Comunismul nu a distrus nimic fata de astia. Astia au terminat totul!

- Stimate domnule Ilie Serbanescu, ne bucuram sa va revedem si cu siguranta si cititorii ziarului nostru vor fi la fel de bucurosi sa va citeasca, desi suntem convinsi ca nu le veti oferi o solutie optimista sau prea optimista...
- Eu ma tem ca Romania, in conditiile actuale, si cand vorbesc de conditiile actuale nu ma refer doar la aritmetica actualei Puteri ci ma refer la ce se poate oferi Romaniei poate chiar si in urmatorii 20 de ani... Nu cred ca exista o solutie. Nu exista o solutie dintr-un motiv foarte clar: modelul economic in care a fost impinsa Romania, eu as spune cu contributia ei....
- Dar nu numai...
- Dar nu numai, pentru ca este evident un tip international in care sunt aruncate anumite tari. Eu nu ma feresc sa numesc modelul acesta drept unul de tip bananier. Nu exista solutii. De ce? Este un model economic in care consumul, ca expresie a unui statut de anexa bananiera de la periferie a unui centru, a fost impins la 70-80 la suta din PIB si in aceste conditii este imposibila iesirea. De ce? Pentru ca ceea ce vindeca in general problemele economice ale unei tari, respectiv cresterea economica, in Romania pe modelul respectiv nu vindeca ci face rau. Este obiectiv, s-a vazut foarte clar in cursul anului 2010, care din acest punct de vedere este un moment istoric in sensul in care, in ciuda unei cresteri remarcabile de altfel, a exporturilor cu peste 25 la suta, economia a continuat sa dea inapoi.
- Asta luand de bune statisticile. Eu cateodata, insa, ma indoiesc de ele.
- Mie mi se pare ca sunt foarte consistente cu acest model. Partea din economie ce lucreaza pentru export nu reprezinta mai mult de 25 la suta si nu poate tracta intregul ansamblu. Cu 25 la suta nu poti sa impingi suta la suta.
- Nu poate rezolva, dupa parerea mea, dezechilibrele structurale care exista.
- Asta a dovedit si ca este un mit tractarea economiei de catre economia occidentala pentru ca nu poate, a dovedit ca nu poate, repet, in ciuda unei tractari de 25 la suta. Repet, asta nu este o joaca, in timpul crizei este ceva fantastic.
- Dar nu suficient...
- Restul de 75 la suta depinde de cererea interna, dar nu este o cerere intermediata de productie ci este o cerere directa, fara productie care depinde de consumul intern. Nu creste consumul, nu ai crestere economica. Din pacate si reciproca este valabila: ai crestere economica, inseamna ca creste si consumul, ceea ce inseamna ca s-au adancit dezechilibrele fundamentale. Si atunci este o crestere economica ce in mod obiectiv este producatoare de criza. Asa cum a fost in mod foarte clar si cresterea economica cu care, din pacate, ne-am laudat, macar unii, eu am incercat sa arat ca a fost o crestere nesanatoasa si ma refer aici la cea dintre 2004 si 2008.
- Cat de relevant vi se pare indicatorul crestere economica?
- Este corecta intrebarea dar in conditiile actuale nu exista un alt indicator, chit ca acesta este bun sau rau.
- In actualul sistem economic, asa este, nu exista un altul...
- Daca ar fi sa ne referim la ceea ce au inventat alte sisteme - respectiv sistemul comunist - mi-as permite sa spun ca sistemul actual este mai bun decat cel cu care opera sistemul comunist. De ce? Pentru ca sistemul comunist a avut doua faze. A incercat sa opereze cu ceea ce s-a numit productie globala si i-a platit un pret foarte scump acestui lucru. De ce? Pentru ca se putea considera productie si deci reper pentru tot sistemul de indicatori, ingramadirea pe consum de resurse. Deci era global, era nu numai valoare nou creata, ci era si valoarea anterior creata pe care, raportand-o in global, puteai obtine crestere economica pacalindu-te, ceea ce a dus la o mare, mare risipa. Si din aceasta observatie care a venit inevitabil la un moment dat s-a trecut la o a doua faza si anume la raportarea acelei productii nete, respectiv a valorii nou create care are un alt pacat, pentru ca daca eu ma raportez doar la valoarea nou creata inseamna ca nu mai sprijin progresul tehnic.

“Orice fel de lucru care nu produce valoare ci doar o redistribuie este considerat producator de valoare”

- Fac o paranteza, daca imi permiteti. Nuanta mea vizavi de indicatorul crestere economica se referea mai mult spre cei neprofesionisti, nu pentru cei avizati in domeniul economic. Eu ma refeream asa, mai mult filozofic, pentru ca la ora asta, in actualul sistem toata lumea, toti nespecialistii spun ca avem crestere economica sau vom avea crestere economica sau daca vom relua cresterea economica este un argument pe care astazi il folosesc unii, dar pentru neprofesionisti si, mai mult, aici as fi vrut o clarificare...
- Mi-as incheia ideea si as adauga ca atunci cand vorbim de crestere economica vorbim de cresterea PIB. PIB-ul este la nivel national ceea ce valoarea adaugata reprezinta la nivel microeconomic. Valoarea adaugata este formata din valoarea nou creata, raportandu-ma la trecut, ceea ce este de fapt valoare si plusvaloare si altfel spus, in momentul de fata este vorba de salarii plus profituri. In plus, ceea ce are PIB-ul, deci ce are valoarea adaugata este amortizarea mijloacelor fixe, respectiv o insertie de progres tehnic. Deci, am mult progres tehnic, pot sa obtin valoare adaugata si pe baza acestuia. Daca eu il scot din raportare, si atunci ma intorc cu sute de ani in urma, si vreau sa obtin numai valoare si plusvaloare. Nefericirea este ca in aceasta acceptiune - eu am inteles bine unde ati batut - tot ce este neproductiv poate fi si creator de valoare adaugata. Si astfel m-am intors la un fel de primitivism tocmai incercand sa il abandonez. Deci tocmai incercand sa ma detasez de ceea ce au constituit valorile comuniste sau socialiste, respectiv productia, am ajuns in cealalta parte incat orice fel de lucru care nu produce valoare ci doar o redistribuie este considerat producator de valoare. Si atunci pot sa am un PIB cum este cel romanesc, completandu-l cu 70, 80 la suta din redistributie, nu din productie.
- Asta este nuanta pe care am vrut sa o subliniez si sper sa o inteleaga foarte bine si cititorii nostri.
- De aici vine blocajul.
- Poate ca relevant pentru Romania, cel putin la ora asta, ar fi un indicator, dar nu mi-e clar daca el poate fi calculat la aceasta ora, al structurii PIB-ului.
- Este de ajuns a se pune o adaugire la PIB, cat din PIB este obtinut din creatii de valoare, nu din distributie. Din distributie nu ma intereseaza retailul, nu ma intereseaza vanzarile de masini, nu ma intereseaza bancile, adica tot ceea ce freaca acelasi lucru. Degeaba am, spre exemplu, un PIB de 7.000 de euro pe cap de locuitor daca din acestia doar 2.000 inseamna productie, ti-am batut un cui si te-am pus in sertar.
- Ati scos in evidenta exact nuanta pe care am dorit-o.
- Asta este Romania.

Criza este a modelului economic

- Este adevarat si este bine ca cititorii sa o inteleaga.
- De aceea eu, ajungand in situatia in care numai partea aia din redistributie daca creste produce PIB, atunci am ajuns intr-un cerc vicios, gatuit si fara iesire. In spatiul actual, daca nu se schimba nimic, noi putem sa iesim din recesiune dar nu putem iesi si din criza. Pentru ca criza este a modelului pe care, din pacate, statul roman in seama caruia ar trebui sa cada aceasta problema nu o poate rezolva. Pentru ca el si-a cedat toate parghiile strategice, toate punctele nodale, capitalului strain de la care nu putem avea nicio pretentie. Nu este treaba lui sa dezvolte Romania.
- Maestre, pe acest fond credeti ca actualul sistem economic controlat de cel politic ar putea face nationalizari?
- Nu se poate. Nici nu stiu daca i-ar folosi la ceva, pe actuala articulatie internationala. Nu se pune aceasta problema. De altfel, cu implicarea, chiar cu semnatura sa s-a realizat acest lucru. Eu personal exclud, ca eventualitate, aceasta intoarcere eroica de care vorbiti dumneavoastra.
- Dar ar putea folosi...

“Guvernul Orban incearca sa intoarca complet toate regulile FMI”

- Este foarte interesant, daca mi-ati pus aceasta intrebare, ce va reusi Guvernul Orban in Ungaria.
- Este de urmarit.
- Pentru ca Guvernul Orban incearca sa intoarca complet toate regulile FMI, in sensul ca nu mai vrea sa iasa din criza, ca sa ma exprim asa, pe mana austeritatii propriului popor, ci suprataxand toate serviciile publice care nu intamplator aduc profit, fiind monopoliste, si in conditii de criza si care au fost acaparate, ca si in Romania, de catre capitalul strain. Acestea sunt retailul, distributiile de energie, telecomul si bancile. Daca nu il va calca, cum se spune, tramvaiul, este foarte contagios.
- Ma intreb, oare ungurii, ca la noi nu cred, or mai fi specialisti in pretul de cost?
- Ungurii au spart aceasta problema, ca sa spun asa, au creat bresa si pe vremea comunismului. Tot de la unguri, de la Kornay, de la scoala maghiara, care nu au facut altceva decat si-au permis sa gandeasca.
- Ceea ce nu este rau.
- Nu-i rau, dar in Romania nu s-a facut nici atunci si, din pacate, nu se face nici acum.Trebuie, repet, urmarita aceasta chestiune. Nu stiu insa daca Guvernul Orban va fi lasat sa obtina o victorie.
- Interesant punct de vedere. Situatia este de urmarit. Poate fi o solutie in actualul sistem economic. Am tot auzit Guvernul Romaniei spunand ca bancile nu reincep creditarea. Credeti ca statul ar putea prelua functia creditarii prin cele doua banci pe care le mai controleaza in acest moment: CEC si Eximbank?
- Nu poate. Pentru ca statul este falimentar, nu mai are resurse din motive cunoscute si nu mai are nici parghii juridice. Si oricum, cele doua banci sunt ceva derizoriu, mai ales ca una are un statut special. Cu patru, cinci la suta cat detii din piata nu poti face regulile pentru ceilalti care detin 95 la suta. Oricum, daca statul ar face in mod eroic ceea ce spuneti dumneavoastra, ar trebui sa se indrepte numai catre creditarea acelei activitati care este lipsa, a productiei.
- La asta ma refeream si eu. Un ajutor pentru cei care ar putea incepe o activitate de productie sau pentru cei care vor sa si-o dezvolte. Poate in special agricultura, unde importam foarte multe alimente iar in curand se vor vedea efectele acestei anomalii.
- In privinta agriculturii statul ar putea face ceva chiar daca nu ceva eroic. Ar trebui sa organizeze pietele agroalimentare, adica lanturile de distributie obtinand in mod automat sau din aproape in aproape o sprijinire a productiei care se mai realizeaza in Romania. Dar in mod aproape ridicol aceasta organizare de piata nu exista si, in mod nu intamplator dupa parerea mea, nu este nici printre cerintele pe care ni le vantura nu mai vorbesc de FMI, ci de UE care se da mare si tare ca ii apartinem si care si ar avea un interes ce ar decurge din aceasta apartenenta.

Din interior, UE nu va putea face ceva pentru a se salva

Cati ani de functionare mai dati Uniunii Europene?
- Este o buna intrebare dar culmea este ca cei care pot sa o ingroape au interes ca ea sa existe.
Asta este evident dar problema se pune daca mai au posibilitati.
- Eu ma refer la cei din afara si cred ca si marii emergenti si Statele Unite au interesul ca Uniunea Europeana sa existe. Din interior nu cred ca se va putea face ceva pentru salvare. Salvarea UE inseamna integrarea totala, care nu este operationala si nici anvizajabila in viitorul apropiat.
- Si nu stiu daca nici integrarea totala mai poate scapa sistemul.
- De pilda, ar putea salva Euro.
- Dar problemele economiei, tot nu...
- Nu, pentru ca problemele au depasit cadrul Uniunii Europene. UE este cea mai batrana dintre puterile actuale si i-a venit sorocul si sorocul i-a venit in conditiile in care democratizarea extraordinara a tehnologiilor a putut sa se uneasca cu forta de munca ieftina si atunci nu mai poate sa mai faca fata. Modelul economic, dupa parerea mea cel mai formidabil pe care a reusit istoria sa il creeze, modelul social din vestul Europei, este un model extrem de costisitor.

“Posibila cadere a capitalismului este din cauza caderii comunismului”

- Putem nuanta intre modelul impus, sa zicem, de sistemul financiar bancar si vechiul model social al Uniunii Europene?
- Este vorba de modelul social de tip protestant, ca sa fim corecti cu identificarea! Acesta a avut un succes extraordinar atat timp cat comunismul a fost adversar si, deci, cei care au practicat modelul au avut interes, interes de fibra, de a mentine acest model.
- Mie mi se pare ca problemele grave ale Uniunii Europene provin din creditarea bancara fara limite.
- Este o particica a problemei, dupa parerea mea. Si am sa va spun de ce cred eu ca este doar o particica a problemei. Tot ce se intampla in momentul de fata, inclusiv posibila cadere a capitalismului, este din cauza caderii comunismului. Cat timp comunismul a fost la putere, ca sa spun asa, intr-o parte a lumii, capitalismul a avut interesul sa ofere o alternativa viabila. Si a oferit-o, castigand, de altfel, si batalia. In momentul in care a castigat batalia a inceput sa o si piarda. De ce? Din simplul motiv ca a zis: drum liber acum si da iama! Si a dat iama in fostul teritoriu comunist pe care l-a bulversat si terminat.
- Mai dadusera ei iama si prin America de Sud…
- Terenul era mai propice pentru ei aici. In al doilea rand, a inceput marea ofensiva a capitalului impotriva muncii. A fost vorba de o intoarcere in istorie cu cel putin un secol, campanie din care face parte desfiintarea pensiilor ocupationale, diferite experimente in zone de periferie asa cum se fac in Romania. Si a treia chestiune, care este colosal de importanta, este ca sistemul capitalist a renuntat treptat la propriile restrictii pe care le-a inventat dupa criza din 1929-1933.
Nici nu stiu daca as mai numi sistemul actual capitalism, asa cum era in forma sa traditionala.
- Este conflictul de interese care a fost calcat in picioare, este problema dereglementarii din care face parte si expansiunea asta aiuritoare a capitalului financiar care nu intamplator a creat actuala criza, prima mare criza din secolul XXI. Dupa parerea mea este un proces inevitabil. Este o situatie comparabila cu inceputul secolului trecut.

“Polonia s-a scos din criza pe baza internului”

- Din aceasta miscare internationala, probabil ca cei ce vor gospodari in mod judicios resursele nationale vor reusi sa sufere poate cat mai putin. Si as dori sa va pun o intrebare: este cunoscut ca in Polonia portofoliul de credite in valuta este undeva la 30 la suta din total...
- Iar in Cehia nu este deloc.
- ...Iar in Romania este peste 70 la suta. Banca Nationala a Poloniei a incurajat creditarea in moneda proprie, pe cand la noi BNR mai putin. Ba chiar la inceputul crizei polonezii au vrut sa interzica in totalitate creditele in valuta. Considerati ca aceasta abordare diferita dintre Banca Nationala a Poloniei si Banca Nationala a Romaniei sa fie un motiv pentru care Polonia, totusi, astazi functioneaza mai bine?
- Este un motiv, dar este un motiv in subsidiar, pentru ca ceea ce a putut sa faca Banca Nationala a Poloniei s-a datorat faptului ca politicile generale au mers pe mentinerea productiei interne si a consumului intern. Polonia s-a scos din criza pe baza “internului”, ca sa spun asa. In cazul Poloniei s-a facut productie si s-a putut mentine cererea interna pe baza productiei interne. La noi, orice fel de crestere de cerere interna este acoperita din import. Deci lucrurile astea sunt corelate. Si, ca sa va dau un exemplu foarte semnificativ, va spun ca Cehia nu are credite in valuta nu pentru ca Banca Nationala a Cehiei a interzis creditele in valuta ci pentru ca a dus niste politici care au asigurat coroanei cehesti incredere. Este o lege de demult care spune ca moneda proasta o scoate de pe piata pe cea buna. In ce sens? In sensul ca moneda care prezinta incredere este tezaurizata si este scoasa de pe piata. In masura in care a existat incredere in Coroana ceheasca, ceea ce nu a fost cazul leului, oamenii s-au imprumutat in aceasta moneda. Si asta are o baza. Baza este ca Cehia a devenit un atelier pentru industria germana. Ea se tine de Germania in ce priveste evolutia. Ea este un atelier, in timp ce Romania este o anexa de consum. E o diferenta de statut.
- Enorma...
- Asigura un alt statut Cehiei. Creditul in valuta a facut ravagii indeosebi in Romania si in tarile baltice.

“Romania trebuie sa blocheze consumul pentru o perioada foarte lunga si sa indrume toate resursele catre crearea de productie”

- Sunt voci in mediul de afaceri care ar dori ca Banca Nationala sa scada foarte mult dobanda de referinta in ideea relansarii creditarii economiei. Cum vedeti aceasta dorinta a mediului de afaceri?
- Este la fel de nefundamentata ca si aceea a reluarii creditului de consum. Chiar daca s-ar face, acest lucru ar face acel rau de care vorbeam. Ceea ce trebuie sa faca Romania, ne place, nu ne place, este sa blocheze consumul pentru o perioada foarte lunga si sa indrume toate resursele catre crearea de productie. Si abia apoi sa se gandeasca la consum. Din pacate, am pierdut 20 de ani degeaba. Sa fim realisti, acest lucru (cu fortarea scaderii dobanzii de referinta) nici macar nu se poate realiza. De ce? Poate sa coboare Banca Nationala oricat dobanda, pentru ca bancile straine vor face tot ce vor dori ele. Zice BNR ca majorarea TVA a oprit ciclul de dezinflatie. Dar, intrebarea este la ce ne-a folosit ciclul de dezinflatie, cat timp bancile au facut tot ce au vrut, iar cu o rata de la unu la trei nu te poti dezvolta. Este clar ca atunci cand iei o unitate monetara si trebuie sa dai trei inapoi, nu te poti dezvolta. Si asta nu are nicio legatura cu BNR-ul.

“Banii de la FMI au fost luati pentru a aduce pe plan intern bani de afara la dispozitia subsidiarelor bancilor straine si companiilor nebancare straine care ramasesera fara bani in contextul crizei”

- Ar fi multe de spus pe aceasta tema dar as vrea sa intru intr-un subiect pentru ca ne apropiem de incasarea ultimei transe din acest celebru imprumut de 20 de miliarde de euro incheiat cu FMI, plus Banca Mondiala, plus UE si as vrea sa explicati cititorilor nostri pe intelesul lor unde s-au dus aceste 20 de miliarde, ce s-a intamplat cu ei, circuitul lor...
- In primul rand, trebuie sa fie foarte clar scopul pentru care s-au luat acesti bani. Indiferent ca s-a spus oficial sau nu, banii acestia au fost luati pentru a aduce pe plan intern finantare de afara la dispozitia subsidiarelor bancilor straine si companiilor nebancare straine care ramasesera in contextul crizei fara finantare de la propriile “mame”. Bun. Era vorba, indeosebi, de vreo 20 de miliarde care erau pe termen scurt si pe care aceste companii straine le-au folosit, le-au luat din afara in special de la “mamele” lor ca sa-si finanteze expansiunea in Romania. Expansiune de tipul bananier, pentru ca fiind vorba de termen scurt nu se puteau face investitii, deci erau bani pentru capital de lucru pe de o parte si pe de o alta pentru speculatii pe curs si pe dobanzi. Acesti bani reprezentau cam 24 de miliarde de euro. Ei au spus: noi vrem banii astia; daca nu, plecam! Ce insemna asta? Adica firmele straine cu subsidiare care functioneaza aici nu mai finantau rostogolirea acestor datorii. Este adevarat, existau acele foarte mari rezerve minime obligatorii care reprezentau jumatate din rezervele Bancii Nationale, este adevarat, care trebuiau sa fie prin reducerea de doi la suta date inapoi bancilor in momentul intrarii in zona euro, dar asta era doar o perspectiva!

“S-a blocat creditarea catre firmele romanesti si populatia din Romania si nu catre firmele lor”

- Dar nu era obligatoriu ca sa fie date inapoi in 2009. Si atunci s-au luat banii de la FMI, s-au transferat din banii respectivi catre bancile straine din Romania parti importante din rezervele minime obligatorii. Grosul din banii de la FMI a intrat la Banca Nationala. Banca Nationala a eliberat acesti bani catre bancile straine din Romania. Si ele s-au finantat de aici. In general, banii nu au plecat in strainatate, ei au fost folositi ca sa faca bani aici. Adica, pe de o parte a continuat creditarea firmelor straine, a suratelor lor din Romania, pentru ca este o chestiune inexacta cum ca s-ar fi blocat creditarea. S-a blocat creditarea catre firmele romanesti si populatia din Romania si nu catre firmele lor.
- Evident.
- Si in al doilea rand, Banca Nationala folosind posibilitatile pe care le are – ea nu are voie sa dea bani direct guvernului - dar printr-un sistem de repo, a finantat bancile straine si bancile straine au dat bani la stat.

“Statul roman a fost pus sa se imprumute la concurenta a vreo doua deficite cu care a finantat, evident, doar unul”

Dar nu mai bine finantau CEC-ul ca sa dea bani la stat?
- Dar atunci nu mai faceau bancile straine profit. Nu stiu daca observati, facand bilantul acordului cu FMI, ca statul roman a fost pus sa se imprumute cam la concurenta a vreo doua deficite cu care a finantat, evident, doar unul. Restul este ce s-a dus la bancile straine, apropo de destinatii, care au reusit astfel sa prospere in continuare desi nu au mai dat credite. De fapt, nu mai dau credite la sistemul privat si dau credite guvernului putand trai fara probleme fara sa mai dea credite. Acesta este bilantul cu FMI. De unde vom plati?
- Din cate stiu eu se imprumuta si in lei de la Banca Nationala si dau bani guvernului nu doar din fondurile pe care le-au incasat din rezerva minima obligatorie.
- Asta este sistemul repo, un sistem indirect prin care Banca Nationala ajuta la finantarea deficitului bugetar. Pentru ca direct nu este voie. Dupa un an, oficialii Bancii au recunoscut ca creditul de la FMI a fost folosit asa cum am spus. Au fost foarte putini care au spus acest lucru de la inceput, ma mandresc cu faptul ca am fost printre “trancanitorii” initiali.
- Si noi am “trancanit” nu tocmai pozitiv...
- Si dupa un an s-a spus ca a fost nevoie de finantarea de la FMI pentru a o inlocui pe cea privata. Deci s-a recunoscut, intr-un fel, acest traiect de care vorbeam, spunandu-se ca daca nu se facea asta cadea Leul, ajungand cursul sase Lei la un Euro. Parerea mea este ca acesta nu ar fi cazut pentru ca il pazeau bancile care aveau cel mai mare interes ca acesta sa nu cada.
- Este adevarat, pentru a-si repatria valuta la un cost rezonabil, ca sa spunem asa, dar o crestere ar fi fost...
- Pe de alta parte, vreau sa atrag atentia ca nu poate exista un alt platitor decat poporul roman. Si cum se va plati aceasta suma? In mod clar exista aceasta incercare, este programul FMI, de a responsabiliza de tot ceea ce se intampla, statul. Statul este de vina, statul trebuie sa se reformeze. Dupa mine, aceasta este o chestiune gresita pentru ca nu statul este de vina pentru marile dezechilibre existente in economia din Romania.
- Si statul, cred, ca are aici partea sa de vina, desi v-am inteles nuanta.
- Nu statul exporta, nu statul importa, nu statul produce, nu statul consuma. Asta este foarte clar. Deci, ce este important. A-i pune pe stat si pe reprezentantii sai care sunt contribuabili, pensionari, salariati, sa plateasca pentru ceea ce nu au facut ei, este ceva caraghios. Nu numai caraghios, dar nici nu este suficient.
- Este chiar inuman.
- Vorbesc in parametrii lor. Care sunt parametrii? Observati ca nimic nu se plateste decat prin ajustarea politicii fiscal bugetare.
- Nu stiu daca este suficient.
- Ce poate sa faca asta? Doi, trei la suta din PIB. Este nevoie de sase, sapte la suta din PIB. Deci nu se va ajunge nicaieri. Deci este nu numai nedrept, dar si insuficient. Practic, problema este gatuitoare incepand din 2012 pentru ca atunci intra la plata principalul din creditul de la FMI. Atunci, in 2012 - 2013 va trebui platit grosul.
- Mai avem ceva de stat, electrice, producatori de energie...
- Este vorba de 12, 13 miliarde ce vor trebui platite in acesti doi ani. Grosul se va duce de la Banca Nationala. Deci va trebui sa fie scos din cele 32 de miliarde de euro din rezerva.
- Daca sunt. Eu cred ca nu prea sunt.
- Sunt, nu asta este problema.
- Stiti unde sunt, ca eu nu stiu?
- Sunt in Statele Unite, sunt...
- Este ceva in bonduri ale guvernului SUA, este foarte adevarat din cate stiu eu, dar nu stiu cand ajung cu alea la maturitate, ce scadenta au…
- Parerea mea este ca nu asta ar trebui sa va ingrijoreze pentru ca nu asta este problema. Problema este de unde plateste statul celelalte 12,13 miliarde de euro?
- Cred ca este vorba de mai mult de 12, 13 miliarde.

“Nu stiu ce se va intampla in continuare pentru ca statul a dat deja faliment. Ei au intervenit, au salvat privatul lor”

- BNR-ul isi rezolva problema, desi va fi o problema cu Leul. Leul este breaz tocmai pentru ca au intrat acesti bani, care au tinut cursul. Pe viitor nu se stie ce se va intampla. Statul va fi problema. Este clar, vedeti si dumneavoastra, ca cresterea datoriei private externe s-a oprit gratie interventiei statului si ceea ce creste de acum incolo este doar datoria externa publica. S-a facut acest transfer. Nu stiu ce se va intampla in continuare pentru ca statul a dat deja faliment. Si aceasta formula nu se stie cat va mai putea opera. Acesta este bilantul FMI. De aici inainte nu mai este nevoie de noi bani de la FMI. De ce? Pentru ca te vor presa ca sa faci totul prin privat. Deci ei au intervenit, au salvat privatul lor si il rezolva pe termen lung si, nedandu-ti bani, te obliga pe tine sa apelezi la ei. Repet, statul este in faliment si nu stiu daca toata aceasta sandrama va mai functiona dupa scenariul de pana acum. Sigur mai putem vinde cate ceva, dar la modul in care cumpara ei, pe tot ce mai este de vandut in Romania mai mult de un miliard de euro nu putem obtine.
- Poate un miliard si jumatate. Asa ca trebuie sa adoptam un sistem economic mai bun pentru ca acesta nu mai merge.
- Poate dumneavoastra, ca sunteti mai tineri, eu nu mai astept nimic. Orizontul meu s-a inchis.
- Puteti ajuta foarte mult la functionarea unui sistem economic viabil.
- Am trait si in comunism, cunosc cu ce se mananca chestiunea asta si va spun cu mare regret ca nu mi-am putut inchipui... Comunismul macar a lasat ceva. Aceiasi oameni nu mai reusesc sa dea nimic acum. Inseamna ca a operat cu ceva si comunismul ala pe care l-am incriminat, pe care l-am pus la zid ca nu stiu ce, ca ne-a omorat, ca ne-a distrus mentalitatea. Pai, mai distrusa mentalitate decat este in momentul de fata, nu a avut Romania in istoria ei.
- Comunismul nu a distrus nimic fata de astia. Astia au terminat totul.

- Este atat de ingrijorator, de infiorator acest lucru, pentru ca si acum se continua a se fura, dar tot din ceea ce s-a facut in timpul comunismului. Si intre timp injuram comunismul.

“40 la suta dintre oamenii aflati intre 45 si 65 de ani nu lucreaza”

- Dar toti traim in ultimii 20 de ani de pe urma comunismului, foarte corecta observatia si v-o impartasesc in totalitate, tot luxul unora din ziua de astazi, toata risipa este din munca celor pe care acum ii mai si injuram.
- Stiti ca in momentul de fata sunt cinci milioane si jumatate de pensionari la 4,3 milioane de salariati. In ultimii 20 de ani s-au pierdut patru milioane de locuri de munca. Ce este tulburator e ca 40 la suta dintre oamenii aflati intre 45 si 65 de ani nu lucreaza. Ce semnificatie are cresterea economica, revenirea cresterii economice in aceste conditii? Este o aiureala, o gogoasa de trei parale.
- Maestre, va multumim.

Interviu realizat de Razvan Sindilaru si Iulian Badea

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

BNewS - Guvernul modifica legislatia muncii conform cerintelor investitorilor straini. Drepturile de baza ale lucratorilor vor fi pierdute

 

 

INFORMARE

 

Guvernul modifică legislația muncii conform cerințelor investitorilor străini.

Drepturile de bază ale lucrătorilor vor fi pierdute.

 

 

 

Guvernul României refuză să ţină cont de punctul de vedere comun al confederaţiilor sindicale şi al confederaţiilor patronale reprezentative şi forţează modificarea legislaţiei muncii în sensul dorit (dar neexprimat oficial) de Consiliul Investitorilor Străini. Negocierile din ultimele zece zile, culminând cu întâlnirea avută în data de 2 februarie 2011  cu premierul Emil Boc, au fost caracterizate de inflexibilitate totală din partea Exectivului şi se vor finaliza cu impunerea punctului de vedere al autorităţilor.

Reprezentanţii Guvernului şi-au exprimat explicit intenţia de a elimina din Codul Muncii articolele referitoare la contractele colective de muncă (articolele 236-247) în ciuda opoziţiei sindicatelor şi patronatelor.

Abrogarea acestor articole din Codul Muncii, la care se adaugă şi alte elemente din legislaţia muncii ce îi deranjează pe investitorii străini, va conduce la pierderea unor drepturi şi libertăţi de bază pe care lucrătorii români le-au obţinut cu greu în ultimii 20 de ani.

__________________________________________________________________________

Odată cu adoptarea propunerilor guvernamentale de către Parlament, contractele colective de muncă la nivel de unitate vor exista sau nu în funcţie de bunul plac al patronului, drepturile salariaţilor vor fi fixate direct de către patron iar contractul de muncă pe perioadă nedeterminată va dispărea.

Prin eliminarea grilelor de ierarhizare, negocierea salariilor va  fi o amintire, nivelul de remunerare rămânând la latitudinea patronului indiferent de calificarea, studiile sau experienţa salariatului.

La fel stau lucrurile şi în ce priveşte timpul de lucru, norma de muncă şi  plata orelor suplimentare. La acestea se adaugă pierderea drepturilor minime legate de sănătatea şi securitatea în  muncă (dispar comitetele de sănătate şi securitate în muncă). Va urma prelungirea perioadelor de probă la 45 de zile pentru funcţiile de execuţie şi la 120 de zile pentru funcţiile de conducere - patronul avand posibilitatea să angajeze oricâte persoane pe acelaşi post, prin rotaţie.

 

 

Atacul Guvernului la adresa lucrătorilor este unul fără precedent şi va conduce la sclavie la locul de muncă, departe de toate principiile şi valorile ce stau la baza Uniunii Europene si Organizatiei Internationale a Muncii.

 

Confederaţiile sindicale şi unele dintre confederaţiile patronale reprezentative au făcut tot posibilul pe parcursul negocierilor să convingă Guvernul României să renunţe la poziţia extremă pe care a adoptat-o la presiunea investitorilor străini.

 

Au avut loc mai multe runde de discuții la nivelul Ministerului Muncii, negocieri în cadrul cărora s-au parcurs Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor şi jumătate din Legea contractelor colective de muncă, însă atitudinea ministrului Botiș – extrem de inflexibilă şi de pe poziţii de forţă – a făcut imposibilă continuarea dialogului.

 

Având în vedere şi faptul că ministrul Muncii şi-a permis să declare că s-a înţeles cu partenerii sociali pe marginea Codului Muncii, în condiţiile în care la MMSSF nu se discutase acest subiect, confederaţiile sindicale şi unele dintre confederaţiile patronale au cerut demiterea lui Ioan Nelu Botiş din funcţia de ministru al Muncii.

 

Din dorinţa de a continua dialogul, partenerii sociali au cerut premierului să intervină ca parte în negociere iar la finalul săpămânii trecute a avut loc o primă întâlnire cu Emil Boc.

Într-o discuţie de aproape 4 ore s-a reuşit parcurgerea şi amendarea a 17 puncte din cele 100 ale proiectului de modificare a Codului Muncii, stabilindu-se ca negocierile să fie reluate luni, 31 ianuarie 2011. Întâlnirea nu a avut loc la data stabilită ci abia in 2 februarie 2011.

Simulacrul de negociere s-a încheiat în momentul în care Premierul a anunţat că doreşte abrogarea din Codul Muncii a articolelor referitoare la contractele colective de muncă  (236-247), urmărind să lase reglementarea acestei zone pe seama unei legi speciale – legea contractelor colective de muncă.

 

      Din punctul de vedere al Blocului Naţional Sindical, împărtăşit de celelalte confederaţii sindicale, negocierile cu Guvernul sunt total compromise.

Reprezentanţii Executivului au ca obiectiv precis dereglementarea pieţei muncii şi indiferent câte runde de negociere vor mai avea loc, lucrurile se vor întâmpla  aşa cum doreşte coaliţia aflată la guvernare.

 

Este o chestiune de timp până când proiectele de legi vor fi înaintate Parlamentului şi până când lucrătorii români îşi vor pierde drepturile, ca parte a unui experiment de reintroducere a sclaviei.

 

______________________________________________________________________________

 

 

Facem apel la federaţiile şi filialele membre BNS să informeze toate sindicatele despre această situaţie, să transmită informaţiile mai departe către membrii de sindicat şi către lucrătorii neafiliaţi care vor fi afectaţi în egală măsură.

Acțiunile de stradă în toată țara și declanșarea unui conflict de interese la nivel naţional sunt singurele opţiuni pe care le mai avem în acest moment pentru a bloca demersul Guvernului Boc.

 

 

 

 

Prim-vicepreședinte BNS

Ion Pisc

 

 

______________________________________________________________________

Romani, Basescu-Boc ne folosesc cum o faceau fanariotzii de odinioara.  

Politică sceleratăVALENTIN NICOLAU

 

„Ce bine e să nu faci nimic, asta foarte încet şi, dacă se poate, şi pe bani” - e replica unui personaj de teatru. Nu pe scenă aţi auzit-o, ci din gura noilor îmbogăţiţi ai tranziţiei care s-au cocoţat pe soclurile de unde au fost dărâmate modelele sociale ale profesorului, militarului, medicului, artistului, cercetătorului. Generaţiile ultimelor două decenii s-au născut într-un spaţiu al democraţiei declamate, care a impus un capitalism formal. Între ce li s-a inoculat acestora şi ce trăiesc ei cu adevărat este o imensă prăpastie: democraţia e în fapt curvocraţie, capitalismul e acţiunea îngemănată de jecmănire a statului de către o bandă de politicieni cu jefuirea tuturor de către acelaşi stat din ce în ce mai secătuit, făcut să devină mai neputincios şi mai strâns în capcană. Hăul dintre ce se spune că e viaţa lor şi ce este în fapt i-a transformat în fiinţe schizoide, în cetăţeni duplicitari.

Dacă statul comunist şi-a dovedit falimentul într-o revoluţie unde mulţi au fost sacrificaţi numai pentru emoţie mediatică şi validarea manualelor de istorie, atunci a fost şi momentul pentru a arde, odată cu carnetele de partid, concepte pe care socialismul şi le împroprietărise pe nedrept: comunitate, bun comun, bine public, solidaritate, etică socială, stimă de sine, demnitate, patrie, naţiune etc. După 20 de ani, preşedintele României declară că statul român nu mai poate fi responsabil pentru cetăţenii săi. Uluitor ce repede s-a instalat minciuna şi impostura! Statul european e tocmai acea invenţie a oamenilor care se vrea responsabilă pentru membrii lui. A declara că soluţia e „statul minimal” nu anulează sensul fundamental pentru care democraţiile moderne sunt state sociale, şi nu state ale unei găşti, ale unei camarile, ale unei coterii de partid, aşa cum îşi doreşte astăzi un preşedinte iresponsabil. În atmosfera de junglă, bine întreţinută, politicienii au injectat permanent ideea că soluţia este individuală, că fiecare trebuie să lupte doar pentru el, că toţi suntem într-o competiţie nemiloasă, fără reguli, unde cel mai rău, mai abil şi mai nesimţitor va câştiga. Individualismul şi indiferentismul exacerbat au fost adevărata politică promovată de guvernanţii portocalii. Jefuiţi, minţiţi şi dezbinaţi în numele ideii de concurenţă! - acestea au fost îndemnurile şi pilda liderului. Dar şi starea în care au ajuns cei mai mulţi dintre români. Rezultatele capitalismului sălbatic şi ale surogatului de democraţie sunt o polarizare extremă a societăţii, sentimentul acut al inechităţii şi anularea speranţei într-o viaţă mai bună. Resemnare sau exod…

Competiţia nu poate exista în afara unei minime norme morale, reuşita cuiva cu preţul suferinţei altora e în van, atunci când vrei să construieşti o societate sănătoasă. Doar dacă, mincinos şi nedrept, preşedintele unei ţări în derivă se foloseşte fără scrupule de cuvinte descărnate de istorie spre a ţine captiv un stat pentru sine şi pentru partidul său întreţinut pe principii mafiote.

Sună straniu şi paradoxal pentru o ţară europeană, dar un stat prizonier, aşa cum e astăzi România, nu poate fi recuperat decât printr-o acţiune de eliberare. Revolta împotriva captivităţii portocalii trebuie să plece de la reinventarea solidarităţii, a conştiinţei de a fi o comunitate, că avem bunuri şi un bine comun de apărat, că ne putem reda demnitatea de cetăţeni ai unei ţări unde se poate reconstrui, se poate învăţa din nou traiul prosper. A fi moral nu e nici desuet, nici un handicap, din contră, poate fi premisa de a ne respecta din nou, de a avea iarăşi exerciţiul afecţiunii pentru celălalt. Competiţie înseamnă mai mult decât orbirea solitarului, poate însemna colaborare şi complementar, armonie. Profesionalism şi competenţă nu vor mai fi vorbe goale ale farsei numite guvernare, ci vor redeveni fundaţii pentru cultura lucrului bine făcut ce va înlocui imperativul Acum, Mult, Uşor!, politica jafului naţional. Ţara a ajuns maidanul pe care au crescut bălăriile urii, ale disperării şi hoţiei şi unde regula o fac şmecherii de la putere. E vremea unei arături de primăvară, care să dezrădăcineze răul, lăsând din nou lumină pentru încredere, echilibru şi comuniune. Se simte nevoia de pământ reavăn, de aer şi apă proaspete, de seminţe sănătoase nemodificate politic, nepervertite la obsesia individualistă a spicului, ci având conştiinţa generoasă a recoltei.

 

Statul trebuie să redevină responsabil pentru fiecare dintre cetăţenii săi, cărora să le ofere nu doar un viitor predictibil, ci şi demnitatea de a-i aparţine.

 

 

Am fost obisnuiti sa ne uitam la Belarus ca la o relicva a trecutului...

Iata cum aparem noi insine vazuti dispre Minsk:

România a fost un model unic de stat care a demonstrat că îşi poate plăti singur o datorie externă, a comentat însărcinatul cu afaceri al Belarusului la Bucureşti, Sergei Molunov, adăugând că acest lucru nu a fost pe placul organizaţiilor financiare internaţionale.

Şeful misiunii diplomatice a Belarusului a subliniat de mai multe ori că nu doreşte să facă afirmaţii, ci doar să pună o serie de întrebări cărora cititorii să le găsească un răspuns.

"I-ar fi convenit cuiva din afara Belarusului evoluţia situaţiei? Aceasta îmi aminteşte de un episod din istoria României. Nu vreau să fac comentarii, dar am ascultat o poveste despre ultimii ani din timpul lui Ceauşescu. După câte îmi aduc aminte, a fost această părere că poporul a trăit foarte, foarte greu. Dar România, atunci, având o datorie imensă, a hotărât să-şi plătească aceste datorii. Şi, la sfârşitul anului 1989, practic şi-a stins aceste datorii.

Am auzit această părere. Spuneţi, vă rog, este adevărat sau aşa se zicea? Eu am citit această părere şi cred că este interesant, din punctul meu de vedere. Ce concluzie se poate trage din aceasta? Faptul că atunci - dacă lăsăm la o parte emoţiile provocate de viaţa grea - România a fost un exemplu unic că poate să-şi plătească această datorie. După părerea mea, acest exemplu nu cred că a convenit organizaţiilor financiare internaţionale. Cred că psihologia lor este să acorde credit cu dobândă mare. Dacă ţara nu are posibilitatea să returneze această datorie, atunci îi dă alt credit şi astfel ţara este pusă în dependenţă faţă de organizaţii. Şi atunci poţi să faci orice cu această ţară. De aceea, exemplul unic al României de a-şi plăti datoria nu a convenit multora", a comentat Molunov.

El a făcut apoi o paralelă cu dezvoltarea Belarusului, oferind date referitoare la nivelul de producţie din Belarus. Molunov a arătat că în 2009 în Belarus s-au produs 737 de kilograme de cartofi pe cap de locuitor, în timp ce în România s-au produs 162 de kilograme. De asemenea, potrivit lui Molunov, în ţara sa s-au produs 239 de kilograme de legume pe cap de locuitor, în timp ce în România s-au produs 177 de kilograme, 681 de litri de lapte, faţă de 275 în România şi 355 de ouă pe cap de locuitor, faţă de 298 de ouă în România.

Ei da, Romania e haimanaua'n fuste a Europei, dar Ba'secu nostru de la licurici s'adapa.

cu asa prieteni, nu avem nevoie de dusmani

extras dintr-un interviu cu americanul Watts

Românii n-au avut lobby peste Ocean
Anul trecut aţi lansat un volum intitulat "With Friends like These. The
Soviet Bloc's Clandestine War Against Romania". Cum aţi ajuns aşadar să
scrieţi despre ceea ce dvs. numiţi "războiul clandestin" din blocul
sovietic?
În primul rând am ajuns la cartea aceasta lucrând la alte două cărţi. Am fost în 2002 şi am lucrat pe probleme de reformă în serviciile de informaţii româneşti, după comunism. Un  volum numai al meu şi un al doilea redactat cu specialiştii de la SRI şi SIE. Am intrat în cartea aceasta cam 6 luni de cercetare când am ajuns la concluzia că de fapt întrebările nu pot primi un răspuns pe linia asta. Problema a fost relaţia între membrii Pactului de la Varşovia. Am ţinut minte ceva ce am învăţat foarte repede la sfârşitul anilor '70 şi am concentrat în anii '80. Oricând ceva bun a fost spus despre România sau despre români, aşa, oficial, a fost contestat imediat de nişte specialişti în zona Europei de est, în special de specialişti pe Polonia sau Ungaria, care atunci au avut această reputaţie ca fiind disidenţi. Şi s-a făcut imediat opoziţie mediatică, de genul "nu este chiar aşa", "este inexact", "ei nu
au spus asta". Dar dacă ceva bun a fost spus despre ce a făcut Kádár, Gomułka sau Jaruzelski, nu a fost vreo contestare. Din această cauză, a devenit controversat orice s-ar spune bun despre România. Orice lucru despre România a fost un obiect de discuţie. Şi a fost bazat pe informaţii vechi. Mai ales în perioada în care a fost izolată, despre România se putea spune orice. Şi nimeni nu a controlat. Sunt convins că ştii ceva despre comportamentul birocratic. Dacă ceva este controversat, oamenii nu intră acolo. Din cauză că ei nu ştiu exact despre ce este vorba. Din cauza aceasta credibilitatea informaţiilor despre România a devenit foarte îndoielnică. Asta s-a întâmplat şi cu investitorii străini după 1989.
Şi a mai fost ceva. Unele ţări ex-comuniste au primit sprijin, în special, prin organizaţiile de emigranţi din Statele Unite. Acolo trăia o mare
populaţie poloneză, 9 milioane, şi exista şi populaţie maghiară, mi se
pare, cam 2 milioane. Din România, doar 300.000. Deosebirea e mare. Şi
cei din România au venit mult mai târziu. Ceilalţi au plecat mult mai
devreme. Lipsa de lobby de care a fost acuzat foarte des Guvernul
României, se datorează, de fapt, lipsei de oameni de acolo. Şi după
1990 s-a întâmplat la fel. Ion Iliescu a fost stigmatizat ca un fost
comunist, în aproape toată presa din Occident şi din România. În acelaşi
timp, preşedintele Ungariei, Mátyás Szürös a fost un comunist care a
avut  o legătură mult mai lungă cu Uniunea Sovietică, chiar a lucrat la
Departamentul Internaţional, unde a colaborat direct cu KGB şi cu
serviciile de informaţii. Tot timpul. Şi el a fost un "reformist".  Şi
aici a fost o nebunie totală. România a fost singura care a ajuns cu
acest calificativ, că este condusă de un fost comunist. Şi aici a fost o
cauză pentru lipsa de credibilitate.

Dintr-un timp mai bun - 1898

Remnant of better times - 1898, originally uploaded by cod_gabriel.

cod_gabriel (de pe flickr)

Când văd aceste clădiri din Brăila, îmi amintesc de bunici. Aceste cladiri, ca şi bunicii mei brăileni, s-au "născut" înainte de România Mare. Clădirea asta, de exemplu, avea deja 20 de ani în 1918.
Evident, Brăila trăia vremuri mai bune pe atunci. Brăila, ca şi bunicii mei, nu sufereau deloc, dar absolut deloc de lipsa Ardealului. Este evident ca oraşul prospera, tot centrul vechi este martor (ceea ce se pare ca nu prea s-a mai întâmplat după unire).
În viaţa bunicilor mei unirea nu a adus niciun fel de schimbare. Cu excepţia suferinţelor provocate de ocupaţie şi a decesului pe front a unui străbunic şi a fiului său mai mare, ceea ce le-a condamnat familia (inclusiv bunica) la o viaţă de mizerie cruntă, deoarece pe vremea aceea femeile erau casnice, nu se angajau.
Pentru ca astăzi să fim suduiţi de "fraţii" noştri ardeleni, posesori de ifose mitteleuropene.
La ce bun? Pentru ce au murit cca. 1.000.000 de români in Primul Război Mondial?
Ca să ne spună un Sabin Gherman şi mii de "fraţi de peste Carpaţi" că "s-au saturat de Mitică, de şmechereala si ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România."
Ca să se vaite o secătură ca Onisifor Ghibu că le-am făcut mai mult rau decât maghiarii.
Ca să aflu astăzi, printr-o incredibilă falsificare a istoriei, ca unirea n-au facut-o acei 1.000.000 de "mitici" care au murit, printre care şi strabunicul meu şi unchiul tatălui meu, nu au făcut-o nici măcar Ferdinand sau Brătianu cu guvernul lui.
Nu domnule, nu! Unirea a făcut-o Maniu, care a luptat şi el pe front. Dar pentru Ungaria, pănă în 1918. Care dorea o nenorocită de federaţie ce putea fi făcută făra a trage un singur foc de armă, insultând memoria milionului de "mitici" care au murit pentru asta.
Un milion de oameni au murit pentru o idee proastă.




peromaneste

Hmm, am scris la peromaneste despre aiureala asta transilvana si cum ca suntem prea debili pentru a tolera jocuri centrifuge.
Nu stiu daca as pune mersul in sus si jos al Brailei pe seama Unirii, desi Unirea nu s-a facut pentru/impotriva a cineva anume cat pentru o idee. Daca masura romanilor de acum e data de cei pomeniti de tine, ma tem ca ideea va fi fost intr-adevar "proastă".

Eternul Eminescu sau eterna Romanie?

Un articol scris de Mihai Eminescu
(in presa anilor 1870-1889)
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si
economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură
strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi
prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost
declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul
cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori
numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa
alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de
autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform
comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier
Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că
patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii
Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de
administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de
codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de
dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si
se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita
măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie
capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând
avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a
pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită
capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea
unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade,
ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi,
loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate
de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna,
care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o
supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de
scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie,
dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l
reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de
principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute
naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai
voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e
interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a
partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a
puscărie."

De stiut: Romania, condusa de timplari, fochisti si dresori de caini

Cine conduce Romania si ne mai intrebam de ce traim asa de prost (ultimii in CE)

Uite o parte din clica de conducători de zi... Şi ne mai mirăm că ne
merge așa de bine. Pemtru ce mama naibii, noi cei de dinainte de 1989,
ne-am chinuit să învățăm atâta carte, când azi se iau diplomele așa
ușor?  Nu diploma contează, omul contează. Modul fraudulos în care
și-au obținut aceste lichele diploma, spune mult despre cât sunt de
jigodii.

Sub acoperirea diplomelor pompoase, CV-urile reale ale actualilor
guvernanți  ascund surprize de mari proporții, cel puțin dacă e să dăm
crezare dezvăluirilor făcute de senatorul PSD Valer Marian, într-o
declarație politică depusă ieri la Parlament.
Senatorul de Satu Mare se "ocupă", în declarația sa, numai de cîțiva
demnitari din zona sa politică, ceea ce face, însă, cu atît mai
spectaculoase dezvăluirile. El prezintă ceea ce numește caracatița
Falcă, adică grupul de interese al influentului primar al Aradului,
care ar putea fi viitorul lider al PDL, sau secretar general. "În
ultimii şase ani primarul Falcă şi-a constituit un cerc de putere
personal la nivel naţional prin promovarea în funcţii cheie în diverse
instituţii fundamentale ale statului a unei suite de apropiaţi şi
fideli ai să din judeţul Arad. Exemple sugestive în acest sens sunt
secretarul de stat Eugeniu Pistru de la Ministerul Transporturilor,
preşedintele Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Silviu Bian,
preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu,
chestorul Alexandru Tonca, adjunct al şefului IGPR, secretarul de stat
Ioan Dascălu de la MAI, ministrul Traian Igaş, şi generalul Florian
Coldea, primul adjunct al directorului SRI, şeful de facto al acestei
instituţii" scrie senatorul, în declarația sa.
Bombele de abia de aici încep, însă, în momentul cînd Valer Marian
prezintă și meseriile de bază ale celor în cauză: "Eugeniu Pistru a
fost tinichigiu şi şofer, după care a absolvit liceul şi facultatea la
distanţă (ID). Nu numai Eugeniu Pistru a avut o meserie stimată de
preşedintele Traian Băsescu, ci şi alţi discipoli ai primarului Falcă:
ministrul de interne Traian Igaş a fost tâmplar, preşedintele CJ Arad,
fostul senator Nicolae Ioţcu, a fost fochist, deputatul Iustin Arghir
Cionca a fost chelner, iar deputatul Lucian Riviş Tipei a fost dresor
de câini şi patron al unei firme de bodiguarzi (care a avut contracte
bănoase cu Primăria Arad)".
Senatorul PSD oferă și alte informații interesante despre ministrul de
Interne: "Am adresat ministrului Traian Igaş o întrebare privind
pregătirea sa juridică, solicitându-i să-mi comunice la ce vârstă a
absolvit Facultatea de Drept, la ce  formă de învăţământ universitar
(la zi sau la fără frecvenţă), cu ce medie generală, precum şi dacă a
fost jurist practicant (judecător, procuror, avocat, notar sau
consilier juridic) şi în ce perioadă. Ministrul Igaş mi-a transmis
săptămâna trecută un răspuns impertinent prin care mă trimite să
consult site-urile www.igas.ro şi www.mai.gov.ro. Pe site-urile
respective este menţionat doar că este licenţiat al Facultăţii de
Drept a Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad, astfel că am
fost obligat să mă adresez altor surse. Astfel, am aflat că Traian
Igaş este de meserie tâmplar şi că s-a remarcat ca disk-jockey în
localitatea natală Pecica. Şcoala generală a absolvit-o în comuna
Cristian din judeţul Sibiu, unde se spune că a rămas repetent un an. A
absolvit liceul în forma de învăţământ la distanţă şi cu mare
dificultate, în jurul vârstei de 30 de ani, respectiv a început
studiile la liceul din Pecica şi a trebuit să se transfere la un liceu
din Nădlac pentru ale finaliza. A absolvit Facultatea de Drept în
jurul vârstei de 40 de ani, tot la forma de învăţământ la distanţă
(fără frecvenţă), obţinând note mediocre şi având o medie generală în
jur de 8. Probabil că l-a ajutat faptul că rectorul acestei
universităţi îi era coleg de partid, acesta candidând în 2008 pentru
un mandat de senator în judeţul Arad. După absolvirea Facultăţii de
Drept, Traian Igaş nu a fost jurist practicant, nici măcar ca şi
consilier juridic, deci aprecierile şi aşteptările şefului statului nu
prea au acoperire. Realitatea este că ministrul de interne a absolvit
o facultate de drept privată, la fără frecvenţă şi cu note mediocre,
şi nu are nicio experienţă în domeniul juridic şi nici în
administraţia publică în funcţii executive. Singura sa legătură în
ministerul de interne este faptul că tatăl său a fost şef de post în
regimul comunist în comunele Apaţa din judeţul Sibiu şi Pecica din
judeţul Arad".
Nu în ultimul rînd, Valer Marian îl acuză pe ministrul Educației,
originar tot din Arad, care "a absolvit doar 11 clase şi nu şi-a
echivalat studiile liceale şi superioare în România. Un ministru care
confundă cetăţenia cu naţionalitatea (a se vedea CV-ul, în care a
consemnat „Naţionalite: Română, Franceză") şi care nu şi-a învăţat
propriul şi unicul copil să vorbească limba română.  în ultimii 20 de
ani şi discriminează elevii proveniţi din rândul populaţiei
majoritare".
Contactat de Inpolitics, Valer Marian a precizat că informațiile
conținute în declarația sa politică nu sunt bulevardiere, ci obținute
pe baza unor investigații serioase: "Sunt jurist de profesie, am
formație de procuror, nu îmi permit să mă joc cu vorbele, e vorba de
informații verificate, unele dintre ele fiind puse la dispoziția mea
chiar de către colegi de partid ai celor în cauză. Drama este că eu
m-am ocupat doar de oamenii PDL din zona Aradului, dar am informații
că în alte zone ale țării sunt cazuri încă și mai spectaculoase".
Reamintim că informații similare s-au vehiculat în presă și în
legătură cu alte nume marcante ale PDL, precum deputatul Costică
Canacheu, președinte al Comisiei de Apărare, care are doar liceul și a
fost electrician, ori Monica Ridzi, cunoscută ca fostă dansatoare prin
cluburile de noapte hunedorene. Însăși fiica președintelui, Elena
Băsescu, a stîrnit controverse, după ce s-a dovedit că presupusa
diplomă a unei universități americane era, de fapt, un stagiu de
cîteva săptămîni.(Bogdan Tiberiu Iacob)

Moneda calpa?

de const

Aflam din WSJ din 20 decembrie 2010 ca unii trag invataminte din ceea ce vad si actioneaza imediat in interesul econmiilor lor. De exemplu, Coreea de Sud a impus o taxa pe imprumuturile in valute straine din bancile care activeaza in tara, atit ale celor locale cit si sucursalelor celor straine. Motivul expres este stavilirea valului de valute straine (in speta dolari proaspat "usurati cantitativ" prin QE2 si deci ieftini) care isi fac drum in piata de imobile din Coreea de Sud si controlul volatilitatii create e acesta. Insa motivul implicit este in mod clar mai important: 62% din imprumuturile in alte valute se afla in sucursalele bancilor straine. Coreea de Sud incearca sa evite situatia in care ea ar avea de salvat banci straine—o idee ce nu pare nici macar a fi incoltit in mintea guvernului din Romania. Esential aici este insa faptul ca exista o valuta locala care da loc de manevrare tarii.
Chiar si Angela Merkel face zgomot in jurul ideii de a muta pierderile bancilor si institutiilor financiare in general asupra creditorilor mai ales ca majoritatea covirsitoare dintre ei sint privati. Se poate elimina astfel ceea ce in SUA se numea/numeste "the Greenspan (sau Bernanke, acum) put"—ca orice s-ar intimpla, Federal Reserve Bank va interveni pentru a salva participantii la tranzactiile de pe piata, in speta, practica reducerii ratelor dobinzii pentru a contracara prabusirile periodice ale pietelor financiare.[1] Ideea curenta a…usurarilor cantitative aditionale (quantitative easing, QE2) este de aceeasi sorginte—injectarea de lichiditate ("tiparire de bani") pentru a "salva" pietele si a "re-porni economia." Si chiar si asa, astazi in Financial Times Bernanke spune ca "sau lasa" chiar daca va continua cu injectarea de $600 mld: "Bernanke plays down US recovery hopes."[2] Ideea Angelei…poate, mai ales ca reflecta
un mod de
abordare indelung practicat in reorganizarea firmelor private (in faliment/insolventa), e.g., transformarea datoriilor subordonate in actiuni (preferate, uneori), aplicarea unei "tunsori" ("haircut") profiturilor investitorilor, rearanjarea prioritatilor/senioritatii obligatiunilor pentru modificarea structurii capitalului firmei, etc.—dar e mult mai putin probabil ca se va face in asa fel incit "investitorii" sa sufere in mod semnificativ (in orice caz, se pare ca ideea se va aplica numai incepind din "cincinalul viitor", 2013 parca). O introducere in problemele UE vizavi de aceste "bail-ins" poate fi consultata in Financial Times (http://ftalphaville.ft.com/blog/2011/01/06/450676/the-problem-with-europes-bail-ins/).
Iata in acest context iata o analiza comparativa—o tara care foloseste euro si nu are o moneda nationala, Irlanda, si una ca isi foloseste propria valuta, Ungaria.
Ungaria a decis, in fata unor avansuri din partea FMI si BCE ce ii amenintau "suveranitatea economica", sa nu foloseasca imprumuturi de la aceste surse politice de finantare. A optat pentru un program in care efectele crizei asupra ungarilor sa fie aplanate. Partea cea mai importanta a acestui plan a fost, si este, controlul cheltuielilor bugetare, initial prin finantarea deficitelor prin emisia de obligatiuni in forinti. Desi gurile rele nu dadeau nici o sansa acestor emisiuni, ele au fost un indubitabil succes. Urmatorul pas a fost echilibrarea efectelor legate de aceste obligatiuni in societate. Prin stabilirea de impozite suplimentare temporare (1-2 ani) pentru companiile cele mai mari care activeaza in tara, guvernul cauta sa colecteze fonduri, in forinti, pentru datorii si buget, si sa evite saracirea omului de pe strada. Principalele industrii astfel impozitate au fost bancile si telecomunicatiile—cei care s-au bucurat de succes au datoria
de a contribui la aplanarea
dificultatilor dupa masura.[3]
Guvernul cauta sa protejeze cetateanul—quelle idee! Nu numai atit, dar pentru acest lucru guvernul a mers atit de departe incit a modificat legislatia in asa fel incit sa plaseze legile legate de impozite si taxe in afara jurisdictiei Curtii Constitutionale a Ungariei pentru a evita blocarea planului pe baze constitutionale! Mai mult, eforturile prezente sint in directia de a obtine control guvernamental asupra politicii monetare pentru a controla si rata dobinzilor [4]—iata deci ca se poate si fara "banca nationala/centrala independenta", un mit, pina la urma, deoarece nu exista mai multe puteri in stat conceptul independentei bancii nationale fiind neavenit si nul. Forintul va fi controlat de guvernul ungar pentru unguri—o putere extraordinara delegarea careia catre entitati private, semi-private sau "independente" nu este justificabila, in general.
Ungaria si-a facut deci socotelile in asa fel incit datoriile sa-i fie in forinti iar incasarile de impozite si taxe sa fie in aceeasi moneda—un principiu macroeconomic elementar, insa adeseori incalcat de datornici spre folosul creditorilor—iata deci o cale spre acea "suveranitate economica." Faptul ca guvernul acapareaza aceste unelte financiare (controlul finantarii prin datoriile in moneda nationala, controlul monetar prin dobinzi si controlul nerestrictionat al impozitarii) pare sa fie neplacut bancilor…[5] Guvernul s-a concentrat pe controlul deficitului bugetar si nu pe acoperirea datoriilor bancilor din Ungaria (bail-out).
In situatia Irlandei, guvernul, fiind strins cu usa din punct de vedere financiar, a incercat un joc pina la urma foarte simplu. Poate ca nu a avut alternative la momentul respectiv (noiembrie 2010) desi ar fi putut sa nu ajunga intr-o asa situatie extrema. Presiunile pentru a se inhama la miliarde de euro in datorii pentru a "salvgarda Irlanda" venite de la FMI si BCE au fost imboldul initial. Guvernul irlandez a incercat sa pozeze drept vajnic aparator al suveranitatii Irlandei si poate ca intr-adevar asa a si fost pentru citeva zile. Dar fortele in fata carora s-a aflat Irlanda au fost mult mai mari—"elemente din afara tarii," spunea Ministrul Justitiei D. Ahern, "incearca sa ne forteze intr-un acord, sa ne dam batuti chiar inainte de a fi dezbatut problemele in propriul nostru guvern."[6] Este ironic totusi faptul ca acelasi guvern care a incercat si reusit sa forteze mina irlandezilor prin repetate plebiscite sa adopte Tratatul de la
Lisabona apeleaza acum la
notiuni de "suveranitate"—"pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă." [7]
Iata deci elementele riscului legat de adoptarea euro ce pot fi observate in actiune, in realitate: (1) guvernul nu are "loc de intors"; (2) moneda este controlata din afara tarii in scopuri pecuniare private, dar intotdeauna in numele "bunei convietuiri", "armonizarii" si al "pietei"; (3) efectele oricarei crize afecteaza disproportionat si fara putinta de apel omul de pe strada, omul real—portughez, irlandez, italian, grec, spaniol, etc.—si nu guvernele sau creditorii lor.
Prin adoptarea euro, Irlanda si-a pierdut capacitatea de a folosi o pirghie esentiala pentru economia ei—moneda nationala. Datoriile contractate in euro trebuie platite in euro. Irlanda nu se poate apara prin manipularea ratei de schimb a monedei proprii si/sau prin reducerea datoriilor cu ajutorul inflatiei. Chiar inainte de a ajunge la asemenea actiuni, amenintarea creditorilor cu asemenea masuri ar fi fost de obicei suficienta pentru un rezultat favorabil Irlandei—vezi Islanda. In cazul Islandei, unul din guvernatorii Bancii Nationale a Islandei, D. Oddsson, spunea in fata iminentei crize bancare ca "noi [statul islandez] nu intentionam sa platim datoriile bancilor care si-au cam facut de cap"/"we [the Icelandic State] do not intend to pay the debts of the banks that have been a little heedless" (intr-un interview la postul islandez RUV pe 7 octombrie 2008 dupa o discutie maraton si foarte aprinsa cu A. Darling, Cancelarul trezoreriei
Marii Britanii[8],
tara a caror banci au cea mai mare expunere la Islanda[9]) si ca "[i]f we were tied to the euro…we would just have to succumb to the laws of Germany and France"/"daca am fi fost legati de euro, ar fi trebuit pur si simplu sa capitulam in fata legilor Germaniei si Frantei."
Cu cazul Irlandei, este de acum facut explicit si public faptul ca scopul acestor eforturi de salvare/bail-out nu este decit salvgardarea bancilor atit din Irlanda cit, mai ales, din restul UE. Profesorul de finante John Cochrane de la Universitatea din Chicago, altfel o reduta a gindirii economice neoclasice si a finantelor adiacente, pune punctul pe 'i' atit din punct de vedere financiar cit si moral-politic in WSJ: "this is not, in fact, an Irish bailout. It's a bailout of the European (including British) banks that lent a lot of money to the Irish government and Irish banks. If European governments want to bail out their banks, let them do so directly and openly—not via the subterfuge of country bailouts. Then they should face the music: How is it that two years after the great financial crisis, European banks make so-called systemically dangerous sovereign bets, earn nice yields, and then get bailed out again and again?" [10]
Discutiile despre guvernul sau poporul irlandez nici nu au loc in afara faptului ca "sint datori" sa plateasca obligatiunile esuate ale bancilor. "We should be having an immediate election. I think [the government] should default on the bonds," said Valerie Whelan, a 58-year-old writer holding a placard saying "I don't want my daughter to emigrate." [11] Iata insa ca BCE se pronunta impotriva alegerilor in Irlanda inainte de a se asigura ca bancile sint salvate—adica BCE nu e dispusa sa dea pasarea pe care o tine ferm in mina, adica prim-ministrul Cowen care aplica metode (dublu) rafinate in fata crizelor [12], pe vreo alta pasare de pe gard.
Ceea ce nu mentioneaza profesorul este fata de cine ar trebui guvernele acestea cu probleme sa "face the music" (sa dea socoteala)? Fata de alegatori? Iata ca in fata BCE, Irlanda nu are latitudinea unei schimbari financiare majore prin acte politice ca in Ungaria atit timp cit banii ii sint controlati de aiurea iar controlorii sint in mod intim dependenti unii de altii si de ei guvernele europene si nu numai.
In Romania, o situatie tip ghiveci: vorbim euro, folosim leu. Parerile pozitive intre politicienii din Romania despre euro si beneficiile lui par, in acest context, oarecum prea roze. Nu este imediat evident ca e in folosul romanilor a depinde de grandilocvent numita Banca Central a Europei. Nu—toate ar trebui discutate si executate in lei, inclusiv obligatiunile contractate de guvernantii din Romania in numele si pe spinarea romanilor—pentru ca desi ei se imprumuta, altii (contribuabilii) platesc datoriile—o afacere foarte buna pentru cine apuca.[13]
—

[1] "Greenspan Put," http://en.wikipedia.org/wiki/Greenspan_put
[2] Robin Harding, "Bernanke plays down US recovery hopes", 7 ianuarie 2011, http://www.ft.com/cms/s/0/e28cb9f0-1a6c-11e0-b003-00144feab49a.html?ftcamp=rss
[3] Primul Ministru Orban: "until we're out of the ditch, it's only fair that the strongest participants of the economy help those who are still in distress," "Hungary Unveils Tax Plan", The Wall Street Journal, 19 octombrie 2010, online.wsj.com/article/SB10001424052702304410504575559961728554430.html
[4] "Hungarian Government Seeks to Take Over Monetary Policy", The Wall Street Journal, 3 decembrie 2010, http://blogs.wsj.com/new-europe/2010/12/03/hungarian-government-seeks-to-take-over-monetary-policy/tab/print/
[5] Ibid.
[6] "'There were people from outside this country who were trying to bounce us…into making an application—throwing in the towel before we had even considered it as a government,' Mr. Ahern said state broadcaster RTE Radio", "Irish Minister: ECB 'Bounced' Ireland Into Bailout", The Wall Street Journal, 11 noiembrie 2010, online.wsj.com/article/SB10001424052748704679204575646313382067180.html
[7] Mihai Eminescu, "Scrisoarea III"
[8] Raportat in wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/2008%E2%80%932010_Icelandic_financial_crisis#cite_ref-Oddsson_52-0
[9] "Excerpts: Iceland's Oddsson", The Wall Street Journal, 17 octombrie 2008, http://online.wsj.com/article/SB122418335729241577.html?mod=googlenews_wsj#articleTabs%3Darticle
[10] John Cochrane, "'Contagion' and Other Euro Myths", The Wall Street Journal, 2 december 2010, online.wsj.com/article/SB10001424052748704594804575648692103838612.html?KEYWORDS=ireland
[11] "Marchers Call for Irish Default, Elections", The Wall Street Journal, 28 noiembrie 2010, online.wsj.com/article/SB10001424052748703609204575640613111560960.html
[12] "Ireland prime minister's 'drunken' interview", The Week, 15 septembrie 2010, theweek.com/article/index/207085/ireland-prime-ministers-drunken-interview
[13] In cercurile rarefiate ale "inaltei finante" (oximoron?) asta se numeste achizitie prin imprumut ridicat (AIR)/leveraged buy-out (LBO), o metoda de a stoarce profituri cit mai mari acum si de a vinde entitatea in termeni cit mai favorabili cit de curind posibil.

Dintr-o lentila in alta, pe principiul periscopului

Dl. Adrian Nastase se uita sa vada "Sub lentila Occidentului: deformat sau real?" Iata si reactia peromaneste:

"De asemenea, producţiile cinematografice de succes produse în România, care sunt apreciate în Occident, sunt tocmai cele care au prezentat imaginea unei societăţi distrofice, profund aberante sau nefuncţionale". (Adrian Nastase)

Domnule Nastase, cred ca inteleg ce vreti sa spuneti, desi economia blogului nu va permite. Oricum, cand ai un numar limitat de productii cinematografice, sansele sunt pentru consumatorul de vesti occidental sa nu activeze spiritul critic atunci cand Romania esta descrisa in tuse groase si injuste si pe motiv ca mesajul este perceput prin prisma acelor filme.

TOTUSI, dumneavoastra ati fost prim ministrul Romaniei. Cine credeti ca a contribuit mai mult la imaginea Romaniei, filmele in cauza sau dumneavoastra?

Imi iau libertatea sa va spun urmatoarele:

1) Pana n-ati ajuns in opozitie nu v-as fi votat. Mai mult, pe Basescu lumea l-a votat prima data si din cauza unui deficit de justitie acumulat din vremea dumneavoastra.
2) As vrea sa cred ca in opozitie ati avut ocazia sa va desavarsiti, personal si profesional. Spun asta pentru ca:
a) cred in sansele Romaniei;
b) cred ca sansele Romaniei depind de oameni destepti si luminati;
c) sansele Romaniei au nevoie de o stanga autentica;
d) cred in morala Fiului ratacitor.

In spiritul celor de mai sus, va rog sa admiteti raul ce s-a intamplat sub mandatul dvs. si, chiar mai important, aratati ce ati invatat in ultimii 21 de ani si cum ne-ar folosi asta la reasezarea Romaniei; va rog!

O zi buna peromaneste, Dinica


_____________________
Fostul premier Nastase revine cu un raspuns, nu neaparat la intrebarile mele cat la interviul televizat al presedintelui Basescu.  Va recomand sa-l cititi, sunt abordate cateva din piesele recurente ale mesajului politic (coruptie, privatizare, dosare etc.).  Am remarcat ceva in mod deosebit si am introdus un comentariu:

La niste declaratii recente facute de dl. Isarescu, cum ca oamenii au indatorat Romania, nu bancile, m-am intrebat pe blogul unui alt PSD-ist pentru care as vota (http://www.gabrielacretu.ro/ipohondrie-si-confort-sporit.html ), de ce tace PSD-ul daca vrea sa fie un partid credibil de stanga.


In alte cuvinte, as vrea sa stiu ca avem stanga autentica, nu fripturisti care se insira in spatele oricarui steag ce flutura la Victoria sau Cotroceni.


Citirea unui paragraf de aici este de natura sa indice autenticitate social-democrata la PSD:


“6.Basescu vrea sa schimbe, prin Boc, “institutiile lui Iliescu”. A inceput. Spre exemplu, prin OU din domeniul sanatatii, prin care se are in vedere “eficientizarea” unor institutii din domeniul sanatatii, cum ar fi Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate, care avea un Consiliu de administratie. format din 17 membri (5 de la stat, 5 patronate, 5 sindicate, 2 numiti din partea CN al persoanelor varstnice). Ca sa ”modernizeze” institutia, Boc a stabilit un Consiliu format din 7 membri (4 de la stat, 1 de la patronate, 1 de la sindicate, 1 de la CN al persoanelor varstnice).”


Oamenii fie nu inteleg, fie nu stiu ce inseamna asta. Cine stie iese in strada la o asemenea manevra. Iata de ce:


1) Componenta Consiliilor de administratie germane (cam pe modelul PSD) este parte din miracolul german!
2) Componenta Consiliilor de administratie americane (cam pe modelul lui Basescu) este mare parte din esecul capitalismului american!


In SUA, Board of Directors (echivalent al Consiliului de administratie) este cel care decide compensatia sefilor de companie. Sefii de companie le populeaza cu prieteni, iar eficienta economica sufera–lucru demonstrat, nu inventat peromaneste.


Consiliile de administratie balansate sunt una din necesitatile si garantiile bunei functionari a economiei pe termen lung. Sindicatele ar trebui sa inteleaga ca pierzand reprezentarea in acestea, pierd cele mai multe sanse pe care le au.


Dinica peromaneste
———————


P.S. Daca presedintele Basescu l-a mentionat pe Adrian Nastase de asa multe ori in discursului lui, inseamna ca cel din urma are sansele cele mai mari sa ajunga cel dintai. Presedintele Basescu vrea sa-si acopere urmele prin propulsarea d-lui Boc; nici el nu crede in Boc, altfel n-ar lovi asa tare in cel care nu mai e la putere de atata vreme.


A-i atribui lui Nastase starea economiei dupa ce din 2007 pana in 2009 ai avut boom economic este un delict. Cei care au fost la carma sunt responsabili, ei trebuiau sa puna casa si bugetul in ordine: Isarescu, Basescu, Tariceanu!
Dp

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste