şi-au pierdut speranţa

"Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii, dar avem în suflet şapte vieţi"
"Am venit să susţin spiritul identităţii naţionale. E ceva ce se simte, în principiu. Sunt aici ca să fiu un model şi pentru ceilalţi, care încă nu s-au urnit din loc. E vorba de însufleţirea neamului românesc, exact la asta mă gândeam înainte să veniţi. Cred că e undeva în­gro­pată, dar nu cred că lipseşte", a precizat Roxana Maria, una dintre protestatarele din faţa Teatrului Naţional. Are 27 de ani şi lu­crează ca inspector la asistenţă socială, dar şi ca terapeut. Ne­mul­ţumirea ei provine de la faptul că românii nu mai au nevoie de manipulare, frustări şi lipsuri. "Şi cred că aşa am ajuns să nu mai credem în noi. Eu sper la o reînviere a noastră, ca naţiune. Despre violenţele care s-au întâmplat, dacă eşti puţin atent şi întelegi ce se întâmplă, nu prea ai ce să păţeşti, în sensul că m-am dat la o parte atunci când am văzut că urmează să se intervină, că ocupăm strada, iar mitingul nu era autorizat, adică ne supunem totuşi la nişte manevre." 

Maria Roxana, 27 de ani 

"Îmi cer scuze, dar refuz mitocănia, aroganţa, nonvaloarea, minciuna şi corupţia"
Dan Stănculescu este economist de profesie. A ieşit în stradă în fiecare seară de când au început protestele deoarece consideră că politicienii nu conduc România pe drumul cel bun. "Poate că eu n-am dreptate şi poate că greşesc, dar poate că ceilalţi pot să-mi spună unde greşesc şi ce nu e bine. Nu e bine că suntem foarte dezbinaţi, că nu avem o societate civilă, care ar trebui să fie barometrul, să ţină echilibrul între unii şi alţii şi din păcate această putere nu o avem. Sunt foarte multe de făcut, dar faptul că nu există acel spirit civic, după părerea mea, o să ne tragă în jos. Şi nu ştiu cine poate să construiască această societate civilă, dar poate că fiecare dintre noi putem să facem lucrul ăsta. Şi nu pentru mine personal, pentru naţiunea asta. Atitudinea celor care ne conduc astăzi şi ne-au condus şi altă dată n-a fost cea corectă. În principiu sunt dezamăgit de toată clasa politică. Asta nu înseamnă că toţi sunt la fel, asta nu înseamnă că printre ei nu sunt şi cei care ar merita să conducă naţiunea asta." 

Dan Stănculescu, economist 

"Îmi doresc o Românie liberă. Vreau o ţară ca afară"
"Îmi doresc o Românie liberă. Suntem de aproape două săp­tă­mâni aici, eu am venit aici în fie­ca­re seară. Îmi doresc atât de mult să vină toţi românii. Eu vreau să plece Băsescu. Nu am nimic cu el personal. Nu l-am votat că mi s-a părut un om foarte rău. Eu aş vrea democraţie, cum spune o melodie: «vreau o ţară ca afară». E mai rău şi decât pe timpul lui Ceauşescu. Am 30 de ani, nu-mi permit să fac o familie, nu-mi permit să mă că­să­toresc. Nu pot să spun că şi co­pilul va creşte o dată cu mine. Mă uit la viitor, e negru... Soluţia e să plec afară. Îmi doresc unitate, să fim mai liberi şi să ne iubim mai mult... Eu îi iubesc pe toţi românii care au venit aici. Am plâns într-o zi când am văzut că şi pe ploaie şi pe ninsoare au venit oamenii. Am ajuns la concluzia că jandarmilor, nu ştiu, le şterg creierul, sunt instigaţi, sunt învăţaţi să facă asta. Eu credeam că o să iasă şi ei... au şi ei părinţi, copii, familie. Eu nu ştiu da­că o să prind ceva mai bine – că cine o sa vină la guvernare, o să fie 5-10 ani, tot greu – dar va fi mai bine pentru copiii noştri." 

Denisa Zănăgeanu, 30 de ani  

Huligan, golan, vierme, derbedeu şi ciumpalac
"Am fost în ’89 huligan. În 1990, în Piaţa Universităţii, am fost golan. În 2012, vierme, derbedeu, ciumpalac şi toate caricaturile posibile. Dar Traian Băsescu uită o singură chestie. El se dă în ba­lansoare cu noi. Dar noi am trăit aici, suntem mult mai spirituali decât dânsul. El a fost pe mare şi a lipsit o parte din viaţa lui din România. Şi-i mai spun altceva: dacă 322 de cetăţeni vor vota împotriva lui la 19.000 de secţii de votare câte sunt în România, rezultă că şase milioane de români nu-l mai vor. Cu patru milioane din străinătate, 10 milioane. Şi cu încă alte câteva milioane care nu l-au vrut şi-au votat cu Opoziţia, sunt aproape 20 de milioane. Domnule Băsescu, ăştia sunt romanii care nu te mai vor", spune un alt manifestant, fost revoluţionar.

"Închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie"
"Sunt participant la Revo­luţia din ’89 încă din 21 decembrie. N-am vrut nimic pentru mine, n-am certificat de revoluţionar, şi-am venit aici pentru aceleaşi motive pentru care am ieşit în ’89. Gu­vernul Boc, preşedintele, dictatura, dictatura care se înscăunează din ce în ce mai tare în România, tăierile de salarii, tăierile de pensii, faptul că ei se îmbogăţesc iar poporul sărăceşte. Personal n-o duc aşa de rău şi-i mulţumesc lui Dumnezeu, dar trebuie să fiu aici, aşa cum am fost la Revoluţie. Simt nevoia să fiu aici. Aş dori să încercăm să instaurăm monarhia, ca ultima formă în această ţară. Este ultima soluţie pe care n-am încercat-o şi încă din ’90 sper că va fi una bună. Nu vă pot da garanţii, dar vom fi din nou în stradă dacă n-o să fie una bună. Dar închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie". Se simte atât vierme, cât şi ciumpalac. 

Teodor Daniel Tulpaz, 50 de ani, informatician 

Trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani
"Trebuie să ajungem la un numitor comun, să dăm la o parte acest Guvern nenorocit. Criza prin care trecem. Condiţiile de viaţă mizere. Toate treptele sociale, începând de la tineret până la cel mai bătrân, suferă. Suntem o naţiune bolnavă, atâta timp cât nu avem să­nă­ta­te, nu avem educaţie şi nu avem protecţie socială. Nu se mai poate în condiţiile astea. Acesta nu este rezultatul Revoluţiei sau al aşa-zisei Revoluţii din 1989. La ora actuală trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani. Nici între cele două războaie. Nici la cutremur. După o viaţă de 40 de ani de muncă, eu împreună cu soţia am 12 milioane venit şi am şi un băiat la facultate, la master. Nu se mai poate în situaţia asta. Decât să trăim aşa la infinit trebuie să facem ceva. Mă gândesc că băiatul mai are un an, e la master. Îmi e frică că o să rămână pe stradă. Eminescu a spus «zbrobiţi orânduiala cea cruntă şi nedreaptă ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi». O să fac cu aceasta o pancartă şi de mâine o să vin aici cu ea." 

Gregan Laurenţiu, 65 de ani, pensionar 

"Părinţii mei şi-au pierdut speranţa"
"De ce-am ieşit? Că nu mai suportăm. Am terminat facultatea, actoria. Stăm şi nu facem nimic. Te duci la teatru să te angajezi, ni se spune că «avem locuri dar n-avem voie». Asta e o măgărie. Mă mai nemulţumeşte faptul că n-avem bani. Bine, sunt bani, au venit foarte mulţi de la structurile europene, dar au fost daţi pe ei ştiu ce. Normal, au şi ei case, maşini şi noi stăm şi ne chinuim cu greutăţile zilei. Problemele n-or să fie rezolvate mult timp de-acum încolo, dar poate se va schimba ceva măcar. Până nu se duce toată clasă politică, să se schimbe cu oameni tineri, care abia au terminat facultăţile şi eu cred că se pot ridica la nivelul cerut. În viaţa de zi cu zi fac petreceri pentru copii. E singurul mod în care pot să îmi câştig şi eu traiul. Părinţii mei sunt puţin speriaţi de faptul că vin în Piaţă, să nu păţesc ceva, ei şi-au pierdut speranţa că se mai poate schimba ceva. Am venit din primele zile şi, când pot, vin." 

Ni­culae Ciprian, de 22 de ani 

Aş fi în stare să le fur tot şi să dau poporului
"Domnul preşedinte ar trebui să aibă grijă de fetiţa lui de la Bruxel­les care nu ştie să vorbească. Cei care au averi, venituri de orice fel mai mari decât cele decente să le justifice de unde sunt. În cazul în care nu le pot justifica vor fi confiscate şi redate Trezoreriei Naţionale, aduse în bugetul Guvernului. Eu sunt cetăţean româno-american. Am şi paşaport american, aşa că în cazul în care mi se întâmplă ceva să pot să demonstrez. România este prea mult tânjită, lumea vrea să vină să fure de aici. «Divida et impera», asta e principiul! O ţară mai puţin pregătită este o ţară de la care poţi lua ceva fară să plăteşti. Tinerii nu au posibilităţi să trăiască aici, nu îşi pot face familii, nu-şi pot face viitor, nu au locuri de muncă datorită faptului că cineva, acum 20 de ani şi de 20 de ani încoace, ne-a măcinat industria, ne-a măcinat agricultura. Am 23 de ani de lucru în Centrala 23 August şi sunt revolatată la maximum. Nu am furat nimic niciodată, dar acum cred că o să le fur tot ce prind la Guvern. Aş fi în stare să fur şi să dau poporului. Nu se mai poate, ne batem joc de ce avem mai frumos în lumea asta şi ce ne-a dat Dumnezeu. Tineretul ăsta minunat. Îmi vine să plâng." 

Niculina Daniela Lupu, 57 de ani, pensionar 

"Prefer să mă confrunt cu un criminal, de la ăla ştiu la ce să mă aştept"
"Demiterea lui Baconschi a fost o strategie ca să mai taie din furia poporului. Ce vedeţi aici, în piaţă, sunt oameni foarte, foarte necăjiţi, fiecare are problema lui. Prefer să mă confrunt cu un criminal, pe ăla ştiu cum să-l iau. Ăştia sunt atât de proşti, au dus ţara de râpă. Pe Baconschi l-au sacrificat ca să-l aducă pe traseistul ăla de Diaconescu. Nouă ne trebuie oameni cu cap, care să gândească câte ceva, să facă pentru ţară", a spus Popescu Valeriu, 82 de ani. E pensionar, inginer minier, şi-a făcut de toate’n viaţă. A facut şi puşcărie pe timpul lui Ceauşescu, pentru că "a fluierat în biserică". 

"Băsescu... Asta e un golan, un derbedeu"
"Nu îmi mai convine acest regim. Sunt hoţi, mincinoşi, nu am cuvinte. Într-o frază găseşti 50 de minciuni. În fiecare zi ne mint. Sunt aroganţi. Ne-am săturat în 65 de ani de preşedinţi. Electricieni, cizmari, marinari. Ce au făcut aceşti preşedinţi şi ce a făcut Monarhia. Începând de la Carol I, am stat 500 de ani sub dominaţia turcilor şi a trebuit să vină un prinţ străin să ne căpătăm in­de­pen­denţa. Să vă dau un exemplu. În domeniul sănătăţii s-au redus spitalele, s-au micşorat numărul medicilor şi ei spun că nu sunt bani. Şi au luat şi banii pensiona­rilor. În primul rând, Băsescu e partinic. Tot timpul e cu PDL-ul. Vă dau un exemplu cum au furat la vot. La alegerile europarlamentare au venit 482 de persoane de la o firmă şi au votat. La un moment dat, am pus-o pe o doamnă observator să stea lângă perete şi să vadă pe ce colţ pun ştampila. Ei puneau pe Elena Băsescu. Şi adevărul ăsta a fost. De la noi s-au dus la gradiniţa 243, pe urmă la Elena Văcărescu, în Sectorul 4. Am lucrat la întrepriderea Vulcan până în 2000 şi apoi în învăţământ, profesor de tehnologie. 

Raportaru Mihai, 62 de ani, Bucureşti 

Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori
Irina Orăşteanu tocmai a ieşit de la teatru, unde a văzut piesa "Si­nucigaşul" cu Dan Puric, pe care o recomandă tuturor. Apoi, s-a alăturat grupului de protestatari. "Viaţa merită trăită, dar nu să te calce nimeni în picioare. Şi trebuie să avem nişte conducători care să aibă grijă de fiecare om în parte. Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori. «Memento Mori» ar trebui să-l aibă scris fiecare dintre ei pe birou. Pentru că, dacă în fiecare clipă îţi aminteşti că eşti muritor, probabil nu mai eşti atât de avar, nu mai eşti atât de egoist." Femeia spune că dacă guvernaţii şi oamenii în general se vor gândi la acest mesaj, lumea va fi mai bună pentru că nimeni nu moşteneşte nimic. "Degeaba au furat atât, degeaba sunt atât de bogaţi, că tot într-un pat dorm. Tot o gură au, tot de o cameră au nevoie, nu de palate. Noi, românii, suntem un popor de oameni buni, indulgenţi, noi am fost cei sacrificaţi şi nu suntem nici viermi şi nici ciumpalaci." 
Irina Orăştean,  66 de ani 

"Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale!"
"Nu accept cum mă numesc ei. Nici vierme, nici ciumpalac. Sunt român monarhist. Nu am ieşit aici din motive sociale, deşi nici eu nu o duc bine... Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale. Asta mă doare în primul rând. Asta e tot ce vă pot spune. Asta m-a durut pe mine cel mai mult... Băsescu îşi bate joc de va­lorile naţionale. Iar Regele Mihai este un simbol naţional la care eu ţin foarte mult. Monarhia poate fi o soluţie. De exemplu, un pre­şe­dinte tot timpul va fi motivat politic, un preşedinte tot timpul va fi într-un partid politic. Însă, Regele este dincolo de politică. Regele nu va fi niciodată implicat politic şi din cauza asta ar fi o soluţie. Dar oricum, Parlamentul continuă, alegerile continuă, partidele vor fi în continuare. Deci, nu sunt vreun anarhist, vreau monarhie contituţională, nu altceva." 

Adrian Cârlea, 34 de ani, traducător de limbă engleză 

Nu vreau să mă mai simt furată
Anca Maftei, o tânără psiholog în vârstă de 27 de ani, protestează paşnic de câteva zile în Piaţa Universităţii. Pentru început şi-a convins să vină doar câţiva amici. Dar speră ca într-un final să strângă cât mai mulţi prieteni care să o urmeze. Ea vrea o schimbare reală în România, pentru a nu se mai simţi furată în fiecare sector al vieţii sale. O altă nemulţumire a tinerei o reprezintă lipsa măsurilor concrete pentru a îmbunătăţi situaţia românilor. E mâhnită de tot ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. "Sunt mândră de ceea ce se întâmplă în Piaţa Universităţii. E un semnal de alarmă pentru că se încalcă toate drepturile elementare ale omului." După câteva clipe s-a pierdut, ală­tu­rându-se tine­rilor care cereau în cor demisia actualei puteri. 
Anca Maftei, psiholog 

"M-au adus aici ura şi nemulţumirea"
Helga Nemeş a ieşit în stradă împreună cu fiica şi soţul său. Este consultant în domeniul forţei de muncă, dar tot timpul s-a gândit să plece împreună cu familia pe alte meleaguri, pentru un trai decent. "Ne ţin aici părinţii mai mult. Mă supără în pri­mul rând sărăcia, pe care o văd la părinţii mei, faptul că toată lu­­mea are greutăţi. Niciodată ţara nu a mers atât de prost, niciodată. Să trăiţi bine!, asta a fost culmea sarcasmului. Omul ăs­ta (n.r. – Traian Băsescu) nu are ce căuta acolo. În primul rând că este un bădăran, limbajul lui este de cu totul altă factură de­cât cel a unui preşedinte." În schimb îşi doreşte un preşedinte care să fie un om educat, care să vorbească pentru toată lumea. "Cel mai apropiat de acest model ar fi Crin Antonescu. Mi-aş dori un om care să nu fie hoţ, în jurul lui să nu adune alţi corupţi. Asta îmi doresc!, pentru că românul prin structura lui este un om care îndură mult şi este un umil." 

Helga Nemeş, 38 de ani, consultant 

"Lupt pentru ţară, neam şi dreptate"
Bătrânul Filip Weber are 72 de ani. De când a văzut mulţimea în stradă şi sătul de problemele cu care se confruntă, a decis să se alăture grupurilor de manifestanţi. Poartă o căciulă neagră, cu ochelari mari şi o barbă lungă care iese în evidenţă. În mână are o fotografie imprimată pe un carton, cu familia regală a Românie. "Măcar Regele a spus că e pregătit să conducă ţara, dacă poporul îl vrea." Nu îi place să vorbească mult, însă e nemulţumit de atitudinea şi dispreţul pe care îl afişează reprezentanţii actualei puteri. E un om simplu, creştin cu frică de Dumnezeu, iubitor de ţară şi de neam. "Nu fac parte din nici un partid, nu mă interesează niciunul. Lupt pentru ţară, neam şi dreptate. Oamenii să vină cu credinţă. Din cauza crizei economice, am ajuns aşa de rău. Mă nemulţumeşte faptul că poporul ăsta a ajuns să o ducă aşa de rău", povesteşte bătrânul Weber. 
Filip Weber, pensionar 

Studenţii care încălzesc sufletele
Trei tineri studenţi din Ploieşti vin în fiecare seară în Piaţa Universităţii cu două oale pline cu ceai şi pahare pentru manifestanţi. "Ideea a fost a noastră. Suntem trei colegi studenţi, şi din bursa pe care o avem aducem un ceai să încălzim lumea. Suntem alături de oameni pe reţelele de socializare. Cât putem o să fim aici. Aducem ceai în piaţă de trei zile. Cât ne costa e irelevant. Aducem 60-70 de litri de ceai la o tură. Ieri am fost de două ori, şi la prânz, s-a băut foarte repede, în 10 minute nu mai era nimic. Ceaiul îl facem cu scorţişoară, cuişoare, lămâie şi fructe de pădure. Ăsta-i ceaiul", a declarat Victor Andreescu (27 ani), student la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti. Ceilalţi doi prieteni sunt Cătălin Curelea şi Paul Florin. Curelea este student la SNSPA, iar Florin la Petrol şi Gaze. "Ca toată lumea, am resimţit criza din plin. Nemulţumirea noastră principală este că România nu ne poate oferi un serviciu, să nu mai fim nevoiţi să stăm departe de familie, prieteni", a precizat Curelea. 

"Absolvenţii de Actorie mor de foame"
"Am ieşit din cauza traiului prost. Pentru că am terminat o fa­cultate şi nu reuşesc să ma angajez în domeniu, nu în altă parte. Am terminat actoria. Am lucrat pe colaborare, sezonier, la Teatrul Creangă şi atât. În rest, lucrez şi-n altă parte, dar mi-ar plăcea mult mai mult să lucrez în domeniul meu, să fac teatru. Nu am cum să fac asta acum. E prea multă corupţie şi sunt prea multe pile. În momentul ăsta se folosesc în filme studente de pe la ASE, oameni de pe stradă, de ce? Pentru că sunt pilele cuiva. Iar absolvenţii la actorie mor de foame. Am început să lucrez de acum 3 ani în organizări de evenimente pentru copii, petreceri, piese de teatru, dar la nivel foarte mic, adică jucat în grădiniţe. Vin în Piaţă de când a început totul. Mi-a fost frică, însă am vorbit cu domnii jandarmi, iar mie mi-au oferit siguranţă". 
Marina Secaşiu, 22 de ani.

"Tâmpită formată în şcoala românească"
"Sunt în Piaţa Universităţii de când a început protestul, mai exact de sâmbăta trecută. Ce m-a determinat să ies? Am fost la toate mitingurile împotriva acestei guvernări, la toate asumările, pe toate legile. Nu putem spune «codul muncii afectează doar o categorie socială», le afectează pe toate. Lucrez în învăţământ, îmi reprezint colegii, iar aici sunt în calitate de cetăţean. Re­ven­dicarea mea este retragerea tuturor legilor pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlamentul României. De ase­menea, aş vrea să ştiu şi eu dacă acei parlamentari care au votat la asumări au avut mandat clar din partea oamenilor să voteze aşa ceva. Legile asumate de Parlament să se întoarcă înapoi, să se dezbată public, aşa cum e corect, cu toţi partene­rii sociali şi cu toată societatea civilă. Nu trăim bine, aşa cum a spus domnul preşedinte, dar îl aşteptăm în Piaţă, aşa cum a promis". 
Ramona Mangu, 35 de ani, profesor la Şcoala nr.2 Jilava

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Taxele incluse in benzina de la 1 ianuarie 2012

damned, originally uploaded by G... who?.

- acciza este de 467 EUR / tona
- taxa de drum este de 125 EUR / tona
- taxa de solidaritate (cate un cent / litru - motivul este acoperirea
prejudiciului creat in urma falimentului Bancorex), adica 10 EUR /
tona
Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.
Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina: 370+467+125+10=972
EUR / tona (taxe si accize)
Se adauga TVA de 24 %, adica 233.28 EUR
Totalul este de 1205.28 EUR / tona
Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)
Producatorul incaseaza 370 EUR / tona
Statul incaseaza 835.28 EUR / tona

Vocea multimii

VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Cu Stelian Tanase despre Proteste

2JOUR-AM-56, originally uploaded by fondapol.

● Protestele au început cu Raed Arafat şi continuă împotriva puterii. Ce semnificaţie are acest lucru?

Stelian Tănase: Protestele nu au por­nit de la o situaţie economică. Aţi vă­­zut că, atunci când s-au tăiat salarii­le, situaţia a fost foarte palidă. O­a­me­nii au protestat din cauza aro­ganţei pu­terii: intervenţia lui Băsescu în di­rect la o televiziune ca să jig­neas­că pe cel care a inventat SMURD, ca­re es­te o instituţie foarte pozitivă ! Oa­me­nii nu au pornit de la o chestiune eco­nomică sau socială, ci au pornit de la stilul politic al lui Băsescu. De aici, lucrurile s-a extins spre aroganţa puterii. Pentru că el personal s-a implicat în incident, nu a fost aşa un comunicat, nu, el a pus mâna pe telefon! Confilctul a fost şi este foarte personalizat! Se referă la Băsescu.

Oamenii au început să vadă încălcările re­pe­tate ale regulilor jocului democra­tic. Toată lumea a observat că ăştia conduc numai prin ordonanţă de guvern şi numai prin asumarea răspunderii. Foarte interesant la acest conflict este că nu are un înveliş strict economic: ne-au tăiat lefurile, pensiile. Când mergi în piaţă, lumea invocă şi aceste lucruri. Multă lume spune: "Nu mai putem!". De trei ani iau măsuri dure care afectează nivelul de viaţă al oamenilor, şi este o nemulţumire generală. Dar am observat că puterea face prostia să zică: "Lumea a ieşit în stradă pentru că am luat măsuri economice dure". Da, este şi asta e în spate. Dar au ieşit pentru ce v-am spus: aroganţa şi încălcarea demo­craţiei de către Băsescu. Puterea se identifică cu Băsescu şi cu stilul lui.

[peromaneste:  Dl. Stelian Tanase ar trebui sa gandeasca altfel, prostestele sunt de natura economica; oamenii n-au iesit pana acum pentru ca efectele taierilor/sugrumarii economice abia de acum incolo se vor simti.  Dansul orie este demi-analist, ori nu ne spune pentru cine prea-lucreaza...  Pe de alta parte, Basescu a castigat tocmai prin miticanie politica si civica, asa ca de ce sa mimam surprinderea, cumva din cauza ca Stelica si gashka de sunete au sustinut pe "aroganţa şi încălcarea demo­craţiei de către Băsescu"?  Se reaseaza scaunele pe Titanic!]


● Oamenii îşi strigă nemulţum­i­rile în stradă, şi sunt nenumărate. Dar nu au un lider. Cât contează lipsa unui lider?

Nu are un efect, deocamdată. E bine că nu e un lider. Puterea are în schimb un lider. În această fază a protestului e bine, pentru că exprimă o diversitate de puncte de vedere: sunt revoluţionarii care îşi vor indemnizaţiile înapoi, sunt pensionarii militari cărora li s-a înjumătăţit pensia, sunt persoanele cu handicap care nu mai au dreptul la un asistent, sunt şomerii, studenţii care protesteză împotriva ministrului, sunt profesorii cu salarii foarte mici.

[peromaneste:  "E bine că nu e un lider."  Orice am face, e bine ca nu ne cheama pe noi, cei aliatzi civic sa facem acele lucruri la care ne-am angajat si pentru care altii n-au mai primit fonduri pentru sprijinirea societetii civile din Romania.]





● Credeţi că protestele vor schimba situaţia actuală?

Eu cred că puterea cade. Dacă lu­mea continuă să meargă în Piaţă, sin­gura soluţie a acestei puteri sunt: alegeri anticipate, demisia Guvernului. Sau, în ordine inversă, nu există altă soluţie. Nu a ieşit nimeni să zică: "Măriţi-ne pensiile!". Lumea zice: "Jos Boc, jos Guvernul, vrem alegeri!". Ei nu spun: vrem pensii, sigur că spe­ră, că prin alegeri, va veni un Guvern care va fi mai atent în condiţii de criză în toată Europa. Am văzut chiar ieri un demonstrant foarte realist care a spus: "Noi ştim că şi Europa o duce greu, dar numai la noi s-au luat măsuri atât de dure şi tot greu o ducem. Nu vrem să vină anume cineva, dar vrem să mergem în alegeri, şi poporul să exprime ce doreşte".

Oamenii nu cred că, dacă se schimbă Guvernul, vine paradisul pe pământ, dar vor să vină cineva în care să aibă încredere. Pentru că această putere nu mai are încrederea populaţiei, ei sunt sub 10% la încredere, adică, din zece oameni, nouă nu cred ce spun ăştia.

● Ce părere aveţi despre lipsa de reacţie a preşedintelui Băsescu? E calculată sau îi e frică?

Nu e calculată, Băsescu e speriat, nu are soluţii. El a fost învăţat să iasă pe televizoare şi să prostească lumea. Nu s-a aşteptat niciodată că va fi confruntat cu aceste proteste. I s-a suit la cap puterea, a văzut că nimeni nu îi spune nu, că opoziţia este slabă, că sindicatele au fost distruse, că societatea civilă tace şi nu a avut nici o frână. I s-a suit la cap! Omul ăsta a pierdut contactul cu realitatea. În plus, el se crede popular, crede că lumea îl iubeşte. Aşa a crezut şi Ceauşescu. El a murit crezând că lumea îi iubeşte şi că ăia erau nişte complotişti. Băsescu nu ştie cum să se apere în faţa acestor protese.

Şi, ca o concluzie la această întrebare: iniţiativa a trecut de la Băsescu la protestatari. Totul depinde de protestatari. Dacă protestele continuă, el va trebui să facă alegeri. Nu de el depinde! Ci de oamenii din stradă, dacă oamenii vor sta acolo, el va trebui să ia această hotărâre, pentru că nu are altă ieşire.


[peromaneste: "El a fost învăţat să iasă pe televizoare şi să prostească lumea."  Ghici ghicitoarea mea!  Cine l-o fi invatat?]

● Propunerea opoziţiei privin de­misia parlamentarilor este o soluţie pentru a se ajunge la antici­pate?

Este o prostie. În primul rând, că nu are efecte. Nu! Trebuie alegeri generale. Politica e o meserie foarte rece. Acestea au fost declaraţii prosteşti. Au şi greşit că s-au dus să se vadă cu Boc. Acum au mai făcut o altă greşeală, cerând să nu se mai aloce fonduri de la UE. O greşeală foarte mare pe care Stolojan a şi speculat-o. Aş vrea să văd că opoziţia mută şi o face bine. În acest context, al protestelor, şi puterea, şi opoziţia nu ştiu cum să reacţioneze. Au fost luaţi prin surprindere.






● Cât credeţi că vor mai dura protestele?

Depinde de vreme, foarte mult. Pentru că nu le poţi spune oamenilor ca la partid, hai la proteste. Dar uitaţi-vă cât de fragilă este această putere, dacă ea depinde de buletinul meteo. Asta e putere? Aceasta e o comedie, nu mai e putere. Dacă se strâng, această putere pleacă.

● Deci vom avea anticipate?

Obligatoriu, pentru că Băsescu nu are altă soluţie decât să scoată tancurile pe stradă, dacă nu. Ce altă soluţie are? Să declare că el este dictator? Să dizolve partidele? Ce poate să facă? Nu poate în Europa decât să facă alegeri. Dacă protestele continuă, presiunea diplomatică europeană va continua. Lumea râde un pic de de­monstranţi că sunt puţini, aţi văzut, la Bu­dapesta au ieşit 100.000, dar nu în pro­test, ci ca să îl aplaude pe ăla, care este un semidictator, pe care Băsescu îl invidiază că a schimbat Constituţia, ceea ce el nu poate să facă aici. Bă­sescu se vrea Comandant, el e şeful. În acest moment, soarta sa depinde de vreme, ceea ce arată fragilitatea acestei puteri care depinde de vreme. Da­că oamenii continuă să iasă încă două-trei săptmâni în aceiaşi pro­por­ţie, trebuie să plece! Situaţia se va croniciza, se va bloca politic şi va trebui să facă ce zice strada: alegeri. Să ve­dem ce vrea lumea, lumea vrea la urne.

Sâmbătă, Boc a zis că o să ve­dem în Parlament, putem să ne gân­dim la alegeri anticipate în toamnă. El nu a spus că nu vrea comasate, vrea tot comasate, dar nu în noiembrie, ci în septembrie, ca să dăm satisfacţii străzii. E o păcăleală! Trebuie alegeri anticipate în primă­va­ră şi numai parlamentare, iar alegerile locale după aceia. O altă formulă e să respectăm legea: în iunie – alegeri pentru primari şi prefecţi şi în septembrie – parlamentare. Acestea sunt cele două soluţii. Eu prefer alegeri anticipate în luna martie!

[peromaneste:  Am inteles, s-a inteles si prin cartierele voastre ca Basescu nu mai e bun pentru business.  Schimbare de peron, coborare din mers.]

MANIFESTUL ULTRASILOR

MANIFESTUL ULTRASILOR

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Mozaic: Incetatenirea populatiei

nehotaritu
Nemulţumiţii ar ieşi masiv în stradă dacă n-ar simţi pericolul ca buna lor credinţă să fie folosită parşiv de noi şi vechi „ciolănari". Şi aici apare greaţa. Am în casă un hoţ care-şi umple sacul cu lăcomie. Îmi bate cineva la uşă, mă uit cu speranţă pe vizor, dar înlemnesc: sunt alţi doi hoţi (unul - chiar tatăl lor), care se oferă să mă scape de hoţul din casă pentru a-i lua ei locul. Cum să trag zăvorul, când ştiu că hoţii de la uşă m-au prăduit, cu ceva ani în urmă, de nu mi-am revenit nici acum?! Gavroche ELITELE unei SOCIETATI - asta daca sunt ELITE si nu IMPOSTORI - sunt la fel de VINOVATE ca si RAUL care DISTRUGE SOCIETATEA - daca vor contribui la "legitimarea" acestui RAU pentru obtinerea de foloase personale. Ne aducem aminte de APELURILE si temele de discutie ale regretatului INTELECTUAL si mare om de valoare a Romaniei - Octavian Paler - ce avertiza SOCIETATEA ROMANEASCA cu privire la "persoana" OMULUI Traian Basescu. ELITA inseamna putere de a fi deasupra majoritatii - presupunand capacitati speciale si putere de a vedea cu ochii mintii tot ce se intampla in jur. Care sunt motivatiile HOARDEI de intelectuali din jurul presedintelui Traian Basescu - ce s-au racordat la retelele MAFIOTE - ignorand PERSPECTIVELE ? Doar INTERESELE materiale si de titluri false ? Carui popor apartin aceste LOAZE - daca pe acesta l-au TRADAT?


 

 Contele de Saint Germain

 Intelectuali şi “intelectuali”. […] Spre deosebire de intelectualii contrafăcuţi Voinescu, Mihăieş, Baconschi, în cazul cărora componenta de surogat a alcătuirii lor a fost scoasă la lumină de ultimele evenimente mai dezgustător şi mai toxic decât o cangrenă, intelectualul Cărtărescu alege să-şi mai dea o şansă. Există însă în acest articol şi câteva idei cu care nu sunt de acord. Le voi comenta pe scurt. 1. […] 2. “Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi”. Sunt de acord, da, că este un om al trecutului, însă mi se pare mai mult decât evident că EL este marea problemă a României de azi. El este promotorul răsturnării brutale a scării de valori, a promovării nulităţilor obediente, a conducerii ţării cu mână forte, prin şantaj şi poliţie politică. El ne-a ruinat relaţiile cu Franţa, Germania, Olanda, Rusia prin caracterul său incontrolabil, prin lipsa oricăror aptitudini de a fi un bun partener de dialog. El ar putea, in acest moment, să stingă tensiunile sociale, dând cu/rs revendicării principale, ce uneşte la unison dorinţa protestatarilor, altfel foarte diverşi: “Jos Băsescu”. Fără el, întreg eşafodajul acestei construcţii artificiale care este coaliţia actuală de guvernare s-ar prăbuşi, ducând prin aceasta la satisfacerea şi a altor, numeroase, revendicări ale pieţei. 3. […] Schimbarea este necesară acum pentru că, printr-o diabolică înzestrare, un conducător a reuşit să mobilizeze în poporul său, şi încă la maximum, cel mai distructiv sentiment: ura. Această ură trebuie stinsă şi apoi înlocuită cu ceva constructiv. De exemplu cu respectul pentru valoare. Comentariul complet pe blogul conteledesaintgermain...

 


 "Avem ţări în întreaga Europă şi în întreaga lume care se găsec în faţa unor reacţii populare provocate de unele măsuri de austeritate pe care guvernele au fost determinate să le ia în faţa crizei financiare. Am dori să spunem României şi românilor acelaşi lucru pe care l-am spus şi altor popoare din lume, inclusiv Greciei şi grecilor la momentul oportun: sprijinim dreptul oamenilor din întreaga lume să protesteze, să-şi exprime opiniile în mod paşnic, dar facem apel atât la protestatari, cât şi la autorităţi să se abţină de la orice fel de violenţe", a declarat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei SUA, Victoria Nuland. Adrian Ca de obicei, Marele Licurici, spune si face "ce vrea mușchii" lui in toată lumea. Nu pot să nu-mi aduc aminte ce declarații a facut ambasadorul SUA din România in urmă cu ceva timp; acesta, cerea pur și simplu menținerea in funcție a sefului DNA , Daniel Morar.Să ne mai intrbăm CU CE DREPT ?? Iar doamna Nuland ne spune ca guvernul " a fost determinat " să ia măsurile aberante din cauza crizei?! Nu doamna, vă inselati, corupția, hoția, lichelismul, prostia, lăcomia, etc nu sunt determinate de nici o criza, Cât despre violente, la ce presedinte avem noi , putem sa protestam pasnic 10 ani de-acum inainte , el va continua sa hăhăie și să-și bată joc de popor. Lăsați-ne-n pace, să-l dăm jos așa cum știm noi. Pâna la urmă, tot noi, poporul l-am pus acolo!! Ioana PDL manipuleaza LOZINCA PDL e totuna cu USL a fost lansata de Mircea Toma, un basist convins care lucreaza acum la KAMIKAZE, fiindca Academia Catavencu nu i s-a mai parut destul de basista! Tot el i-a asmutit pe unii tineri din Piata Univesritatii sa-l huiduie pe Ludovic Orban, despre care a spus ca e fratele unuia care lucreaza pentru Basescu. PDL nu e totunca cu USL. PDL e cel mai hraparet, antidemocratic, incompetent si corupt partid politic. Contraperformantele lui sunt consemnate in toate statisticile internationale. In regimul Basescu s-a intamplat ceea ce ce era de neconceput anterior:Romania a fost cu mult depasita de vecinaei de vesnica suferinta, Bulgaria. Depasita, da, si la capitolul Democratie dar si la economie si nivel de trai. Salariul mediu in Bulgaria este mai mare decat cel din Romania de azi, iar ca indice de democratie Bulgaria a ajuns sa surclaseze Romania cu cateva trepte. Regimul Basesu e cel mai rau fiindca Basescu conduce tara dupa toanele si putetrea lui LIMITATA de intelegere a realitatii - mai fiind si dezinformat uneori, ca in cazul Legii retrase a sanatatii. Basescu a pus in functii cei mai inculti si incomptenti ministri, de la Postelnicu incoace. Mai marioneta ca BOC nu a fost nici Vacaroiu, iar mai tupeista si avida de lux si putere ca Udrea, aceasta Cabinetul 2 al regimului Basescu, nu a fost nici Ceauseasca. Nepotismul nu a ajuns nicioadata la nivelul de azi (nu e vorba doar de EBA, ci si de zecile de nepoate, fiice, sotii amante, promovate pe functii mult prea mari pentru competentele lor ). Nu mai vorbim de nivelul astronomic al spagilor impuse de PDL! Apoi, prin eludarea PROGRAMATICA a parlamentului, Basescu a lasat jumatate din populatia tarii fara reprezentare politica democratica. De asta ea a ajuns sa se exprime in strada. Cand intr-o tara nemultumirea populara creste si da in clocot, doar ALEGERILE ANTICIPATE pot detensiona situatia. Alternanta la guverare prin alegeri e singura cale democratica de a stopa derapajele dictatoriale ale unei Puteri inculte politc si cinice. Niciun popor nu poate astepta cu "ciocul mic" sa schimbe o putere incompetenta si corupta doar atunci cand apare un om providential calare pe un cal alb. Nu uitati ca pentru multi dintre cei care il invita azi pe presedinte "sa iasa afara etc.etc", au vazut la un moment dat in el exact "omul providential". Nimeni nu poate sti azi daca USL va face sau nu va face fata mai bine provocarilor zilei. Nici Vanessa, nici Melissa si nici jurnalistii care oricum s-au discreditat sustinand "proiectul Basescu" pana la pierderea completa a uzului ratiunii, adica a oricarei ratiuni critice. Schimbarea care se poate face e NUMAI una POLITICA, nu anarhista. O schimbare fara partide inseamna trotkism curat, o nebunie menita sa ne duca in haos. Jos PDL! Votez USL, fiindca imi doresc schimbarea. (Doar n-oi vota DDD si "partidul elodia"!).



 


 Hungary has introduced legislation permitting a cabinet minister to participate in meetings of the central bank's monetary council, requiring the council to send the government the agenda of its meetings in advance, and forcing the central bank governor and council members to take an oath of loyalty to the country.


 


 SPIEGEL: Wouldn't it be more effective, as an immediate measure, to enact legislation that would exclude speculators on Wall Street and elsewhere from the food trade? After all, speculation in commodities is seen as one of the main causes of the price increases that drove many millions of people below the poverty line. Da Silva: In my view, speculation is indeed an important cause of the heavily fluctuating and very high prices. It only benefits banks and hedge funds, but not producers, processors and buyers -- and certainly not consumers. The FAO can only do two things. It can supply the market with data, studies and statistics, thereby making markets more transparent. And it can encourage governments to invest more in agriculture. SPIEGEL: Why don't you just call for a ban on speculation in food products? Da Silva: We need stricter regulations, but not just in the area of food. New rules are not the only solution. There are other, important areas, such as the latest round of trade negotiations, the Doha Round among the members of the World Trade Organization. The industrialized countries should finally open their markets and get rid of their agricultural subsidies. It's not that I'm overly optimistic in this respect, but it would be the right approach. SPIEGEL: How does eliminating subsidies lead to less hunger? Da Silva: For example, when the United States decided to end subsidies for corn-based ethanol last summer, the price of corn dropped immediately. It was felt in poor countries, like those in Central America, where corn is used for both food consumption and the feeding of livestock, and in Eastern Africa where corn is a key staple. The American decision had a direct and positive effect on the food situation.



dragii mei, cu siguranta ati aflat intr-un fel sau altul despre miscarile de strada care au inceput de citeva zile: s-a umplut paharul, s-a aprins scinteia, s-a invirtosit mamaliga!...

ieri ma uitam le televizor, la stiri, si am simtit un asa puternic impuls sa FIU ACOLO, cu lumea aia, incit mi-am invins toate FOBIILE, m-am imbracat bine, mi-am luat aparatul si m-am dus spre cortoceni - cind am plecat eu, era un grup mare care pornise spre palatul cortoceni. pina am ajuns oamenii aflasera ca nu era nimeni acolo si pornisera spre piata universitatii. 
la ora aia nu era foarte multa lume, soseaua spre teatrul national era blocata de un cordon de jandarmi din aia in tinuta normala, dar dupa putin timp au venit din directia opusa vreo 6 dube cu cite 10-12 voinici imbracati in costume negre parca erau din "razboiul stelelor", si vreau sa va spun ca aratau FOAAAARTE IMPRESIONANT!...am crezut ca o sa stea cuminti sa se uite, ca lumea doar striga lozinci: jos basescu, libertate, romania e a poporului, fara violenta, d-astea...

cind colo, baieteii voinici au facut cordon si au inceput sa se apropie pina cind lumea a fost prinsa intre cele 2 coloane de jandarmi situate la distanta de vreo 30 de m. 

ce m-a impresionat FOARTE TARE e ca erau intr-adevar oameni DE TOATE VIRSTELE SI DE TOATE CONDITIILE: si pensionari, si femei de virsta a 2-a si a 3-a, si elevi, si tineri, si oameni saraci, dar si bine imbracati. cind marsaluiam spre universitatii era linga mine un grup de liceeni intre care un pusti cu creasta din aia tepoasa pe mijlocul capului, care striga de mama-focului!  

mosul ala mic si slab care s-a apropiat de nenii aia rai si ii agita unuia in nas pancarda - pe care nici nu stiu ce scria - a stat acolo, in primul rind, si la un momendat incepuse sa plinga!...oamenii au inceput sa se aseze pe jos, era printre ei o femeie de vreo 60 da ani, pe care am ajutat-o eu dupa un timp sa se scoale, ca la virsta asta nu prea te mai asculta organismul, dupa cum bine stiu unii dintre noi!

...din pacate, pe la ora 9 am plecat, m-am uitat in continuare la tv, si atunci a inceput bumbaceala!...

adevarul e ca, atunci cind esti in multime, se creeaza o emotie colectiva, eu cind i-am vazut pe baietii din razboiul stelelor ca se apropie, am simtit fizic FRICA, dar asta nu m-a facut sa plec, le bagam aparatul de filmat in nas, si m-am si certat cu unul care voia sa merg pe trotuarul celalat decit voiam eu! chiar imi pare rau ca n-am stat si la bataie! 
ma rog, pe urma au degenerat lucrurile, ca au venit galeriile de suporteri sportivi care vin doar ca sa se bata cu jandarmii si care n-aveau ce cauta acolo si nu fac decit sa deformeze perceptia asupra evenimentelor si cauzei lor...sa va uitati pe youtube la filmele pe care le-am facut pe parcurs...

in orice caz, e PRIMA DATA in istoria "postdecembrista" cind romanii nostri ies in strada sa strige : NE-AM SATURAT, AJUNGE! am fost si la mitinguri din alea organizate de sindicate...au fost toate niste PICNICURI! ce se intimpla acuma e ceva ADEVARAT! sunt foarte mindra!

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Fugetarii

Nebanuite's caile Cronicii Romane

Editorialul economic al Cronicii Romane face parte din ritualul zilnic al omului informat.  O prima surpriza a fost cand editorialul de marti, 16 ianuarie este Revoluţia lichelelor, adica ceva fara legatura cu economicul.  Ma rog, vor fi si ei cetateni si evenimentele de strada i-au sensibilizat corespunzator.  Surpriza si mai mare este alta, standardele Cronicii au fost de nerecunoscut cand am citit editorialul cu pricina--iata-l mai jos reprodus:


Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ce­ea ce se petrece la Bu­cureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru niş­te observatori care au văzut în­de­a­proa­pe câteva “revoluţii colorate”, in­clusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se pe­trece la Bucureşti nu poate fi ca­talogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l im­ple­menteze.
Situaţia ultimelor zile reproduce sche­ma “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “ma­nualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe pre­şe­din­tele Băsescu, lăsându-l aproape sin­gur îm­potriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii pro­testelor au mizat pe un succes ră­sunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băse­s­cieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opo­ziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa spriji­nului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.
Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.
1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “genera­li­za­rea” acestor proteste în vederea schim­bării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor co­lorate” utilizează pretextul unor pre­su­puse (sau reale) falsificări ale ale­ge­ri­lor, dar ca pretext poate servi aproa­pe orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Ka­zahstan). În cazul României s-a uti­lizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, pro­po­ziţie) o asemenea prevedere în pro­iec­tul legislativ propus de comisia pre­zidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor pro­tes­telor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la re­orientarea protestelor pe făgaş strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere in­formaţională absolut execrabilă. Pre­supunem că cei responsabili de aceas­tă operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor po­litici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să gă­seas­că prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la fur­tul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea de­plo­rabilă a sistemului de sănătate ara­tă că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea flu­xurilor financiare, şi aceasta era mi­za conflictului din jurul iniţiativei le­gislative prezidenţiale.
2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deo­se­bită. “An­te­ne­le”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mul­ţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oa­meni. Periodic, se lan­sau ştiri des­pre mii de protestatari care vin la Bu­cu­reşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protesta­tarilor din Piaţa Uni­ver­si­tăţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca per­soanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoa­ne. Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de pro­testatari şi pu­terea este lipsită de legitimitate. În li­te­ratura de specialita­te, acest proce­deu se numeşte “transfe­rul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe ca­re îl avem în co­mun cu cimpanzeii şi alte primate: per­cepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revo­luţiilor colorate”, acest aspect este fo­losit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin pu­terea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu pro­testele sunt trataţi cu reverenţa şi res­pectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această teh­nică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, sco­pul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autorita­tea. Spargerea acestei ba­riere psiholo­gice la nivelul maselor populare este necesară pentru a ob­ţine o participare activă a populaţiei la proteste. În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a exis­tat, dar a eşuat la­mentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în ma­nipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de au­toritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Vic­tor Ponta a fugit la Stras­bourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut ne­văzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bu­getar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig  împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Li­de­rii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.
3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntă­rile violente cu forţele de ordine. Fie­care “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau in­formale de tineret şi au o anumită pre­gătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echi­pelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul Ro­mâ­niei există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare mă­sură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter po­litic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Geor­gia, “Pora” din Ucra­i­na, aripa tâ­nără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o auto­discreditare a pro­testelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozi­ţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organi­zate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a parti­cipat la organizarea acestei operaţi­uni este evident din spri­jinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din com­plicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să spriji­ne poziţia preşedintelui, din comportamentul li­derilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu socie­tatea” şi chiar din participarea activă la pro­teste a galeriilor controlate pe fi­liera “civililor” din cadrul UNPR. Re­petăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a ră­mas singur împotriva tuturor, dar ni­meni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securisti­că de a acţiona prin interpuşi. Partici­parea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect in­teresant asupra strategiei mediatice a “revoluţionari­lor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost in­filtraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calcu­lele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie re­cunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ul­traşii constituie o componentă natura­lă a protestatarilor, atunci trebuie recu­noscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia pro­testelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.
4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi to­tal la “avântul protestatar” este de­clarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În conse­cinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.
5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associa­ted Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor eu­ro­peni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de de­clanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe or­ganizatorii operaţiunii care conside­ră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Ves­tului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest su­port nu va veni.
Dintre toate condiţiile necesare schim­bării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Bă­sescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproa­pe 100%. Din punctul nostru de ve­de­re, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei re­vo­luţii bazate doar pe o trădare ma­si­vă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anteri­oa­ră ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.
Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru de­clanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat aten­ţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare. Jude­când după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consi­deră că ecuaţia Ponta + Anto­nes­cu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Aceas­tă constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atra­ge atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul pro­testatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţi­nut de o masă largă a populaţiei. Or­ganizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Stras­bourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul ta­cit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu am­basadorii SUA) atacau la baionetă au­torităţile statului şi ofereau sus­ţi­nere, inclusiv logistică, organizatori­lor pro­tes­telor. În aceste condiţii apa­re în­treba­rea firească: cum s-a ajuns în si­tua­ţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oli­gar­hice şi “informaţionale” care a lan­sat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri in­teresante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Oba­ma. Amintim cititorilor că o bună par­te din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de ac­tuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deş­tepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Bă­sescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la am­basada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare. Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în cu­rând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.

La comentarii, il regasesc pe stimabilul N. Raducanu cu urmatoarea contributie:

N. Raducanu

Stiu ca ambitia oricarui ziarist este cea de a interpreta original si, daca se poate, senzational, niste evenimente banale sau cu cauze evidente. Analistul ambitios doreste insa sa se desprinda de “turma politica” si sa dovedeasca ca el este singurul ce a inteles substraturile fenomenului ce zgaltaie la un anumit moment societatea. La asta m-a dus gandul citind stupefiantul editorial al Redactiei Economice intitulat – oara cum altfel? – Revolutia lichelelor (?!). Va sa zica tot ce vedem pe micul ecran despre contestarea populara a Legii sanatatii, iar in ultimele trei zile, si despre combaterea politicii basesciene, nu sunt decat manifestari ale aplicarii unui plan secret, la care sforile sunt trase iscusit de peste ocean. Romanii ce se bat cu politistii in piete pentru a atrage atentia asupra mizeriei in care se zbat, nu sunt decat niste naivi, caci initiatii au inteles ca este vorba de un complot, o ciocnire de forte intre niste politicieni ai puterii si bietul Basescu, lasat singur. Dar conspiratia, in care opozitia nu are nici un cuvant de spus, ar fi si mai perfida, caci “in politica romaneasca nimic nu se intampla fara acordul tacit sau explicit al Ambasadei SUA. [...] Bucurestiul a devenit un teatru de razboi in care doua grupari din cadrul elitei politice si economice americane isi rezolva problemele interne”.

Formidabil! Si noi care credeam ca mamaliga mai poate exploda, ca “ajuns cutit os”, ca taierile de salarii si pensii i-au facut pe bietii oameni sa gaseasca un pretext (Arafat) pentru a-si exprima furia, toate astea erau iluzii, caci va trebui sa ne resemnam cu rolul de paiate, manipulati de forte oculte ce poseda si presa necesara pentru asta. Editorialul ne spune in fond ca puteti protesta cat veti dori, puteti crede ca decembrie 1989 se va repeta, dar totul e zadarnic. Caci “rasculatii” nu sunt decat fie niste vagabonzi (cu 21 de ani in urma se numeau « golani »), fie niste activisti platiti. Putinii creduli ce li s-au alaturat sincer lor, crezand ca strada poate fi un element de schimbare a marei politici, vor fi iarasi dezamagiti, deoarece nici o schimbare nu e de conceput fara ca nemultumitii sa aiba o figura de prova, un conducator cu farmec. Ca si cum pogorarea lui trebuie asteptata etern, el putand aparea numai daca suntem copii cuminti! Iar daca nu va comportati frumos, sunteti niste lichele. Sincer spus, nu ma asteptam sa citesc in paginile CRONICEI un articol in spiritul celor ale lui Tr. Ungureanu si care sa preia cu dezinvoltura calificativul dat de Liiceanu celor care nu acceptau sa fie in totalitate de acord cu punctul lui de vedere. Editorial care in esenta se reduce la a spune cititorilor: Fiti in continuare multumiti ca il aveti pe Basescu la Cotroceni, caci cel putin el e carismatic!

Dat fiind ca dl. Raducanu spune atat de bine si mult, trimit urmatorul comentariu, nepublicat inca:


Am aproximativ aceeasi nedumerire ca N. Raducanu, ce s-a intamplat cu editorialul CR? Sa fie editorialistul in carlig la Putere?

OK, pot considera ideea unei manipulari, insa a o arunca pe aceasta la usa americanilor ‘dezbinati’ mi se pare pueril. Ma si intreb cat de diferit este Obama fatza de neoconi.
Eu zic asa, poate fi SI manipulare, insa nu desconsiderati MIZERIA, va rog! Altfel, Ba’secu si urmasii lui (de la putere si editoriale) nu vor fi invatat nimic…

Hmm, se umbla la hohaileala mare si altoirea de dume cu americanii pe ideea tehnica a manipularii conform cu Gene Sharp nu face decat sa expuna ridicolul acestei struto-camile jurnalistice.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Ecourile Primaverii arabe?

Chiar si un observator pe fuga ar fi putut remarca temperatura aproape de clocot a 'pulimii'.  Episodul Arafat poate fi interpretat in fel si chip, m-as feri insa de a-i da prea multa atentie inainte de a vedea cum se aseaza lucrurile--scriu asta nu din cauza vreunui oportunism, ci pentru ca dintr-o pozitie normala se poate cel mult specula.  

Faptul ca opozitia de Stanga sta relativ deoparte si priveste de pe margine arata insa ca n-avem leadership sau cel putin miscarile de strada isi cauta unul.  Fara leadership, toate aceste miscari vor fi ingropate sub zapada, cel putin temporar, fara o garantie de renastere.

Basescu si golanii din juru'i, care dau vina pe popor, fara a se mai obosi macar sa explice si altceva, sunt o entitate minuscula care va disparea de la putere precum si alti clienti ai ideilor sucite de aiurea.  Ei cred ca neavand nimic sfant in ei e suficient pentru status-qvo ante.  Se inseala amarnic, mizeria din Romania e scandalaosa, iar Criza din 2008 nu face decat sa catalizeze deznodamantul.   

 

Unde esti Societate Civila?  Unde sunteti ONG-uri?  Unde este eliat romana?  V-a cumparat Puterea pe toti cu '30 de arginti'?  Unde sunt valorile adevarate?

Iata mai jos o relatare a evenimentelor facuta de Vlad Ursulean, al carui blog nu mai este:

Cine-s huliganii, cine-s nenorociţii, cine a devastat centrul Bucureştiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghiţit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linşat de nişte cetăţeni. Şi am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generaţia adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri.

Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de nişte huligani, ultraşi, puşi de dracu’ ştie cine să strice frumuseţe de protest paşnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei şi i-au împins spre Piaţa Unirii. Şi s-a petrecut ceva bizar.
Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piaţa Universităţii. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit şi manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Şi nu eram singur.
O mulţime de grupuleţe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj şi se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduţele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în faţa lor şi le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieşeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduţe, unde-i plin de poliţişti locali foarte chill, şi găsim o breşă abia pe la Hanul lui Manuc.

“What the fuck?!”
Când ajung la Unirii rămân paralizat şi mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament şi, oh, ţipetele îngrozitoare…
O trupă de jandarmi costumaţi ca ţestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În staţia lor strigă unul să intre în nuştiuce poziţie de luptă în faţă la H&M… Băi, eşti nebun? În Bucureşti?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.
O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea nişte pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă şi fac un rând pe toată strada în faţa magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieşirea din pasaj îi întimpină pietrele. Nişte băieţi cu fulare pe faţă ies de după un bloc şi bombardează.
Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene şi câteva artificii care aruncă scântei în toate părţile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc uşurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o maşină, să nu mă ia noul val de pietre.
“We are fucking angry!”
Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în faţă la millenium bank, câţiva băieţi devastează staţia de autobuz. Sparg toate geamurile cu nişte lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditaţii la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieşit la terasă.
Fugăriţii din toate colţurile pieţei profită de retragerea jandarmilor şi se strâng în intersecţia de la mcdonalds. Gonesc cu pietre şi ultima maşină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care ţin minute-n şir. Arafat! Libertate! Jos nenorociţii! Parcă sunt hipnotizaţi, se plimbă zâmbind, ca la revelion.
Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioşi, lumea pestriţă pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul ţintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulţimea porneşte înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.

“Lasă pozele, ia o piatră!”
În mulţime intră şi o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticaţi că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniştiţi pe-o străduţă. I-au văzut că-s ţigani… Iar în prima linie sunt mult-huliţii ultraşi, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaşte după haine, că şi eu am geacă neagră şi fes pe cap şi fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizaţi, ştiu cum se mişcă jandarmii, sunt singurii cu experienţa confruntărilor.
La intersecţia cu strada Colţei dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii şi când au văzut mulţimea s-au retras în faţa spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada şi ne întâmpină cu două canistre de gaz şi nişte artificii superbe. Băieţii ripostează cu  pietre şi se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâţână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.

“Inculţii ăştia au pus jandarmii pe noi!”
Cei mai din spate găsesc alte activităţi recreative. Un tip scrie cu şprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puţin şi izbucneşte în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuţă în mână, ridică o piatră colţuroasă şi o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câţiva băieţi discută politică. “Ăştia n-au pic de cultură, mă, inculţii ăştia au trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenţii care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toţii călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.
E uşor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverşi. Şi cei care agitau pancarte, şi cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioţi cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelarişti anticapitalişti, care opreau maşinile şi urlau “Unde mergeţi?! Daţi-vă jos şi protestaţi!”
Poate au fost cu toţii provocaţi şi manipulaţi. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupţi, pe incompetenţi, pe sistemul care-şi bate joc de ei şi-i alungă din ţară. Furia asta nu era falsificată. Şi oamenii învăţau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturaleţea cu care au învăţat să joace Farmville.

“Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”
Înapoi la Colţei, situaţia devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie şi din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Staţia de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a căţărat pe chioşcul de ziare şi smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobeşte în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem şi pe ăştia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!”
Brusc, un tip îşi dă seama că eu am o cameră în mână şi alta pe cap şi am filmat absolut tot. Se repede la mine şi alţii îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieţii în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate şi apar alţi oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”

“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”
Le urez an nou fericit salvatorilor şi o tulesc pe străduţe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.
Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiţi pe asfalt zece tineri înconjuraţi de mascaţi. Nimeni nu mişcă, parcă-s zece pui congelaţi. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul şi se repede cu pulanul la mine. Îi bag în faţă o legitimaţie de presă şi se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos şi-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.

Gustave Le Bon în acţiune
Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulţi jurnalişti să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă şi unul dintre cei descrişi ca ultraşi la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acţiune!” Mai ia o gură de bere şi adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluţiei?”
La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloşi pe SMURD, abia dacă-ţi mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.
Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor şi, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!”
Îmi fac doar datoria.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Pur şi simplu aşteptam să ies. Am aflat de pe Facebook...

Fost inginer "tânăr" pensionar, 65 de ani

De ce aţi ieşit în stradă?

M-au pus ăştia să-mi cumpăr cauciucuri de iarnă, să mai strângă bani la buget, pe care să-i "pape" tot ei. Mă aştept să mai vină să spună să ne vopsim toţi maşinile în alb, la ce ştiu ce firme de partid... Am participat şi la Revoluţie în '89, dar nu mi-am luat certificat că mi-a fost jenă. Am "făcut" şi Piaţa Universităţii, şi acum, "tânăr" pensionar, iar sunt nevoit să ies în stradă. Trebuie pus mâna pe par, că fug ăştia ca potârnichile! Că jandarmii şi-aşa vor sta cu spatele când va fi mai groasă. Că le-au tăiat şi lor salariile. Stăm şi-nghiţim ce ne servesc ăştia. ...Când ieşeai înainte la pensie, ştiai o treabă: aveai asigurat medical totul, pentru ce plătiseşi o viaţă întreagă! Du-te acum şi fă-ţi dinţii dacă poţi! Că au scos tacit din lege partea cu stomatologia.

E singura soluţie, asta cu strada?

Se pare că da domnule... Se pare că da, că ăştia fură fără ruşine! Ştii cum e? Eu prind chestii din zbor şi fac legături... Ţi se ridică părul în cap când vezi! A împrumutat derbedeul ăsta de Boc ... câte miliarde, dom'le? Pentru ce, dom'le ? Unde-s banii ăia, că atunci când împrumuţi nişte bani, îi împrumuţi ca să faci ceva să se-nvârtă maşina, o faci să meargă şi încerci să scoţi banii ca să-i dai înapoi... Cu ce plătesc ei?

Profesor, 45 ani

Se rezolvă ceva prin proteste de stradă?

Ideea este că, dacă nu le porneşti, oricum nu se rezolvă nimic. Undeva trebuia început. Avem o conducere care ne dezumanizează încet-încet....

În Târgu-Mureş s-au mobilizt câteva mii de oameni, mai mulţi ca în Bucureşti...

E, într-adevăr, puţin descurajant, dar mergem înainte!

Studentă, 22 de ani

Am ieşit pentru că mi se pare normal să susţin SMURD, atunci când are nevoie, pentru că şi oamenii de acolo m-au ajutat când am avut nevoie

Te-ai aşteptat la o susţinere mai puternică?

E un început ăsta... Pe de altă parte, Târgu-Mureş ne-a dat clasă, dar decât deloc, e bine şi aşa... Arătăm că ne mişcăm, că avem şi noi demnitate. Am început să ne mobilizăm şi colegii pentru mâine (n.r.- azi) la două.

Tip solitar, tuns scurt, regulamentar, constituţie atletică, jachetă piele, aprox. 35 de ani, fumează nervos, postat pe trotuar între cameramani şi mulţime. Îi "fug" ochii stânga-dreapta (nu scandează) – Îi arăt legitimaţia:

Marcel Barbătei, de la Cotidianul. De ce aţi ieşit în stradă?

- .............. !? Nu dau interviuri !.............

Aţi scandat ceva până acum?

- ?????? ... (rămâne interzis vreo trei secunde, dă din mână, face o grimasă ce mimează zâmbetul, aruncă ţigarea şi se dă câţiva paşi mai încolo)

Pensionară 69 de ani (plânge)

Nu mai pot... de cinci luni îmi iau medicamentele cu bani. Am luat numai o parte din medicamente. Sunt diabetică, iar din cauza pastilelor m-am îmbolnăvit şi de ficat Cum e posibil?... Cum e posibil...? Ne omoară cu zile... Am făcut şi un preinfarct.

Cât aveţi pensia?

Cinci milioane şi o sută şaptezeci...

Şi pe medicamente cât daţi?

În jur de trei milioane.

Şi cum supravieţuiţi?

- Mi-e şi ruşine să spun... Îi cerşesc băiatului...

Inginer constructor (doamnă, între două vârste)

Dumneavoastră cum aţi ieşit?

Pur şi simplu aşteptam să ies. Am aflat de pe Facebook şi am ieşit din casă când s-a venit pe bulevard. Am ieşit pentru părinţii mei, care acum îşi doresc doar moartea, dar şi pentru copiii mei, care sunt ingineri şi sunt angajaţi, dar vor să plece din ţară. N-au cum să promoveze dacă n-au pile. E de datoria mea să vin să-mi exprim dezacordul cu politica actuală. Nu pentru ceea ce se face de acum încolo, că poate să vină şi Dumnezeu să facă să curgă lapte şi miere!... Pentru halul în care ne-au adus ăştia. De-aia am ieşit!

Sunt şi copiii aici?

Da!

Ajunge o "plimbare" până la Cotroceni?

Bineînţeles că nu! Dar nici să stai în fotoliu şi să aştepţi să iasă alţii nu e o soluţie. Trebuie să spunem că nu suntem de acord, că altfel iese Băsescu la televizor şi spune că noi suntem nişte nebuni care tot zicem că e rău. Că, în rest, oamenii sunt mulţumiţi!

Casnică (29 de ani, cu doi copii de 4 şi 6 ani, la miting)

Cum aţi aflat de manifestaţia de azi?

De pe Facebook!

V-aţi luat şi copiii?

Păi, da!... Am ieşit şi pentru ei, şi pentru mine.

Ieşirea de azi e suficientă pentru a sensibiliza pe cineva?

Asta poate nu, dar una în masă cred c-ar fi mai mult decât suficientă! Oricum, speranţa moare ultima!

Colonel (r) Neagu Vasile:

Ne-am săturat ca "ciuma portocalie" să ne împută viaţa cu toate aberaţiile legislative – ultima a pus capac! Ne-ajunge, ne-ajunge! Vrem să determinăm javra ordinară – auziţi, aşa se strigă în faţa Cotroceniului – să plece, şi împreună cu el, toţii acoliţii care nu mai ştiu să facă altceva decât să fure. Şi nu ne e teamă! Românului a început să nu-i mai fie teamă. E o mare realizare, că în seara asta au căpătat curaj să-şi strige necazurile. S-a răbdat până acum şi mulţi ne spuneau că să ne fie ruşine că nu ieşim în stradă, să facem ceva. Cred că s-a detonat mămăliga. De la cinci şi-un sfert sunt aici...

Credeam că de la doi şi'un sfert...

Vreţi să vă spun ceva? E posibil să fie şi ăia aici, şi ei sunt nemulţumiţi... Şi jandarmii sunt nemulţumiţi... Uitaţi-vă la jandarmi! E o acţiune neorganizată, fără aprobare. Şi n-au îndrăznit să ne oprească, fiindcă ştiu că şi ei sunt nemulţumiţi. Li s-a luat 25 la sută, nu le-au dat banii pe haine, norma de hrană, au unii comandanţi zeloşi ce-i ameninţă că-i dau afară... Nu le e uşor nici lor.

Cum s-ar rezolva problemele?

Onorabil pentru el ar fi să-şi dea demisia, ce cere românu' ăsta acum, aicea...

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste