Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

24.5.18

Mihai Șerban




Sterie Ciumetti

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească
„… Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi.
Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. 
După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.”
Uniunea Europeană se prăbușește.
Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.
Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neoliberal.
Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spațiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….
În această conversație îmi asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavolului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.
Interviul relevă o realitate suprimată de mass media și instruiește cititorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.
Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.
Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara. Nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?
Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?
S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate etc.

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.
S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în România pe vremea dictatorului Ceaușescu?
M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?
S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?
M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept Internaționalei Comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs., este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre epoca trecută din perspectiva discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.
S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.
M.S. – Pentru Occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din Estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?
M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.
S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.
M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgan, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate?! Să fim serioși.
S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?
M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită doar prin faptele ei, ci, îndeosebi, prin consecințele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.
S.C. – Trecând peste intervalul respectiv, factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E.: nu credeți că este un lucru pozitiv?
M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că de această creștere profită românii, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau despre demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.
S.C. – Nu considerați consumismul drept un factor de creștere economică?
M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Or, România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului socialist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.
S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?
M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?
S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?
M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.
S.C. – La ce vă referiți?
M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”. La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației, în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.
M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că inclusiv Constituția României a fost modificată, succesiv, pentru a permite jefuirea resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe. Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi străine.
S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?
M.S. – Nu știu dacă să plâng sau să râd la afirmația dvs.! Această chestiune în jurul alegerilor democratice nu mai are nici o legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.
S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?
M.S. – Pasărea mălai visează! Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017 a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud sau Jacques Cheminade au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.
S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?
M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?
M.S. – În cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media formează un zid insurmontabil, deocamdată.
S.C. – În sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?
M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca Centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.
S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?
M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli! Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.
S.C. – Va referiți la partidele de stânga?
M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

S.C. – Din ceea ce spuneți, reiese, dacă nu mă înșel, faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?
M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită Puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în această categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism în stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.
S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?
M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este „democrația reprezentativă“. Adică forma viciată a democrației este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite, care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.
S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că Uniunea Europeană este condusă de ruși?
M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.
S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrează acest lucru. Astfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.
S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?
M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, uniformizate și, apoi, anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Or, capitalul transnațional, insinuat prin bănci și firme transfrontaliere, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs. să trageți propriile concluzii.
S.C. – Bine, dar Uniunea Europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?
M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa au respectat principiile democratice?
S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.
M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca Centrală Europeană, da. Din anii ’90, în epoca lui Bill Clinton, toți președinții Băncii Centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia, aș spune că hazardul nu este un drum cu sens unic.
S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?
M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident. De ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.
S.C. – România este membru N.A.T.O., aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?
M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare și, implicit, de moralitate. Să nu uităm că Occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs. cine este: marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.
S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?
M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Hannah Rabinsohn, recte Ana Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci: ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după Al Doilea Război Mondial.
S.C. – După părerea dvs., grupul Vișegrád este pro-rus?
M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, Ura!, Ura! etc.
S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?
M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformulare ilicită a firescului, o manipulare a realului. Mass media sunt, pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori etatizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit: atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale naționale, orice încercare de ieșire din robie, tot atâta timp ne vom afla la ani-lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, românească, antiimperialistă.

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?
M.S. – Să nu facem amalgam: musulmanii despre care vorbiți au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.
S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că comiteți și dvs. un amalgam, numindu-i pe toți musulmanii teroriști?
M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest silogism?
S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?
M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, propagandă pro-sodomistă etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nici o diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o legislație criminală, ucigașă care pune în genunchi o națiune.

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food-urile?!
M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută dintre oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45 la sută dintre adulți și 25 la sută dintre copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și, totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.
S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?
M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire“ și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire“ nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și, mai pe larg, Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul iudeo-stalinist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?
M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai puțin tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?
S.C. – La ce vă referiți?
M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.
S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia: este și România o țară în proces de înlocuire?
M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un doar un concept, ci și un plan politic și, în consecință, a devenit o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și, într-o măsură mai mică, pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.
S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?
M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți sunt, de fapt, ’telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii, în marea lor majoritate, dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care ’telectualii încearcă să-l distrugă.

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?
M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți într-un anumit interval de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e abil, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?
M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ceea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.
S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?
M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa Răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor – „de pradă“, cum l-a definit Nicolae Iorga –, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că Vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid acceptat, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789 nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. În definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?
M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.
S.C. – E de bine, e de rău?
M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem „Prezent“!
S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?
M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura!, Ura! etc. Între timp, occidentalii sunt tot mai colorați.
S.C. – Scapă cine poate?
M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.
S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?
M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi uniformizate, metisate, omogenitatea o să devină noua normă, o subrasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare de tip horror movies devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?
M.S. – România trebuie să se integreze cât mai repede în grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și N.A.T.O., și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova etc.
S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?
M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și a brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, ne dăm seama că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în această configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.
S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și N.A.T.O. ar pune în pericol siguranța României?
M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al Doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în cvasitotalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine qua non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este Cutia Pandorei, restul e literatură mass media.
S.C. – Plecând de la această constatare și dacă România ar ieși din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?
M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul, dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICS, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.
S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?
M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece și, dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ong-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?
M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provine.
S.C. – După părerea dvs., care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?
M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.
S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente. Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denunțând globalismul neoliberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și, bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. În definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.
S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?
M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică este un intelectual ratat.
S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?
M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.
S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere, am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit „cutiile negre“ ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.
S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?
M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazare – jidan el însuși, dar onest! – din care citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit“.
S.C. – Bine, dar care este poziția dvs.?
M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite cetățenii, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de civilizația iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare ar ezita cineva să-i numească români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.
-----------------------------
Comentarii pe alese

  1. Vai de capul nostru! Vă dați seama ce zice omul ăsta?
    În câteva fraze a măturat toată mizeria adunată în aproape 30 de ani de minciună și întuneric. Asta nu e gândire, e tsunami intelectual și patriotism desăvârșit revărsat peste diavoli. Cu asemenea intelectuali, “O să bată soarele și pe strada noastră”. Mulțumim domnule Sterie Ciumetti pentru acest mega interviu. Aveți fani la Constanța!
     
     
  2. D-ul jurnalist a dat dovadă de inteligență și strategie.
    Poate că la început a încercat să ducă discuția într-o zonă “acceptabilă” însă și-a revenit repede, curentul a fost prea puternic! Jurnalistul nu a încercat să-l împiedice pe d-ul Șerban să spună ce gândește, asta înseamnă că știe ce este un interviu și oricum nu ar fi fost posibil. Întrebările au fost excelente. Domnul Șerban are o viziune și o forță de sinteză uimitoare, nici un “telectual” nu ar fi reușit să-l inducă în eroare pentru că, pe lângă curajul și “sănătatea” cu care gândește, își iubește țara și adevăr grăiește! Felicitări, un mare moment de jurnalism, LIBER!
     
     
  3. Democrație directă cu un grup de reprezentanți este o teză nu tocmai de profunzime, domnul Șerban a formulat-o gândind singur în biroul său și fără a avea experiența implicării practice în realitățile sociale. ELVEȚIA nu este un model tocmai potrivit pentru o DEMOCRAȚIE FUNCȚIONALĂ.
    Mai aproape de adevăr se poate exemplifica San Marino despre care aproape nimeni nu știe nimic. Locuitorii acestui minuscul stat – prima republică înființată cu 800 de ani în urmă și care nu face tapaj că este democrat – și-au asigurat traiul liniștit într-un loc protejat natural, dar și bine organizat asupra invaziei tâlharilor. Au câștigat în lupta cu armata papalității (a lui Borgia) care intenționa să-i catolicizeze. Au propria spiritualitate -ancestrală – și trăiesc în bună conviețuire.
    Despre Democrație, ca să funcționeze nedeturnată – ca la toate tentativele din istorie, începând cu aceea gândită de Pitagora – introducerea unor elemente de bază în Constituție este STRICT OBLIGATORIE cu scopul de a fi protejată de atacurile rău intenționate ale nemernicilor.
    Mișcarea pentru Constituția României s-a înființat în luna februarie 2013 și a promovat un proiect de Constituție a Cetățenilor, Proiect încă perfectibil și la care lucrează peste 500 de români din toate profesiile și categoriile. Au fost înființate deja 7 Comitete de Inițiativă și prin domnul dr. Constantin Cojocaru s-au făcut demersurile legale prin publicarea în Monitorul Oficial în sensul de a fi convocat -legal- referendumul. În anul 2014 fost și tipărită cartea Constituția Cetățenilor explicată pe înțelesul tuturor, era după al doilea Comitet de Inițiativă. Deci, acțiunea este publică și foarte bine cenzurată de sistemul mediatic și cu alte piedici/arme ale teroriștilor autori ai loviturii de stat decembriste. Tel.: 0744 435 445.

    • Elveția nu este un model potrivit pentru o democrație funcțională??? Democrația directă nu este funcțională??? Eu cred că confundați democrația ateniană și democrația directă care este cel mai sigur model de funcționare. Poporul este suveran, el decide, punct. Cine nu înțelege asta, muncește degeaba! Adevărul e că d-ul Șerban a dat de pământ cu toate manipulările și a făcut-o cu eleganță, rațiune și curajul celor înzestrați.

    • 1. Excelent material!
      2. Islanda are o democrație de un mileniu, nu de opt secole ca San Marino. Și civismul cetățenilor ei, care au alungat bancile și corporațiile transsfrontaliere acum cîțiva ani este un exemplu mai bun de democrație funcțională. DAr, e-adevărat, nici despre revoluția pașnică din Islanda nu a scris persa mercenară de la noi. Evenimentul a fot vehiculat tot prin rețelele de socializare.
       
       
  4. Sincere felicitari, d-le Serban!. Cu oameni ca dv. mai putem avea o speranta ca acest popor nu va pieri sub loviturile nemiloase ale Ocultei Mondiale.
    Continuati sa faceti cunoscute aceste idei patrunse de cel mai pur patriotism, astfel vom stii ca nu suntem in totalitate pierduri.
     
     
  5. Am citit și recitit de câteva ori acest interviu; deși pe alocuri mi se pare un pic exaltat și nerealist, este un material excelent, de referință; o singură umbră îi găsesc; este nedrept ceea ce spune despre Dan Puric. Cu o astfel de atitudine niciodată nu se va putea închega o mișcare naționalistă în România. Așa cum a spus cititorul Tache Catanu trebuie ‘să ne coalizăm, să răzbim peste diferențele fiecăruia’.
    Avem nevoie de fiecare român bine intenționat și Dan Puric este unul dintre ei.
    1. Sunt multe căi prin care mesajul naționalist poate fi transmis. Dan Puric o face cum știe el cel mai bine, ajutat de talentul său actoricesc. În limbaj de marketing aș spune că a găsit o nișă, ceva ce lipsea românilor, și de aici succesul de care se bucură. Reușește să atragă în special tinerii. Sălile lui de conferință sunt arhipline. Într-o țară unde cititul literaturii universale a căzut în desuetudine, nu este nici o rușine să citezi pe alții mai ales dacă ei sunt mari nume. Nu uit că Dan Puric a străbătut întreaga țară cu conferințele lui, a mers până în cele mai umile colțuri. La televiziunile sistemului este invitat pentru că le crește audiența; în plus, ca invitat, este o cale excelentă de a transmite mesajul pe scară largă; nu văd de ce ar refuza. Prin el am aflat prima dată de Florin Colceag, Mircea Tudor, Pavel Chirilă, Călin Georgescu dar și de marile nume ale generației interbelice, detalii din rezistența anticomunistă, despre martirii închisorilor. Am învățat multe de la el și mi-a dat multe lucruri asupra cărora să reflectez. Dacă fiecare dintre noi și-ar pune la lucru, pentru binele comun, competențele personale, adică ce știe el să facă cel mai bine, alta ar fi situația.
    2. După atâția ani i se pune pe tapet iar și iar că a fost recrutat de Securitate la vârsta de 17 ani; este RIDICOL.
    3. Cum trebuie să fie în viziunea lui Mihai Stoian un “naționalist român adevărat”?
    4. În legătură cu centrul cultural ecumenic de la Aiud nu trebuie să uităm două lucruri: (1) în închisorile comuniste au murit nu numai ortodocși și, (2) la urma urmei Dan Puric a străbătut țara în lung și-n lat și a donat nu puțini bani strânși din conferințele și vânzarea cărților lui pentru acest centru. Numai acest ultim aspect și îi face onoare.
     
     
  6. Sterian David Bruckman Shekelsteinberg
    Aveți deplină dreptate, Dan Puric prin Rotary este un exemplu de român cu bune intenții pe care ar trebui să îl susținem în drumul său cutreierând țara.
    Având în vedere latura antisemitistă a ortodoxiei, un centru ecumenic este de preferat unuia ortodox, noi trebuie să ne identificăm cu discursul sensibil al unui naționalist care se delimitează de formele de rasism, xenofobie și extremism.
    Francmasoneria oricum a ajutat mult națiunea românească în modernism, așa că putem să dormim liniștiți știind că ne veghează în continuare.
     
     
  7. Stimati comentatori, articol excelent de realist,dar nici unul dintre dumneavoastra nu a pomenit,macar un nume,cine sunt cei care s-au facut vinovati de distrugerea Romaniei! Ar fi trebuit sa fie amintiti personajele cheie care au vandut tara pe daiboji,Ei sunt cu banii si averile si poporul roman cu suferintele. Dar pana cand sa-i suportam,induferent din ce tara sunt vineticii. De ce nu ati amintit de cel care a spus ca Romania este un morman de fiare vechi?In concluzie ne trebuie oameni verticali,curajosi si puternici sa punem ordine in tara si sa o luam de la capat,adica din 1989! Trebuie cercetati si condamnati toti cei care au fost la conducerea tarii din 1989 si npna in prezent,sa le fie confiscate averile si sa-si piarda toate drepturile civile si politice pentru totdeauna!!! Gasesc de cuviinta ca un acad. Ioan Aurel Pop ar fi cel mai nimerit pentru Presedintia Romaniei,un guvern condus de oameni care au condus la vremea domniilor lor institutii,societati comerciale mari,care stiu ce inseamna truda, transp[iratia si pretuirea banului muncit!
     
     
  8. Dragă Adria, e foarte trist dacă Dan Puric a devenit sursa ta de documentare. Chiar n-ai văzut că spune numai ceea ce i se dă voie să spună, iar ceea ce spune maschează cu abilitate mai multe îndemnuri de a trimite Neamul Românesc (să dăinuie) în eternitate. Pentru tine ca și pentru cei care gândesc ca tine e trist, este foarte trist, că nu v-a revoltat extrapolarea, pe care și-a permis-o Dan Puric la pagina 129 (primele rânduri de sus) din cărțulia sa CINE SUNTEM, unde spune foarte clar: „Eu pot să privesc Europa, Statele Unite, lumea, și să zic așa: vreau să mor creștin, lovește. Acesta este testamentul poporului român și aceasta este condiția dăinuirii lui”. Omul ca individ este muritor și are dreptul la testament, neamul în schimb este nemuritor și n-are nevoie de testament. Chiar nu știi că neamurile pier doar atunci când acceptă sinuciderea, iar domnul Dan Puric asta vrea să ne învețe prin asemenea aluzii și extrapolări susținute de prea multul său defetism.
    Una este să lupți în numele și pentru victoria credinței tale și cu totul altceva este să mori ca un copil, ca un miel cerând lovitura. În cărțulia sa, care nu spune nimic despre CINE SUNTEM cu adevărat, dar făcând abuz de mângâietorul cuvânt TAINĂ, mai sunt strecurate alte aluzii la îndemnul de a învăța să mori, cum sunt și cele două de la pagina 38 sau cea de la pagina 151. În loc să ne spună că sub acest semn vei învinge (cum trebuia spus în capitolul Trei priviri) ne spune că sub acest semn să mori, cerând în mod sinucigaș: LOVEȘTE.
    După aceeași rețetă au fost scrise și celelalte cărțulii ale sale pline de cuvinte bombastice (Eu mi-am înțeles menirea astfel: să mătur poteca spre Biserică), așa încât domnul Mihai Șerban are deplină dreptate atunci când arată că rolul lui Dan Puric este să ducă românismul și ortodoxismul în derizoriu.
    Da, Dan Puric are foarte mult talent, dar treceți de la încântătoarea formă a expunerii la conținutul plin de capcane („șopârle”) care contaminează și alterează voința și dârzenia de a fi „pământ roditor de bine, popor solidar si făcător de pace.” cum a spus Papa Ioan Paul al II-lea în iunie 1999.
     
     
  9. Constantin FENIC
    În lumea conspiraționismului modern se vântură majoritar personaje mediocre ȋmpreună cu teoriile lor hilare: extratereştrii aflați printre noi, originea dacă a omenirii, poli energetici benefici ori malefici, neo-spiritisme. Prin maniera facilă de asimilare, aceste producții, de regulă cu origine orală, câştigă uşor adepți din mediul educat precar. În zilele noastre chiar mai uşor, prin intermediul comunicării online. Consider ȋnsă periculoasă implicarea ȋn asemenea cugetări a oamenilor inteligenți, presupun din dorința de epatare, dacă n-au şi alte interese. Să nu uităm că sofiştii, precursori ai filozofiei clasice greceşti, erau vârfuri ale inteligenței umane. Un asemenea exemplar, ținând ȋn mână o cioară, putea convige auditoriul că priveşte un vultur! Iar auditoriul participant la asemenea demosnstrații era cu precădere inteligent. Consider suficient să mi se demonstreze că o dictatură este preferabilă democrației, că Ceauşescu a fost un geniu cu 3 clase primare, un vizionar ȋn domeniile socio-economico-financiare şi că Franco a omorât mii de oameni spre a le face bine, pentru a mă convinge că am de-a face cu un sofist, oricât de inteligent şi erudit ar fi el. Iar sofistul modern ȋşi iubeşte producțiile, de ajunge chiar să le creadă, când nu urmăreşte ale alea! Mărturisesc că mi-a ajuns doar această primă parte a interviului ca să nu mai pierd timpul cu restul.
     
     
    • Dacă este adevărat și nu ați continuat să citiți excelentul interviu, ceva îmi spune că mințiți, ați înțelege că nu aveți a face cu un “sofist” ci, dimpotrivă, cu un intelectual realist, foarte logic, inteligent și iubitor de țară. Faptul că induceți subversiv sau nu ideea conspiraționismului și a extratereștrilor, vă descalifică din start. Interviul este mult prea serios și chiar dramatic de bine expus. Suferința și colonizarea României nu este o iluzie, ci o realitate dureroasă pe care numai un cretin nu o poate distinge.
       
       
      • Constantin FENIC
        V-au lăsat nervii şi asta este o slăbiciune. Fiind o făptură educată, deduc asta din calitatea verbală a textului, invectivele sunt o dovadă a lipsei de control. M-ar fi interesat doar dacă sunteți o admiratoare a epocii Ceauşescu sau un adept al dictaturii. Apoi, eliminând această introducere a interviului, am putea discuta şi restul. Pentru dumneavoastră, promit să fac efortul de a-l parcurge! O ultimă remarcă: oare nu este suspect că am fost singura țară socialistă condusă de o calfă de cizmar, singura țară postcomunistă jăcmănită de propriii conducători şi singura țară din Uniunea Europeană pe cale de a fi transformată ȋn colonie?
         
         
        • Domunule C. Fenic, eu nu v-am făcut cretin pe dvs. nu mi-aș permite, nu vă cunosc. M-am referit la o stare generală de percepție a maselor. Legat de preferințele mele politice, înțelegând că faceți referire la terminologiile care, culmea, au fost impuse tocmai de către cei care ne-au asasinat și furat țara, inițiând acest “interzis” intelectual pentru a anihila din fașă orice dialog constructiv în jurul tragediei românești, am să vă răspund folosind afirmația d-lui Șerban: “Dacă numiți asta o dictatură (făcând referire la epoca ceaușistă), vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui” – și nu cred că face referire la comunism… “Cizmarul” despre care vorbiți cu atâta ură, a clădit țara care ne-a fost furată în ’89. Odată cu “cizmarul”, pedeapsa aplicată pentru că, timp de o perioadă, am scăpat de sub controlul capitalismului transnațional (ptin filiala pseudo-comunistă),
          s-a extins celor 1200 de victime directe, continuând prin distrugerea integrală a structurilor de independență economică!
          Că ne place sau nu să admitem acest lucru, pe vremea “cizmarului”, România nu a fost o colonie! Nu este deloc straniu că suntem: “Jecmaniți de propriii conducători şi singura țară din Uniunea Europeană pe cale de a fi transformată ȋn colonie?” In primul rând, România nu este pe cale să devină o colonie, ci este o colonie! Nu conducătorii ne-au jecmănit, ei doar au pregătit terenul și legislația necesară să ne jupoaie mafia transnațională, fiind în cel mai bun caz, fideli celor care i-au pus în funcție, impropriu spus, trădători… Însa trebui să știți un lucru, colonia română nu este decât o extensie a gulagului post-capitalist care, contrar minciunilor mass media, a desfăcut și devorat inclusiv Occidentul, transformându-l într-un spațiu dedicat șomajului de masă, imigraționismului islamist, tensiunilor sociale și precarității tot mai accentuată a economiei. U.E. este o colonie, iar statele membre sunt colonizate!
          Ar mai fi multe de spus, însă interviul de mai sus este complet în acest sens. Numai bine!
          P.S. la “retro-revoluția” din ’89 aveam 14 ani, sunt prof. univ. predau științele economice în Germania și, sincer, nu cred că sunt un agent al Kremlinului.
           
           
  10. Vasile Zarnescu
    Doamnă Viorica Dinu,
    Puteți să-l caracterizați pe Constantin Fenic ca cretin, dar, oricum, ați greși, deoarece nu este cretin, ci e mai mult decît atît: este un „idiot util” – cum zicea Lenin –, util altora și dăunător nouă. Pentru că este un sofist – e-adevărat, de cea mai proastă speță – și o dovadă este chiar afirmația sa cum că „sofiştii, precursori ai filozofiei clasice greceşti, erau vârfuri ale inteligenței umane” (sic). Da de unde! Sofiștii nu au fost precursori, ci contemporani marilor filozofi clasici greci și nu erau „vîrfuri”, ci erau la marginea filozofiei. Ca dovadă că au fost blamați în toată istoria filozofiei pe îndemnul „Nu faceți ca ei!”
    Un alt clișeu folosit de acest individ grețos, luat din panoplia denigratorilor României, este că Nicolae Ceaușescu „a fost o calfă de cizmar“. A fost, desigur, cînd avea vreo 14-15 ani, dar nu atunci a fost și președintele României, ci la maturitate. Între timp, studiase la Academia „M. Frunze”, din U.R.S.S., absolvise A.S.E.-ul – adică își desăvîrșise studiile. Cu ce a fost mai bun jidanul mascat Petre Roman, care era inginer hidrolog, asistent universitar la Politehnică, cu doctorat la Toulouse, cînd a fost aburcat premier de ticălosul Silviu Brucan?! Ceaușescu a construit o țară – cea mai puternică din Sud-Estul Europei –, iar Petre Roman a început să o distrugă! Or, să afirmi, cu suficiență, în 2018, că Ceaușescu „a fost o calfă de cizmar care a condus România” nu înseamnă cretinism, ci ceva mult mai grav: dezinformare crasă, care constituie faptă penală. Sofiștii din vremea lui Aristotel se numesc acum tot demagogi, ca pe vremea lui Solon, Pericle, Socrate, Platon ș.a.
    Apoi, C. Fenic se face că uită că și Rusia, țară tot „postcomunistă” – deși se numise U.R.S.S., adică socialistă, nu „comunistă” –, a fost ruinată de clica jidanului Boris Elțîn!
    În sfîrșit, „invectivele nu sunt o dovadă a lipsei de control”, cum crede acest moftangiu, ci o armă de contracarare a insanităților debitate de unii ca el. Dacă unul ca el te lovește și îți scoate un dinte, trebuie să-i scoți lui toată dantura! Faptul că pe Ceaușescu îl califică, incontinent, ca „cizmar” nu este tot o invectivă?! Mihail Gorbaciov a fost în tinerețe tractorist, dar asta nu l-a împiedicat să învețe și să ajungă la conducerea U.R.S.S.! Karl Marx a fost, toată viața lui, un parazit: nu a muncit niciodată și a fost întreținut de rude și, apoi, de Friederich Engels. Dar asta nu l-a împiedicat să studieze toată viața și să ajungă să împartă – cel puțin pentru opt decenii – lumea în două: în Capitalism și Socialism!
    Un alt propagandist jidan este cel cu nume lung, Sterian David etc. Acesta aberează astfel: „Având în vedere latura antisemitistă a ortodoxiei, un centru ecumenic este de preferat unuia ortodox”! Faptul că nu știe limba română este dezvăluit de sintagma „latura antisemitistă a ortodoxiei”. Ce e aia „antisemitistă”?! Poate a vrut să zică „antisemită”. Apoi, din premise, Ortodoxia, care se bazează pe Creștinism – adică pe învățătura lui Iisus Hristos –, este, firește, eminamente antisemită: nu iudeii l-au ucis pe Hristos?! Cum mai pot pretinde jidanii așkenazi că ar fi un „popor ales” de Dumnezeu, cînd respectivul „popor ales” Îl ucide pe Fiul lui Dumnezeu?! Și ce să facem cu acest impostor „popor ales”? Să îl mai tolerăm?! L-am tolerat 2000 de ani și, acum, iată!, reprezentanții lui, Alexandru Florian, Radu Ioanid, Michael Shafir, își fac nevoile în capul nostru – cum zice H.-R. Patapievici –, și au devenit intoleranți cu noi: ne impun altă istorie, ne impun demolarea valorilor noastre morale, științifice, spirituale; ba, mai mult, fac în România legi antiromânești! Nu mai putem fi toleranți cu ei, ci trebuie să îi răstignim așa cum au făcut ei cu Iisus Hristos! Adică, în virtutea proverbului românesc „Cui pe cui se scoate!”, trebuie să aplicăm legea talionului, specifică iudeilor!
    Cît despre restul frazei ambuscatului, „noi trebuie să ne identificăm cu discursul sensibil al unui naționalist care se delimitează de formele de rasism, xenofobie și extremism”, în primul rînd să citească studiul de aici, http://www.certitudinea.ro/de-la-lume-adunate/view/cuvantul-xenofobie-trebuie-scos-din-uz, și, apoi, să știe că, după două milenii de toleranță religioasă, poporul român trebuie să apeleze, în aceste zile nefaste, la legitima apărare contra invaziei jidanilor și nu să alimenteze instrumentele „ecumenismului”. Teoria ecumenismului a fost lansată de Vatican la începutul secolului XX, pentru a-și impune supremația: adică să ne unim sub dominația papei de la Roma, care, cică, ar fi „infailibil” – deci e o teorie subversivă. Dimpotrivă: noi trebuie să dezvoltăm un naționalism militant, intolerant cu intoleranții, cum sunt jidanii, un naționalism care să apere valorile naționale românești, agresate de ecumenism, de New Age, de satanism – o formă de diseminare a acestuia fiind inclusiv propaganda LGBT –, iar Ortodoxia se află printre aceste valori naționale fundamentale, care definesc națiunea română!



Google
 

Postări populare