Data fiind istoria plina de "semnalizez la stanga si o iau la dreapta" a romanilor de la formarea statului te poti intreba care va fi fost cea mai scumpa minciuna din istoria noastra.
Probabil ca recenta "spalare pe maini" a lui Patriciu de Rompetrol este candidata la varf. Intr-adevar, dl. Patriciu tot se declara de 17 ani campionul concurentei, liberalismului, capitalismului, privatizarii. Toate astea au fost vorbe goale cu scopul acumularii de capital politic, pe care dupa aceea l-a crescut vicios intr-un ciclu incluzand capitalul financiar. Adica mana politica o spala pe aceea din afaceri, mana din afaceri o spala pe aceea politica si uite asa s-a dus Rompetrolul.
Doua aspecte sunt problematice pentru practica de afaceri romaneasca si siguranta nationala, respectiv.
Din punct de vedere al afacerilor in Romania este interesant de observat traiectoria scoaterii Rompetrolului din mainile noastre: privatizarea facuta pe sponci, listarea la burse europene (ca deh, suntem in UE) si vanzarea catre un stat ce a completat tranzita de la stalinism la familia Nazarbaiev.
De altfel, multi din capitalistii post-ceausisti au contribuit la aceasta schema, Patriciu numai ca i-a intrecut. Cum numim asta, ineptitudine sau alba-neagra la casele cele mai mari de pe bulevard?
Din punct de vedere al sigurantei nationale, tranzactia dlui Patriciu este problematica prin faptul ca incredinteaza siguranta energetica nationala unui stat aiurea si de aiurea. Ma intreb, ce face primul marinar al tarii, a atipit la timona? Tacerea aceasta a autoritatilor romane poate fi datorata nepregatirii sau pregatirii. In caz ca e nepregatire, e de inteles, ca doar "noi politicienii" cu spor muncim la imagine. In caz ca autoritatile au fost "pregatite" care-i miza si care-i jocul?
Pentru observatorul atent al evolutiei sectorului economic din Romania (n-am scris "economiei romanesti" intentionat pentru ca e din ce in ce mai greu de definit asa ceva), actul dlui Patriciu nu face decat sa duca la nivel si mai jos o practica ce include vanzarea: Romtelecom la statul grec, otelariilor din Galati protejatului indian al lui Tony Blair, a bancilor romanesti, a ... .
Da click aici ca sa vezi totul!
6 comentarii:
E suficient sa citesti despre planurile EU de interzicere a accesului Rusiei la "punctele" nevralgice din sistemul energetic european ca sa intzelegi ca lui Patriciu i s-a ordonat sa vanda repede Kazahstanului ca macar calul troian sa fie gasit "inauntru" cand se vor adopta masurile de protectzie amintite.
Dupa monopolul rusesc al aluminiului urmeaza nationalizarea rafinariilor cazaco-danubiano-pontice. Calul troian rusesc vine in galop pe troienele kîzîlkume de famiglie nazarbaieva. Cu ce se vor alege românii din afacerea asta? Cu gaz. Numai gaz. Mai bine zis, cu gazul de pe toba. Deocamdata.
In 2020, rolul României va fi cel de indrumare a statelor UE in completarea formularului de cerere de intrare in nou-infiintatul CAER, filiala cis-uralica. Maestre Patric, esti un vizionar!
Mircea Popa, 65 de ani, disident promoscovit inainte de 1989, cand a si cerut azil politic in URSS, este astazi unul dintre putinii romani priviti cu bunavointa la Kremlin. In perioada 1975-1982 a editat revista Orizont a Ambasadei Cehiei la Bucuresti, a fost apoi director de cinematograf si corespondent ad-hoc al agentiei ruse Novosti in perioada evenimentelor din decembrie, motiv pentru care a fost arestat sub acuzatia de transmitere de informatii catre puteri straine. In prima perioada a anilor ‘90 a lucrat alaturi de Miron Mitrea la consolidarea Confederatiei sindicale Fratia, iar dupa revenirea PSD la putere in 2001 a devenit consilierul lui Cozmin Gusa. Intre 2001 si 2003 a editat revista "Noua Rusie", iar din 2003 coordoneaza Agentia "Rusia la zi", un site care si-a suspendat recent activitatea.
» Site-ul "Rusia la zi" pe care l-ati coordonat pana recent si-a suspendat acivitatea sau s-a inchis? De ce?
— si-a suspendat activitatea. Eu am infiintat acest site impreuna cu Sorin Rosca Stanescu, iar in iunie 2004 cineva a cumparat de la noi 60 la suta din actiuni, astfel incat am putut demara o activitate cotidiana, fiindca pana atunci functionam in regim saptamanal.
» Cine este investitorul?
— O firma din Insulele Virgine.
» Cine este reprezentantul acestei firme? E cunoscut in mediul public autohton?
— Nu vreau sa-i dau numele, fiindca nu vreau sa creez o situatie-limita, desi acest om ar merita sa fie pomenit.
» E implicat in viata politica?
— Intr-un fel. In orice caz, site-ul a reusit sa penetreze presa romaneasca, iar per total am putut observa ca mass-media au inceput sa aiba mai multe informatii despre Rusia. Am inceput sa avem tot mai multe abonamente, chiar pentru institutii publice: Ministerul Industriei, Guvernul, SRI, Rompres.
» De ce nu incercati sa gasiti finantari pentru site-ul "Rusia la zi" de la Moscova?
— Poate parea paradoxal, dar Rusia nu este interesata sa fie privita cu atentie din afara si acest site nu a fost tocmai salutat la Moscova.
» De ce?
— Pentru ca Rusia vrea sa spuna despre ea ce vrea ea.
» Site-ul era destul de prietenos cu puterea de la Moscova, apareau acolo foarte putine articole critice la adresa lui Putin, iar selectia era bine facuta in acest sens.
— E adevarat. Noi nu am vrut sa facem nici apologia Rusiei, dar nici sa avem o atitudine negativa, de altfel nu am primit niciodata o oferta de sprijin din partea Kremlinului. In schimb, cel care a inchis "Rusia la zi" a crezut ca-i face o placere lui Traian Basescu. In realitate a facut rau mediei romanesti.
» Cel care detine 60 la suta din "Rusia la zi" si care a inchis site-ul are deci influenta in politica.
— Da. Aceasta inchidere apare pe fondul atitudinii negative fata de Rusia a Guvernului si Presedintiei. Inchiderea site-ului a fost un act nervos si brutal.
» De fapt cat costa intretinerea acestui site?
— 7.000 de euro pe luna.
» E o suma destul de mica si ar putea fi furnizata de investitorii rusi din Romania.
— Daca as accepta bani de la Moscova sau de la oamenii de afaceri veniti de acolo, s-ar confirma zvonul ca as fi platit de rusi si atunci site-ul nu ar mai avea destula credibilitate.
» De ce nu-l finantati din propriile afaceri? Se spune ca detineti firme in domeniul energiei, cum e Energi Co, dar si alte companii in care sunt implicati afaceristi importanti precum Sorin Ovidiu Vantu.
— Eu nu sunt atat de bogat, am doar o editura, restul sunt speculatii.
» Dar militati pentru aducerea investitorilor rusi in Romania.
— In 2002, la Summitul ruso-american de la Roma, cei doi mari actori au impartit din nou Romania: SUA si-a luat 70 la suta din importanta geostrategica si Rusiei i s-au rezervat 70 la suta din importanta economica, iar lucrurile evolueaza potrivit acestei intelegeri despre care nimeni nu scoate o vorba.
» Din perspectiva unui filorus ca dvs. aceasta intelegere ar putea parea buna, dar din perspectiva intaririi democratiei autohtone lucrurile ar putea parea alarmante.
— Aceasta intelegere ar fi trebuit sa fie buna pentru Romania fiindca i-ar deschide pietele estice.
» Aceasta este si teoria premierului Tariceanu. Il cunoasteti?
— Nu, doar pe consilierul sau Dorin Marian.
» Ii dati sfaturi lui Dorin Marian?
— Il cunosteam inainte de a fi la Guvern, dar de cand a devenit consilierul premierului am avut doua intalniri pe aceasta tema si daca are nevoie de sprijin eu sunt gata sa i-l acord. Problema lui Tariceanu este ca nu stie regulile de baza: nu poti merge la Moscova neasistat.
» Cine ar trebui sa-l asiste?
— Oameni care se pricep la acest lucru.
» Dvs.?
— Poate noi, eu si Cozmin Gusa.
» Le-ati oferi premierului, Guvernului acest sprijin?
— Cred ca nu au nevoie. Guvernul nu vrea sa-si recunoasca lipsa de competenta in legatura cu Moscova. Dl Tariceanu a ratat in decembrie anul trecut o vizita la Moscova.
» Cine ce greseala a facut?
— Defectiunea tine de Guvern.
» Primul ministru se pregateste totusi pentru o vizita la Kremlin in aceasta toamna. E posibil sa o rateze din nou?
— Nu stiu. Se fac multe greseli si exista multe prejudecati. Varujan Vosganian, ministrul Economiei, a fost recent la Sankt Petersburg si cand s-a intors a spus ca vine de la Amsterdam. Guvernul se teme de electorat atunci cand sacrifica relatia cu Rusia si accepta pierderi inclusiv economice din acest motiv. Nici un om politic nu are curajul sa afiseze o atitudine pozitiva fata de Rusia.
» Sunteti un filorus declarat, iar inainte de 1989 ati cerut chiar azil politic in URSS, intr-o perioada in care disidentii preferau Occidentul. Ce fel de relatii aveati la Moscova?
— Aveam relatii cu sovieticii, sigur ca da, participam la receptii cu ei, eram un disident de stanga, l-am atacat pe Ceausescu dinspre Moscova.
» Atunci i-ati cunoscut pe Iliescu si pe Magureanu?
— Nu, Magureanu a vrut sa ma cunoasca in 1990, atunci cand eram la CSI Fratia.
» Sunteti in relatii bune cu Virgil Magureanu?
— Nu. Eu il acuz ca a distrus Fratia. In 1990 scoteam revista "Argument", iar Mitrea mi-a propus sa transfer publicatia sindicatului si sa intru in biroul executiv al organizatiei. In acel moment venisera la Fratia o serie de reprezentanti sindicali din SUA, cu bani, instructori, logistica. Eu am primit 85.000 de dolari doar pentru revista. In perioada aceea sindicalistii americani veneau mereu la noi, iar Ion Iliescu a vrut sa ne cunoasca tocmai din acest motiv, temandu-se ca se va dezvolta o miscare sindicala proamericana si el ar putea pierde masa de manevra de care avea nevoie.
» In 1989, cand ati fost arestat, a fost o coincidenta ca v-au plasat in aceeasi celula cu fostul ofiter de informatii Mircea Raceanu?
— Nu cred, mai ales ca in aceeasi celula mai era cineva acuzat ca ar fi agent britanic, Raceanu era agent american, iar eu eram socotit agent sovietic.
» Ati avut relatii cu serviciile secrete ale URSS sau ulterior ale Rusiei?
— Eu probabil ca as fi ajuns agent al KGB in anii ’70, dar KGB n-a vrut tocmai pentru a ma proteja.
» Ati fi vrut?
— In anii ‘70 probabil ca da, fiindca Ceausescu era o problema mare.
» Desi spuneti ca nu ati avut relatii cu KGB, totusi cunoasteti o serie de investitori rusi proveniti din serviciile secrete sovietice cu care sunteti asociat la Centrul de Afaceri Romano-Rus.
— In 2001 eram asistentul politic al secretarului general al PSD, care era Cozmin Gusa. Atunci a venit un fax de la Moscova in care se preciza ca partea rusa era de acord cu vizita noastra acolo, desi noi nu ceruseram nimic. Cu alte cuvinte, Gusa a fost ales de Kremlin ca posibila interfata politica in Romania.
» De ce l-ar fi ales pe Gusa?
— Eu cred ca a ales in primul rand PSD si apoi pe Gusa.
» Dvs. de ce l-ati consiliat pe Gusa?
— Altcineva m-a trimis la Gusa.
» Cine?
— Nu spun. Eu trebuia sa fiu un fel de expert sindical, iar Gusa trebuia sa puna in practica proiectul PSD ca SPD (Partidul Social Democrat din Germania), cu sprijin din partea acestei formatiuni, dar acest proiect nu le-a convenit oligarhilor din partid.
» Liderii PSD au fost de acord sa-l ajutati pe Gusa?
— Nu, ei m-au si dat afara, in iunie 2002, iar apoi au vrut sa-l anihileze pe Cozmin.
» In presa s-a speculat ca Gusa ar fi avut relatii in cercurile influente de la Moscova peste capul liderilor PSD.
— E adevarat, vizita lui Adrian Nastase la Moscova in 2002 si cea a lui Ion Iliescu in 2003 au fost negociate de Cozmin Gusa. Totusi, PSD ar fi vrut sa-l pastreze in partid.
» Mai sunteti consilierul lui Gusa?
— Suntem prieteni.
» Pe Iulian Vlad, seful Securitatii in perioada 1987-1989, cand l-ati cunoscut?
— In 2001, de ziua lui Cozmin Gusa.
» In perioada referendumului s-a vorbit despre implicarea unor cercuri influente de la Moscova in politica autohtona si mai ales despre aparitia lui Alexandru Kondiakov, consultantul rus care s-a intalnit inainte de demiterea presedintelui cu mai multi lideri de partide. Dvs. i-ati facut legatura cu Tariceanu?
— Nu.
» Kondiakov are parghii prin care ar putea influenta anumiti politicieni romani?
— Cred mai degraba ca el poate da anumite raspunsuri atunci cand este intrebat la Kremlin despre anumite situatii de la Bucuresti.
» Ce ar putea rezolva Tariceanu daca va fi primit la Kremlin in aceasta toamna?
— Vizita la Moscova trebuie pregatita: trebuie sa se hotarasca daca vrea spectacol sau vrea sa rezolve probleme. Daca ar fi sa-i dau gratis un sfat, i-as sugera lui Tariceanu sa-i invite pe toti oamenii de afaceri rusi din Romania la un cocteil si sa-i intrebe ce-i nemultumeste. De pilda, patronul rus care a cumparat fabrica de sarma de la Campia Turzii si COS Targoviste ar vrea sa cumpere si centrale pe carbune.
» Toate centralele pe carbune?
— Da.
» N-ar fi periculos sa intre parti importante din industria energetica pe mana rusilor?
— Nu. Petromidia lui Dinu Patriciu a vandut, se pare, recent 20 la suta din actiuni rusilor.
» Exista temerea ca acesti oameni de afaceri ar putea importa in Romania mafia ruseasca, sistemul oligarhic si celelalte tare ale sistemului rusesc, punand in pericol democratia fragila autohtona.
— Dar ce, eu, daca-i invit acasa pe japonezi, trebuie sa le preiau si obiceiurile?
"Sunt stanjenit de relatia cu Sorin Rosca Stanescu"
» Inainte de 1989 ati scos o foaie subversiva "Libertatea" impreuna cu Sorin Rosca Stanescu. stiati ca el avea relatii apropiate cu Securitatea?
— Nu. Cu Rosca s-a intamplat ceva, fiindca el si-a predat carnetul de partid si a venit la mine sa ma intrebe daca am pe cineva legat de Moscova, fiindca se simtea in pericol. Dupa aceea am facut samizdatul impreuna, dar el a fost cel care l-a oprit, spunandu-mi ca sunt probleme. Putin dupa aceea am fost dat afara de la Cinema Miorita, unde lucram.
» L-ati suspectat ca a tradat?
— Nu.
» Acum in ce relatii sunteti cu el?
— Sunt stanjenit in relatia cu Sorin Rosca Stanescu. Eu nu sunt certaret, dar el a fost cel care l-a adus pe investitorul care acum a inchis Agentia "Rusia la zi". Nu pot sa cred ca ei doi nu au avut o discutie inainte de a hotari ca trebuie inchisa agentia. Ei doi au inchis agentia.
» Este vorba despre Sorin Ovidiu Vantu?
— Nu stiu.
Mircea Cartarescu: "Patricu face cat trei mii cinci sute de presedinti alesi democratic, mai multi decat au existat vreodata in lume".
Sa ma ia naiba, nu credeam ca Patriciu e atat de bogat! I-am mai zis si eu „magnat al petrolului”, am mai insinuat si eu ca averea lui e destul de masiva ca sa provoace devieri politice, ba chiar sa cumpere un guvern intreg, dar mai mult asa, ca niste floricele de stil. Realitatea depaseste nu numai inchipuirea, ci si orice verosimilitate, ajungand pana in punctul de unde vechii greci vorbeau de hybris, de sfidare a legilor naturii, a zeilor si a oamenilor.
Cu cele vreo trei miliarde si jumatate de euro la cat se ridica valoarea posesiunilor sale, Patriciu nu mai poate fi numit un om bogat, ci devine un monstru, ca omul-elefant sau ca un copil cu doua capete. Imi inchipui doliul negru din casele unor Iosif Constantin Dragan, Ion Tiriac, Dan Voiculescu sau Ovidiu Vantu la vestea naucitoare ca Patriciu i-a vandut lui Borat ditamai imperiul petrolier si ca astfel le-a luat-o inainte cu viteza unui supersonic, facandu-i, cu amaratul lor de miliard abia incropit, sa para aproape niste sarantoci.
La ce i-a folosit lui Tiriac sa rupa sute de rachete de tenis, sa detina sute de firme, sa omoare sute de mistreti daca un fost profesoras de arhitectura ii ia acum caimacul cu o miscare de incheietura mai eleganta decat a facut el in toata cariera lui? Ce folos ca Voiculescu s-a inhamat timp de decenii la firma Crescent, intrand in sistemul securisto-comunist ca sa-l submineze, fireste, din interior, daca acum ii sta imbucatura de caviar in gat din pricina aceluiasi arhitect convertit in magnat? De Vantu ce sa mai vorbesc? Macar in cazul celorlalti se stie cum si-au facut averile...
De doua zile, ideile mele despre ce-nseamna sa fii bogat s-au schimbat radical. Oamenii din fotbal, Mutu, Chivu si altii ca ei, cu salarii de milioane de euro pe an, mi se par acum niste milogi, ma astept sa-i vad cantand prin tramvaie cat de greu e fara mama: Patriciu are de mii de ori mai multi bani ca ei.
Mi se pare acum ca nu mai merita sa te duci sa-ti iei premiul de la 6 din 49: sa te hurducai cu trenul de la Calarasi la Bucuresti pentru niste amarati de zece milioane de euro? Ce sa mai zic de plebea celor care au trait degeaba, fara sa poata spune ca lasa si ei copiilor macar un milion de euroi, acolo, cat sa nu moara de foame...
Imi spuneam inainte: ce ma iau eu de unul ca Patriciu, care sta pe un sac de bani si care ma poate strivi ca pe un vierme oricand pofteste? Cat de mult greseam! Stiu acum ca, orice-as scrie despre el, Patriciu nu ma va strivi niciodata, pentru ca nici nu ma observa. Averea lui insumeaza cat castig eu la facultate in aproape un milion de ani! Pentru el nu sunt un vierme, ci un parameci vibrand din codita lui ridicola intr-o picatura de apa, vizibil doar la microscop.
Ma mai mir ca poate cumpara un prim-ministru? Ca poate manipula un guvern? Ca sparge panza de paianjen a legii ca un bombardier de aur, lasand justitia romana si internationala cu ochii in soare? Ca ziare vestite altadata prin impartialitate, prin umor, prin forta pamfletara au dat-o intoarsa si se gudura acum ca pechinezii pe langa vitelul de aur? De mirare este ca nu ne-a cumparat deja pe toti, cu tara cu tot, caci cine poate rezista la forta inspaimantatoare a unui tsunami de aur topit? Cat de mult s-a pripit Dan Pavel ca si-a vandut maieutica lui Becali pe cateva sute de mii de euro.
Acum banii-astia trebuie sa i se para maruntis de dat celor ce spala parbrize la intersectii. Cat de ciudat trebuie sa se simta pensionarii din Romania care, cu cei saizeci de euro pe luna, trebuie sa-si duca zilele si sa mai si voteze partidul liberal, care le-a promis marirea pensiei pana aproape de o suta de euro! Ce umiliti trebuie ca sunt milioanele de emigranti romani care trimit acasa impreuna, pe an, mai putin decat poseda un singur om, Dinu Patriciu, si totusi din banii lor se ridica, daca se ridica din ceva, Romania de azi...
Cu cine sa te lupti ca sa cureti viata politica romaneasca de diabolica alianta cu economicul venal, cu averile dobandite indoielnic? Cu un om puternic ca o tara de marime mijlocie? Cu un om inchis intr-un buncar de aur masiv? In fata cui sa stai tu, un magistrat cu salariul mai mizer decat roba si peruca ta roase de molii, cand spre tine se-ndreapta un fier de calcat cu talpa de aur, mai mare decat Titanicul? Il plang pana si pe presedinte.
Multi speculeaza in jurul fabricii lui de inghetata. Hai sa zicem: o avea si el vreun milion, acolo. Patriciu e, totusi, de 3.500 de ori mai bogat: face deci cat trei mii cinci sute de presedinti alesi democratic, mai multi decat au existat vreodata pe lume. Chiar suit in varful piramidei puterii, cum sa lupti cu un om de mii de ori mai bogat?
Din tot ce-am spus pan-acum nu reiese, inca, deplin maretia si puterea celui ce-a schimbat porecla marelui sau inaintas Dinu Paturica in renume. Ganditi-va un pas mai departe: un singur om valoreaza in acest moment mai mult decat toti laureatii Nobel din toate timpurile! Nu au avut atatia bani Einstein, Hemingway, maica Tereza, Nelson Mandela, Crick si Watson, M‡rquez si alti vreo patru mii ca ei la un loc. Amaratii!
Si-au trait de pomana, saraci, halucinati si obsedati de ideile lor, vietile bezmetice si obscure, ca sa nu poata smulge si ei sortii, la incununarea carierei pentru care au jertfit totul, decat un meschin milion de dolari, nici cat sa chiorasti un purice! Pai mai merita sa te sacrifici pentru o umanitate atat de ingrata?
Biet Einstein, n-ai stiut tu ca, decat ca savant, te scoti mult mai bine ca afacerist, prin asociere pentru constituirea unei grupari de crima organizata, prin spalare de bani, prin manipularea unui parlament intreg, prin ingenunchierea unei intregi clase intelectuale, datoare vanduta vitelului de aur...
Un ins sarac lipit, care nici n-avea unde-si pune capul noaptea, a spus acum vreo doua milenii: „Mai degraba va intra camila prin urechile acului decat bogatul in imparatia cerurilor”. Ce ti-e si cu invidia asta, domnule...
Pretty! This was an incredibly wonderful post. Thank you for supplying this info.
Hola! I've been reading your web site for a long time now and finally got the bravery to go ahead and give you a shout out from Dallas Texas! Just wanted to tell you keep up the fantastic job!
Trimiteți un comentariu