Consiliul editorial
Cristian Tudor Popescu, Director
Mircea Dinescu, Senior editor
Adrian Ursu, Redactor şef
Bogdan Chirieac, Redactor şef
Lelia Munteanu, Redactor şef
Marius Niţu, Redactor şef-adjunct
Serinela Spătărelu, Redactor şef-adjunctSecretari generali de redacţie
Crişan Andreescu
Nicolae MilitaruIT Manager
Ciprian Buduru
Şefi departamente
Rodica Ciobanu — Politic
Adrian Cercelescu — Social-reportaj
Andreea Bratosin — Externe
Gabriela Ştefan — Investigaţii
Cristina Modreanu — Cultură
Melania Mandas Vergu — Educaţie
Adrian Macarie — Sport
Iata si certificatul de nastere:
Născuţi în furtună
Sus turnau constructorii şapa, dedesubt, într-o debara mai răsărită, ţăcăneam noi în tastaturi. Claie peste grămadă, trei inşi pe metru pătrat. N-am avut răbdare să se termine redacţia, am pornit întâi ziarul. La 9 dimineaţa, orice om era redactor, curier şi depanator de reţea, în acelaşi timp. Popescu, într-un colţ, se gândea la editorial. La unşpe am făcut prima şedinţă de machetă după 29 de zile de “abstinenţă”, după şapte ceasuri ne ieşea fum pe sub uşă. Apoi am intrat în linie dreaptă şi-au început răcnetele alea care aduc liniştea în redacţii: “Gata Reportaju!”, “Pleacă treiu!”, “Transmiteţi Externa!”. “A’ntâia” a ieşit la opt fără un sfert şi-am zbughit-o după ea.
Gândul s-a născut marţi seară, puţin după ora 9. Şanţuri am făcut în jurul rotativei, până să pornească. O juma’ de oră ne-am sucit gâtu, tot uitându-ne la hârtia aia albă, nemişcată, întinsă kilometric printre role. Când a pornit, într-un huruit de locomotivă, ne-am repezit să-l luăm din ghearele tipografiei, să-l pipăim şi să-i simţim mirosul.
Mulţi prieteni din presă şi din afara ei au fost alături de noi, marţi seară, la naşterea Gândului. Le mulţumim din suflet. (A.C.)
Si acum, iata talcul Gandului:
Gânditorul de la Hamangia
Un bibelou preistoric de 5 milioane de dolari
Cu vreo 6000 de ani în urmă, un om a modelat din teracotă două figurine. Cineva le-a aşezat într-un mormânt, aşa cum se obişnuia pe atunci. Ce anume semnificau aceste statuete, împreună cu alte obiecte găsite la un loc cu ele – podoabe din scoici sau marmură, dălţi, topoare, oase ale unor jertfe – noi, cei de azi, nu putem decât să ne imaginăm. Gânditorul şi perechea sa feminină au ajuns la noi ca un mesaj de la o civilizaţie extrem de veche, cu care avem în comun peste milenii gândul.
Urmele gândului pe obraz
Aşa cum povestesc specialiştii, o serie de întâmplări a determinat descoperirea Gânditorului. Mai întâi, masiva surpare de pământ din anii ’50 ai secolului trecut, de la Cernavodă, care a adus la suprafaţă urmele unei necropole. Aici s-au găsit piese de o mare valoare confirmând ceea ce arheologii începuseră să contureze deja după descoperirile de la Baia, jud. Constanţa – cultura Hamangia.
În vara anului 1954 doi studenţi care lucrau pe şantierul arheologic de la Cernavodă au zărit urmele unor figurine ceramice. Prof. doctor Dumitru Berciu, care conducea şantierul – alături de cercetătorul Sebastian Morintz, de la Institutul de Arheologie din Bucureşti – s-au asigurat că toate fragmentele sunt recoltate şi au consemnat detaliile descoperirii. Când au procedat la recompunerea figurinelor, treaba a mers bine la cea feminină, a cărei poziţie simplă – cu un genunchi aşezat pe sol şi mâinile aduse în faţă pe celălalt, iar privirea orientată înainte – nu le-a creat probleme. Cu bărbatul însă, a fost ceva mai greu, fiindcă nimeni nu ştia cum trebuie aşezate braţele lui, din care lipseau bucăţi importante.
Povestea spune că profesorul Berciu a observat la un moment dat pe obrajii bărbatului aşezat cuminte, pe un scăunel, două adâncituri, chiar sub pomeţi, ceea ce i-a dat de... gândit. Noi cercetări, special efectuate, au dus la descoperirea de noi fragmente, dintre care unele aveau forma unor degete îndoite şi s-au potrivit perfect la capătul braţelor figurinei. Concluzia, care a dus la numeroase articole şi interpretări, făcând mai apoi faima Gânditorului, a fost că bărbatul modelat de artistul ceramist era imortalizat într-o atitudine reflexivă, cu alte cuvinte, “căzut pe gânduri”.
Gânditorii preistorici
Cercetătorii artei preistorice sunt şi azi interesaţi de statueta descoperită la Hamangia. Deşi unii sunt de părere că “gloria” ei a pus pe nedrept în umbră perechea feminină descoperită în acelaşi timp – nu în virtutea vreunor reguli inventate recent, ce ţin de corectitudinea politică şi protejează femeia, ca egală a bărbatului – este firesc ca interesul să fie inegal împărţit între cei doi. Dacă reprezentarea maternităţii este un fenomen răspândit în arta preistorică, atitudinea gânditoare a bărbatului este o raritate pentru epoca creării lui. Ulterior, cercetătorii au descoperit şi alte statuete ceramice înfăţişând bărbaţi în atitudini similare – la Vidra, în Ilfov, la Glina, lângă Bucureşti, ş.a. Se mai cunoaşte Gânditorul de la Târpeşti şi chiar o Zeiţă gânditoare descoperită la Sultana, care mai dă o speranţă celor ce cred că gândirea nu este exclusiv atributul masculinităţii.
Şedinţe foto cu Gânditorul
Astăzi, Gânditorul “zis de la Hamangia” – în fapt, de la Cernavodă – este una dintre cele mai preţioase piese aflate în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. El este păstrat în zona de maximă securitate a Muzeului, alături de alte obiecte de mare valoare, printre care Cloşca cu puii de aur. Gânditorul este evaluat la circa 5 milioane de dolari. Nefiind expus în această perioadă, când parte din colecţia MNIR nu poate fi văzută din cauza lucrărilor de restaurare a clădirii, este scos din seif doar în ocazii speciale, cum ar fi... şedinţele foto. Gânditorul se află în sigla Muzeului Naţional de Istorie a României, a fost expus în muzee din Paris, Londra, Tokyo, Praga, Sevilla, Frankfurt am Main, Stockholm, Rotterdam, Bonn, Atlanta. Despre el s-au scris articole, eseuri, s-au făcut studii, inclusiv fotografice, a apărut pe coperţile unor reviste de popularizare ştiinţifică, asemenea unei vedete. La cât de popular este, e de mirare că n-a fost încă pus şi pe etichetele vreunor produse cu specific naţional, cum ar fi ţuica de prune. Ultima şedinţă foto a avut loc chiar înainte de Paşti, când un grup de italieni care lucrează pentru un site dedicat celor mai spectaculoase obiecte de artă preistorică a avut o întâlnire specială cu Gânditorul. O astfel de întâlnire vă propunem şi noi, echipa de la Gândul, în fiecare zi de acum înainte.
2 comentarii:
haidadeh mah flachi, nu l-ati introdus voi pe ctp cu reintrarea lui in publicistica?
Nimeni nu gândeşte pentru tine!
Cristian Tudor POPESCU
Nimeni nu gândeşte pentru tine!
Asemenea unui bătrân şarpe boa, Ion Iliescu a ţinut strâns adunarea pesedistă din Sala Palatului cam un sfert de oră. Hipnotizaţi, pesediştii nici nu apucau să ridice şi să coboare mâinile în ritmul de asalt cu care Iliescu intona cuvintele sacre ale liturghiei comuniste: pentru, contra, abţineri, propun un prezidiu format din, are cuvântul tovarăşul... Când i-a scăpat din gură, porumbelul s-a dovedit a fi ditamai cucuveaua, cu ochii cât farurile de camion şi ciocul căscat. Într-un formidabil hohot de râs agresiv şi complice, amintind de rumoarea care începea să răzbată din mulţime făcându-l pe Ceauşescu să mijească ochii nedumerit, magia şarpelui roşu s-a rupt definitiv. Vreme de 15 ani, Ion Iliescu a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să ne împiedice să gândim. Ca să ne prostească în faţă. Dacă Ceauşescu vorbea în limba de lemn, limba lui Iliescu de la Ape e ca apa, inodoră, incoloră, insipidă, ţi se scurge printre degete fără să lase nimic în urmă, dar, proiectată cu presiune asupra oamenilor, poate să-i orbească. Milioane de români au vrut să creadă ani de zile că Ion Iliescu gândeşte pentru ei. Ştie Tovarăşul ce face. Asta după ce activiştii PCR ne-au injectat în cap vreme de decenii otrava negândului: cu gânditul ne ocupăm noi, aşa că mergeţi la locurile voastre de muncă. Nu altceva fac astăzi politicienii tranziţiei, indiferent de culoare: vor să ne transforme în rumegătoare recunoscătoare pentru nutreţul mincinos al minţii lor. Iarăşi şi iarăşi, conducătorii noştri iubiţi ne iau drept tâmpiţi şi, pe cale de consecinţă, vor să ne prostească în faţă. Dar, ca nişte odrasle ale năravului iliescian ce sunt, cu toţii îşi arată, câteodată, faţa adevărată. Dacă zbieretul ceauşist al lui Iliescu a fost sinistru, cum e mârâiala de patrician agasat a premierului Tăriceanu către amărâta din Timiş lasată de puhoaie fără acoperiş deasupra capului: ,,Şi ce vreţi, să vă construim un hotel?″ - după care s-a uşchit într-un Audi negru cu geamuri fumurii. Te bate gândul la Maria Antoaneta zicând despre flămânzii răsculaţi ai Franţei: ,,Dacă n-au pâine, de ce nu mănâncă cozonac?” Aceeaşi cruzime nepăsătoare faţă de fiinţarea omului simplu, considerat o vită fără creier de către elegantul şi distinsul Călin – femeia din Timiş poate fi oricare dintre noi. Vi-l amintiţi pe Adrian Năstase ce spăşit era în ultima confruntare televizată a campaniei electorale, când zicea că o să vâneze mai puţin sau chiar deloc, mai să-l crezi un prieten al animalelor şi al omului? Când a constatat că e târziu şi inutil să ne mai prostească, a arătat cu cinism ce zace în el măcelărind 23 de mistreţi în câteva ore. Cifra arată cam cât de idioţi ne crede blândul fost prim-ministru. Cu ce glas tunător şi ferm veştejea corupţii în campanie marinarul Băsescu, vedeta torpiloare a politicii româneşti! Mai să-l crezi curat ca argintul strecurat. Dar, cu acelaşi glas tunător şi ferm, dl. Preşedinte ales zice mai întâi că va da înapoi căsoaia luată pe nimic de la propria-i Primărie ,,din respect pentru opinia publică”. Apoi, ,, din considerente de securitate”. Şi, în fine, ,, nu mai dau înapoi nici o casă, să nu se zică că mi-e frică”. Cât de mult dispreţuieşte oamenii în gândul lui Traian Băsescu, dacă poate să-şi bată joc de noi în halul ăsta? Pe acest om îl aşteptăm să gândească pentru noi în întâlnirile cu Occidentul. De fapt, nu singur, ci împreună cu cabinetul Doi, Elena Udrea, preşedinta Norvegiei şi regina României... Pe frontispiciul ziarului Gândul stă scris: ,,Nimeni nu gândeşte pentru tine!”. Nici Iliescu, nici Băsescu, nici Dinescu, nici Popescu. Nimeni nu poate şi nu trebuie să gândească în locul tău, cititorule, cum nimeni nu poate să iubescă sau să râdă în locul tău, deşi nesfârşitele şouri TV cu carne roză şi hohote electronice se căznesc să te convingă de contrariu. Noi, ziariştii Gândului, nu ţinem neapărat să fii de acord cu noi, să părem deştepţi, să-ţi fim simpatici, dar vrem cu tot dinadinsul să te informăm şi să-ţi stârnim gândul. Reacţiile la articolele noastre, pe care le aşteptăm pe orice cale, e-mail, forum, scrisori, telefoane, viu grai, şi la care nu vom uita să răspundem, vor naşte adevărul gândului împreună.
p____e astea de la adevaru, pardon gandul, sunt niste ciorcibute reciclate. alde dinescu si popescu si chireac, mi-e lehamite! si ce daca scriu cu diacritice, tot in slujba unei puteri care le va plati cel mai scump pielea vor scrie... bleah!
Trimiteți un comentariu