Fotografia conservatorului roman

Bogdan Duca

Via Stefan Kovacs:

Farmecul direct al burgheziei
---------------------------------------
Pentru toți cu cei care discut pe FB- nu sunt un revoluționar și nici n-am vreo culoare politică deosebită. Nu sunt xenofob, nu sunt anti-semit , nu sunt rasist.Sunt o individualitate relativ bine conturată- zic eu.
Nu cred că avem nevoie de revoluționari- ba mai mult- mă sperie cineva care se afirmă în acest mod.Revoluționarul- acest om care vrea binele pinguinilor din Berceni- chiar cu forța- sau cel care crede că ce a scris Gigel sau Dorel în vreo carte reprezintă mai mult decât o scriitură- mi se pare un tip sinistru. 
Acestea fiind spuse- cred că fiecare din noi- și toată lumea luată împreună- ar trebui să trăim la ce nivel considerăm noi că e un trai decent. De la traiul decent în sus- cinste marilor capitaliști, cinste antreprenorilor, etc. Numai că pentru a trăi voi în bogăție și a nu risca măcar într-un mod vag spânzurarea de stâlpi- asigurați-ne nouă acea comoditate burgheză care ne va face fericiți și nerevoluționari. 
Cred că orice om normal la cap își dorește o casă frumoasă și relativ comodă , o cafeluță (expresso) dimineața și ceva bun de mâncare . Cărți, programe culturale decente, sănătate și servicii bune- ce-ți trebuie mai mult ?
Între o friptură bună de vită și cărticica roșie a lui Mao, drepturi egale pentru rechinii homosexuali sau iubirea Pământului- cred că marea majoritate a celor normali la cap aleg friptura de vită. 
Experiența - inclusvi cei 28 de ani de ceaușism trăit- m-au învățat că omul poate fi fericit cu destul de puțin. Nu mor dacă nu locuiesc într-o vilă și n-am avionul meu personal, nu țin să-mi fac vacanțele la nu știu ce resorturi (pe vremuri resorturile erau ceva arcuri și nu stațiuni), nici măcar nu mă omor să am mașină. 
Cu toți dorim să fim niște burghezi respectabili- să avem acea viață decentă care nu este un lux ci un lucru de bun simț pentru orice stat European în secolul XXI. Cu toți suntem- și ar trebui să ne dorim să fim- niște individualități- nu o obscură masă de manevră.
PS: Comentariile insultăcioase vor fi șterse pentru că , sincer, m-am cam plictisit de tot felul de indivizi născuți ieri care cred că au inventat apa caldă și lumina.

Comments

Damian Spiridon Subscriu cuvant cu cuvant.

Cristu Hamsiu Apropo de masina, e chiar un calvar sa detii o masina in conditiili actuale. Inteleg presiunili sociale carii te obliga sa-ti cumperi un cazan sau cosgiug cu 4 roti, fabricat in Germania hitlerista, dar nu prea e rentabil sa detii o masina, carii iti aduce mai multe cheltuieli si necazuri decat satisfucktii.

Maria Tureschi Mare regizor Luis Buñuel...Filtrului discreției sale nu i-a lipsit însă sarcasmul :) Frumos text ați scris. Cît despre comentariile injurioase, parcă s-au mai diminuat, să nu fie de deochi :)

Bogdan Duca Nu e textul meu. E al lui Stefan Kovacs

Maria Tureschi Scuze! Nu am citit chiar prima propoziție :) Însă comentariul meu e valabil și pentru prietenul dumneavoastră.

Eugen Ion Eu cred că mulți ajung "revoluționari" tocmai din cauză că o duc bine și nu au ce face cu viața lor.

Ștefan Robert BD nu tre sa te farmecw burghezia.apoi exista riscul sa ajunga omenirea iarasi la pa nctul globalist de azi. According to distributists, property ownership is a fundamental right,[12] and the means of production should be spread as widely as possible, rather than being centralized under the control of the state (state socialism), a few individuals (plutocracy), or corporations (corporatocracy). Distributism, therefore, advocates a society marked by widespread property ownership.[13] Co-operative economist Race Mathews argues that such a system is key to bringing about a just social order.[14]

Distributism has often been described in opposition to both socialism and capitalism,[15][16] which distributists see as equally flawed and exploitive.[17] Thomas Storck argues: "both socialism and capitalism are products of the European Enlightenment and are thus modernizing and anti-traditional forces. Further, some distributists argue that socialism is the logical conclusion of capitalism as capitalism's concentrated powers eventually capture the state, resulting in a form of socialism.[18][19] In contrast, distributism seeks to subordinate economic activity to human life as a whole, to our spiritual life, our intellectual life, our family life".[20] https://en.m.wikipedia.org/wiki/Distributism

Distributism - Wikipedia

Distributism (also known as distributionism[1] or distributivism)[2] is an economic ideology that developed in Europe in the late 19th and early 20th century based upon the principles of Catholic social teaching, especially the teachings of Pope Leo XIII in his encyclical Rerum novarum and Pope Pius...

EN.WIKIPEDIA.ORG

Bogdan Duca Distributismul e o iluzie: ce pot să înţeleagă nişte visători din economie. Şi păcătuieşte tocmai din pricina lipsei de înţelegere a naturii umane.
Cât despre invocarea papilor de către distributişti: e ca şi cum marxiştii ar invoca pe Ioan paul al II-lea ca parinte al lor pentru că a criticat liberalismul :))

Ștefan Robert Ilie Catrinoiu

Ștefan Robert Spune si de ce e o iluzie si cum nu se potriveste cu natura umana

Nicolae Pavel Nu cred că există o clasă socială sau segment al populației care să poată asigura celorlalți un nivel de trai decent sau "burghez". Asta ține de disciplina, efortul şi manierele proprii, ale fiecăruia, respectul de sine şi buna conduită nu este un fenomen social ci personal. Sunt foarte mulți oameni care au averi uriaşe dar nu sunt extravaganți, ba chiar realitatea este invers, doar cei frustrați care au în permanență ceva de demonstrat vor cumpăra maşini scumpe, bijuterii, fripturi de vițel etc. de la aristocrați. :)

SAMD

peromaneste:  Conservatorul roman post-1989 n-a inteles replica  lui Tancredi din cartea lui Lampedusa/filmul lui Visconti, Leopardul, 'daca vrem ca lucrurile sa ramana la fel, totul trebuie sa se schimbe'.

Conservatorul roman si-a dorit conditia burgezului mediu, fara sa inteleaga nici in anul de gratie 2017 ca in spatele serenitatii burgheze de odinoara, o proiectie a mass media occidentale mai degraba decat vreo realitate obiectiva, sta o masinarie infernala a EXPLOATARII.   Ar fi induiosatoare naivitatea cu care se ignora costul nevazut unui asemenea trai daca nu ne-am afla in 2017, la 27 de ani dupa ce romanii, ca atatia altii, s-au aruncat cu capul inainte in desertul post-industrial ca si cum odata cu disparitia muncii lumea intra volens-nolens in burghezia pacifica generalizata.

Burghezia pacifica la care viseaza conservatorul roman are la baza cel putin doua conditii:  1) accesul nelimitat la materii prime la preturi constante si foarte joase, 2) o forfota intensiva si continua a burghezului pentru inovatie, eficienta, piete, fraieri... 

Din prima conditie trebuie inteles ca metalele rare de la Rosia Montana nu pot fi tinute in afara pietei aranjata din Frankfurt, Londra sau Chicago.   Acele i-Poduri/Paduri pe care si le iau romanii, de parca asa ar impiedica sfarsitul lumii, au un pret mai mare decat cel afisat in galantar.  

Cu exemplul acestor gadgeturi electronice am atins a doua conditie, anume:  crearea unei piete din orice inovatie.  Accesul la aceste piete este intr-adevar conditie pentru perpetuarea conditiei burghezului inovator, respectiv al celui aspirant/oblomovian.  Cel care pune pe piata gadgetul asuma pe de-o parte, existenta infinita a litiumului la preturi joase, situatie creata de mentinerea unei stari de razboi civil in tarile exportatoare, iar pe de alta parte, faptul ca burghezul aspirant va pune caruta posedarii gadgetului inaintea calului propriei inovatii...