Scrisorile-testament ale părintelui Calciu Dumitreasa

În octombrie 2006, cu o lună înainte de a muri, părintele Calciu s-a aflat pentru câteva săptămâni în ţară, efecutând investigaţii medicale în Spitalul Militar Central din Bucureşti. Simţind că i se apropie sfârşitul, părintele i-a scris stareţului de la Petru Vodă, Iustin Pârvu, IPS Bartolomeu Anania, obştii de la Mănăstirea Domneşti şi credincioşilor.
În a doua jumătate a lunii octombrie 2006, părintele Calciu Dumitreasa a fost internat la Spitalul Militar Central şi supus unei intervenţii chirurgicale. După o serie de investigaţii, s-a constatat că părintele Calciu era grav bolnav, având diagnosticul sever de cancer la pancreas.

Cele patru scrisori au fost redactate de pe patul de spital din Bucureşti în decursul a patru zile consecutive (28-31 octombrie). Acestea au fost adunate în lucrarea „Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile lui şi ale altora”, o ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti şi publicată în 2007 de Editura Christiana, Bucureşti, 2007.

Redăm mai jos, integral, cele patru scriscori-testament ale părintelui Calciu Dumitreasa.




Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin,
Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,

Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândeasca măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit.

După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărat să pună capăt zilelor mele pămanteşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.
Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!…

Mulţumesc lui Dumnezeu că înainte de a muri mi-a dat să vin pe la Mănăstirea Petru-Vodă, să mă mai adăp o dată la duhul creştin ortodox din care aţi făcut ţelul suprem al lucrării acestei mănăstiri şi al trăitorilor ei, că am primit mângâierea Sfântului Maslu şi podoaba binecuvântărilor.

Prea Cuvioase Părinte Stareţ şi Prea Cuvioasă Obşte, introducerea aceasta lungă a fost făcută în ideea de a-mi da binecuvântarea ca să fiu înmormântat în cimitirul mănăstirii, printre cei smeriţi şi printre cei nevrednici, deşi smerit n-am fost îndeajuns, iar nevrednic am fost cu prisosinţă. Curând după moartea mea va veni şi preoteasa Adriana, căci este în vârstă ca şi mine. Mi-a fost tovarăşă de o viaţă în lupta pe care am dus-o, în suferinţa prin care am trecut, în lacrimile pe care le-am vărsat împreună şi niciodată nu m-a părăsit în timpul vieţii. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, binecuvantaţi să fie lângă mine şi-n viaţa eternă de dincolo!
Crucea să fie foarte simplă, numai numele şi data naşterii şi a morţii, cu un îndemn scurt către tot creştinul care va trece pe acolo să se roage pentru noi.

Dacă voi muri în Romania, tot procesul înmormântării va fi mult simplificat. Dacă voi muri în America, lucrurile vor fi mai complicate, dar oricum va fi, doresc, Părinte, să mă primiţi în cimitirul mănăstirii.
Ştiu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viaţă.

Oamenii vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă şi mă va arăta aşa cum am fost, ca un păcătos şi nevrednic.

Dacă la înmormântarea mea va veni vreun episcop sau alt ierarh şi va dori să vorbească, să vorbească, căci Dumnezeu a dat arhiereului duhul învăţării, şi dacă el va tăcea, cine va vorbi pentru noi în faţa lui Dumnezeu?… Dacă însă nu va veni nici un ierarh, nimeni să nu vorbească, pentru că mai de folos este rugăciunea de iertare pe care cineva o spune pentru cel adormit decât toate laudele pe care o minte omenească le poate constitui în fraze frumoase, dar care valorează mai puţin decât un simplu „Dumnezeu să-l ierte”.

Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greşi, care poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte Stareţ, să găsiţi o cale prin care să împiedicaţi asemenea lucruri: fie că veţi lăsa la mănăstire un document, fie că veţi pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.

Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău.

Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.
Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, si mănăstirea.

Pentru toate dau slava lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat.

Vă sărut dreapta cu smerenie, cu lacrimi şi cu pocăinţă,

28 octombrie 2006
Preot Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucuresti

Înalt Prea Sfinţite Mitropolit Bartolomeu,
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl pururi să Vă însoţească, Îngerul Domnului să Vă deschidă căile spre înţelepciune sfântă, iar vrăjmaşii ca fumul să se stingă si ca ceara să se topească de para focului!

Vă sărut dreapta că aţi lăsat totul şi aţi venit să mă mângâiaţi pe mine într-o clipă foarte grea. Mi-aţi dat pace şi împăcare şi asta a contat foarte mult pentru depăşirea unui prag pe care îl cunoaşteţi. De acum încolo merg pe un alunecuş lin către sfârşitul acestei vieţi pământeşti. Adormi-voi întru Domnul şi mă voi scula atunci când timpul tuturor va sosi.

Nu vreau să stăruiesc pe cuvinte, pentru că sunt neputincioase să exprime nişte stări spirituale pe care le primim fără a le intelege. Toate sunt din mila lui Dumnezeu…Dumnezeu să Vă dea tăria cugetului şi arma cuvântului să evitaţi pe cât este posibil unui om răutăţile care încep să atace tot mai violent adevărurile credinţei noastre ortodoxe şi să Vă lungească zilele spre slava Sa. Amin!

29 octombrie 2006
Spitalul Militar Bucuresti
Preot Gheorghe Calciu

Prea Cuvioase Părinte Amfilohie,
Prea Cuvioasă Maică Staretă Evloghia şi iubită obşte, ceata cea duhovnicească a maicilor lui Dumnezeu,
Cu plecăciune şi cu smerenie chem dragostea Sfintei Fecioare peste Mănăstirea Diaconeşti.

Puţine au fost întâlnirile noastre, dar prin lucrarea Sfântului Duh am simţit o mare deschidere duhovnicească pentru frăţiile voastre şi o mare deschidere a Duhului Sfânt din partea obştii pentru mine. De aceea, întâlnirile noastre au fost ca niste popasuri luminoase în drumul către sfârşitul meu. În clipele de slăbiciune din timpul acestei boli m-am întărit din dragostea fraţiilor voastre şi din temeinicia credinţei Prea Cuviosului Părinte Amfilohie.

Dacă toate vor pieri, cum spune Apostolul neamurilor, şi limbile, şi profeţiile, şi dacă numai dragostea rămane – şi stiu că aşa este – dragostea dintre noi va rămane neatinsă pe drumul acesta al meu care duce către o aşa-zisă moarte. Gândul acesta mi-a venit în timp ce Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu mă spovedea, când l-am auzit spunând cu voce joasă, dar hotărată: „Moartea nu există!”

Aţi făcut din Diaconeşti un cuib de pace şi de dragoste, o prezenţă neîntreruptă a lucrării Duhului Sfânt şi m-aţi integrat şi pe mine în această lucrare.

După ce voi muri, Prea Cuvioase Maici, şi dacă Părintele Iustin îmi va da binecuvântare să fiu îngropat în cimitirul mănăstirii, să veniţi câteodată la mormântul meu să-mi cântaţi din pricesnele Aiudului. Cred că acolo noi am epuizat fiinţa umană prin spulberarea contradicţiilor de care cântaţi şi sunt convins că „n-am râde azi, de n-am fi plâns aseară…”.

Dumnezeu să vă binecuvinteze că din sânul obştii mi-aţi dat-o pe maica Parascheva, care s-a îngrijit de mine cu dragoste şi devotament, şi ştiu că ea mi-a adus dragostea şi tot devotamentul Mănăstirii Diaconeşti.
Rugaţi-vă, maicilor, pentru mine, că mă duc la Judecătorul cel nemitarnic, şi ce răspuns voi da?!…Cred însă în mila lui Dumnezeu şi ştiu că această milă este şi pentru mine. Fără această adâncă certitudine nu m-aş fi întors de la moarte la viaţă, nici de la neiertare la iertare.

Cu adâncă pietate,

30 octombrie 2006
Părintele Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucureşti

Iubiţii mei credincioşi,
„Dumnezeu m-a certat, dar morţii nu m-a dat”.

Deşi eram bolnav, nu m-am dus la medic, ci am hotărât să mă duc în ţară să-mi iau rămas-bun pentru totdeauna de la preoţii mei care mi-au fost elevi la seminar, de la neamurile mele, de la monahii şi monahiile pe care i-am cunoscut şi de la locurile acestea în care am îngropat o comoară de şasezeci de ani de suferinţă şi de bucurii spirituale.

Eram convins că nu mă voi mai întoarce în America şi că voi muri aici. M-a bucurat foarte mult valul de simpatie, de dragoste şi de rugăciune din partea a sute şi mii de persoane care m-au vizitat sau trimis vorbă prin alţii; şi de faptul că preoţi din Bucureşti şi din alte provincii ale ţării, inclusiv Bucovina au venit să mă vadă şi să slujească Sfântul Maslu aproape zilnic pentru mine.

Poate că Dumnezeu a vrut să înţeleg că ceea ce am făcut eu, cu ajutorul Lui, a fost bine şi dau slavă Domnului că mi-a spulberat îndoielile pe care le aveam în privinţa afirmaţiilor din predicile mele şi a tonului lor. Aveam îndoieli în privinţa metodei pe care am folosit-o şi ştiu acum că nu am ales-o pe cea mai bună, dar Dumnezeu a deschis inimile oamenilor ca să fie mai îndurători cu mine.

În momentul în care vă scriu această scrisoare, doctorii mi-au spus că situaţia mea s-a îmbunătăţit şi că aceasta este tot ce pot face ei pentru mine; ceea ce urmează de acum înainte ţine de Institutul de cancer, tratament care poate da rezultate sau poate eşua, după cum Dumne¬zeu a decis sorocul.
Vreau să vă mărturisesc dragostea pe care o am pentru voi toţi şi vă cer iertare pentru orice greşeală am făcut, că cine poate spune că este fără greseală?!…

Totuşi vă scriu această scrisoare cu gândul că dacă nu voi ajunge viu în America, prin ea să vă ajungă la urechi mărturisirea aceasta de dragoste şi de iertare. (…)

Dar acum vreau să mulţumesc încă o dată tinerilor din comitetul parohial, care cu sacrificiu şi cu un curaj sfânt au pornit acest proiect al construirii unei noi biserici şi continuă să-l susţină, în ciuda faptului că suntem săraci şi că posibilitatea de a reuşi nu este prea clară. Dar Dum-nezeu va pune mila Sa şi va trimite îngerii, păzitorii bisericii şi pe patronul ei Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, creştinătorul românilor, ca să ne scoată din toate impasurile.

Sunt unii dintre dumneavoastră care cred despre ei că sunt mai buni şi judecă, iar acest lucru nu este îngăduit. Umilinţa şi smerenia sunt cheia tuturor virtuţilor. Ce-ţi pasă ţie – spune Sfantul Apostol Pavel – dacă sluga aproapelui tău stă sau cade? Dacă stă, pentru el stă, iar de cumva cade, pentru el cade. Cine priveşte cu ochi duhovnicesc înlăuntrul lui nu va zice niciodată: „eu sunt drept”; această afirmaţie o face fariseul; ci, cuprins de jalea păcatelor pe care le descoperă întru el, va spune împreună cu Sfântul Simeon Metafrastul: „eu sunt cel mai mare păcătos”.

Nimeni în lumea asta nu este fără de păcat. Unul singur este: Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a avut nici păcat, nici măcar prăvălirea spre păcat.

Scriu această scrisoare cu o anumită îndoială, în sensul că nu am certitudinea că voi ajunge viu la Washington, nici certitudinea că voi muri înainte de a atinge pământul Americii. O scriu de aceea într-un stil puţin ambiguu, adică şi pentru una şi pentru cealaltă posibilitate.

Ar trebui să pomenesc pe fiecare pe nume, cu mulţumire şi dragoste, căci voi aţi fost copiii mei iubiţi şi bucuria zilelor mele. Ar fi însă prea lung şi mă simt obosit…
Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi cu al Său Har şi a Sa iubire de oameni. Amin.

31 octombrie 2006
Preot Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucureşti

Martir al închisorilor comuniste

Părintele Calciu Dumitreasa s-a născut pe 23 noiembrie 1925. A îndurat peste 21 de ani de închisoare. După amnistia din 1964, a avut posibilitatea să urmeze Filologia si Teologia, fiind învestit cu harul preoţiei. A fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti.

Când a fost dărâmată Biserica Enei din Bucureşti, în mai 1977, a protestat energic. Arestat, nu a putut fi suprimat fiindcă în favoarea sa s-au ridicat voci puternice din exil, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Paul Goma, dar a fost ajutat şi de către lideri ai lumii ca Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. În 1984 a fost eliberat, iar în 1985 i s-a impus să părăsească ţara, stabilindu-se în Statele Unite. După revoluţie, a călătorit mult în ţară. A slujit la biserica ortodoxă română Sfânta Cruce din Alexandria, Washington DC.

În luna octombrie 2006, părintele Calciu s-a aflat pentru câteva săptămini în România, pentru a susţine o serie de conferinţe duhovniceşti. În a doua jumătate a lunii, a fost internat la Spitalul Militar din Bucureşti.

Cu două zile înainte de împlinirea venerabilei vârste de 81 de ani, a trecut la cele veşnice, în seara zilei de 21 noiembrie, ora 20, în Spitalul Fairfax din Virginia, USA.

Claudiu Săftoiu și-a dat demisia la aer inainte de a face altii, de data asta

Stia Pufuleţ ca-i defect de vulcanizare acest Elwys. De cel l-au reşapat penelacii?

S-or fi gasit intr-o criza de oameni si tot asa le-au facut si lui Becali & Petrica Roman.

Da click aici ca sa vezi totul!

Papa Francisc despre economie

Nouveau pape, Francisc- photo internet, originally uploaded by martamaghiar.

Papa Francisc a îndemnat guvernele să nu cedeze în faţa bogaţilor şi să reglementeze pieţele, avertizând că armele şi sistemele moderne de supraveghere nu vor reţine violenţa generată de inegalitatea veniturilor şi excluziunea socială.

"Astăzi totul intră sub legile competiţiei şi selecţiei naturale, iar cei puternici îi exploatează pe cei neputincioşi. O astfel de economie ucide", a afirmat, marţi, Papa Francisc în prima sa Exortaţie Apostolică, un document amplu, care ar trebui să reînnoiască rolul misionar al Bisericii, transmite Mediafax.

Francisc defineşte în primul an de pontificat aşteptările sale pentru cei 1,2 miliarde de catolici la nivel global, scrie Bloomberg. Papa a criticat, de asemenea, ţările europene pentru tratamentul imigranţilor din Africa şi a cerut catolicilor să ajute săracii.

Liderul catolic a respins teoria că ceea ce este benefic pentru bogaţi îi va ajuta în cele din urmă şi pe săraci.

"Această opinie, niciodată confirmată de fapte, exprimă o credinţă naivă în bunătatea celor care exercită puterea economică. Inegalitatea este sursa tuturor problemelor sociale", a spus el.

De la alegerea ca papă în martie, Francisc a renunţat la fastul tradiţional al liderilor Bisericii Catolice, după ce ultimii ani ai predecesorului său, Benedict al XVI-lea, au fost afectaţi de scandaluri. Francisc evită bijuteriile din aur şi circulă cu un Ford Focus. Papa a intensificat şi eforturile de a împiedica spălarea de bani prin intermediul Băncii Vaticanului şi a început o campanie de reformare a administraţiei centrale a Bisericii Catolice.

"Inegalitatea, în cele din urmă, generează violenţă pe care folosirea armelor nu pot şi nu vor putea niciodată să o rezolve. Asta nu serveşte decât să ofere speranţe false celor care se agită pentru securitate sporită, deşi acum ştim că armele şi violenţa, în loc să ofere soluţii, creează conflicte noi şi mai grave", a afirmat el.

Despre Mihail Moruzov

On Her Majesty's Secret Service, originally uploaded by bayucca (busy).

Despre Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii din perioada dictaturii carliste, se spun astăzi numai lucruri notabile, figura sa este aproape legendară, fiindu-ne nu numai dificile, ci şi riscante abordările prin care să despărţim realitatea de mit.

Am cercetat şi, în unele privinţe, aprofundat activitatea sa ca director al Serviciului Secret de Informaţii, determinat fiind de cerinţa imperioasă a documentării afirmaţiei lui Virgil Măgureau, potrivit căreia “a creat Serviciul Român de Informaţii după modelele structurilor antebelice conduse de Mihail Moruzov şi Eugen Cristescu”.

Am fost, de la bun început, confruntat cu surpriza de a constata că Virgil Măgureanu nu a ales în serviciul lui Moruzov modelul potrivit contextului intern şi internaţional de la începutul anilor '90.

La drept vorbind, Moruzov nu a avut o concepţie despre ceea ce trebuia să fie un serviciu de informaţii şi nici nu cunoştea doctrinele, organizarea şi dezvoltarea instituţională a altor servicii similare, în primul rând a celor ai căror spioni şi terorişti, propagandişti şi diversionişti atentau la integritatea României Mari.

Într-o importantă măsură, reputaţia lui Moruzov s-a afirmat pe seama succeselor Serviciului Siguranţei Statului în prinderea autorilor numeroaselor atentate teroriste şi alte acte subversive săvârşite de agenţii serviciilor sovietice în Basarabia şi extremiştii unguri, în ţinuturile care s-au unit cu Regatul României.

Regulamentul serviciului secret condus de Moruzov era unul extrem de succint şi nesupus vreunei autorităţi superioare. Liber oricăror interpretări în aplicare, exonerator de sancţiuni şi fără nici o minimă garanţie de respect faţă de drepturile şi libertăţile cetăţeanului.

În schimb, Moruzov executa necondiţionat cerinţele lui Ernest Urdăreanu, considerate ca fiind din partea lui Carol al II-lea. Ca să facem parte dreaptă adevărului, lui Moruzov îi veneau “mănuşă” şi rugăminţile “Duducăi”, Elena Lupescu [Wolf]. Mai mult, “Duducăi” i-a facilitat şi utilizarea Serviciului Telefonic Central în scopul interceptării convorbirilor oamenilor politici şi de afaceri în interes propriu, acesta acţionând ca un serviciu secret personal.

Moruzov mai avea şi marele handicap al lipsei de instrucţie şi cultură, care să-i permită relaţionarea cu personalităţi sau cu informatori de mare anvergură, pe măsura rangului sau. Ori de câte ori trebuia să se întâlnească cu un om din lumea academică, punea un specialist să-l înveţe “pe de rost” un mic ghid al conversaţiei.

Moruzov nu era nici un cunoscător al domeniului serviciilor de informaţii. Dacă trebuia să expună vreo problemă, ruga ori plătea ofiţeri de informaţii, cu care se retrăgea pe Valea Prahovei, să-i întocmească un rezumat, pe care îl memora şi expunea drept concluzie a sa. În acest fel, el apărea ca fiind bine informat, dar dacă interlocutorul îl forţa să iasa din cadru, rămânea aşa cum era în realitate, gol şi unilateral.

Avea însă o şiretenie aparte şi nu ezita să aplice tertipurile trişorilor în deciziile esenţialmente pragmatice şi lipsite de scupule pe care le lua.

Îşi făcuse obiceiul de a calcula şi anticipa schimbările miniştrilor, pentru a-i părăsi la timp pe cei care urmau să plece şi a-i curta pe cei ce aveau să urmeze, cărora le transfera favorurile, atenţiile şi serviciile făcute predecesorilor.

Serviciul Secret de Informaţii era subordonat formal Şefului Statului Major. În 1934, când şef era generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a cerut justificarea cheltuielilor, Moruzov a tras sforile şi a trecut cu serviciul în subordinea ministrului de război.

Lipsit de o educaţie pentru viaţa în societate, Moruzov fugea de relaţii şi se autoizola, înconjurându-se de câţiva meschini, care-i limitau drastic orizontul, ne lasă mărturia sa Eugen Cristescu.

Când a simţit că Hitler va deveni stăpânul Europei, a căutat canale de legătură cu Canaris, pentru a i se pune la dispoziţie, fără ca prim-ministrul Armand Călinescu să aiba cunoştinţă.

Iniţial, Canaris nu a acceptat decât o comunicare prin ofiţeri de legătură, din partea SSI fiind desemnat locotenent-colonelul Ionescu Micandru.

Ulterior, s-a ajuns la primirea lui Moruzov de către Canaris. Şeful Serviciului de Informaţii al Abwehrului i-a pus lui Moruzov condiţii grele, cerându-i angajamente ferme în ceea ce priveşte garantarea producţiei de ţiţei, a exportului acesteia în Germania, precum şi securitatea instalaţiilor şi a transporturilor petroliere.

Moruzov s-a conformat necondiţionat cererilor lui Canaris, acceptând şi prezenţa în România a peste o sută de agenţi secreţi germani, cărora le-a eliberat legitimaţii de angajaţi ai SSI. Agenţii au intrat în România fărăştiinţa Legaţiei României la Berlin, vizele fiindu-le acordate la frontieră, pe baza dispoziţiei lui Moruzov. Nici o autoritate competentă legal a statului român nu a avut cunoştinţă de acest aranjament. Agenţii germani au mai primit, ca ajutoare, cca. 200 de membri ai Grupului Etnic German, dotaţi şi ei cu legitimaţii de agenţi ai SSI.

Misiunea acestei grupări secrete consta în supravegherea respectării angajamentelor cerute de Canaris lui Moruzov. Acesta a pus la dispoziţia agenţilor germani o proprietate a sa, de la Buda, lângă Ploieşti, achiziţionată cu bani din fondurile secrete ale SSI, unde să se poată campa şi pregăti comandourile germane anti-sabotaj.

În ceea ce priveşte fondurile secrete aflate la dispoziţia lui Moruzov, acesta şi le procura “haiduceşte”, cerându-şi cota parte şi din ceea ce Malaxa şi Auschnitt “pierdeau”, iar Carol al II-lea şi Urdăreanu “câştigau” la masa verde a jocurilor de noroc, unde cei doi industriaşi lăsau mita cu servieta. “Maiestate, bugetul Serviciului Secret nu permite, aşa că binevoiţi…”, bătea apropouri Moruzov, iar regele îl înjura birjăreşte, dar nu-l refuza.

Moruzov nu era deloc priceput în ale politicii, dar a acceptat să fie artizanul unor intrigi politice scandaloase, după ordinele regelui sau mofturile “Duducăi” - via Ernest Urdăreanu.

Cu aceeaşi nonşalanţă, Moruzov a instituit o prigoană neîncetatăîmpotriva opoziţiei lui Carol - partide sau personalităţi politice.

Consecinţele jocurilor politice orchestrate în această regie colectivăşi ale practicilor de poliţie politică ale lui Moruzov au fost dezastruoase, ele inducând o permanentă divizare, învrăjbire şi instabilitate în viaţa politică.

După căderea lui Moruzov, SSI-ul a fost năprasnic lovit din toate părţile, anatemizat şi blocat în realizarea sarcinilor sale fireşti. Agenţii şi informatorii bănuiţi erau hăituiţi, autorităţile refuzau să mai acorde acoperiri.

Dincolo de legendă, discontinuitatea creată, şi ca urmare a greşelilor capitale comise de Moruzov, imposibil de depăşit pe termen scurt, a grevat asupra capacităţilor informative şi contrainformative de apărare a statului, în condiţiile prăbuşirii fruntariilor României Mari şi intrării ţării într-un război cu schimbare de fronturi.


Aurel I. Rogojan

România şi China de Andrei Marga

Primirea de către ministrul Andrei Marga a ambasadorului Republicii Populare Chineze în România, Huo Yuzhen, originally uploaded by MAERomania.

În mai 2012, când am pledat în Parlament pentru fructificarea calităţii de parte a Uniunii Europene şi de membru al NATO şi, totodată, pentru relansarea cooperărilor României cu China, Rusia şi Turcia, eramdupă multiple experienţe în marea ţară de la Răsărit. Am vizitat-o ca ministru al educaţiei naţionale, în 1998, pentru ca, în continuare, să mă aflu de multe ori în China, la Beijing, Shanghai, Hangzhou, Suzhou, Nanjing sau la Taipei şi Hong Kong. Conlucrasem cu Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie, organizată prin acţiunea guvernelor chinez şi german, în vechea capitală a ţării. Institutul Confucius, înfiinţat la Cluj-Napoca (2009), a devenit repede remarcat (cu peste 1200 de cursanţi), ceea ce a atras premierea universităţii clujene într-o ceremonie de la Opera din Beijing (2011). Experţi ce efectuează cunoscutul Shanghai Ranking, din universitatea Jiao Tong, ne-au fost oaspeţi. Port şi astăzi (din 2011) titlul de Consultant Principal (Senior Adviser) al Fundaţiei Hanban din Beijing, ce coordonează prezenţa culturii chineze pe glob.

Toate aceste experienţe, ca şi lecturile din filosofia clasică chineză şi în analizele consacrate Chinei contemporane, cu deosebire în SUA, Franţa şi Anglia, mi-au întărit convingerea utilităţii excepţionale a interacţiunii cu China pentru români. Într-un şir de articole (vezi „China înascensiune”, Presa Universitară Clujeană, 2011, editor Ana Pantea) am adus argumente. Sunt de părere că această interacţiune nu trebuie să fie de circumstanţă, ci una la fel de profundă ca şi mutaţiile pe scena lumii la care asistăm (aşa cum am arătat din nou în Andrei Marga, „Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2013). Căci China nu este doar primul producător al lumii (revenind la o poziţie pe care a deţinut-o în secolul al XVIII-lea), nu este numai cel mai puternic creditor de astăzi, ţara cu cea mai mare populaţie, cu cea mai vorbită limbă din lume şi cu cea mai rapidă dezvoltare din istoria cunoscută a umanităţii, ci şi ţara unui nivel înalt al cercetării, tehnologiei, educaţiei şi moralităţii, care reuşeşte să administreze peste 1,3 miliarde de oameni în condiţii de dezvoltare şi să propună lumii o viziune proprie asupra evenimentelor. Pentru cei care urmăresc tărâmul cugetării, este clar că, odată cu recuperarea operei lui Confucius şi sinteza acesteia cu datele acumulate între timp, China afirmă una dintre cele mai inspirate filosofii orientate spre fondarea etică a politicii şi evaluarea acţiunilor prin consecinţe, pe care le datorăm astăzi, în Europa, evoluţiei gândirii de la Kant, trecând prin Dewey, la Habermas.

Am amintit aceste fapte deoarece la noi mulţi se pronunţă dezinvolt asupra Chinei, fără a o cunoaşte efectiv sau mânuind locuri comune. Când abundă vorbe gratuite sau clişee perimate, este igienic să-ţi legitimezi intervenţia. Cum să o faci altfel decât examinând ceea ce ai putut face? În orice caz, mai cu seamă după prezentarea de către prim-ministrul Li Keqiang a ofertei impresionante a Chinei către România şi răspunsul autorităţilor române actuale, s-au conturat două opinii extreme.

Unii cred că disponibilitatea Chinei de a credita, cu dobânzi joase, iniţiative economice, de a investi în infrastructura României, în construcţii energetice, în transportul feroviar şi de a importa produse româneşti ar crea alternativa la exigentele cooperări din Uniunea Europeană. Titrări cu aer pretenţios se grăbesc să anunţe o cotitură în opţiunile externe ale României, unii aplaudând-o, alţii aşteptând ocazia de a lovi. Toţi aceştia nu iau în seamă câteva fapte de importanţă crucială. Bunăoară, China însăşi este interesată acum, chiar în jocul politic global, de o Europă unită şi capabilă să fie actor puternic pe scena internaţională. Pe de altă parte, România îşi poate pune cel mai bine în valoare potenţialul, în beneficiul cetăţenilor săi acţionând ca ţară europeană ce se dovedeşte în stare să fructifice cooperări diversificate. Peste toate, ar fi rău dacă locul unei diplomaţii pricepute, orientată spre rezultate benefice, ar fi luat din nou de un oportunism superficial.

Alţii, la extrema opusă, reiau vechi formule propagandistice şi stigmatizează haiduceşte culoarea roşie îmbrăţişată de chinezi. Aceştia ignoră păgubos faptul că sub multe aspecte China este mai descentralizată decât România, că dezbaterea asupra alternativelor de dezvoltare este mai profundă în sânul ei, că sinceritatea în recunoaşterea neajunsurilor este la ea acasă, că tropismul învăţării din ceea ce fac alţii şi deschiderea spre istoria contemporană sunt mult mai tari. În România actuală, tot felul de nechemaţi se autoflatează în judecarea altora, după cum numeroşi neisprăviţi caută să-i discrediteze pe cei care au dovedit că ştiu face ceva, toţi la un loc alcătuind un cor gălăgios ce nu duce decât la confuzia valorilor şi, în cele din urmă, la crizele şi degradarea de astăzi. Oricum, această optică ignoră împrejurarea că în China funcţionează o economie de piaţă, desigur de un fel aparte (cu statul ca actor principal), asigurată de o populaţie foarte motivată, într-un cadru trecut prin „revizia culturală” impusă de epocă şi manifest deschis spre idei noi. Peste toate, nu este deloc sănătos pentru ţara noastră că suficienţa unor şefi, ce combină caducitatea prestaţiei cu egoismul primar al proiectelor lor, face ca, în loc să înainteze spre considerarea lucidă a prezentului, evaluările publice rămân mai degrabă prizoniere trecutului.

Dincoace de toate, China a prezentat la Bucureşti o ofertă bine calculată şi încurajatoare. Ce are de făcut România? Nu este nicidecum înţelept să se facă alegeri exclusive – de genul „sau Europa sau China” – căci nu se pun nicidecum astfel de alternative. În orice caz, China a arătat că nu priveşte astfel lucrurile. Problema cheie este aceea de a folosi neîntârziat oportunităţile deschise de oferta venită din partea unei ţări care face astăzi, cu siguranţă, istorie universală.

Să recunoaştem: trecutul recent nu este deloc inspirator. Banii chinezi au fost şi în spatele venirii firmei Nokia la Jucu (Cluj), chinezii au câştigat proiecte de construcţii (de pildă, centura Capitalei), au fost la Dej, în numeroase alte locuri. De mulţi ani se discută Rovinari, trecerea pe energie eoliană, parcul tehnologic şi altele. Tot felul de universitari fără lecturi şi decidenţi fără viziune au făcut călătorii în China, din care nu s-a ales decât turismul. Mai nou, aproape jumătate din comunitatea chineză din România a plecat în alte ţări. Acum trebuie curmată această situaţie, aşezând, în sfârşit, cooperările pe baze generatoare de încredere. Căci degeaba vor fi credite chineze, dacă proiectele sunt rare şi meschine. Degeaba va fi oferta de investiţii chineze, dacă nu se dă drumul fără întârziere concesionărilor şi, înainte de orice, dacă nu se prezintă proiecte elaborate, de către persoane efectiv pricepute. Degeaba vor fi investiţii dacă nu se permite venirea pe scară mare a specialiştilor (inclusiv maiştri şi muncitori) chinezi. Degeaba vor fi toate acestea dacă se rămâne la autoflatare, la decidenţi nepricepuţi şi la lipsa de eficacitate a enormei şi coruptei birocraţii carpatice.

Altfel, se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat şi cu oferta Uniunii Europene: în loc să folosească miliardele de euro puse generos la dispoziţie de Uniunea Europeană pentru propria dezvoltare, România (la nivelul celor care au decis) a coborât totul în improvizaţie, diletantism şi fraudă, irosind una dintre oportunităţile istorice rare şi despărţindu-se vizibil, ca nivel al dezvoltării, de aproape toate ţările cu evoluţie analogă. În mod evident, României nu i-au lipsit până acum banii, ci organizarea propice, programele chibzuite şi responsabilii în stare să facă ceva, cu banii alocaţi, în beneficiul propriilor cetăţeni. Ocazia, dar şi problema mare a României, este de a face acum altceva, altfel şi cu decidenţi integri şi capabili.

Argumentul chinez

China, Beijing. guarding the past. Tiananmen Gate, imperial city, originally uploaded by bilwander.

Fragmentarium Politic

Din considerente pe care le stim cu totii, in care dimensiunea nu este pe ultimul loc, prezenta la Bucuresti a premierului chinez este o mega-vizita. Evenimentul mi-a amintit de cunoscuta parabola cu muntele si cu profetul, care face comparabili, la nivel simbolic, cei doi termeni. In mod clar, este o victorie absoluta a premierului Victor Ponta. Practic, USL a probat, pe speta chineza (dar nu numai), cum progresul se poate naste din contrarii ideologice interne, dar si din contrarii externe, de sistem social-politic, cum bipartizanismul de esichier romanesc poate fi la fel de functional ca cel american sau de posibil ca cel german, in curs de cristalizare. Aducerea laolalta, intr-o politica guvernamentala, a valorilor euroasiatice si euroatlantice reflecta un pragmatism activ, neintalnit la niciun alt guvern, si o uimitoare putere de invatare, de eliberare de prejudecati si inhibitii, care nu pot fi trecute cu vederea nici in cele mai joase evaluari!

Daca as vorbi despre marele zid chinezesc, marele salt inainte, orasul interzis, Mao sau Deng, probabil ca v-as retine atentia cu tot atatea lucruri spectaculare, dar nu v-as spune, totusi, esentialul. Stim cu totii secretele murdare ale ordinii capitaliste si ale clasamentului sau mondial, care se hraneste si creste din razboi. Razboiul de consum (ce trista asemanare cu societatea de consum!), ca realitate atavica si sinistra, a fost mult timp ascuns cu grija sub fardurile stridente al democratiei si drepturilor omului, dar deceniul de razboaie din secolul nostru si, mai ales, demonizarea si pretextele din cazul Siriei ne-au dezvaluit ca legea profitului a fost inseparabila, pe ceea ce sper sa ramana un stil vechi, cu legea capitalismului de razboi. Acest tip de capitalism s-a hranit din orice fel de razboi, prada din Est, obtinuta in urma Razboiului Rece, fiind cea mai puternica dovada.

Demonizarea si pretextul, utilizate de catre capitalismul de razboi, seamana ciudat de mult cu tacticile de vanatoare din lumea animala, cu izolarea si ambuscadele care insotesc haituiala si preced atacurile pradatorilor. Dar, ca si pradatorul, capitalismul de razboi bate in retragere in fata unitatii lumii, care nu se lasa fragmentata si nu permite izolarea unei potentiale victime, cand constientizeaza ca ceea ce i se poate intampla uneia, i se poate intampla oricui. Evident, in istoria capitalismului de razboi superputerile nu au fost produse ale competitiei libere, ale economiei de piata.

Ce aduce China, esential, in tabloul global? Dupa cum stim, China nu a rupt-o total cu comunismul, dupa cum nu a imbratisat total capitalismul. China este si comunista, si capitalista, sau, altfel spus, ceea ce este acelasi lucru, nu este nici comunista, nici capitalista. Ceea ce noi, in Europa, teoretizam ca o a treia cale, in China este, de o buna bucata de timp, o practica de succes. Ceea ce ne deosebesc, in primul rand, sunt sistemul politic, pluripartidism de o parte, monopartidism, de cealalta, si structura de proprietate, cea publica fiind dominanta in cel de-al doilea caz. Desigur, sunt si alte deosebiri, cum ar fi corelatiile dintre ramurile economice, care tin de resurse sau politicile de redistribuire, care tin de venitul national, dar determinante pentru toate sunt primele. Pretentiile celor care sustin ca pluralismul de interese ar fi cel mai bine si in mod automat servit in primul caz, le-as modera cu observatia ca o societate care se dezvolta proportional, nu neaparat in cele mai inalte ritmuri, serveste toate interesele, si pe orizontala, si pe verticala, este mai sanatoasa, mai echilibrata si mai morala, comparativ cu cele care nutresc, in supra-exces, interesele unui segment extrem de restrans, de la varful verticalei sociale.
Prin contrast, China XXI aduce cu sine o noua filosofie sociala si politica, care respinge atat comunismul cat si capitalismul de razboi si isi aproprie gestionarea non-conflictuala si non-violenta a deosebirilor. Noul tip de civilizatie aduce mai mult fair play, mai mult autentic si mai multa relaxare, in interiorul si in afara sistemului, un filon care cred ca vine dintr-un remarcabil sincretism filosofico-religios, care cultiva concordanta dintre activitatile umane si ritmurile cosmosului (taoism), eliberarea de suferinta (budism), bazarea pe omenie, ca virtute esentiala (confucianism) etc., precepte care nu-l fac ostil, ci il apropie de tipul crestin de civilizatie. Am regasit aceste valori si in mesajul premierului Li Keqiang, adresat UE, care, spre deosebire de cei care-i cer spargerea sau confiscarea, prin federalizare, a fost de unitate si de respectare, in discutiile cu tarile din ECE, a limitelor trasate de regulamentele comunitare. Si asta in conditiile in care bazaiturile despre semnarea „repede” a unu acord concurent sau convocarea, chiar in acele momente de istorie internationala, a unui consiliu suprem intern erau la limita de a fi suparatoare sau chiar intepatoare.

Despre oportunitatile economice, cu adevarat istorice, pe care vizita premierului Chinei in Romania le-a adus tarii noastre si regiunii ECE s-a vorbit foarte amplu si in detaliu, dar dupa parerea mea argumentul cel mai de pret este, de departe, cel politic. Pe scurt, modelul non-beligerant, care nu traieste din razboi, ci din munca, care prin respingerea paradigmei capitalismului de razboi aseaza ordinea internationala pe o noua baza, privind relatiile dintre state, dintre munca si capital, dintre dezvoltare si crestere, este adevaratul castig, cel mai asteptat si mai de sustinut.

Discursul integral al premierului chinez în Parlamentul României

Domnule preşedinte al Senatului, stimate domnule Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, stimate domnule prim ministru, Excelenţa voastră, domnule Victor Ponta, stimaţi prieteni parlamentari! Doamnelor şi domnilor! Bună ziua! De când am preluat funcţia de prim ministru al Chinei, este prima dată că efectuez o vizită într-o ţară din Europa Centrală şi de Est. Şi România este prima ţară în acest turneu de vizită.

De când am ieşit din avion am văzut că este vremea senină ca şi primăvară, guvernul ţării dumenvoastră ne-a primit foarte călduros pe mine şi delegaţia mea. A făcut aranjamente speciale pentru delegaţiile noastre şi a transformat această iarnă într-o vreme frumoasă ca şi de primăvară. Adineauri am avut întâlniri cu preşedintele Senatului şi al Camerei Deputaţilor şi cei doi preşedinţi mi-au urat ca să mă simt ca şi acasă în România şi eu le-am spus că am sosit de câteva zile în România şi nu cunosc ce dată exactă suntem astăzi fiindcă nu am simţit că am plecat de acasă, sunt deja acasă. Eu încă trăiesc întru prietenia în care poporul şi toate cercurile /.../României faţă de China, faţă de poporul chinez.

În ziua de astăzi am sosit aici, la Palatul Parlamentului şi la invitaţia...o să am un discurs. Se spune că această clădire probabil este cea mai mare clădire din lume. Când mă aflu înăuntru am simţit solemnitate şi înţelepciune, forţa şi aspiraţia poporului român. Toate acestea se simt aici, în Palatul Parlamentului. Eu sunt şi vreau să afirm că dumneavoastră, dragi prieteni parlamentari, sau dragi prieteni prezenţi, dumnevoastră vă dedicaţi timp îndelungat cauzei prieteniei chino-române şi aţi făcut eforturi excepţionale pentru dinamizarea şi vitalitatea relaţiilor tradiţionale chino-române. Vreau să vă mulţumesc în numele guvernului şi în numele poporului chinez pentru aceste eforturi. Aceasta nu este prima dată când vin în România. Acum 20 de ani am mai vizitat ţară dumneavoastră. În urmă cu aproape 20 de ani am vizitat ţara dumnevoastră cu toate că atunci ţara dumneavoastră a avut schimbări. Totuşi programul meu de vizită nu a fost schimbat atunci şi aceasta dovedeşte că indiferent ce schimbări au loc pe arena internaţională şi ce schimbări au loc pe plan politic, prietenia şi schimburile între popoare nu se întrerup niciodată. Când pun piciorul pe aceste meleaguri frumoase ale ţării sunt surprins de o nouă înfăţişare şi mari schimbări în ţara dumneavoastră şi mai ales după criza financiară. În contextul crizei datoriilor europene, România şi poporul român a manifestat hărnicia şi înţelepciunea manifestând ca un tigru economic din Europa, şi din Europa Centrală şi de Est. De aceea, noi suntem foarte încântaţi pentru aceste eforturi şi avem convingerea că poporul român va crea un viitor mai luminat. România are o istorie îndelungată şi o cultură splendidă. Există multiple şi nenumărate monumente istorice precum şi patrimoniile culturale. Prietenia chino-română are şi o sursă istorică îndelungată. În secolul al XVII-lea, cărturarul ţării dumnevoastră Nicolae Milescu Spătaru a scris experienţa sa personală decălătorie într-o carte numită "Descrierea Chinei"
El a devenit un om care a prezentat occidentalilor China din cele mai vechi timpuri. În secolul trecut, anii '30-'40, domnul doctor român, David Iancu şi soţii Clejan au sfidat marea distanţă geografică şi s-au angajat în lupta antifascistă din China, salvând vieţi omeneşti şi riscându-şi propria viaţă. Fapte eroice ce s-au imprimat profund în inimile poporului chinez. Poporul român a suferit dificultăţi, /iar China/ s-a bucurat de sprijinul acesta preţios. Nu vom uita niciodată acest sprijin deosebit. După proclamarea Chinei noi, România este printre primele ţări care a stabilit relaţii diplomatice cu China nouă. Prietenia chino-română este profund înrădăcinată în sufletul celor două popoare. În secolul XXI, relaţiile dintre cele două ţări au intrat într-o nouă perioadă, avem un parteneriat amplu de prietenie şi cooperare. Încrederea politică reciprocă se consolidează constant, iar cooperarea schimburilor economice se întăreşte, iar schimburile culturale şi interumane sunt bogate. Relaţiile chino-române sunt ca şi un vapor care vine din istorie, trecând prin încercările de furtuni schimbătoare, dar acest vapor merge cu încredere şi convingeri spre viitor. Acest vapor merge stabil şi distanţa se bazează pe precizia cârmuirii, pe deschiderea pânzei şi pe soliditatea ancorei. În ceea ce priveşte cârma, convenirea unei strategii de dezvoltare este cârma de ghidare. China şi România se tratează în egalitate şi respect reciproc, acordând sprijinul ferm pentru calea aleasă de fiecare parte.

China este cea mai mare ţară în curs de dezvoltare din lume, iar România este printre primele ţări din Europa Centrală şi de Est, locul doi, şi ca suprafaţă, şi ca teritoriu. România dezvoltă o politică spre est şi China dezvoltă o politică pentru vest. Această convingere merge împreună, corespunde relaţiilor, interese comune ale celor două state şi se lărgesc relaţiile. Cooperarea pragmatică constituie /vela din impulsionarea/ acestui vapor şi este o bază pentru relaţii bilaterale. China şi România au laolaltă un potenţial mare de piaţă emergentă şi un vast spaţiu de cooperare. România are resurse bogate, forţa de muncă de înaltă calitate, având o bază industrială şi agricolă solidă. China are o piaţă mare de 1,3 miliarde de locuitori, cu ramuri producătoare avansate relativ şi o capacitate de realizare a proiectelor din domeniul infrastructurii şi o finanţare adecvată. China şi România au
economii cu avantaje complementare şi cu cerinţe reciproce. China a devenit deja cel mai mare partener comercial al României din Asia, iar România este pentru China... Poporul chinez acordă o importanţă nu numai intereselor, dar şi sentimentelor de prietenie. Între noi există nu numai interesele comune, care se lărgesc permament. Între noi există şi o prietenie, un sentiment tradiţional şi îndelungat, o prietenie tradiţională. China alege România ca un pilon important pentru cooperarea cu Europa Centrală şi de Est şi cu Uniunea Europeană. Vedem realmente între China şi România /că/ există un potenţial uriaş de cooperare. China va continua cu România să aprofundeze cooperarea pragmatică în vederea transpunerii, traducerii cooperării în beneficiul celor două popoare, ca cele două popoare să se bucure de rezultatele cooperării./ilapadat/ De la stabilirea relaţiilor diplomatice aproape 65 de ani au trecut. Cele două ţări tratează cu prietenie, împărtăşind succesul şi insuccesul lor. În secolul trecut, în anii '50, România a acordat o contribuţie specială pentru perioada de industrializare de început din China. În această istorie, ajutorul dezinteresat acordat de poporul român nu va fi uitat niciodată de poporul chinez. Eu personal am lucrat la o veche bază /industrială/ din China. /.../ acolo există multiple instalaţii româneşti, pe care ni le-aţi acordat în anii '50. Sunt nişte proiecte industriale acordate nouă, în anii '50. Şi acum, în ziua de astăzi, poporul de acolo nu va uita aceste proiecte. Şi, mai ales, cu ajutorul acestor proiecte a fost instruită o generaţie de oameni cu tehnică avansată, specialişti din industria chineză. Prin aceste proiecte şi tehnologie putem să vedem că România are o prietenie specială, sentimentală pentru poporul chinez. China şi România sunt prieteni adevăraţi, care se cunosc
la nevoie. În anii 1970, România a suferit o inundaţie serioasă, iar poporul chinez a ajutat la depăşirea dificultăţilor din România, pentru reconstruirea dupa dezastru. Schimburile chinezo-române în domeniul cultural sunt dinamice şi diversificate./asalar/ilapadat/ Filmele "Valurile Dunării" şi alte filme româneşti au rămas, şi în ziua de astăzi, savoarea oamenilor /.../ din China. Acest film a devenit un film tipic pentru poporul chinez. Iar serialele chinezeşte "Trei regate" şi altele sunt favoritele poporului român. Există un proverb românesc "Apa trece, pietrele rămân". Prietenia chino-română... În China avem şi noi un proverb, spunem că prietenia este înrădăcinată şi va fi înfloritoare. Aceste două proverbe corespund unul cu altul, exprimând prietenia chino-română; au trecut toate încercările şi depăşesc timpul şi spaţiul şi sunt profund înrădăcinate în sufletul celor două popoare şi ţări.
Doamenlor şi domnilor, situaţia internaţională are schimbări complexe. Multipolaritatea se dezvoltă profund, globalizarea economică se dezvoltă, iar interesele se combină. În ţări cu economii dezvoltate au apărut bune relaţii, cu tendinţe de dezvoltare. Iar unele economii emergente se confruntă cu nişte presiuni mai mari. De aceea este nevoie să se dezvolte în continuare nivelul de trai al populaţiei, care se confruntă cu criza. De aceea, cooperarea chino-română va promova economiile din Europa Centrală şi de Est precum şi Europa. Partea chineză este dispusă să depună eforturi comune cu partea română, să se dezvolte împreună, să avem relaţii strânse. De aceea, am următoarele propuneri: în primul rând, aprofundarea încrederii politice dintre cele două state. China şi România au o viziune strategică, ambele aşezând cooperarea reciprocă ca o prioritate naţională de politică externă.

Ambele ţări au din ce în ce mai mare nevoie să pornească de la interese pe termen lung. Să acorde preocupare şi intereselor celorlalte părţi. Convergenţele de interese sunt din ce în ce mai largi. Avem nevoie să promovăm în continuare schimburile la nivel înalt şi în toate sectoarele şi domeniile nonguvernamentale, interparlamentare şi alte sectoare. Toate acestea constituie o bază de cooperare şi dezvoltare a noastră. Acum este nevoie să ne pregătim pentru sărbătorirea a 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice chino-române, precum şi stabilirea în urmă cu 10 ani a parteneriatului amplu de prietenie dintre China şi România. În al doilea rând, propunerea mea constă în valorificarea potenţialului cooperării pragmatice. În momentul de fată există o dorinţă puternică de cooperare a oamenilor de afaceri din cele două ţări. Este nevoie să folosim şi să extindem comerţul bilateral, să dezvoltăm
cooperarea industrială. Partea chineză doreşte să dezvolte comerţul cu România pe baza principiului egalităţii şi al mandatului reciproc, dorind să importe mai multe produse româneşti de calitate, reducând dezechilibrul comercial dintre cele două părţi. Cu ocazia vizitei, cele două protocoale semnate de departamentele de inspecţie şi carantină a celor două ţări asigură exportul de carne şi alte produse agricole româneşti în China. Anul viitor China va importa din România aproape cinci mii de vite în zece ani şi în următorii zece ani importul de carne de vită va creşte fiindcă piaţa chinează are o creştere din ce în ce mai mare şi cele două părţi pot să construiască împreună parcuri economice comune, iar regimul de relaxare a vizelor oferit de Guvernul României, precum şi memorandumul pentru marile investiţii şi cooperare economică dintre cele două părţi oferă condiţii favorabile pentru
investiţii şi comerţ. În al treilea rând, a treia propunere este construirea de repere pentru proiecte mari. În România există multe proiecte de infrastructură, au nevoie de /modernizare/, iar în China avem puterea în construirea infrastructurii, avem instalaţii avansate şi tehnologia nu mai este numai sigură, este şi cu calitatea foarte mare şi cu preţuri mai mici. Dumneavoastră ştiţi aceasta, fabricat în China au devenit cuvinte cunoscute în întreaga lume. Prin eforturile de mulţi ani, China a obţinut în anumite domenii capacitatea de fabricare a instalaţiilor şi echipamentelor. Şi echipamentele chineze, instalaţiile chineze vor avea, de asemenea, prestigiu în întreaga lume. Să meargă în lume, să aibă cooperarea cu ţările ca România, să se folosească de necesităţile de construire a infrastructurii din România, ca să avem câştiguri comune şi avantaje reciproce. China şi România sunt hotărâte să înfiinţeze şi nişte cluburi de lucru în ceea ce priveşte construirea căilor ferate, cu trenuri de viteză mare, şi reactoarele nucleare, acestea sunt discutate cu domnul prim-ministru Ponta, în aceeaşi zi în care noi am avut convorbiri. Şi deja au început discuţii între grupuri de lucru profunde despre finanţarea pentru echipamentele de cooperare. Credem că o să fie paşi uriaşi. Partea chineză sprijină întreprinderile chineze să efectueze cooperare în aceste domenii cu România şi încurajăm institutele financiare din China să acorde finanţare pentru proiectele de colaborare chino-române. În al patrulea rând, să construim o punte de schimburi culturale şi interumane. Deşi China şi România se află la o distanţă mare, totuşi popoarele noastre sunt atât de apropiate, iar schimburile culturale şi interumane pot să construiască o punte de schimburi sufleteşti. Cultura, educaţia şi schimburile dintre China şi
România trebuie să fie consolidate şi /.../, în vederea ca seminţele de inspirare culturală reciprocă să crească în sufletul celor două popoare./asalar /China va continua să organizeze bine festivalul cultural chinez, Festivalul Primăverii Chineze şi alte activităţi de marcă şi salutăm Orchestra Naţională Radio România să viziteze China şi sperăm să avem mai mulţi spectatori. China va continua sprijinul pentru Institutul Confucius din România, ca să satisfacă cerinţele de învăţare a limbii chineze. Salutăm şi construirea, stabilirea unui centru cultural al României la Beijing, vom oferi şi bursele din partea guvernului pentru ca studenţii români să candideze la bursele din China. Salutăm participarea şi candidează tineri români în programul cu 5.000 de burse pentru ţări din Europa Centrală şi de Est. Sperăm ca şi mai mulţi tineri români să fie candidaţi în această bursă, acest program. Noi avem
responsabilitatea ca prietenia chino-română să continue din generaţie în generaţie. În urmă cu peste 20 de ani, când am făcut vizita în ţara dumneavoastră, atunci eram un tânăr. Aici, am cunoscut mulţi prieteni români, inclusiv prieteni tineri atunci. Domnul preşedinte al Senatului, Antonescu, mi-a spus că diseară o să-mi ofere o surpriză, să mă întâlnesc cu un prieten vechi, care m-a primit atunci, acum este senator, să aibă o întâlnire cu mine. Aştept chiar acest moment. Doamnelor şi domnilor, în anul acesta, economia chineză, ca şi alte ţări cu piaţă emergentă, a suferit o presiune de a merge în jos, dar noi am depăşit greutăţile./mtone/Noi susţinem o politică de stabilitate, să avem stabilitate şi siguranţă. Nu am crescut deficitul financiar, nu am tipărit nici bani, dar noi am făcut eforturi pentru descentralizare, pentru inspirarea vitalităţii din piaţă. Să crească mai multe dividende din
reformă, să încurajăm mai mult investiţiile guvernamentale. În trimestrul al II-lea economia chineză merge bine şi, acum, merge în continuare pe un drum bun. China are convingerea că va realiza o creştere economică de aproape 7,5% în acest an. Nu demult, în cea de-a treia plenară a celui de-al 18-lea Comitet Central al Chinei s-au făcut planuri generale pentru reformă în continuare. Vom aprofunda în continuare reforma şi vom continua deschiderea către exterior, pentru ca piaţa să joace un rol important şi decisiv în alocarea resurselor pe piaţă. Guvernul va juca un rol /.../ ca să promoveze creşterea permanentă şi durabilă a economiei chineze. Avem convingerea şi capacitatea şi condiţia. Aceasta va oferi condiţii bune pentru cooperarea chino-română, precum şi cooperarea dintre China şi Europa Centrală şi de Est. Sunt oportunităţi oferite de creşterea economică. Săptămâna trecută, la reuniunea liderilor
China - Uniunea Europeană a fost adoptată strategia 2020 de cooperare a Chinei cu Uniunea Europeană şi această cooperare, relaţiile dintrew China şi Uniunea Europeană intră pe un nou drum. Ieri, cu domnul prim-ministru Ponta, am participat împreună la reuniunea şefilor de guvern din China şi Europa Centrală şi de Est. Noi am elaborat şi publicat Programul de acţiune din Bucureşti pentru cooperare China - Europa Centrală şi de Est. Cooperarea noastră din viitor dintre China şi Europa Centrală şi de Est va fi bazată pe acest program /.../, programul de la Bucureşti. Să fie îndrumat din programul din Bucureşti! Am convingerea că cooperarea chino-romĉnă poate să devină un fanion al cooperării dintre dintre China şi Europa Centrală şi de Est. România este un pilon strategic pentru cooperarea dintre China şi Europa Centrală şi de Est, iar cooperarea dintre China şi Europa Centrală şi de Est va servi drept motor
pentru relaţiile China - Uniunea Europeană. Dumneavoastră cei prezenţi sunteţi nu numai cunoscuţi ca şi contributori la relaţiile chino-române, dar veţi contribui şi la relaţiile China - Uniunea Europeană. Aceasta este sarcina noastră împreună. Ca să mergem mai departe avem nevoie de un vapor mare. Avem nevoie şi de vânt potrivit. Acum avem vapor, avem toate eforturile, avem şi vântul, care este potrivit. Acum, acest vapor de cooperare chino-română va tăia valurile şi va merge înainte. Acest vapor va tăia valurile şi să meargă mai departe. Vă mulţumesc foarte mult".

Cei zece care au...

...au ingropat Romania

CEI ZECE CARE AU INGROPAT ROMANIA: Traian Basescu, Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc

Cine controleaza trecutul, stapaneste viitorul. Cine stapaneste viitorul, detine trecutul. George Orwell demonstreaza un alt fapt important- cu cat stim mai multe despre trecut, cu atat vom sti mai multe despre viitor. Pentru ca daca exista un lant cauzal de evenimente, atunci viitorul este  de cele mai multe ori cauzat de trecut si de prezent. 

Acest material reprezinta un demers argumentat, bazat pe surse jurnalistice citate la final si va demonstra, in cele ce urmeaza, punctual, faptul ca Memorandum-urile semnate de dl Basescu in calitatea de imputernicit al guvernului Romaniei in relatiile cu FMI si Banca Mondiala au produs efecte dintre cele mai grave (nu doar in privatizarile fortate din industrie, din sectorul bancar, in privarea agriculturii de resurse sub pretextul acelorasi economii pe care dl presedinte le ordona si azi, dar, cum ati putut observa, in starea caii ferate, a Metroului etc.). În mandatul 1997-2000, Băsescu a fost șeful echipei care s-a ocupat de administrarea banilor de la Banca Mondială, în toate guvernele CDR.

Personajele-cheie care, in cardasie cu Traian Basescu, au ingropat Romaniasunt usor de identificat. Conform HG 374/1999, aparuta in Monitorul Oficial nr. 219/18 mai 1999, pe care el insusi o contrasemneaza, Traian Basescu conduceaun comitet de coordonare, din care mai faceau parte Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc.

COMPONENŢA
Comitetului de coordonare a implementării acordurilor
de împrumut PSAL şi PIBL (CCI)

1. Traian Băsescu - ministrul transporturilor, preşedintele CCI
2. Valeriu Stoica - ministrul justiţiei
3. Decebal Traian Remeş - ministrul finanţelor
4. Radu Berceanu - ministrul industriei şi comerţului
5. Alexandru Athanasiu - ministrul muncii şi protecţiei sociale
6. Mugur Isărescu - guvernatorul Băncii Naţionale a României
7. Sorin Fodoreanu - preşedintele Agenţiei Române de Dezvoltare
8. Radu Sârbu - preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat
9. Ovidiu Grecea - preşedintele Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare
10. Costin Borc - consilier al primului-ministru.

Există o explicație pentru duritatea cu care Traian Băsescu a lovit, după 2009, unele categorii defavorizate, dar și unele sectoare ale economiei. Pentru ca autoritățile să aibă acces la finanțările FMI și BM, Traian Băsescu a cerut, iar guvernele au acceptat, curbele de sacrificiu din acea perioadă, dar și măsuri cu impact pe termen lung, cum ar fi privatizarea Petrom în orice condiții.

Spre improspatarea memoriei

Traian Băsescu a câştigat campania electorală din 2009 folosind tema privatizării: ”Nu voi fi de acord să-i dau Sarea lui Voiculescu şi Poşta lui Vântu!”. Exact la zece ani după ce propunea, în 19 octombrie 1999, privatizarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Marfă, a Companiei Naţionale a Apelor Minerale şi a… Companiei Naţionale a Sării. Tot Traian Băsescu se află în spatele altor privatizări importante: Alro, Alprom, Sidex, Banca Agricolă şi Petrom.

Traian Basescu fost împuternicit al României în relaţia cu FMI şi Banca Mondială pe toată durata guvernelor ţărăniste (Ciorbea, Vasile, Isărescu), negociind acordurile de privatizare şi apoi semnându-le alături de cei trei premieri. Acordul PSAL cu Banca Mondiala are o valoare de 300 milioane de dolari, alocati in doua transe de cite 150 milioane de dolari. Jurnalistul Eugen Zainea a descoperit, în anexa la Memorandumul cu FMI, semnat cu peste un an înainte ca Adrian Năstase să ajungă prim ministru, modul în care s-a impus României vinderea Petrom la un preţ dezavantajos.

Acordul, negociat şi semnat de Traian Băsescu, prevedea că: România va vinde, în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la Petrom, astfel încât statul să deţină mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. De asemenea, s-a stabilit vinderea a 25 la sută din capacitatea de producţie a Conel şi 20 la sută din distribuţie şi a 25 % din capacitatea de producţie a Romgaz. Consultantul pentru privatizare a fost ales tot din rândul băncilor străine, aşa cum prevede acordul amintit. Lăsând piaţa să acţioneze, dar obligând statul să vândă, s-a dat posibilitatea marilor investitori să scadă preţul, susţine Eugen Zainea.

Filmul destructurarii  economiei romanesti

Atunci cand a fost acuzat de segmente largi ale presei romanesti de faptul ca si-a pus semnatura pe documentele care obligau Romania la privatizarea principalelor companii din toate sectoarele, inclusive cel bancar (ALRO, ALPROM, SIDEX, PETROM, Banca Agricola, BCR etc.), in calitatea sa de Ministru al Transporturilor, dar si de imputernicit al guvernului in relatiile cu FMI si Banca Mondiala in toate cele trei guverne taraniste (Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu) din perioada 1997-2000, semnand in aceasta calitate alaturi de primii ministri memorandum-urile cu FMI si Banca Mondiala si anexele PSAL 1 si PSAL 2 cu Banca Mondiala, dl Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri.

PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, a fost, de fapt, programul de privatizare. Afirmatia nu este doar aiuritoare, ci de-a dreptul mincinoasa pe toate planurile. Nu numai pentru ca PSAL 1 a fost un program de privatizare care obliga Romania, inclusiv sub semnatura imputernicitului Traian Basescu la privatizarea a 64 de societati comerciale, pentru a primi diverse transe din acordurile de imprumut cu FMI si Banca Mondiala, dar si pentru ca programul PSAL 2 a fost elaborat de guvernul Isarescu si Banca Mondiala sub supravegherea dlui Basescu personal, care si semneaza diversele variante, prima varianta a programului PSAL 2 fiind datata 19 octombrie 1999, deci cu mai bine de un an inainte de alegerile in urma carora a devenit dl Nastase prim ministru.

Mai mult, pentru a demonstra ca Basescu minte cu sange rece, iata un fragment din presa zilei (spre ex., din “ziarul de Iasi” din 27.05.2000), din articolul care este intitulat chiar… Traian Basescu considera ca “sistemul mafiot” il impiedica sa coordoneze programul PSAL II! (Adica programul aprobat, chipurile, de guvernul Nastase ajuns la putere in decembrie 2000, dar pe care dl Basescu nu era lasat de „sistemul mafiot” sa-l coordoneze in…mai 2000!): “Am inceput sa lucram deja la PSAL II, care are componenta importanta pe zona sistemului bancar. Raportul de due dilligence la Banca Agricola si BCR s-a finalizat, insa spre deosebire de PSAL I, unde am avut acces la toate informatiile, ceea ce mi-a permis sa iau decizia corecta de inchidere a activitatii Bancorex, de aceasta data responsabilii de procesul de privatizare a celor doua banci din partea FPS refuza transmiterea de informatii cu privire la procesul de evaluare”, a precizat Basescu.

Se observa ca, in declaratia de presa din 27 mai 2000, dl Basescu preciza ca ”a inceput deja sa lucreze la PSAL 2”. Mai mult, in Anexa PSAL 2 la Memorandumul cu FMI si Banca Mondiala, inca in varianta din 19 octombrie 1999, se specifica faptul ca „Imprumutatul (Romania-nota autorului) a selectat si angajat banci de investitii (straine, nota autorului, Romania nemaiavand banci de investitii la acea ora, dupa privatizarea BRD), utilizand procedura de licitatie internationala, pentru a elabora un plan de privatizare si care sa realizeze vanzarea in vederea privatizarii a urmatoarelor societati: Societatea Nationala de Transport Feroviar Marfa, Compania Nationala a Sarii si Compania Nationala a Apei Minerale. (Capitolul II- Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat).

La acelasi capitol, gasim si angajamentul: Imprumutatul a angajat, in urma unei licitatii internationale, o banca de investitii care sa faca recomandari asupra vanzarii actiunilor statului la Petrom. Pentru a considera vanzarea acceptabila Bancii (Mondiale-nota mea), aceasta va trebui sa aiba ca rezultat reducerea cotei detinute de stat la Petrom la mai putin de 50%. Se mai prevad explicit masuri foarte interesante, care merita sa ajunga sub ochii cititorului roman, ca sa se vada cine si cand a decis spulberarea proprietatii de stat, inclusiv asupra unor segmente strategice:

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei (toate sublinierile apartin autorului articolului), actiunile statului la Petrom, astfel incat actiunile detinute de stat sa reprezinte mai putin de 50% din actiunile cu drept de vot asociat;

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta din capacitatea de productie a Conel care sa reprezinte cel putin 25% din capacitatea totala si o componenta care sa reprezinte 20% din capacitatea de distributie a Conel, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta a capacitatii de productie a Romgaz care sa reprezinte cel putin 25% din capacitate (nota mea-las cititorului ”placerea” de a interpreta ce reprezinta aceasta expresie si cum pot fi calificati aceia care, semnand un astfel de angajament, au azi nerusinarea sa vorbeasca de modul in care s-au instrainat rezervele naturale ale Romaniei!) si o componenta care sa reprezinte cel putin 20% din capacitatea de distributie a Romgaz, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

Au fost subliniate anumite lucruri esentiale pentru a intelege mecanismul pervers pus in miscare de aceste memorandum-uri si de anexele lor, cu atat mai mult cu cat, prin noul acord cu FMI, Romania, condusa de aceasta data de dl Basescu in calitate de presedinte, se angajeaza la instrainarea pachetelor minoritare pe care le mai detine la societati de maxima importanta (sau la parti semnificative ale acestor pachete).

Mecanismul este pervers pentru un motiv foarte simplu: fiindca ”investitorii” (cu precadere straini), stiind ca este vorba de conditii impuse de FMI si acceptate de Romania, vor dicta astfel de ”conditii ale pietei”, care sa-i avantajeze (adica preturile cele mai mici). Stiind ca, chiar daca in prima faza, statul nu va fi incantat, va fi nevoit ulterior sa accepte ”conditiile pietei”, piata care stie ca zisul stat, prin acordul cu FMI, si-a pus singur cutitul la gat. (Ca si in anii ’97-2000, ulterior, statul, reprezentat de alt guvern, dar statul fiind acelasi, cel roman, fiind nevoit sa accepte ”sfaturile” bancii internationale de investitii consultanta si…”conditiile pietei”).

Palma usturatoare primita de arogantul Boc, dupa ce s-a laudat ca pe pachetul minoritar de la Petrom va primi mai mult decat a primit Nastase pe pachetul majoritar este mai mult decat pilduitoare. ”Investitorii” sunt aceia care dicteaza ”conditiile pietei”, stiind ca guvernul are niste obligatii de care, pana la urma va trebui sa se achite. La cel mai mic pret!

De la Isarescu citire: “Gura bate fundul”- declaratii Traian Băsescu, în 1999 și 2000.

”Am suspendat cerința de a plăti prime de vacanță în sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a plăților compensatorii, dat prin Ordonanța de Urgență 98 pentru a preveni orice alte plăți către noi solicitanți; începând cu 20 iulie, vom înceta plățile de ajutor de șomaj tehnic pentru personalul din industria de Apărare; și am revizuit noua lege a pensiilor de stat, astfel încât să limităm creșterea implicată în rata de înlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor să continue în limitele cadrului bugetar existent)”.

In acelasi Memorandum care poarta semnătura lui Traian Băsescu, se precizează negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide”.

La acuzatiile ca pe semnatura sa s-au privatizat ALRO, PETROM si alte unitati de mare importanta ale economiei romanesti, Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri. PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, ar fi fost, de fapt, programul de privatizare.

Ca atare, sa continuam trecerea in revista a documentelor care atesta ca institutia mentionata minte si dezinformeaza. Astfel, intr-un articol publicat in 7 august 1999 si intitulat “Romania intentioneaza sa incheie cu Banca Mondiala un acord PSAL 2”, Ziarul de Iasi relua declaratii de presa ale dlui Basescu pe aceasta tema, de care, observam, dl presedinte se cam face ca le-a uitat. Spicuim din declaratii: <

Basescu spune ca PSAL 2 nu va mai fi “un acord de contractie” a economiei, ci unul de dezvoltare a acesteia. “Pina acum, toate acordurile cu Banca Mondiala au avut ca scop diminuarea pierderilor din economie. Imi propun ca PSAL 2 sa fie primul program de dezvoltare a economiei romanesti”, a precizat ministrul.Potrivit ministrului Transporturilor, acordul PSAL 2 va include obiective legate de privatizare a bancilor si de imbunatatirea mediului de afaceri. “PSAL 2 va fi o continuare a PSAL 1, pentru ca nu terminam reforma cu PSAL 1″, a mai spus Traian Basescu>>.

Pe dl Basescu il contrazice chiar Banca Mondiala, care emitea in iunie 2000 un comunicat prin care constata ca acordul PSAL 1 a fost indeplinit. Redam fragmente din acest comunicat, asa cum au fost ele prezentate tot de Ziarul de Iasi in data de 24 iunie 2000, in articolul intitulat ”Romania a finalizat programul PSAL”.

„Biroul Bancii Mondiale din Romania a anuntat vineri ca programul PSAL a fost finalizat cu succes, iar noua transa din imprumutul in valoare de 300 de milioane de dolari este pe cale de a fi eliberata. Imprumutul a devenit efectiv pe 25 august 1999, data la care a fost eliberata prima transa, de 150 de milioane de dolari. “Anuntul despre finalizarea cu succes a programului PSAL constituie o recunoastere clara a angajamentului asumat de Guvern pentru realizarea unor reforme structurale reale. Speram sincer ca acest angajament va continua si in viitor, avindu-se in vedere obiectivele dificile care mai sint de atins”, a declarat Ziad Alahdad, seful Biroului Bancii Mondiale in Romania.

PSAL a avut patru componente, axate pe reforma bancara si privatizare, privatizarea societatilor de stat (sublinierea autorului), imbunatatirea mediului de afaceri din Romania si continuarea dezvoltarii programelor de protectie sociala pentru muncitorii disponibilizati. Reformele incluse in program au fost realizate in totalitate si in avans fata de termenul stabilit (sublinierea autorului) 30 iunie 2000.

“PSAL a ajutat Guvernul in procesul de inchidere a celei mai mari banci de stat cu pierderi, in realizarea contractelor cu agenti de privatizare pentru 62 de intreprinderi mari de stat si in privatizarea a peste 1.500 de intreprinderi mici si mijlocii (sublinierea autorului)”, precizeaza comunicatul. “Transferul ultimei transe, de 150 de milioane de dolari, catre Ministerul Finantelor, urmeaza a fi facut in urmatoarele citeva zile, sub forma sprijinului pentru balanta de plati.“

Dupa cum s-a vazut in comunicatul Bancii Mondiale (in special in paragrafele subliniate), asa cum am afirmat si eu intr-un episod anterior, programul PSAL 1 a avut o componenta importanta de privatizare, ceea ce demonstreaza minciuna comunicatului Administratiei Prezidentiale, potrivit caruia acest program a fost doar un program de evaluare si ca de privatizare s-ar fi ocupat exclusiv programul PSAL 2 care (a doua minciuna!), ar fi fost semnat de guvernul Nastase.

Pentru a demonstra cu documente care nu pot fi contestate aceasta a doua minciuna, iata un fragment din Raportul Comisiei Senatoriale de ancheta a privatizarii PETROM, comisie infiintata prin Hotararea Senatului nr. 42 din 13 decembrie 2006 si condusa de senatorul Carol Dina, raport inregistrat sub nr. XLVI/50/19.06.2008. (Se observa ca aceasta Comisie senatoriala a fost constituita si si-a intocmit Raportul in timpul primului mandat prezidential al Dlui Basescu!).

Astfel, acest Raport, la Cap.IV (1.Prima etapa-Acordurile cu FMI si Banca Mondiala), stipuleaza: ”Programul PSAL, negociat cu Banca Mondiala, aprobat prin HG nr. 374/1999 (deci vorbim de guvernul Isarescu!-nota autorului) a prevazut ca o conditionalitate a acordarii imprumuturilor, printre altele si privatizarea SNP PETROM SA (Anexa I)”. Si mai departe, la acelasi capitol, se precizeaza: ”Aducerea la indeplinire a Planului de actiune pentru imbunatatirea mediului de afaceri-Anexa 2, Matricea PSAL 2-Propunerea de Program de Politici de Reforma (II Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat),aprobat de fostul Prim Ministru domnul Mugur Isarescu si fostul Ministru domnul Traian Basescu s-a concretizat prin negocierea din anul 2000 cu Banca Mondiala prin care s-a convenit ca pentru eliberarea celei de-a doua transe de imprumut, Guvernul Romaniei sa ofere un pachet de cel putin 51% din actiunile SNP PETROM SA pentru privatizare, in acord cu planul de privatizare aprobat printr-o oferta competitionala (sublinierea autorului).”

Iar, ceva mai departe: ”In HG nr. 456/02.06.2000, planul de actiune pe anul 2000, la domeniul utilitati sectorul petrolier, a fost inclusa privatizarea SNP PETROM , in sensul adoptarii planului de privatizare, lansarea ofertei internationale de vanzare. Prin OUG nr. 71/24.08.2000 (deci dupa ce s-a lansat oferta de privatizare in timpul guvernului Isarescu si sub obladuirea ”responsabilului” Traian Basescu-nota autorului) s-a extins acordul de credit stand-by cu FMI”.

Iar, in finalul Pct. 1 din Cap. IV al Raportului se precizeaza: ”La 26.10.2000 (deci cu putin inaintea alegerilor-nota mea), este aprobata prin HG nr. 1014 strategia de privatizare pe anul 2000 (observati ca strategia de privatizare pe 2000 se aproba de guvernul Isarescu la sfarsitul anului!-nota autorului), in cadrul careia pentru SNP PETROM SA se prevedea majorarea capitalului social cu pana la 35%, cotarea actiunilor la bursele internationale , vanzarea catre salariati a unui pachet de pana la 10% s.a.”.

In sfarsit, pentru ca acelasi domn Basescu se da si azi de ceasul mortii de starea agriculturii si este scandalizat de pamanturile lasate in paragina, sa-i amintim ca intr-unul dintre Memorandum-urile care poarta semnatura domniei sale , se precizeaza negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide.

“In ceea ce priveste politicile de venituri, a trebuit de asemenea sa facem pasul dificil in vederea modificarii legislatiei din trecut pentru a depasi implicatiile lor nesustenabile pe partea de cheltuieli: am suspendat cerinta de a plati prime de vacanta in sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a platilor compensatorii dat prin Ordonanta de Urgenta 98 pentru a preveni orice alte plati catre noi solicitanti; incepand cu 20 iulie, vom inceta platile de ajutor de somaj tehnic pentru personalul din industria de aparare; si am revizuit noua lege a pensiilor de stat astfel incat sa limitam cresterea implicata in rata de inlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor sa continue in limitele cadrului bugetar existent)”.

O alta minciuna si diversiune a fost lansata de Basescu la televiziunea mogulului bun, fratele Paunescu. La iesirea dumisale de la B1, Traian Basescu a afirmat despre ”reevaluatul” Patriciu: ”Nimeni nu se indoieste ca dl. Patriciu nu e liberal, e un liberal pragmatic, daca a putut sa ia PETROMIDIA de la Nastase, a luat-o fara sa respire”.

Or, realitatea este cu totul alta, fiindca dl Patriciu nu a luat PETROMIDIA ”de la Nastase”! PETROMIDIA i-a fost data dlui Patriciu de guvernul Isarescu si de presedintele de atunci al Fondului Proprietatii de Stat, taranistul Radu Sarbu. Cand a venit dl Nastase la guvernare, dupa alegerile din anul 2000, a gasit PETROMIDIA privatizata. Mai précis, din data de 31 octombrie 2000, cand a fost semnat contractul (inaintea alegerilor parlamentare si, deci, inainte de Nastase…).

Bibliografie:

-  Hotărâre nr. 374 din 13/05/1999
- Hotărâre nr. 456 din 02/06/2000
- Hotărâre nr. 363 din 02/07/1998
- Hotărâre nr. 362 din 02/07/1998

Referinte:

-  Romania Libera, Năstase: Băsescu este cel care a semnat memorandumul cu Petromul, Boc minte

-  Ziarul de Iasi, Traian Basescu va ramine negociator-sef al Romaniei in relatia cu Banca Mondiala- Decizia ii apartine primului ministru, Mugur Isarescu

-  Jurnalul National, Alro şi Petrom, vîndute pe semnătura lui Băsescu

- Bistrita News, PRIVATIZAREA FRAUDULOASA A PETROM-ului.(sute de miliarde de euro paguba pt. Romania)

- DC News, Băsescu a comandat şi curbele de sacrificiu din timpul CDR. Vezi ce „tăia“ preşedintele în 1999, pentru a lua banii de la FMI

- DC News, Privatizarea Petrom, bombă cu rază lungă de acţiune: benzina a ajuns la 6 lei/ litru

- Ziarul de Iasi, Traian Basescu va ramine negociator-sef al Romaniei in relatia cu Banca Mondiala

EPILOG:

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat luni că politicienii vor afla curând că pe pieţele financiare “gura bate fundul”, singura soluţie fiind dialogul, care ar trebui să domine discursul politic, iar cine nu îl stăpâneşte să plece, fără a avea pretenţia să-i scoată pe ceilalţi din casă, scrie Mediafax.

De ce si de cine va temeti, d-le Isarescu ? A cui este “casa” si cine sunt “ceilalti”?

sursa: gandeste.org