Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

23.1.12

Vocea multimii

VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Un comentariu:

rodica mandache spunea...

Aşa scria pe un banner în Piaţa Universităţii. Am fost atât de tulbura­tă! Cine să fi născut asta? Stu­denţii? E trist, e dramatic, e poetic!

Ieşirea în strada începutului de an 2012 e tragică. E ca-n mărturi­si­rea lui Dostoievski: "Am văzut lucruri îngrozitoare, răniţi cărora li se tăia piciorul la operaţie, fără anes­te­zie, însă nimic nu mi s-a părut mai în­gro­zitor decât ochii unui copil bătut pe nedrept". Pentru mine, oamenii curajoşi care au ieşit în stradă sunt "un copil bătut pe ne­drept". Popoare migratoare, cu­tre­mure, turci, ruşi, ocupaţii, foamete, trădări, înşelăciuni, războaie au fă­cut sufletul acestui popor "să mocnească cu junghitura frântă" şi mai e şi marea noastră toleranţă. La noi, oricine vine îl primim cu bucurie şi-i dăm tot ce avem, chiar şi pe­tro­lul, aurul şi pădurile.

Dumnezeu ne-a dat de toate şi de ce oare credem că ele n-au sfâr­şit? Spunea Eminescu: "Un popor e ca şi un copil şi, ca oricare fiinţă or­ga­ni­că, nu poate înainta decât din sine însăşi. Blândeţea covârşitoare a poporului românesc dovedeşte că-n trecut el a trăit economiceşte mulţumit şi că a avut tot ce-i trebuia. Şi cine va merge pe firul istoriei va vedea că orice revoluţie, răscoală, răzmeriţă are cauze economice". Cauze eco­no­mi­ce, cauze economice, Doamne!

"Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă."
Era o glumă în care Dumnezeu scoate din traista Lui şi munţi, şi ape, şi climă temperată, şi păduri, şi ape minerale (ştiţi ce bogăţie de izvoare fermecate avem noi ro­mâ­nii!), şi petrol, şi aur şi ne dă... mamă! S-avem! Şi Sfântul Petru îl întreabă mirat: Ce faci, Doamne? La ăştia le dai de toate?
Şi Dumnezeu răspunde: Le dau de toate, dar ce istorie şi ce caracter le dau nu mă întrebi?

Suntem la început de an. Eu spun că l-am început bine. Pentru că, tot cu Dumnezeu, e şi altă parabolă: Se spune că într-un sat bogat era un fecior frumos, cinstit şi deştept, dar cel mai sărac. Dumnezeu, înduioşat, îi pune o oală cu galbeni pe un pod pe care flăcăul îl trecea în fiecare zi. Şi-n ziua de luni, ducându-se la câmp, flăcăul îşi spune: Ia să văd, oare pot trece cu ochii închişi pe podeţ?
Anul 2012 a început bine. Nu trecem cu ochii închişi pe podeţ.

Trebuie să ne reinventăm. Dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să te reinventezi. Şi să respecţi legea. A fi liber înseamnă să te supui doar legii, spune Albert Camus.
Sunt şi răul şi durerea o ispăşire. Poate că răul nepedepsit se răzbună.

Am mers după ce am terminat spectacolele în Piaţa Universităţii şi, de fiecare dată, am plecat răvăşită şi tristă şi mă gândesc la Caragiale. Cât de trist era şi spun ca şi el: "Fie-i dată-n omenire parte cât mai frumoasă neamului românesc". Dumnezeu să ne aibă în sfânta lui pază.

Google
 

Postări populare