D-le Andreescu, v-ati situat nu de putine ori de partea cealalta a argumentului, facand din asta daca nu cumva un sport.
Este de aceea cu totul remarcabila radiografia pe care o faceti Adevarului! Lucida, la obiect si cu observatii foarte atente, probabil rezultatul distilarii a 15+ ani de rezistenta la agresiunea "Adevarului".
De data asta, nu exista doua cai de a ne uita la analiza dvs, e pe bune!
Pe sarite din articol:
Jurnalistica Adevarului m-a fascinat dintotdeauna. Nu am vazut niciodata un ziar atat de sofisticat in manipularea si intoxicarea opiniei publice. Am urmarit campania lui plina de succes, la inceputul anilor '90, impotriva partidelor istorice, impotriva fostilor disidenti, impotriva regelui, impotriva noilor elite. O data preluata conducerea de catre Dumitru Tinu, aceste campanii au capatat infinit mai mult rafinament. (Nota Bene: Traducatorul din spaniola, Darie Novaceanu, primul redactor sef al Adevarului (fost Scinteia), era notoriu pentru tonul 'retro' al ziarului sau.)
[...]
Aflam acum de la Academia Catavencu ca in fruntea actionarilor Adevarului se afla Fathi Taher (51%), Ana Maria Tinu (22%) si Viorel Hrebenciuc (10%).
[...]
Privind la actionariatul Adevarului am inteles mai multe si despre pozitiile unora din redactorii sai. Am inteles mai bine scena in care Dan Amedeo Lazarescu, dezvaluit ca fost informator al Securitatii si "executat" la scena deschisa a TVR incerca sa se justifice in fata lui Cristian Tudor Popescu. "Ma duceam sa primesc indicatiile de la Virgil Candea...", incepea sa explice Amedeo Lazarescu, invocandu-l pe cel de la care primea sarcinile. La care CTP intervenea brusc: "Lasati asta, spuneti ce ati facut dumneavoastra!" (reproduceri aproximative). Ma intrebam: cum e oare posibil ca un ziarist vituperant sa nu sara in intampinarea unei astfel de suculente informatii?
[...]
Cel mai important [redactor] in istoria cotidianului ramane, desigur, Dumitru Tinu. Despre politica si persoana lui nimeni nu-mi pare a fi scris atat de profund si precis cum a facut-o ziaristul si scriitorul buzoian Corneliu Stefan (care il cunoscuse bine in anii '50): "Atat cat am putut, dar foarte atent, am urmarit evolutia lui Dumitru Tinu timp de mai bine de 30 de ani, citind Scanteia. Transmitea corespondente din Moscova, Hanoi, Vientiane, dar si din alte capitale, facand dovada unei relaxari de miscare pe care doar eu, dintre cititorii de rand, o intelegeam. Astazi, un editorial semnat de un ziarist de frunte il lauda pentru initiativele curajoase de dinainte de 1989, cum ar fi reportajele fulminante din timpul "primaverii" de la Praga. Nu cred ca este de laudat o actiune comandata presei de insusi Ceausescu, ca si reportajele antiamericane fara sfarsit trimise saptamanal din Asia de Sud-Est. Dupa 1990, respectiv dupa instalarea la conducerea ziarului Adevarul, am inteles foarte bine cum a reusit Dumitru Tinu sa acumuleze atata putere si sa trezeasca la un moment dat respectul, daca nu teama celor mai importante institutii ale statului. A stiut cu exactitate de partea cui trebuie sa fie, respectiv presedintele tarii, impotriva caruia a dus o campanie decorativa sau prin informatii de circumstanta (Ion Iliescu), dar si a serviciilor secrete care i-au furnizat, in virtutea vechilor relatii, date confidentiale de care alte ziare nu beneficiau. Adevarul a devenit astfel cea mai calificata si influenta institutie de manipulare a opiniei publice, in sensul ca a pecetluit in scris si in tiraj de masa punctul oficial al propagandei dorite la varf. Ziarul a fost, dupa caz, de partea si impotriva mineriadelor, impotriva opozitiei istorice, antiamerican si pro-american, antimonarhist (brutal, pana la falsificarea istoriei, si monarhist (cu termenii adecvati "Majestate", "Alteta"), in fine, un luptator neinfricat impotriva coruptilor (cu exceptia celor apropiati lui Ion Iliescu). (...) Eu as zice ca (...) a fost un personaj lucid si calculat, care a cultivat democratia in doze mici, dar cu titluri mari, fiind un purtator de opinie convingator, pe masura unei mase de cititori credula, formata in comunism."
[...]
Aflam acum de la Academia Catavencu ca in fruntea actionarilor Adevarului se afla Fathi Taher (51%), Ana Maria Tinu (22%) si Viorel Hrebenciuc (10%).
[...]
Privind la actionariatul Adevarului am inteles mai multe si despre pozitiile unora din redactorii sai. Am inteles mai bine scena in care Dan Amedeo Lazarescu, dezvaluit ca fost informator al Securitatii si "executat" la scena deschisa a TVR incerca sa se justifice in fata lui Cristian Tudor Popescu. "Ma duceam sa primesc indicatiile de la Virgil Candea...", incepea sa explice Amedeo Lazarescu, invocandu-l pe cel de la care primea sarcinile. La care CTP intervenea brusc: "Lasati asta, spuneti ce ati facut dumneavoastra!" (reproduceri aproximative). Ma intrebam: cum e oare posibil ca un ziarist vituperant sa nu sara in intampinarea unei astfel de suculente informatii?
[...]
Cel mai important [redactor] in istoria cotidianului ramane, desigur, Dumitru Tinu. Despre politica si persoana lui nimeni nu-mi pare a fi scris atat de profund si precis cum a facut-o ziaristul si scriitorul buzoian Corneliu Stefan (care il cunoscuse bine in anii '50): "Atat cat am putut, dar foarte atent, am urmarit evolutia lui Dumitru Tinu timp de mai bine de 30 de ani, citind Scanteia. Transmitea corespondente din Moscova, Hanoi, Vientiane, dar si din alte capitale, facand dovada unei relaxari de miscare pe care doar eu, dintre cititorii de rand, o intelegeam. Astazi, un editorial semnat de un ziarist de frunte il lauda pentru initiativele curajoase de dinainte de 1989, cum ar fi reportajele fulminante din timpul "primaverii" de la Praga. Nu cred ca este de laudat o actiune comandata presei de insusi Ceausescu, ca si reportajele antiamericane fara sfarsit trimise saptamanal din Asia de Sud-Est. Dupa 1990, respectiv dupa instalarea la conducerea ziarului Adevarul, am inteles foarte bine cum a reusit Dumitru Tinu sa acumuleze atata putere si sa trezeasca la un moment dat respectul, daca nu teama celor mai importante institutii ale statului. A stiut cu exactitate de partea cui trebuie sa fie, respectiv presedintele tarii, impotriva caruia a dus o campanie decorativa sau prin informatii de circumstanta (Ion Iliescu), dar si a serviciilor secrete care i-au furnizat, in virtutea vechilor relatii, date confidentiale de care alte ziare nu beneficiau. Adevarul a devenit astfel cea mai calificata si influenta institutie de manipulare a opiniei publice, in sensul ca a pecetluit in scris si in tiraj de masa punctul oficial al propagandei dorite la varf. Ziarul a fost, dupa caz, de partea si impotriva mineriadelor, impotriva opozitiei istorice, antiamerican si pro-american, antimonarhist (brutal, pana la falsificarea istoriei, si monarhist (cu termenii adecvati "Majestate", "Alteta"), in fine, un luptator neinfricat impotriva coruptilor (cu exceptia celor apropiati lui Ion Iliescu). (...) Eu as zice ca (...) a fost un personaj lucid si calculat, care a cultivat democratia in doze mici, dar cu titluri mari, fiind un purtator de opinie convingator, pe masura unei mase de cititori credula, formata in comunism."
Un comentariu:
vor fi destui carcotashi sa afirme ca de fapt gabriel andreescu mai degraba il citeaza pe corneliu stefan decat sa spuna si el ceva pe bune. chiar si atat daca ar fi sa faca e suficient pentru a-i da creditul de rigoare!
Trimiteți un comentariu