Reforma fiscala din acest an parea a avea semnele unei strategii in materie de impozitare – prima, poate, in cei 15 ani de economie de piata, cand guvernul refuza sa fie reactiv si adopta o atitudine proactiva, incercand sa modeleze comportamentul agentilor economici in scopul facilitarii cresterii economice. Nu au trecut mai mult de trei luni ca sa observam ca este vorba doar o copie neclara a ceea ce alte tari din jurul nostru au implementat in materie fiscala in ultimii cinci-zece ani. Una din regulile succesului unei strategii este ca ea sa fie coerenta, adica politicile fiscale, sociale, de creditare etc. sa fie in concordanta si tocmai aceasta caracteristica ne lipseste din nou – a se vedea domeniul constructiilor de locuinte.
Una spunem, alta facem
Dl. Vosganian, mentionat ca artizan al reformei fiscale sus-amintite, spunea zilele trecute ca Romania are nevoie de inca un PIB pentru a satisface nevoia de locuinte. Solutia ar fi, in opinia dlui Vosganian, tranzactionarea ipotecilor sub forma de valori mobiliare. Trecem cu vederea faptul ca aceste mecanisme exista din punct de vedere legislativ, dar nu sunt utilizate (si probabil va mai dura pana cand vor aparea institutiile publice si private care vor permite functionarea sistemului) si ajungem la intentiile concrete ale guvernului in materie de constructii.
In sedinta de joi, 17 martie, se aproba de principiu modificarea codului fiscal in sensul cresterii impozitului pe castigul din vanzarea locuintelor la 10%. Justificarea ar fi limitarea speculatiilor in domeniul imobiliar. Nu numai ca aceasta masura este contrara politicii liberale, dar franeaza un motor al economiei – in majoritatea economiilor dezvoltate un indicator asteptat cu nerabdare de investitori este volumul caselor nou construite intr-o perioada de timp, acesta fiind un indicator al tendintei pe termen lung a economiei. Care va fi impactul acestei masuri asupra tranzactiilor cu imobile? Vom asista probabil la o usoara scadere a tranzactiilor si, paradoxal, la o crestere a preturilor.
Exista si o alta cale?
Cum nu suntem probabil singura tara in care tendintele speculative exista, ne indreptam privirile spre alte economii. In SUA, Japonia sau Singapore nu numai ca specula este descurajata prin masuri fiscale, dar constructiile de locuinte sunt incurajate prin aceeasi legislatie. Mai precis, mai multe persoane fizice se pot asocia si construi (direct sau prin contractant) imobile pentru locuit, in scopul de a le inchiria sau vinde peste o anumita perioada de timp. Profitul din aceste tranzactii este neimpozitat (cota zero!) cu respectarea a trei conditii: (1) cel putin 85% din beneficii sunt distribuite anual asociatilor (acestia nu sunt impozitati inca o data pentru acest venit, cum este cazul dividendelor); (2) veniturile sunt obtinute doar din tranzactii imobiliare (inchiriere sau vanzare); (3) imobilele nu sunt vandute mai devreme de patru ani de la data darii in folosinta. Mecanismul descris incurajeaza cresterea economica pe termen lung, adresandu-se direct individului si ar putea satisface o nevoie stringenta a Romaniei zilelor noastre.
In concluzie, guvernul nu ar trebui (doar) sa se ocupe de planuri nationale, agentii de locuinte si alte creatii asemanatoare (benefice pe termen lung, dar dificil de implementat si care in nici un caz nu ar trebui sa fie unica solutie) pentru a rezolva problemele economice, ci ar trebui sa gaseasca modalitatile in care sa permita functionarea spiritului antreprenorial si sa fie coerent in strategia pe care o implementeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu