nu-si face presedintele sau primul ministru o opinie dupa ce vede dosarul lui. Serviciile speciale au o perspectiva foarte particulara. Eu ca demnitar nu pot fi prizonierul serviciilor speciale, sa-mi fac o opinie dupa dosarul intocmit de ei.

Si in SUA, orice numire intr-o functie publica cu ceva vizibilitate este precedata de un control al dosarelor. Va amintiti de cate ori i-a fost respins fostului presedinte Clinton ministra muncii pentru ca a angajat muncitori la negru? Problema, dupa cum si dvs. o spuneti, este ca prea multe dosare si fapte penale sunt tinute departe de ochiul public. Asta-i una din problemele maxime. Nu de alta, dar din punctul unde toate aceste informatii converg se poate controla toata societatea si asta nu-i de dorit. Pe de-o parte, nici o persoana nu poate fi atat de buna cat toata societatea si pe de alta, nu toti presedintii vor sa iasa din viata publica dupa un prim mandat esuat.