1964 sau Un american la Bucuresti

Am descoperit ceea ce pot numi o micuta comoara, am gasit cateva fotografii facute de un cetatean american in Bucurestiul anului 1964. Fotografiile se prezinta sub forma unor diapozitive stereografice, lucru cu atat mai interesant. Nu par facute de un profesionist dar puse cap la cap imaginile se transforma intr-un reportaj de calitate.

Slide-urile vin cu insemnarile personale ale autorului. Sunt scurte si la obiect dar compun foarte bine atmosfera generala. Nu reusesc sa identific scopul vizitei in Romania, numele sau ocupatia “fotografului” dar americani in Bucuresti in anul 1964 nu cred ca se gaseau pe toate drumurile. Cert este ca omul nostru s-a plimbat prin centru cu o camera stereografica si a fotografiat diverse scene, pastrand o obiectivitate interesanta.

Fotografiile sunt facute in septembrie, asa cum citim intr-una din insemnari. In mai toate imaginile se observa steagurile nationale asezate ca de sarbatoare. Este vorba de o vizita oficiala a imparatului Etiopiei ce se desfasura in paralel, o sa descoperim lucrul acesta un pic mai tarziu. Bucurestiul arata interesant, fara cabluri, trafic sau reclame. Oameni sunt imbracati elegant, considerand criterile actuale si par destul de optimisti. Imaginea de mai sus este realizata in Piata Universitatii in statia de autobuz din zona statuilor. Autorul noteaza: “Buses are a popular form of transportation”. Se pare ca aparitia fotografului nu impresioneaza pe nimeni. Doar doua persoane il privesc prin parbrizul autobuzului din prim-plan.

Dupa toate criteriile de styling, femeia este atent imbracata.

Doar doua persoane observa ca sunt fotografiate.

 

Continuam cu Piata Universitatii dintr-un unghi opus. Autorul spune: ” University Bucharest – 43 faculties and higher institutes – 250 elementary & secundary schools”. Nu stiu cat de reale sunt cifrele, probabil ca sunt la nivel de oras, dar e de remarcat interesul pentru acest gen de informatii. Trebuie sa observam inca o data ca nu exista trafic rutier, nu sunt cabluri sau reclame si nici indicatoare rutiere grosolane asemanatoare celor instalate in zilele noastre. Parca si iarba e mai verde.

 

Ramanem in zona dar ne intoarcem un pic spre dreapta catre Biserica Rusa. Nu pot sa nu repet, parcarea este goala, orasul este aerisit si luminos. Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in care a murit actorul Toma Caragiu si regizorul Alexandru Bocanet.

 

Parasim Piata Universitatii si ne indreptam spre Sala Dalles. Fotografia este deosebit de interesanta, bucurestenii sunt eleganti ca in zi de sarbatoare. Autorul relateaza: ” Streets crouded night & day – people strolling”

Mergem un pic mai sus, spre Piata Romana. Fotograful revine cu o remarca generala: “Population of Bucharest 1300000 – economic art & cultural centre”

 

Intorcand camera spre dreapta, americanul descopera ca: “There is a sustained effort by citizens to develop city and increase public confort”. Eu inteleg ca personajul cu matura nu este un angajat al salubritatii ci un simplu cetatean ce curata strada. Probabil este o situatie scoasa din context, imi este greu sa cred ca bucurestenii matura asa, din proprie initiativa. Fotografia imi place, are valente artistice. Poate fi oricand o buna imagine de coperta. Detaliile sunt si ele interesante.

Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.

 

Autorul traverseaza si indreapta camera spre hotelul unde a fost cazat. Pe diapozitiv este notat: “Ambasador Hotel Bucharest – Arrived 3 PM sept. 25 from Warsaw via Budapest”. Interesante sunt masinile parcate in fata hotelului. Intodeauna m-am intrebat ce s-a intamplat cu ele, cum de nu mai exista nici una.

  

Fotograful profita de ocazie si realizeaza o imagine de la una din ferestrele hotelului Ambasador, din camera unde este cazat. Noteaza imaginea ca fiind un: “View from 11th floor. Ambassador Hotel – Bucharest”

 

“Lunch on terrace of Lido Hotel – Tuesday Sept 29/64″

  

Peste drum de Lido, americanul vede un chiosc de ziare. Noteaza imaginea intr-un mod firesc: “Magazine store – Bucharest”. Printre titluri gasim revista Flacara dar si un manual de Evidenta Contabila.

 

Omul nostru mai merge un pic si observa o scena ineresanta. In parcarea din fata sediului Oficiului National de Turism este parcat un Jaguar ce nu ii lasa indiferenti pe barbatii din zona. Noteaza pe slide: “Curious Romanians examing Jaguar from N.Y. State”. Intrebarea este evidenta, ce cauta un Jaguar in Bucuresti in 1964? Cu atat mai mult unul inscris in New York? Sunt nu mai putin de 16 oameni in jurul automobilului, asta da curiozitate.

  

Ultima imagine realizata in centrul orasului, il duce pe strain in zona cinematografului Patria. Pe fundal se vede casa ce avea sa devina libraria Carturesti. “Borcanul” politistului este de-a dreptul amuzant. Diapozitivul este notat: “Policeman’s depot. – Bucharest”

Uneori costumul se poarta cu umbrela dar fara ciorapi.

  

Fotograful paraseste centrul si fotografiaza Arcul de Triumf, cu punct de statie aproape de Piata Scanteii. Comentariile despre trafic sunt de prisos.
Urmatoarele cadre devin foarte interesante. Ne dau o idee despre motivul vizitei in Bucuresti si poate despre ocupatia personajului nostru. Sigur, pot sa lansez cateva teorii conspirative dar nu am informatii sa le sustin. Probabil ca lucrurile se pot interpreta in multe feluri.

  

Aeroportul este Baneasa iar personajele de la scara avionului sunt evrei ce parasesc Romania pentru Israel. Nota explicativa ce insoteste imaginea spune: “Rumanian Jews leave Bucharest for Israel”

Grupul pare unul restrans dar acopera toate categoriile de varsta.

  

Fotograful noteaza: “Relatives of jews leaving for Israel”. Pe cladire in fundal sunt arborate steagurile Romaniei si Etiopiei alaturi de o inscriptie alb pe albastru “Traiasca prietenia dintre poporul roman si poporul etiopian!”. Se pare ca oficialitatile etiopiene sunt in vizita in oras, fara nici o legatura cu evreii ce pleaca sau cu fotografiile de fata.

De remarcat tristetea rudelor lasate in urma.

  

Ultima fotografie este notata sec: “Guide – Rumania”
Sigur, se nasc intrebari. Ultimile trei imagini pot spune multe. Avand in vedere dificultatea cu care se putea pleca din Romania, operatiunea pare un eveniment important. Evreii plecau in cazul de fata intr-un mod oficial, cu stirea autoritatilor si cu o aeronava Tarom. Nu cred ca plecarea asta a fost o manifestare publica, nu cred ca era la indemana sa te afli acolo cu atat mai mult sa si fotografiezi. Fotograful se afla dupa gardul de protectie atunci cand fotografiaza rudele, practic este in incinta aeroportului ceea ce ii ofera un statut special. Putem presupune ca a plecat cu aceeasi cursa dar si-a permis sa ramana in urma avand ocazia sa ii fotografieze din departare si pe cei ce pleaca. Logica spune ca poate fi unul din organizatorii acestei plecari sau un om apropiat acestora. Sunt curios sa aflu cine este ghidul?

Henry Kissinger implicat in recuperarea evreilor din Romania comunista? – Henry Kissinger involved in extracting Jews out of communist Romania?

Dupa un succes notabil, fotografiile din articolul “1964 sau Un american la Bucuresti” capata noi valente. Cativa vizitatori (thx Ady, Surge) au observat o asemanare intriganta intre personajul numit “ghidul” pe insemnarile de pe fotografii si Henry Kissinger, celebrul secretar de stat american din mandatul presedintilor Ford si Nixon. Implicatiile ar fi notabile, asta inseamna ca H. Kissinger a participat direct si personal in recuperarea familiilor de evrei din Romania comunista. Probabil a fost implicat inclusiv in ceea ce priveste detaliile financiare. Se presupune ca statul israelian platea pentru fiecare evreu recuperat, se spune ca banii ar fi fost americani. Daca lucrurile se confirma, daca in fotografie este intr-adevar Kissinger, atunci cu siguranta banii au fost americani. Cu siguranta guvernul american a fost implicat in recuperarea evreilor din Romania in perioada lui Dej si poate si dupa.

1986, Bucuresti

Biblioteca Central Universitara si Ateneul Roman in plina iarna.

Am gasit, prin amabilitatea D-lui Florin Niculescu, cateva imagini realizate cel mai probabil in 1986. Prin comparatie cu fotografiile din 1964, capitala este destul de stearsa, inecata in santiere si propaganda comunista.

"La coada calului."

Biblioteca Nationala in constructie.

Pavilionul Expozitional tapetat cu propaganda comunista.

In piata la taraba.

Una dintre celebrele cozi.

CC al PCR :). De observat brazii impodobiti din dreapta.

Palatul Republicii in haine de sarbatoare.

 

Propaganda comunista

 

Casa Poporului in constructie

 

Casa Scanteii cu statuia lui Lenin.

Aspecte din parcul Herastrau.

Casa Centrala a Armatei cu portretul conducatorului iubit

A fost un ieri. Este un azi care ne doare. Nostalgia varstei? Poate. Sigur. Vremurile prezente. In care nu mai avem timp sa ne uitam in jur. Sa iubim. Traind. Retraind amintirile. Cata ura. Ochi obositi de plansul dupa tot ceea ce a fost frumos. A fost... Este un azi care ne doare... Dorindu-ne sa fim din nou. NOI! Tara sa fie a noastra. Cu bune, cu rele. Doar a noastra. Nu a noilor fanarioti. Ciocoii ce-si zic democrati.

Marian NICULESCU

Da click aici ca sa vezi totul!

Eu, “bolsevicul”! cine n-are batrani..., cine are batrani...

Acesta nu este un pamflet! Nu mi-am propus să fac concurență nimănui. Este însă monoton, și până la urmă plictisitor ca, de fiecare dată când cuiva nu-i plac ochii mei, să aud aceeași placă: ”Ion Iliescu, bolșevicul!” De ce doar ”bolșevicul”? De ce nu și ”comunistul”? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc (больше) înseamnă “mai mult”, “mai mare”. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp “bolșevic” a fost tradus ca “maximalist”. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! ”Chirurgia” asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!
Și cu toate astea pentru unii sunt un bolșevic! Fie! Dar sunt ”bolșevic” pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi! Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de ”bolșevism”, și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele ”radicalismului” lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.
Un discurs aproape fascist ocupă spațiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignoranțe de nimic scuzabilă. Nu ne place felul în care arată societatea noastră astăzi? Atunci s-o schimbăm! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explică nimic, nu rezolvă nimic.
Când am arătat pericolele lui ”restitutio in integrum”, un cor de proteste s-a auzit până la cer: ”Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui!” Culmea e că mă înjurau și aceia dați afară din casele revendicate de mafia imobiliară, pe umărul căreia plângeau! Acum vedem că totul a fost premeditat, că jurnaliști și formatori de opinie, intelectuali publici, oameni puși să apere legea, au fost plătiți de mafie, pentru a-și atinge obiectivele, și pentru a fura cu acte în regulă sume uriașe din bani publici. În schimb eu eram ”bolșevic”, pentru că mă opuneam jafului premeditat!
Același cor de bocitoare plătite mă înjura și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. ”Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi!” Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!
Să amintesc și de pledoaria mea pentru păstrarea unui sector public semnificativ în economie, mai ales în sectorul bancar, în energie și în alte zone, monopol natural. ”Bolșevicul de Iliescu, nu vrea capitalism!” Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost ieri momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă. Fabrică luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de ”bolșevicul” de Iliescu! Care nu vrea privatizare!
Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor. Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, ”bolșevicul”, așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu așa văd lucrurile. Și nici nu le pot accepta așa, oricum aș fi etichetat.

_______________________________

Un Oarecare

Sub protectia internetului se scriu si se spun multe...fiecare cu educatia si bunul simt propriu...Iliescu este persoana care a indreptat Romania spre NATO,spre Uniunea Europeana. Nu l-am cunoscut si nu l-am vazut niciodata,direct,dar sa-i dam cezarului ce-i al cezarului : Este un om cult ,cu mult bun simt si care a jucat un rol important in istoria Romaniei .Un singur regret,este ateu. Eu ii doresc batraneti usoare si sa nu bage in seama toti retardatii,care se dau destepti si democrati ....



Stoica

Are dreptate sa fie furios . Adevarul este ca a fost PARAVANUL perfect pentru TOTI cei care au dorit sa DEVALIZEZE ROMANIA . A fost profesorul multor parveniti ce continua MISIUNEA . Strategiile politice de indepartare , tradare , umilire si strivire a tot ce prezinta pericol pentru INTERESUL de MISIUNE - au fost perfect inoculate in urmasii sai . Numai ca Domnul Ion Iliescu a facut multa instruire pentru "a fi ceea ce este" - iar ucenicii au invatat "din mers" . In "sinceritatea" Dumnealui ii REPUGNA TOTI cei care au fost UNELTELE SALE - stiind adevarul despre TOTI - incepand cu "revolutionarii" ...pana la cei actuali . JOCUL de a recompensa "serviciile" , jocul de a mima "partide politice" , jocul de a mima STATUL de DREPT .... au creat MAREA DRAMA a ROMANILOR de a pleca din tara lor si DISTRUGEREA muncii a catorva generatii pentru a indestula ARMATA de sustinatori .



Khalidassa -

... poporul e de stânga . Şi asta de când e lumea lume . Poporul nu-i iubeşte pe burjui , pe îngrăşați , pe lacomi , pe băsişti , pe lepre . Actualul PSD nu e de stânga , doar se preface ; şi asta mincinos , fățarnic , umblând cu dedesupturi . Oare escrocul Ghiță o fi de "stânga" ??? ce fel de stângă ??? stângă prădătoare , americană , sekuristică ??? PSD sunt hoți şi îmbuibați . La fel şi întrutotul asemănători cu restul clasei detrakate şi politice ; la fel de rapaci , la fel de nemernici . Clone fidele (moşiereşti) ale criminalului de stat Traian Băsescu . Cu care au coabitat (precum borfaşii noaptea) şi-au jumulit poporul parte-n parte !!! Singurul , absolut singurul om din PSD care a reprezentat stânga a fost Ion Iliescu . De aceea escrocii Rus şi Dâncu şi restul grupului trădar ( de cuib-de-Kluj ) au complotat ( cu ajutorul şi în folosul străinătățurilor spioane , sabotoare şi duşmănoase nouă ) şi l-au înlocuit cu Geoană . Şi-apoi cu Ponta , albanezul . Rezultatele s-au văzut ; astăzi PSD este în disoluție ... Şi va urma prăbuşenia şi ruina . Şi praful se va alege de ei . Şi nimanui nu-i va păsa de ei !!!



IQ100

am inceput cu strangere de inima sa citesc, cu reticenta, pregatit sa dau de neadevaruri si sa citesc printre randuri...pana la urma ii dau putina cinica dreptate si traduc asa...(neo )comunistii romanizati (gresit zis 'bolsevicii') v-au exploatat mai uman decat capitalistii....cat a fost neocomunism, s-a furat mai cu frana, a avut fiecare de unde...ba , mai mult, eu agent informat, produs si partener al negocierilor EST Vest am fost pt restituiri cu portia, ca in statele foste comuniste ( adaug de la mine, inclusiv Germania de Est, inclusiv Ungaria)...n-ati vrut asa, sa tinem "noi" , comunistii romanizati , averile si sa va dam si voua cate putin inapoi, cate ceva de munca,o firmulita de IMM care sa mearga, o firimitura de viata acolo...ati CREZUT ca va veti lua inpaoi TOTUL...nt, GHINION...au luat "ei" adica stapanii mei, totul...sa traiti bine!



Nicu Cohen

Corect, Iliescu are dreptate ! Nu a fost bolsevic ! A fost tradator al bolsevismului !.....Bolsevici au fost cei care au construit Romania nu cei care au dat-o la fiare vechi si au adus datoriile si taxele catre straini peste noi ! Nea Iliescule ,las-o jos ca macane ! Ce taxe ai platit dumneata ? Pai ai muncit dumneata vreodata ? Taxe reale nu platesc decit producatorii de bunuri ! Parazitii (guralivii ) ca dumneata nu au cum sa plateasca taxe deoarece nu au produs nimic ...ce crezi dumneata ca ai platit este o jonglerie birocratic -verbala ! Te-ai laudat ca esti o emanatie (a ocultei ) ,ai produs emanatii , deci nu aveai cum sa platesti ,nu ai produs nimic , emanatiile fiind contributia dumitale ! Ti-ai indeplinit misiunea istorica de ruinare si predare a Romaniei celor care stapinesc lumea ,celor de care ne avertiza Ceausescu ! ....in limbaj marinaresc ai coborit drapelul si ai predat corabia .....daca nu stii ce prevede codul penal pentru asemenea fapta intreaba-l pe colegul dumitale de misiune de ruinare a Romaniei ...Basescu !

IQ100 @ Nicu Cohen

eu zic ca afost cel mai soft dintre tradatori....poate ca la un anumit nivel a fost si el manipulat...dar grav e la el ca a fost PRIMUL, initiatorul procesului...si are ceva morti pe constiinta, cel putin sotii Ceausescu (sa zicem ca de zavera nu stia ca se va produce)


Nicu Cohen @ Nicu Cohen

La nivelul la care a fost el pregatit stia .Dupa informatile aparute in spatiul virtual Iliescu este iudeo-mason de gradul treizecisiceva deci era intrigant profesional la un nivel crepuscular . ...ceea ce nu stiam noi , ca Ceausescu era inconjurat de ei si asteptau ordin din strainatate sa inceapa lovitura .Brucan a admis ca stia exact la ce ora vine trenul revolutiei (de palat) si a asteptat in gara ...pcr era intesat de agenti sabotori neromani .(marturiile agentului Ion Varlam)

Nenea Iancu Ot Ploiesti

Bai bolsevicule, din cauza setei tale nemasurate pt putere s-au intamplat toate mizeriile in Ro. Ai mainile murdare de sange bolsevic imbatranit in rele. Ce decizi colective, te ascunzi ca toti bolsevicii ordinare in mijlocul raspunderii colective. Ti-a dat cineva vreodata mandat sa vb cu Moscova la telefon sa le spui tu cine sunteti? A fost decizie colectiva si democratica sa aduci minerii? Au fost deciziile tale mizerabile ca sa ramai la putere. Sub obladuirea ta a facu Nastase toate furturile, tu l-ai creat pe Basescu si alti mizerabili. Tu si cu Magureanu ati resapat securitatea cand multi, f. multi trebuiau sa infunde puscaria. Nu a fost decizia ta sa-l alungi pe Coposu ca-ti baga sula in coaste? Nu tu, bolsevic mizerabil, ai alungat Regele? A fost o decizie democratica? Mi-e sila de un individ ca tine, imi faci greata si ramai un bolsevic

George Radu @ Nenea Iancu Ot Ploiesti

Taci ma postac basshit, Iliescu a fost un gentleman comparativ cu scursurile securisto-basshite care au ingropat tara asta si care ne-au transformat in Colonie Americioida. Nu mai merge ba J E G U L E cu stergerea comentariilor pro-basshite sa cistigi si tu un 30 de bani hoteste, cum ai invatat de la stapinu-tu Traian Basshitu ??

Andrei Alexandru

Mi-a plăcut foarte mult comentariul Dumneavoastră, domnule Președinte Iliescu. Stilul pe care l-ați abordat a fost o mare surpriză pentru mine, care nu știam că aveți un talent publicistic de polemist. Sunt obișnuit cu un Iliescu care replică arareori la atacuri, o face cu multă zgârcenie și cu și mai multă diplomație. Sunt obișnuit cu un Iliescu care preferă să întoarcă și celălalt obraz decât să riște să creeze o stare tensionată. Mă gândesc, dacă nu cumva nenumăratele atacuri, marea majoritate gratuite, la care ați fost supus de-a lungul a 25 de ani ca președinte al Țării și ca președinte de partid, v-au creat un complex artificial. Nu-mi amintesc să fi citit vreun text semnat de Ion Iliescu, care să pună la punct atât de vehement, dar elegant și plin de un umor discret o serie de clișee-aberații, puse în circulație în spațiul public de politruci de dreapta și de mercenari.
Îmi iau libertatea să vă dau un sfat, domnule Președinte ! De-a lungul anilor, ați scos mulți oameni din anonimat, i-ați promovat și i-ați ajutat să urce în ierarhia socială. Puțini, foarte puțini, foarte foarte puțini au manifestat o minimă gratitudine pentru binele pe care l-au primit de la Dumneavoastră. Încă și mai puțini au avut curajul să vă ia apărarea când ați fost atacat pe nedrept și, slavă Domnului !, n-ați dus lipsă de atacuri la persoană și alte asemenea. Au fost destule situații când, chiar lideri importanți ai partidului pe care l-ați creat, se uitau în altă parte, atunci când erați ținta unor atacuri imunde din partea dușmanilor politici. Prin urmare, nu mai e nimic de așteptat de la alții, falși colegi sau falși camarazi. Textul pe care l-ați publicat azi este, cel puțin pentru mine, o dovadă că ați rămas singura ”nucă tare” din PSD și asemenea replici ar trebui să aibă o frecvență mai mare. Pe lângă valoarea lor politică, în mod cert ele se vor bucura și de un succes publicistic demn de luat în seamă.

Da click aici ca sa vezi totul!

s-a cam ajuns la fundul sacului cu gugustiuci

Mai jos sunt incluse doua vesti recente si luate la intamplare despre jaful bancilor din Moldova. Din cat imi pot da seama, avem de-a face cu un scenariu foarte asemanator celui prin care bancile romanesti au fost jefuite si astfel sectorul financiar romanesc desfiintat si instrainat. Neocolonizarea se desfasoara la indigo, dupa aceleasi planrui, gugustiucii sunt din ce in ce mai noi si asteapta cu incetinitorul sa se intample vreo minune. Nu se va intampla sau se va intampla tot la fel.

Trebuie sa fim atenti insa, s-a cam ajuns la fundul sacului cu gugustiuci.

1


Controversatul om de afaceri Ilan Shor, învinuit în dosarul devalizării băncilor, a fost eliberat din arest la domiciliu, la scurt timp după ce a anunțat într-o declarație de presă că va face dezvăluiri ce vor „zgudui lumea politică”, transmite Independent.md. Shor a fost președinte al Consiliului de Administrare al Băncii de Economii, devalizata in perioada 2011-2014, ceea ce a devenit principala preocupare a clasei politice de la Chişinău în preajma alegerilor locale.

Decizia eliberării din arest la domiciliu a fost luată la cererea avocaților lui Shor, care și-au motivat solicitarea prin faptul că este candidat pentru funcția de primar al orașului Orhei. Acest din urma fapt este considerat o anomalie pentru justiţia şi viaţa politică de peste Prut.

Shor a fost plasat totuși sub control judiciar, el urmând să se prezinte periodic la organul de urmărire penală sau în instanţa de judecată ori de câte ori este chemat.

Decizia de eliberare a lui Shor vine la câteva ore după ce acesta a amenințat, prin intermediul undei declarații de presă, cu dezvăluiri care vor zgudui lumea politică și ar putea duce la reconfigurarea ei.

„În ultima perioadă unii politicieni și persoane cu funcții de răspundere în stat au dat startul unui adevărat concurs ‘cine se va ascunde mai bine după Ilan Shor”, profitând de desfășurarea anchetei și de statutul meu, care nu-mi permite acum să fac public declarații privind cazurile investigate, sau să dau detalii din acest dosar. Dar, ceea ce ei nu iau în calcul este faptul că va veni momentul când adevărul se va afla, când eu voi putea face declarații, care, nu exclud, vor zgudui lumea politică și vor duce la reconfigurarea ei”, se arată în declarația fostului președinte al Consiliului de Administrare al Băncii de Economii.

2


Președintele Parlamentului Republicii Moldova a decis să publice pe blogul personal un raport de audit cu implicații politice și sociale uriase, un raport pe care guvernul de la Chișinău a dorit să-l pastreze secret, la fel si firma care l-a realizat. Chiar și Parlamentul a analizat raportul in spatele ușilor închise.

Este vorba despre un furt care a adus Republica Moldova pe prima pagina a ziarelor occidentale, pusă într-o lumină extrem de proastă. Dispariția unui miliard de euro într-un timp extrem de scurt și în plină campanie electorală, iar aceasta într-o țară în care suma reprezintă o parte însemnată a PIB-ului - un fapt care face senzație. Au remarcat acest lucru și personaje importante – de la reprezentantul Comisiei Europene la Chișinău, până la președintele Consiliului European.

Presa a scris de nenumărate ori că în spatele jafului se află oameni de afaceri precum Ilan Shor sau politicieni de prim rang – fostul premier Vlad Filat și fostul prim-vicepreședinte al Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. Ambii sunt liderii de facto ai partidelor care formează actuala coaliție minoritrară – PLDM-PDM. Aceeași presă protesta împotriva secretizării raportului de audit, considerând că prin aceasta nu se încearcă decât ca oligarhi și politicieni de frunte să scape basma curată, prețul fiind distanțarea țării de parcursul către UE. De menționat este că formarea actualei alianțe de guvernare își are la origini refuzul oligarhilor si politicienilor de la Chișinău de a accepta reformele economice și în justiție propuse de UE. Alianța beneficiază de sprijinul tacit al naționaliștilor comuniști.

Pe acest fond, președintele Parlamentului, Andrian Candu, publică raportul de audit pe blogul personal! Ne-am putea aștepta ca Andrian Candu să fie reprezentantul unui partid apropiat opoziției pro-europene (Partidul Liberal). Ei bine, nu. Este membru PDM și este finul oligarhului Vlad Plahotniuc. Decizia sa, venită cu circa o luna înaintea alegerilor locale din luna iunie, poate fi o încercare de a mai atrage voturi către partidul său aflat în suferință.

Raportul de audit

Potrivit Timpul.md., în raportul Kroll nu este menționat numele lui Vladimir Filat în schimb apar nume celebre precum Petru Lucinschi, Viorel Melnic (șeful vămilor din RM 2008-2009) sau Marina Tauber (apropiată de T. Balițchi – sef al vamilor si apropiat al lui Vlad Fiilat și medaliată de ÎPS Vladimir, mitropolitul de la Chisinau care recunoaste apartenenta la Patriarhia de la Moscova).

În total, în urma unor tranzacții foarte complexe între cele 3 bănci, cu implicarea unor firme afiliate grupului Shor, ale mai multor companii offshore înregistrate în Marea Britanie și Hong Kong, doar între 24 și 26 noiembrie 2014, Banca Socială a transferat către 5 companii necunoscute din Moldova o sumă de 13,5 miliarde de lei. Ulterior, aceste firme au transmis banii pe conturile din Letonia ale unor companii offshore înregistrate în Marea Britanie și Hong Kong.

Toată schema se pare că a fost pusă la punct începând cu 2012, atunci când, grupul de companii condus de omul de afaceri Ilan Shor a început să preia controlul asupra celor trei bănci prin diferiți intermediari, susține Kroll. "Deocamdată nu este clar dacă el (Shor) a acționat singur sau împreună cu alte părți interesate (trad. n.)" este una din concluziile raportului Kroll..
Nu este clar și de ce s-a decis ca principalele tranzacții să fie realizate tocmai în perioada 24-26 noiembrie 2014.
Raportul Kroll mai menționează și o presupusă tentativă de a șterge urmele în cazul oferirii cu împrumut ale acestor sume. Este vorba despre cazul mașinii unei companii de pază ce face parte din același grup de firme Shor care a fost găsită incendiată la Ialoveni. Investigatorii susțin că în mașină, potrivit martorilor, s-ar fi aflat documente importante ce urmau să ajungă în arhive.

De asemenea, Kroll susține că de la bănci au fost recuperate mai multe harduri de pe care s-a încercat să fie ștearsă informația stocată, însă s-a reușit recuperarea datelor. De asemenea, investigatorii companiei au solicitat BNM să facă tot posibilul ca să preia toate datele electronice de pe servere, rețea, emailuri interne, dar și calculatoare ale celor bănci pentru a evita ștergerea informațiilor care ar putea servi ca probe pentru investigațiile ulterioare.
La final, Kroll susține că următoarea etapă în investigare ar fi cercetarea mai amănunțită a traseului acestor bani tranzacționați, dar și evaluarea exactă a prejudiciului creat.

Timpul.md scrie ca rămân totuși câteva întrebări la care raportul nu răspunde: 1. Care alte companii, înafara grupului Shor au luat credite compromise și cu ce persoane publice sunt afiliate aceste companii. 2. Spre ce companii au facut transferuri, companiile din grupul Shor? Cu ce persoane publice sunt asociate aceste companii?

S-ar mai adăuga și alte întrebări. De ce președintele Parlamentului a decis să publice acest raport pe blogul personal? A fost sau nu cenzurat acest raport înainte de publicare, așa cum parte din presa de limbă română de peste Prut a sugerat? De ce a fost selectată această companie de audit, în condițiile în care la concurs au participat “the big four” ale auditului – Ernst&Young, KPMG, Pricewaterhouse Cooppers si Deloitte?

Miza jafului din sistemul bancar din Republica Moldova depășește cu mult nivelul financiar. Este vorba despre viitorul parcurs al țării. Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere la UE și pe cel de liber schimb, zis ”aprofundat și cuprinzător”. Cetățenii molodoveni beneficiază de liberalizarea vizelor în UE. Totul s-a întâmplat în ultimul an calendaristic. A fost un moment în care Ucraina – vedeta Parteneriatului Estic - părea că încă are o șansă de apropiere de Occident. Anexarea Crimeii, acceptată tacit de Vest, războiul din Donbas al carui final nu se întrevede decât în cazul în care Kievul va renunța la aceste teritorii, politica agresivă a Moscovei și performanța slabă a partidelor pro-europene din Republica Moldova la alegerile din noiembrie 2014 par să fi dat un verdict – tara vă rămâne în zona gri, în care influența Moscovei nu poate fi depășită de cea a Vestului.

Scandalul jafului din sistemul bancar și gestionarea acestui caz are două consecinte bine calculate: îndepărtează electoratul de partidele pro-occidentale (în perioada guvernării lor au avut loc ilegalitățile), oferă Bruxelles-ului argumentele necesare pentru a face pașul înapoi în privința apropierii de Chisinau (inclusiv prin anularea regimului liberalizat de vize sau a ratificării Acordului de Asociere). Pe termen scurt, acest scandal si desecretizarea (pe blogul presedintelui Paralmentului) a raportului de audit nu face decât sa ofere cetățenilor celiui mai sărac stat din Europa un ”cap al lui Moțoc”, după cum scrie Deutsche Welle.

CĂLIN MARCHIEVICI

Da click aici ca sa vezi totul!

Fwd: ultimul mare conservator

De ce nu a renăscut PNŢ-CD

 Ioan Buduca

O legendă mai tare ca realitatea. Aşa a fost PNŢ-CD când a renăscut, după 1989. N-a reprezentat nicio realitate politică. Dacă ar fi reprezentat una, ar fi fost partidul care ar fi trebuit să se opună reformei agrare pe care a iniţiat-o FSN, o reformă care a pus agricultura românească, pentru mulţi ani, în situaţia de a nu mai conta în PIB-ul României şi pe harta concurenţei agro-alimentare europene. În loc să fie partidul ţărănesc de care aveam nevoie după1989, arenăscut ca partid monarhist. O utopie sentimentală acest monarhism românesc. O legendă. Ba, mai rău: o legendă urbană. PNŢ-CD a renăscut după 1989 fără o bază reală în lumea ţărănească românească şi fără un program de reabilitare a civilizaţiei noastre rurale. Legendă urbană el însuşi, liderul de atunci al partidului, Corneliu Coposu, n-a văzut realităţile socio-economice ale ţării. Avea ochelari de cal care îi arătau, unidirecţional, numai realităţile politice: să nu mai fie posibilă întoarcerea comunismului, să nu mai fie posibilă regruparea forţelor comuniştilor. A reuşit cu primul "să nu mai fie posibil", a eşuat cu al doilea. Primul "să nu mai fie" era de genul: să răsară soarele în fiecare dimineaţă. Întoarcerea comunismului devenise la fel de imposibilă, într-un fel aproape natural, pe cât de imposibilă ar fi oprirea soarelui în loc pentru câteva zile.

Al doilea "să nu mai fie" era o utopie sentimentală. Cine să se fi regrupat, atunci, dacă nu foştii comunişti? Partidele istorice nu mai aveau cadre cu care să conducă ţara. Un partid depune, la alegeri, în România, 40.000 de dosare de candidaţi (consilieri locali, consilieri municipali, consilieri judeţeni etc.). Nici luate împreună PNŢ-CD şi PNL nu aveau mai mult de 10.000 de candidaţi care să nu fi trecut prin malaxorul PCR. Cadre noi n-au ştiut să-şi formeze. N-au avut timp, mai întâi. N-au avut bani, în esenţă. Căci cadrele de partid se formează în şcoli de partid, iar şcolile de partid cer o finanţare constantă şi consistentă. Dar, în fapt, nici n-au avut ideea (sau programul) de şcolarizare politică a noilor generaţii. N-au avut decât ideile lui Coposu ("să nu mai fie") şi nici o viziune despre ce ar trebui să fie, bazată pe realităţile româneşti aşa cum erau ele după 45 de ani de continuă formare şi deformare sub comunism.

Dacă ar fi început prin a regândi restaurarea civilizaţiei rurale româneşti, PNŢ-CD ar fi renăscut cu adevărat şi s-ar fi consolidat odată cu renaşterea României tărăneşti (jumătate din ţară!). Începând prin a fi monarhist, PNŢ-CD s-a condamnat să se consolideze electoral în dependenţă de creşterea cotei de popularitate a ideii monarhice (mică şi azi, după 25 de ani de cumplite dezamăgiri politice). Dacă ar fi renăscut în baza realităţilor, iar nu în nostalgie şi utopism sentimental, ar fi fost contra-ponderea reformei agrare iliesciene, care a pus agricultura noastră pe butuci, şi ar fi militat pentru bănci populare de creditare a restaurării civilizaţiei noastre rurale şi pentru un credit agrar în forma unei mari bănci de investiţii în afacerile agro-industriale.

Dacă ar fi renăscut în baza realităţilor de la… baza României, am fi avut negocieri adevărate cu privire la dosarul agricol al integrării noastre în UE. Aşa cum au avut polonezii. N-am mai avut ce negocia în acest dosar, în condiţiile în care, pe vremea aceea, nu mai aveam ferme mari (se ştie că rentabilitatea agrară apare în fermele de peste 5.000 ha). Renăscând cum a renăscut, în afara realităţilor, PNŢ-CD-ul se face, retroactiv, vinovat de amânarea sine die a refacerii conştiinţei româneşti (nici azi nu o avem) asupra potenţialului de dezvoltare durabilă ce stă în resursele noastre naturale (pământul, în primul rând).

Comuniştii au ştiut ce vor: să pună mâna pe tot profitul ce se forma în agricultură pentru ca acele resurse băneşti să le orienteze către industrializarea ţării şi de aceea ei începeau cu colectivizarea afacerilor agrare.

De ce n-au ştiut ţărăniştii să transforme acestă ciorbă de peşte într-un nou acvariu? Răspunsul e cumplit: pentru că ei înşişi deveniseră, cu timpul, suflete înstrăinate de România profundă. O vedeau abstract, teoretic, muzeal, etnografic. Nu o mai cunoşteau în concreteţea ei. Iar această concreteţe nu era dată de faptul că ţăranii fuseseră mutaţi la oraş iar satele nu-şi mai doreau să fie comunităţi agrare, ci de avantajele comparativ-competitive ce stăteau ascunse în potenţialul economic al lumii rurale (pământ, lemn, apă, animale, hrană etc.).

Comuniştii au început ceva: destrămarea civilizaţiei noastre rurale. Ţărăniştii din postcomunism au reprezentat apogeul acestei destrămări: nici măcar nu mai aveau urme de conştientizare a potenţialului economic enorm care stătea nefolosit în lumea părăsită de ţăranii ei, locuită, acum, de nişte bătrâni la fel de neconştienţi de realităţile noastre profunde pe cât erau bătrânii "renăscutului" PNŢ-CD.

x

x x

Bine, să zicem că, în toată această istorie, există şi o scuză pentru cei care n-au înţeles avantajele competitive ce stăteau ascunse în comparaţia dintre potrenţialul nostru agrar şi potenţialul altora. Scuza ar fi că această comparaţie nu era cercetată la nivel înalt. Nefiind lămurite avantajele noastre prin comparaţie cu alţii, aceste avantaje nu puteau fi pur şi simplu intuite.

Dar, acum, de câţiva ani, aceste avantaje comparative şi competitive sunt pe deplin cercetate şi lămurite în opera de înalt nivel academic a savantului român Călin Georgescu. Şi? Şi niciun partid nu cuprinde în "creierul" său minţi care să fie capabile să înţeleagă aceste cercetări? Aşa se pare. Aceste minţi politice (autofalsificate de proprii lor ochelari de cal) nu deţin discernământul necesar spre a înţelege magnitudinea reală a cercetărilor lui Călin Georgescu şi viziunea sa pentru viitorul dezvoltării durabile a României. Academia Română a înţeles la timp importanţa naţională a cercetărilor acestui savant şi le-a onorat cu mijloacele ei. Dar cine să se inspire din semnalele publice ale Academiei în clasa noastră politică? Ar fi bine ca măcar un consilier din preajma actualului preşedinte să conştientizeze câte ceva din magnitudinea reală a proiectului de ţară descris de acele cercetări şi să-i sugereze lui Iohannis punerea acelui proiect în dezbatere publică? Ba bine că nu! Dar ia-l de unde nu-i! Noul preşedinte nu s-a ştiut înconjura de cele mai bune minţi ale "creierului" naţional. Le-a ales din rezervorul de inteligenţă al clasei politice. Adică din acel cuib de "genii" care au dus România de la stadiul de ţară în curs de dezvoltare la stadiul de ţară subdezvoltată. Macroindicatorii de dezvoltare utilizaţi de Clubul de la Roma asta arată!

Dar poate chiar asta nu convine clasei noastre politice: faptul că, de mulţi ani, Călin Georgescu este în conducerea acestui think-tank de enorm prestigiu internaţional.

P.S. Sunt prea generalist în judecarea clasei noastre politice? Este posibil ca rejectarea ideilor lui Călin Georgescu să vină din altă sursă,mai generală. Lumea în care trăim n-a fost educată să discearnă între ideile organice şi ideile intelectualiste. Cele organice sunt formate din realităţi. Cele intelectualiste sunt formate de teorii. Or, ideile lui Călin Georgescu sunt de tip organic, cum erau, la vremea lor, ideile lui Goethe, ultimul mare gânditor neintelectualist din istoria ideilor, ceea ce în traducere politologică ar suna cam aşa: ultimul mare conservator. (I.B.)

_____________

peromaneste: Sunt de acord cu Buduca pana la un moment dat, iar acel moment este introducerea lui Calin Georgescu ca solutie organica in ecuatia revirimentului romanesc.  Nu ca Georgescu n-ar putea fi acela, nu ca n-as fi de acord cu caracterizarile problemei facute de acesta, ci doar ca sunt prea prea putine date specifice despre revirimentul Romaniei in formula Georgescu, un om care ar trebui ascultat macar pe motiv ca are de-a face cu minti stralucite preocupate de soarta lumii.  In plus, mi se pare putin fortat deturul pe care-l face Buduca la penetecedisti pentru a-l introduce pe Georgescu, o solutie de care-mi amintesc mai cu seama din timpul recentei campanii pentru presedinte la care acesta participa ca prim-ministru in asteptare (vezi si formula lui Predoiu).  Asta imi spune ca Georgescu reprezinta un pol de putere de care vom mai auzi.  Sper s-auzim numai de bine! 

Like Roman Coliseum 2000 years ago

Former German NFL Player

'American Football Is Like a Nuclear Explosion'
Interview Conducted By Maik Großekathöfer and Sara Peschke

Patrick Venzke was the first German national in the NFL, but he says he paid a high price both physically and psychologically. His case raises questions not only about the neurological problems linked with American football but also about a culture he describes as Darwinism run riot.

Patrick Venzke only recently turned 40, but even though his face looks youthful, his body is ravaged. He suffers terrible backaches, his left shoulder is wrecked and he also has knee trouble. "It's the price I paid to pursue my dream," he says as he drags himself up the steps of a café in Essen, Germany.

Venzke became the first German national to make a National Football League roster when he signed with the Jacksonville Jaguars in April 2001 -- although he was never fielded in any of the team's games. He began playing American football at home in Essen. At 18 he went to the States. After high school he was awarded a scholarship from the University of Idaho, where he studied marketing and spent four years playing college football. It was there that he caught the eye of the Jaguars' scouts. After a year in Jacksonville, Venzke moved to NFL Europe, where he played for Rhein Fire in Düsseldorf and Frankfurt Galaxy. He also had a spell in the Indianapolis Colts and Philadelphia Eagles squads. Today he describes American Football as Darwinism run riot. He lost count of the number of times he threw up during training. He retired in 2011.

Football is a game that rewards aggressive behavior. Ever since medical experts established an increased frequency of brain damage amongst NFL players, Venzke has been seriously worried. He's married and lives in Idaho, where he works as a realtor. In Germany over Easter to visit his father, Patrick Venzke got in touch with SPIEGEL to suggest an interview. He arrives with a notebook, in which he's jotted down some thoughts about what he wants to get off his chest. "When I was still playing I wouldn't have been in a position to give this sort of interview," he says. "It would have cost me my career."

SPIEGEL: Six NFL players retired in March. The oldest was 31. Twenty-four-year-old Chris Borland, who played for the San Francisco 49ers, explained his decision by saying he wanted to lead a long, healthy life and didn't want any neurological diseases or to die younger than he would otherwise.

Venzke: It's such a courageous decision. He'll be mocked because NFL players don't usually talk about their problems. They sweep them under the carpet. In my day it would have been inconceivable for a man his age to quit American football after just one season. But today we know more about the neurological problems linked with the game. Another decisive factor is that guaranteed salaries have gone up. I wouldn't have been able to afford a decision like that.

SPIEGEL: Is it a sensible decision?

Venzke: Yes.

SPIEGEL: Why?

Venzke: You play for the glory, the fame, the status. But if you win the Super Bowl and get inaugurated into the Hall of Fame only to forget you were a footballer by the time you're 60 because you have Alzheimer's, it's just not worth it. Players still put up with broken bones, but not with a destroyed brain.

SPIEGEL: Borland said he saw stars after one collision. Sound familiar?

Venzke: Completely normal. If I had a concussion I'd keep it to myself because I didn't want the scouts or coaches knowing, and that was easy enough. If you take a blow to the head no one can see that you can't make out the numbers on the display board because your vision's blurred. If you look unsteady they pass the smelling salts and then you're up and running again.

SPIEGEL: How often did you play with a concussion?

Venzke: About 15 times, since I was 16. I'm not sure exactly. I was the offensive tackle, so it was my job to get the opponent out of the way for the offense, or to protect my quarterback from attack to give him a couple of seconds to pitch. I was a battering ram, a kind of bodyguard. There'd be hundreds of collisions during training every day. Collisions similar to mini accidents -- the equivalent of hitting a wall at 15 miles an hour. Looking back I can see that it wasn't always the healthiest.

SPIEGEL: How is your health now?

Venzke: I'm okay. Today. I'm okay about 350 days of the year. But it's the other 15 that I worry about. Then I'm grateful I don't keep a gun in the house. Because I don't know what I might do with it.

SPIEGEL: Roughly one in three NFL players suffers cognitive impairment, such as memory loss, depression, speech disorders, paranoia and apathy. What happens to you on the days you don't feel well?

Venzke: I get aggressive, the way I was on the field. I could hurt someone very easily.

SPIEGEL: Just like that?

Venzke: Anything might trigger it. A barking dog can make me explode. The sound of kids screaming. When my two daughters start arguing then I go and take refuge in my man cave. But even happy shouting when they're playing can do it. Kids yelling in restaurants -- it can be very bad.

SPIEGEL: But you have it under control?

Venzke: Let's put it this way -- I have to be very disciplined in order to prevent things from getting out of control. So far the situation has never escalated, fortunately, but I tend to drink a lot to cope with the stress. I can put away 20 beers in no time at all. But it doesn't help, it makes it worse. Sometimes I tell myself that I have life insurance worth over $3 million, enough to provide for my family for the rest of their lives. But I don't think like that every day. Not even every week and not even every month.

SPIEGEL: Nine former NFL players have committed suicide since 2010.

Venzke: I know players who killed themselves at the age of 25 and others who are homeless by the time they're 40. What they all have in common is that they were defeated by life post-football.

SPIEGEL: Are you getting any help?

Venzke: I look after myself. I meditate everyday for 20 minutes when I get up. I read a lot. I make a constant effort to keep my brain elastic and to boost my synaptic plasticity. I train my brain by not letting anything become a habit, I never take the same route to work, I clean my teeth using my left hand every other day. And the NFL has a hotline that you can call when you're having a bad day and need someone to talk to.

SPIEGEL: Have you ever called it?

Venzke: Once or twice. When I couldn't take the kids anymore. The guy on the other end of the line asked me if I was hearing kids' voices in my head, and I said, no, they're in my living room. It was pretty funny.

SPIEGEL: So it didn't help.

Venzke: No. It's just a publicity stunt -- the NFL showing that it's there if players need it.

SPIEGEL: What makes you think that these high levels of irritability are due to head injuries you suffered?

Venzke: Because I wasn't always like this. Twenty years ago I could have worked in children's day care center. The reasons are also physiological. Head injuries damage the frontal lobes, which control the emotions. Then there are there all the steroids, painkillers and uppers I took. And of course the psychological factors. In American Football the coach motivates his team by baiting them to make them aggressive. That's how the sport works and that's the root of my problems today.

SPIEGEL: How do you bait someone in order to make them aggressive?

Venzke: They say things I wouldn't want to repeat.

SPIEGEL: Please do.

Venzke: First of all, homophobic insults. You're a fucked-up faggot, that sort of thing. Why did Germany lose the war? Because of faggots like you. You hear that sort of thing 35 times a week. Then they tell you you're not man enough. If you're not playing properly, you're a pussy. You make a mistake, the head coach sees it and yells at the co-coach and he yells at you. Shit rolls downhill. So the next time you give it your all so the coach praises you. It's a brutal business. If you want to make it, you have to eat shit.

SPIEGEL: No one forced you to play in the NFL.

Venzke: And I'm not complaining. I don't want to demonize the NFL -- I'm not criticizing it, I'm just telling it like it is. American Football is like a nuclear explosion -- there are no winners, only survivors. This may sound over the top, but it's the truth.

S PIEGEL: The NFL had revenues of $11 billion in 2014 and 45 of the 50 most-watched TV events last fall were games. Why is football so popular in the US?

Venzke: The public loves the players' aggression, their devotion to their team. The winner takes it all in America -- either you're king or you're nobody. European society is built on the Olympic principle -- it's okay to be runner-up. If you're a competitive swimmer and you get a bronze medal, that's good too. But in the NFL you can't afford to miss a single training session because the hordes of people waiting to take your place are getting bigger by the day.

SPIEGEL: Only 650 of the 10,000 young men playing high school football make it on to a university team, and only 2 will reach the NFL.

Venzke: The pressure's not off once you make it, either. During my time with the Jacksonville Jaguars we had Tuesdays off -- because every Tuesday the club would invite 50 new players along for drills, and if anyone of them were better than you, you'd be replaced the next day. They only had to give you 24 hours' notice. They were always telling me that I only had to make one mistake and I'd be on the damn plane back to Germany. I was on tenterhooks all the time.

SPIEGEL: How did that constant threat affect you?

Venzke: You get very tough with yourself. My definition of an injury is when you're carried off the field on a stretcher. Anything else is just business as usual. Once when I tore muscle fiber, I took a couple of morphine pills they give people dying of cancer and drank some Red Bull on my way to the stadium, then I was good to go. I took growth hormones to make injuries heal faster. Once when I played for the German national American Football team I brought along my bag of meds and the doctor almost had a heart attack.

SPIEGEL: In soccer a game is now interrupted for a maximum of three minutes if it looks like a player gets a concussion.

Venzke: Soccer players and American football players are very different. With soccer you have fouls and so on -- they're very dramatic. If an American Football player says one day he can't train because he's not feeling well then they take his white jersey and dye it pink because he's acting like a girl. He's on the outside looking in.

SPIEGEL: You don't seem very tough and aggressive, though.

Venzke: That's right, but you change on the field. You get into the zone -- you listen to music through your headphones that gets you pumped up. Pantera, Manowar, assertive stuff. Then you take all sorts of meds, caffeine pills, ephedrine, whatever. These are the rituals you have to get you in the mood.

SPIEGEL: How do you see the others on the pitch? As enemies?

Venzke: No. I'm not a soldier. I see an opponent who has to be taken out so that the game keeps moving.

SPIEGEL: Did you ever injure anyone?

Venzke: Of course.

SPIEGEL: Did you feel sorry for them? Or were you proud?

Venzke: I never felt sorry about anything I did on the field. Afterwards, I was always the first to go and buy them a coke and say sorry, I'm praying for you, and so on.

SPIEGEL: Did you ever wonder what you were doing?

Venzke: I was on a mission to become the first German in the NFL. I would always contrast my suffering with what my grandfather went through in the war. He marched 1,864 miles through Russia: He couldn't call his dad and ask to borrow his gold credit card to buy a ticket home. Anyway, you can put up with a lot of fear and pain when there are 80,000 people watching. And when we won, then I was in heaven. I felt like god's gift to football. Even if I was just a reserve.

SPIEGEL: A super hero.

Venzke: The elite, absolutely. The tackle is the biggest, heaviest and fastest guy on the field. I'm 6 feet and 7 inches tall, I weighed 331 pounds and I could still run 131 feet in five seconds. I was as good as an Olympic sprinter. I ate 6,000 kilocalories day, including 10 to 15 eggs for breakfast. When you play in the NFL you get chauffeured to autograph-signing sessions in a limo and carte blanche to get into any club. You're a celebrity. Women google you on their smartphones to see what your net worth is. They go off to the powder room together and discuss who's worth $3 million, who's worth going after, and who's just a reserve and not worth the time of day. The problem is that you think it's going to last forever. But at some point you're finished.

SPIEGEL: And then what?

Venzke: You think you're worthless because you're not a star anymore. You're back in the real world and having to do things you're not very good at. Football players aren't like good German husbands who can take their kids out for a walk. It doesn't work, we're not like that.

SPIEGEL: Are you serious?

Venzke: Yes.

SPIEGEL: What do you mean, exactly?

Venzke: The problem is the system. Even in high school, when you're only 12, you have a special status because you're taller, faster and stronger. You make your coach happy, he gets a bigger salary and before you know it, everyone's smoothing the way for you. At the age of 12. If you have problems in school, they get you a tutor. That's how it starts. The NFL sorts everything out for you. You know that so long as you deliver the goods the club will take care of you, even if you have trouble with the cops. You lose touch with reality, you're living in a bubble. So now that I no longer play football I am completely overwhelmed by everyday life.

SPIEGEL: For example?

Venzke: I find it very, very hard to buy diapers and baby powder. I can't deal with having to do that sort of thing, given what I used to do.

SPIEGEL: Maybe you're just a chauvinist.

Venzke: I'm not. But the price I paid was so high that I just can't bear to do that sort of thing. I can't stand in line at a concert because I'm used to using the VIP entrance. A football player is highly qualified for his sport. He can lift 440 pounds, but where does that get him in the real world? He can be a furniture remover who earns $7.80 an hour. Communication is everything in the 21st century world we live in. But football players are cavemen. They can destroy you on the football field but off it they're nothing, they know nothing useful, nothing about team work, cooperation, communication.

SPIEGEL: Running back Ray Rice was in the headlines last year when he was caught on camera in an elevator punching his fiancée in the face. Is he a caveman too?

Venzke: I don't want to name and shame but yes, sure.

SPIEGEL: How do NFL players view women?

Venzke: That's not what that was about. It's got more to do with social background. These guys are usually pretty simple, they come from poor inner-cities, they lack education. They're cannon fodder for the NFL. That's not to excuse their behavior. Rice was under a lot of pressure, he probably wasn't seeing his wife in front of him but an opponent on the field that he needed to wipe out if he wanted to stay on the team. Because if you're not on the team, you're not a star. You're just some loser from the ghetto. A nobody. Those are the extremes players live with.

SPIEGEL: The NFL has introduced new rules designed to make the game safer. As of 2013, runners and defenders are prohibited from lowering their heads and striking a forcible blow with the crown of their helmets when they are outside the tackle box. Do you wish these rules had been in place in your day?

Venzke: Not at the time, but in retrospect, yes. But these rules are just window-dressing. These days players don't weigh 250 but rather 350 pounds -- and at the same time, they're faster than ever. The combination of mass and momentum ups the stakes so there's more going on than there was 20 years ago. But the brain hasn't changed.

SPIEGEL: When you look back at your career, would you say it was a good time?

Venzke: For me personally, yes. But I wonder what it would have been like if I hadn't been the first German national in the NFL. Everything would have been different. The cost-benefit analysis wouldn't have added up. I don't want my son to play football.

SPIEGEL: Why not?

Venzke: Because I don't want to see him injured. I don't want him treated the way I was treated. I don't want his every whim being catered to just because he's a talented athlete. It's too risky. It's in my will: Lukas Patrick Venzke will only get his inheritance if he doesn't play football.

URL:
http://www.spiegel.de/international/world/spiegel-interview-with-patrick-venzke-on-nfl-career-a-1032947.html



1. Quite Right!
Inglenda2 05/11/2015
The claim, 'American Football Is Like a Nuclear Explosion' may at first glance seem absurd. After some consideration however, it does become obvious, that they do in fact both have something in common. They are senseless activities! Nevertheless, one question still remains unanswered. Are these players deranged before they take up the sport, or does American Football itself cause this condition?
2. 'American Football Is Like a Nuclear Explosion'
setjeff15081947 05/11/2015
I am goin' enter my 51st season as a Minnesota-Vikings-Fan this Fall, and I dig watching the sport. These clowns have been disappointing me, and entertaining me, for half a century. But ... Herr Venzke raises some serious concerns that I'd rather not face; I am, by my simple viewing, supporting this game which causes guys life-long-injuries. I dun't (Lucy) want to stop watching, but I can only hope that the NFL finally addresses these life-threatening injuries. Oh, by the way, I have the full plate of ESPN offerings on my TV and my laptop; I'm even watching cricket. One day, I hope to understand what is going on.
3. Wimpy?
rbrjto2003 05/11/2015
In America, we call guys like Venzhke wimpy. Get out of the kitchen if you can't stand the heat or the money. And yes, it is Darwinism because only the strong and adaptable survive.
4. American football is like nuclear explosion
fospanton 05/11/2015
A service to all aspiring footballers! Congratulations to him!
5. your interview with Venzke
gorrafamd 05/12/2015
Excellent intervier. I stopped watching football games about 2 years ago ,after i became aware of the long term damage to cerebral functions . This is an eye-opener ,and should be required reading fo high school kids . Of course, they will laugh at it . I do not expect the American press will even acknowledege it I wish Venzke the best . I greatly admire his honesty

6. Perspective
spon-facebook-1270454953 05/12/2015
I do not discount the the descritions and analyses of American football, but some perspective should be considered. There are many sports which are dangerous. Boxing, horse racing, and automobile racing instantly come to mind. Boxers can die before the end of a normal life span. Jockeys can die instantly if they fall from the back of a horse. Drivers are killed nearly every day in crashes. Football is dangerous, but it is not barbaric. Players receive the best posiible equipment and the best possible medical care. The knee surgery performed today on nearly everyone was the result of the development of better knee surgery for football players. As I said, I do not dispute the experience of the player, but I think we should take a broader view of the sporting world.
7. It's all just a game
mdk4130 05/12/2015
All I can say is he's a better man than I am. Imagine---331 pounds traveling 131 feet in 5 seconds- I'd get out of his way as fast as possible. The story was very honest. Fame and Glory. He got paid well for getting beat up. Just like a boxer. Or Ice Hockey. No tears, please!
8. Vicarious Violence
mossgr 05/14/2015
As we Americans become increasingly risk-averse under the control of those who best might be called "Radial Maternalists", there are progressively fewer outlets for sublimated, male aggression. Consequence? Instead of actual outlets, we engage in virtual outlets such as video-games and televised sporting events. Instead of the actual reinforcement of personal participation, we receive vicarious reinforcement from others' participation. "Hypocrisy is a tribute vice pays to virtue." -La Rochefoucauld (1630-1680) So, American football. Many of its players are recruited because of their violent predispositions. We watch football, in part, for its violence on the field. Then, we condemn its participants for violence off the field. Consider the case of Ray Price.
9. american football
ernstanton 05/15/2015
I'm living in the US for over 30 years. This report doesn't surprise me at all. Brutal force, bodily harm, murder, shoot to kill, all those ugly actions are performed every day more then 10000 times. That is the american way of life. The NFL is a collection of brutal, greedy and ruthless people and they have the "NO TAX" status. Of course they don't care about the players, never did, never will. Patrick is 100% on the money, when he stated, that most of the NFL players coming from poor backgrounds, no education, no knowledge, what life is all about. They hire a lawyer and an agent to take over their personal affairs and get cheated from both groups royally. Drugs and I mean any drug is given to them to keep them going. When they get old, none of the teams cares what's happening to those former players. That 's when the "AMERICAN NIGHtMARE" begins. I just hope that millions of people read this story and get a different perspective!!!
10.
wsiuda 05/16/2015
American football is nothing more than wrestling,but for real.

11. public sports
alvinperk1 05/17/2015
sounds like the roman coliseum 2000 years ago

Contele de Saint Germain: De ce deranjează Nicolae Breban?

La această întrebare există un răspuns politic și unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gașcă. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre „gloriile” găștii.

Orice observator documentat și onest al fenomenului politico – literar apărut după decembrie 1989 în România, fenomen inflamat la paroxism în pestilențialul deceniu băsist, nu se poate să nu fi sesizat ca pe o dominantă deloc artistică luptă acerbă pentru influență și supremație în rândul scriitorilor. O luptă dusă de unii reprezentanți ai acestora cu o încrâncenare și mijloace dintre cele mai subversive, proprii mai degrabă clanurilor stăpânite de morbul căpătuielii decât unei bresle elitiste.

Cu un oportunism nu îndeajuns valorificat sub regimul Ceaușescu, cu iscusința cameleonică de a se înfățișa mai repede și mai bine decât alții drept persoanele potrivite înnoirii, o mică famiglie cu bună ureche muzicală a știut să-și acordeze prima instrumentele la corul popular iscat de tumultul revoluției din 1989. Un membru a ajuns Ministrul Culturii, apoi Ministru de Externe, apoi Consilier Prezidențial, celălalt a scris un patetic Apel către Lichele. După care totul s-a aliniat cuminte sub comanda ori sub influența lor, la nivelul la care trebuia, ca-n vasele comunicante: fosta Editură Tehnică, CNSAS, ICR, Colegiul Noua Românie, Dilema Veche. Un arsenal de îngenunchiat chiar și marea literatură sud – americană, nu doar pe micii veleitari autohtoni, când vine vorba de număr de titluri și evenimente conexe plătite de la buget sau prin stipendii oculte. Toate materiile prime, delicatesele și ingredientele pentru o masă bogată, pe măsura rafinaților aspiranți la „marea crăpelniță”, erau astfel asigurate. Cu o singură condiție: solidaritate internă fără fisură.

În aceste condiții gașca de profitori s-a constituit la minut. Printre grăbiții la bucate s-au înființat, cu ifose de ghiftuiți blazați, atât condeie de lux ca Mircea Cărtărescu și Horia Roman Patapievici cât și impostori gălăgioși ca Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș.

Mașinăria pusă la punct pentru breasla scriitorilor reconstituia în mic societatea feudală: jupâni și rumâni. Jupânii, cei puțini, „ aleși” și „de-o credință”, aveau editura lor (Humanitas), ziarele lor (Dilema Veche, Revista „22”, Evenimentul Zilei), care îi tipăreau în ediții și cu onorarii mai ceva decât au fost vreodată onorați „principii de la Junimea”; în plus aveau și pușculița numită ICR care le asigura traduceri și promovări internaționale pe sprânceană. Rumânii, cei mulți și fără naș în suflet, erau condamnați la rigorile crizei și ale nemiloasei economii de piață.

Dar valoarea literară nu joacă niciun rol? Ba da! Însă doar atunci când convine. Domnii Pleșu și Liiceanu îi ironizează pe toți criticii care nu au o operă comparabilă cu a lor descalificându-i, prin însăși această lipsă, de la dreptul de a avea dreptate și chiar de a primi un răspuns. În schimb, atunci când criticile le vin din partea unor „incontestabili” precum Herta Muller sau Adam Michnik, criteriul valorii și al notorietății nu le mai este favorabil și atunci îl ignoră cu seninătate și cu argumente non-valorice. Pur și simplu se declară neînțeleși și victime.

În acest punct se reface joncțiunea cu titlul.

Nicolae Breban este un romancier uriaș. Pe lângă care Mircea Cărtărescu întruchipează aspirantul încă în faza de căutare a propriei identități, cu cartilagiile stilistice abia începând să se osifice.

În 1968, când a apărut romanul „Animale bolnave”, eram în anul I de facultate. Dormeam cu cartea asta sub pernă pentru că uneori, noaptea, simțeam nevoia să recitesc anumite pasaje ce-mi dădeau insomnii. Impactul, mai ales asupra tinerei generații, a fost unul alarmant pentru zbirii epocii. Ediția a doua a romanului a fost publicată la mai puțin de un an de zile după prima. La doar 34 de ani Nicolae Breban avea să se instaleze pentru decenii, alături de prietenul său Nichita Stănescu, pe locurile de onoare din sufletele generației lor de cititori.

Au urmat cărți geniale. Îngerul de Gips, Bunavestire, Don Juan, Drumul la Zid sunt tot atâtea repere într-o lume stranie, care nu are nimic de-a face cu românismul (în depreciatul său sens din comunism) dar care, totuși, sunt atât de artistic pornite dinspre specificul nostru național spre universal.

Revin la comparația cu Mircea Cărtărescu. Pe care „gașca” l-a transformat în eternul și unicul candidat al nației la Nobelul pentru literatură. Orice unitate de luptă are nevoie de un stindard. Ei, comandamentul găștii, care luptau să controleze industria literară românească, l-au ales să fluture, pentru victoria lor, pe acest scriitor inițial tânăr, mai apoi îmbătrânit în tinerețe de atâta așteptare și așteptări. Promițător, nimic de zis, dar mereu împiedicat să confirme de elogii premature.

Cum să nu-i deranjeze că în afara angreajelor lor atât de bine gresate cu propagandă, suport politic și orgoliu elitist apare un nume, Nicolae Breban, care-i surclasează la operă și care, dezastru, este numit onorific în fruntea unei instituții pe care, până de curând, au jupânit-o ei?

Neavând cum să-l întreacă la operă (chiar de i-ar fi adăugat lui Cărtărescu pleși și liiceni) s-au gândit să-i aplice tehnici de demolare securistică deprinse de la marele lor model de luptător anticomunist, Traian Băsescu. Și-au mobilizat toți lătrăii din presă să-l atace pe Nicolae Breban la trecutul lui de „turnător”. S-au dezgropat niște acuzații formulate de „prietenii” din „gașcă”, pe vremea când aceștia făceau parte din CNSAS, conform cărora ar fi fost turnător al Securității.

Ieri, în România Liberă, doamna Sabina Fati, o binecunoscută cutie de rezonanță a unor instituții ventriloce, semnează un articol intitulat „De ce avem nevoie de turnătorul Breban?”. Tot articolul este un pretext pentru a mai publica o dată un fragment de stenogramă care pare a-l incrimina pe incomodul scriitor.

Un lucru dă de gândit: din moment ce respectiva stenogramă a stat și pe masa judecătorilor de la ÎCCJ, care au decis irevocabil (pe data de 18 iunie 2014, deci sub regimul Băsescu) că „scriitorul Nicolae Breban nu a fost colaborator al Securităţii”, cui să dăm crezare? Doamnei (gradu’) Fati, cu fragmentele ei incomplete și scoase din context sau instanței supreme (care numai de antibăsism nu ar putea fi suspectată la momentul la care a pronunțat decizia)?

De-asta spun: Nicolae Breban deranjează grav. Iar eu, când se fac gesturi publice importante, sunt foarte atent să văd pe cine deranjează. Dacă a deranjat gașca, atunci e bine.

Da click aici ca sa vezi totul!