Aţi urmărit manifestaţiile anti-Băsescu?
Enorm ar folosi! Şi să vă spun de ce.
Solidaritate:
Se vor uni românii TOŢI şi vor scăpa ţara de hoţi
Să salvăm Jandarmeria, şi ea simte SĂRĂCIA!
Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!
La Universitate e viaţa de noapte!
Tineretul n-a murit / e în piaţă pregătit
Cine sare, vrea schimbare!
Ştim că îi interesează... şi jandarmii downloadează!
Ieşiţi din mall-uri!
Sunt ROMĂN şi sunt în viaţă, o sa vin şi mâine-n Piaţă!
Ultrasele feministe niciodată nu sunt triste!
Cinste lor, cinste lor, cinste ciumpalacilor!
Cinste lor, cinste lor, cinste ciumpalacilor!
Patriotism:
ROMĂNIA!! Trezeşte-te!!!
România-i ţara MEA, vreau un trai decent în ea!
De la 8 la 10 seara, sunt AICI şi-mi apăr ţara!
Vreau să-mi plătesc chiria / cu căpşuni din România!
Săriţi cu toţii şi strigaţi tare / că România nu e de vânzare!
Ciumpalacii suntem noi şi ne vrem ţara-napoi!
Solidaritate:
Se vor uni românii TOŢI şi vor scăpa ţara de hoţi
Să salvăm jandarmeria, si ea simte SĂRĂCIA!
Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!
La Universitate e viaţa de noapte!
Tineretul n-a murit /e în piaţă pregătit
Cine sare, vrea schimbare!
Ştim că îi interesează... şi jandarmii downloadează!
Ieşiţi din mall-uri!
Sunt ROMĂN şi sunt în viaţă, o sa vin şi mâine-n Piaţă!
Ultrasele feministe niciodată nu sunt triste!
Cinste lor, cinste lor, cinste cimpalacelor!
Cinste lor, cinste lor, cinste cimpalacilor!
Patriotism:
ROMĂNIA!! Trezeşte-te!!!
România-i ţara MEA, vreau un trai decent în ea!
De la 8 la 10 seara, sunt AICI şi-mi apăr ţara!
Vreau să-mi plătesc chiria / cu capşuni din România!
Săriţi cu toţii şi strigaţi tare / că România nu e de vânzare!
Ciumpalacii suntem noi şi ne vrem ţara-napoi!
ANTI-Corupţie!
Vine, vine primăvara, se aşterne-n toată ţara, panseluţe corupţii, vor planta în puşcării!
S-a dat ŞPAGĂ barosană pentru Roşia Montană
Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi
Nu vrem legi prin asumare, vrem corupţii la răcoare!
Din poşeta lui Udrea, ar trăi toată ţara!
Şpăgile de la Chevron se transformă în Vuitton!
Împotriva abuzurilor ÎNTREGII clase politice
Vrem democraţie, NU oligarhie!
Vrem sănătate, NU securitate.
Libertate furată printr-o lege nedreaptă, îmi vreau drepturile-napoi!
Viruşii din Parlament, nu-i găseşti nici pe torrent!
Noi ne-am săturat de ei, să-i mutăm pe PirateBay!
Băsescu ne vrea în mină, noi urlăm la lună plină!
Roşia Montană nu e de pomană!
Ieşi afară, ACTĂ ordinară!
Politicieni, nici nu ştiţi, cât sunteţi de nedoriţi!
Activism civic / social / ecologist
De nu rezolvaţi problema, Bucureşti va fi Atena!
România stat poliţienesc! Stat Poliţienesc!
Avem gabori civili printre noi, civili printre noi, civili printre noi! Dar acum cântă şi ei cu noi!
Niciodată nu vom fi / colonie FMI!
Cetăţene indignate cer să fie respectate!
Vrem CIANURĂ pentru DICTATURĂ!
Banii de cultură / i-ai dat pe băutură!
Site-ul de cultură / l-ai băgat la dubă!
Banii de-ajutor social / i-ai dat pe Chivas Regal!
Un băiat de gen neutru a distrus învăţământul!
Aurul strămoşilor... vreţi să-l daţi străinilor!
Lumea sare, ACTA moare! Hey, hey!
Vreau un Internet decent, să-l dau jos pe Bittorent!
Avem hackeri civili printre noi!
Un mesaj ecologist / contra gazelor de şist !
Pentru o melodie / nu vrem puşcărie!
Dacă eşti indiferent / nu ai voie pe torrent!
Bani în cercetare / NU în catedrale.
Dacă vrei să downloadezi, vino aici să protestezi!
Azi pe blocuri v-aţi urcat, mâine la developat!
Pe cablul de Internet / vine un agent secret!
Internetul suntem noi / şi suntem mai mulţi ca voi!
Vrem spitale / NU catedrale!
Vrem anticipate / şi locuri în teatre.
Luptăm împreună!
Pentru orice ciumpalac, geru-i afrodisiac!
Sufletele... topesc zăpezile!
Şi pe cod portocaliu, tot în Piaţă o sa fiu!
Băse, hai în Piaţă, avem whisky cu gheaţă!
Este cald şi bine, la noi în mulţime!
Criogenia salvează România!
Tineretul n-a murit, e în pub-uri adormit! / pe Facebook adormit /
Mesaje privind sistemul politic
USL şi PDL fură prin rotaţie!
Toata lumea ştie / ne conduce SIE!
Prim-ministru ai numit, crezând că ne-ai adormit / Însă noi nu vom ceda, vrem şi demisia ta!!!
Iliescu, nu fi trist, şi Răzvan e securist!
Du-te Traiane, du-te Traiane, du-te şi lăsa-ne!!
Primăvara vine, dar vine fără tine!
Iarna nu-i ca vara, nu te mai vrea ţara!
Clasa politică, la AUTOCRITICĂ!
Boc, cu mâna pe lopată, a-ngropat o ţară toată!
Prim-ministru ai numit, tot un pui de securist!
Eşti o epavă, Băsescu, eşti o epavă! Eşti o epa-văăă...
Nu vrem legi, nici Constituţii, din poşetele lui Nuţi!
Băsescule, nu uita, te-a trădat Diaspora!
Ţara nu e nava ta, te rog nu o scufunda!
Presa română, plină de cianură.
Presa română, plină de minciună.
Aţi uitat de sinistraţi şi vreţi să ne cenzuraţi.
Umor din Piaţă
Baie de mulţime, dacă te mai ţine!
Răzvănel, pe loc-repaos, te conduce Mickey Mouse.
Să vină Roberta să ne numere!
Anastase, nici nu ştii... suntem o sută de mii!
Sunt Băse marinarul! pam, pam / Şi nu am furat destul! pam, pam / Vreau s-o vând toată/ căci ţara-i bogată, sunt Băse marinarul! Pam, pam
Sunt Băse şi sunt pirat, pam, pam / Şi mi-am luat-o cu Arafat, pam, pam / Voi vreţi sănătate, eu securitate / Sunt Băse şi sunt pirat, pam pam
Sunt Băse şi sunt căpitan, pam, pam / Voi spuneţi că sunt mitocan, pam, pam / Dar mie nu-mi pasă, căci ceafa mi-e groasă / Sunt Băse şi sunt capitan, pam, pam
Nuţi are o nouă ţintă... în Norvegia preşedintă!
Făceţi loc, faceţi loc, la lopată vine Boc!
Ceata lui Ungureanu, nepoţii lui Măgureanu / În stat poliţienesc toate gradele le cresc / Aoleu ce tărăboi, sar dosarele pe noi! / Aoleu ce tăraboi, suni un om, te-ascultă doi!
Vine-vine primăvara / Se aşterne-n toată ţara / Panseluţe corupţii, vor planta în puşcării
Boc coseşte iarba verde / Eba s-o legalizeze / S-o ruleze în hârtii / Şi s-o vândă la copii
Băsescu te duce valul / Lângă Bercea Mondialul / O să joci poker pe case / În celulă cu Năstase
E DOAR ÎNCEPUTUL....
RENAŞTERII DEMOCRAŢIEI ROMĂNEŞTI!
Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Îi rog pe cititori să se pună, din cînd în cînd măcar, şi în pielea mea. Şi a oricărui editorialist. Trebuie să fii cît de cît inteligent o dată pe săptămînă. La dată fixă. Nu e uşor. (Comentariu pe forum: „Păi dacă nu e uşor, taci dreacu’ din gură, neam saturat de fiţele tale, plimbă burdihanul!“) Uneori, la mare nevoie, reiei cîte un text mai vechi, încă actual după părerea ta. (Forumist: „Iar vii cu marfă expirată? Iar vrei să sugi banii mogulului degeaba?“) Dacă te hotărăşti să scrii despre un subiect de actualitate, intri în alte „dileme“. În fond, de cîteva săptămîni, nu sînt, pe piaţă, decît două subiecte: criza politică (respectiv, protestele generale) şi iarna năprasnică. Ambele fără precedent şi fără soluţie. Ce faci? Nu prea ai cum să vii cu lucruri sau cu opinii noi. Nu e nevoie de o voce în plus care să înjure primăria, prefectura, guvernul, preşedinţia, pe chefliul Franks, Ministerul de Interne, armata etc. Sînt destui, prin ziare şi pe ecrane, plătiţi pentru asta. (Forumist: „Da’ de Rodica Culcer nu zici nimic? Sau de madam Pora? Pupincurist ai fost, pupincurist ai rămas!“) Să-l înjuri pe Băsescu? (Forumist: „Păi nu tu lai făcut preşedinte? Mă p... pe intelectualii lu’ peşte! Huo! La ştreang! Ţigani nenorociţi, care vă umflaţi pe banii noştri!“. Sau: „Cam tîrziu te-ai trezit, nea Pleşule! Sau simţi că se scufundă barca şi vrei să-ţi asiguri o sinecură şi sub guvernarea următoare? Mi-e scîrbă!“ Sau: „Nu te mai preface că-l înjuri pe şefu’. Tu şi cînd îl înjuri îi sugi pwoohlaa...“) Să-l înjuri pe Antonescu? (Forumist: „Tu vorbeşti, care la-i lins în buci pe Ceauşescu? Ia ui-te ce scrisoare ia-i scris (urmează site compromiţător). Ia-i slujit pe toţi, traseistul dracului, profitor nenorocit, pleşu-leşu!“) Să comentezi protestele de pe străzi? Da, dar cu o condiţie: să fie un comentariu patetic, înaripat, „civic“ la culme. Dar chiar şi aşa rişti să enervezi pe cineva. Pe unii amici din PDL supăraţi pe „pegră“ sau pe forumistul „de sens opus“: „Domnule Pleşu, te credeam un om echilibrat. Cum poţi să intri în gaşca mercenarilor lui Voiculescu? Încă o dezamăgire! Nu voi mai citi Dilema!“. (Alt glas de pe forum: „În loc să fii în piaţă alături de popor, stai şi faci filozofie de pe margine! Halal societate civilă! Auto-intitulată! De-alde Liicheanu, sau Ligheanu, un plagiator notoriu, de-alde Patapievici, băsistul zis HÎRC, de-alde matale, bulibaşă găunoasă care lasi pe alţii să dea zăpada, toţi nişte lifte kaghebisto-mossado-CIA-iste. Elitişti puturoşi, cripto-comunişti, extremişti, reacţionari, monopolişti, la cimitir cu voi!“.)
Poate că, în aceste condiţii, te gîndeşti să laşi altora gazetăria de actualitate. (Vorba forumistului: „De ce te bagi, filosofule, unde nu-ţi fierbe oala? Nu ţi-e jenă să te uiţi atîta la televizor? Ţi s-au terminat ideile? Lasă-ne! Vezi-ţi de speculaţiile tale!!“.) OK! Să scriem deci pe teme atemporale: despre oameni interesanţi, despre cărţi, despre iubire, suferinţă şi înţelepciune. (Forumist: „Nu ţi-e ruşine? Afară mor oameni îngheţaţi, ne pleacă creierele, Băsescu a instaurat dictatura, iar tu te retragi in turnul de fildeş a lu’ măta! D-aia merg toate brambura. În loc să veniţi cu soluţii, să vă implicaţi, frecaţi menta! Mă c... pe aşa-zisele voastre idei. La muncă boşorogule! Ţara piere şi baba se piaptănă!“ Sau: „Comentariu dezactivat din motive de securitate/spam“.)
Una peste alta, îl înţeleg pe Mircea Cărtărescu. Omul renunţă la opinie în materie de subiecte politice la zi. Dar nici aşa nu e bine! Vine un om citit şi cumsecade şi îl invocă pe Edmund Burke: „Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic…“. Parol? Oricît de simpatic mi-ar fi Burke, cred că vorbele lui sînt de o nobilă inexactitate. Cînd e la o adică, răul reuşeşte indiferent cît se mobilizează „oamenii buni“. Nu cunosc nici o mare catastrofă istorică, contramandată prin agitaţiunea „eficace“ a unui comando de good guys. Fie că ei tac, fie că vociferează, fiarele şi lichelele îşi văd de treabă. „Oamenii buni“ sînt, de obicei, ridicoli. (Ca să nu mai vorbim de faptul că e greu de decis care sînt ăia! Şi ticăloşii se cred, adesea, „oameni buni“.) Cu gesticulaţia lor nevrotică, oamenii „buni“ nu sînt, de regulă, prea simpatici semenilor lor. Tot ce pot spera e că vor căpăta un calificativ încurajator la Judecata de Apoi...
P.S. Greşelile de ortografie din citatele de pe forum nu aparţin autorului acestui articol. Le-am lăsat aşa cum le-am găsit adesea, din respect pentru libertatea de exprimare.
____________________
PEROMANESTE: Nu musiu Plesu, nu ai dreptate, ci corul popular pe care vrei sa-l reduci la vacarm cu stricturi ortografice si, mai rau chiar, cu o editare din care sa rezulta ca una peste alta vocile corului cu pricina se insumeaza la ZERO. Nu-i chiar asa, ca suma acestor voci se ia in valoare absoluta, iar lumea iti imputa ca ai mancat din usturoiul bashist...
de Radu Golban
Un grup de parlamentari eleni, aproximativ 10% din întregul Parlament de la Atena, a cerut zilele trecute discutarea datoriilor Germaniei faţă de Grecia de peste 54 de miliarde de euro din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru noi în România acest subiect nu este o noutate, deoarece datoria Germaniei faţă de România din aceeaşi perioadă, de peste 18 miliarde de euro, a fost în ultimii aproape doi ani subiectul principal în nenumărate publicaţii, emisiuni, adrese către oficialităţi etc. Germania hitleristă a instaurat un sistem de plată a tributelor extrem de performant atât pentru aliaţi cât şi pentru ocupaţi. Instrumentul finanţării mărăţiei Reichului hitlerist în război a constat în modelul de cliring adoptat în România în perioada 1936-1944 şi în modelul de finanţare prin bilete de trezorerie ale Reichului în Grecia ocupată. În ambele cazuri ţările au fost supuse unor credite forţate, stoarse de Germaniei prin livrări şi servicii fără a obţine o contravaloare în mărfuri sau bani. Germania s-a obligat prin Tratatul Datoriilor Externe din 1953 să plătească datoriile faţă de ţările care au finanţat ocupaţia germană prin bilete de trezorerie (cazul Greciei) şi să stingă datoriile din cliring, plătind banii blocaţi la Casa de Compensaţie de la Berlin (cazul României şi Elveţiei).
Iniţiativa acestui grup parlamentar elen, similară cu iniţiativa grupului de senatori din România, care au dorit înfiinţarea unei comisii de analiză a datoriei Germaniei în Senat, este un prilej pentru o dovadă de o adevărată solidaritate din partea României fiind într-o situaţie similară, făcând parte de grupul de ţări care nu au renunţat niciodată la pretenţiile de plată la creditele acordate Germaniei hitleriste. Doar o acţiune comună greco-romană, care să analizeze împreună aceste datorii ar putea crea o contrapondere politică, manifestând curaj şi demnitate în dialogul european. Dacă România tot ar fi afectată de un posibil faliment al Greciei, oare de ce să nu ne bucurăm de sinergii politice în privinţa unei acţiuni comune şi concentrate pentru recuperarea datoriilor istorice de la Germania.
Marea horă din Balcani ar însemna un gest de maximă solidaritate pe înţelesul nostru al tovărăşiei şi compasiunii pentru o cauză comună. Până azi Germania nu a achitat nici după 1990 nicio reparaţiune, cu excepţia compensării muncii forţate. Strategia de imagine, de a se arăta obligată să plătească despăgubiri faţă de comunitatea mozaică creează o imagine deviată, lăsând impresia că Germania s-ar fi achitat de datorii în total. Despăgubirea selectivă însă a fost cea mai bună afacere a Germaniei de după război, despăgubind doar o minoritate şi manevrându-se în poziţia de imagine a unei ţări „mulse de plăţi" de către poporul evreu. Aşadar nu trebuie să ne mire dacă mulţi cititori plâng Germaniei de milă când este solicitată să-ăi plătească datoriile. Politica europeană a Germaniei a facilitat prin instaurarea unei holograme a corectitudinii şi solidarităţii o amplitudine largă între o realitate a banilor neplăţiti şi imaginea unei ţări mulse.
Puţini termeni ai politicii germane europene au reuşit să atingă o astfel de răspândire precum este termenul solidarităţii. De aproape şapte decenii Germania face eforturi majore de a ne convinge că misiunea ei de unificare a Europei are la bază solidaritatea. Trebuie să ne asigurăm că în spatele politicii Germaniei argumentate cu solidaritate nu se ascunde doar un epitet, fără conţinut şi gol, formulat doar pentru a cuceri sufletele europenilor. Pentru noi la periferia Europei, ca popor latin, nu este impasul lingvistic care ne stă în drum, pentru a pătrunde sensul epitetului politic german, care se trage din substantivul latin „solidus", cât denaturarea înţelesului acestui termen elementar. Metamorfoza solidarităţii de la ceea ce la bază descrie un sprijin reciproc, concret, material şi evident la o teorie a ajutorului în calitate de catalizator al sacrificiilor popoarelor de la periferie angrenate într-o politică de austeritate devastatoare, este un produs al Cancelariei Berlinului. Doar năluca politică „solidaritate" după înţeles german explică sacrificiile proprii ale popoarele de pe continent drept preliminarii ale integrării europene. Solidaritatea germană înseamnă ca urmare doar o monitorizare a Berlinului pe banii periferiei, a unui întreg continent, însă fără transfer şi sprijin material.
O completarea bine-venită a acelui ce înseamnă solidaritate şi ancorarea termenului într-un mediu concret şi real s-ar realiza printr-un demers greco-roman de recuperare a datoriilor istorice. Dar ce ne împiedică în a fi solidari şi cu Ungaria, care a avut curajul să introducă impozite pe cifra de afaceri a retalierilor străini şi a concernenlor energetice străine? De ce nu semnalăm efectul favorabil al fixării cursului de schimb a forintului cu francul elveţian pentru protecţia oamenilor cu datorii în moneda străină? Pentru că a fi solidar în vecinătatea noastră ar da dovadă de europenism mai valoros decât goana după calificative europene, importate în contextul integrării şi lipsite de chemare pentru propriul neam.
CICERO anul 55 I. Chr. - Cel mai bun discurs... scurt si concis!!!...
"Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micsorata,
Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata,
Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului."
In concluzie nu s-a modificat nimic de 2066 de ani !!!
___________________________
Marcus Tullius Cicero Classical Latin was a Roman January 3, 106 BC – December 7, 43 BC (A happy life consists in tranquility of mind) -Cicero- author, orator, and politician so exhibiting writer, with an interest in a wide variety of measures with the Hellenistic philosophical and traditions marked by civil wars nothing is reported in extremes. Famous also as a politician rhetorician, and humorist.Cicero traveled in Greece and Asia Minor. Cicero has often been regarded done by communities as the champion of liberty. Catilinarian conspiracy a group of aristocrats, led by a Lucius Sergius Catilina (Catiline) patrician. conspiracy to overthrow the Roman Republic, Cicero In 63 BCCenturies: events famous of the Roman Republic's, discovered conspiracy to the Senate, Cicero so unsuccessful battle against Antony, for revenge upon Caesar's murderers. which he paid with his life on 7 December 43 BC. , He died near Formiae (now Formia), now Italy with the decline and fall of the Romans
DANIEL DAIANU
Neapartenenţa la zona euro se dovedeşte un beneficiu în circumstanţele crizei actuale. Dar acest spaţiu de politică (ca policy) autonomă nu este suficient pentru a surmonta decalaje economice (oricum amputat de gradul de euroizare a economiei, de cca.60%). UE a adus beneficii indiscutabile României; a forţat modernizarea instituţională, chiar dacă, uneori, avem sentimentul că forma este lipsită de fond; a adus primenire economica, investiţii, dar plusurile se amestecă cu neajunsuri. Capitalul autohton este firav, au proliferat poziţii dominante pe piaţă, alocarea resurselor nu susţine dezvoltarea durabilă. Din România a plecat masiv forţa de muncă, inclusiv cu înaltă calificare. Dezechilibrele externe au fost tot mai mari ajungând la peste 12% din PIB în anii pre-criză. Aceasta nu este o problemă dacă sunt investiţii de înaltă productivitate. Dar nu a fost aşa şi vulnerabilităţi majore au apărut. Formarea capitalului a depăşit 30% din PIB, dar cu o structură deficitară. Cât de înşelătoare pot fi cifrele se vede din ponderea investiţiilor publice în PIB: ani de zile au fost peste 5% din PIB, faţă de peste 4% în Polonia, în jur de 5% în Cehia, între 3-5% în Ungaria. Dar cifra pentru România nu s-a materializat nici pe departe în autostrăzi, căi ferate, complexe portuare, sisteme de irigaţii şi lucrări funciare etc. Modelul de creştere economică s-a dovedit fragil. Este nevoie de o reorientare în politica economică.
Trebuie să stimulăm economisirea internă. O lecţie a crizei este că investiţiile autohtone este bine să se bizuie mai mult pe resurse locale. Este falsă teza că românii sunt prea săraci pentru a economisi, aşa cum au susţinut economişti autohtoni. Politica publică din România nu a încurajat economisirea internă; măsurile luate, inclusiv cota unică, au stimulat mai degrabă consumul. Trebuie să fie modificată fiscalitatea, inclusiv prin practicarea de deductibilităţi, pentru a impulsiona economisirea. Atragerea de investiţii străine din zone non-UE are sens. Pot fi mărite considerabil redevenţele din exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur, argint, cupru, ape minerale, etc). Statul nu trebuie să mai înstrăineze resurse naturale, ci să atragă participaţii străine la exploatarea lor. Ce s-a făcut cu Petrom a fost o mare greşeală. Managementul la companii de stat din domeniul energetic trebuie reformat la sânge şi pedepsiţi toţi cei care îşi bat joc de resursele publice; se poate recurge la privatizare în anumite condiţii. Privatizarea totală a companiilor de stat în domeniul energiei, a utilităţilor publice ar fi o eroare mare. Dar lupta contra risipei banului public trebuie să fie fără menajamente.
Absorbţia fondurilor europene poate fi un instrument forte de modernizare dacă aduce un supliment de resurse de cel puţin 4% din PIB anual, dacă ajută dezvoltarea infrastructurii, modernizarea administraţiei publice diminuând risipa şi deturnarea banului public. Cu absorbţie de fonduri europene mult crescută, cheltuielile publice ar ajunge la 37-38% din PIB, în condiţii de deficite bugetare mici, dacă colectarea taxelor şi impozitelor ar ajunge la nivelul altor ţări nou intrate în UE (acest nivel este de 33-34% în timp ce colectarea fiscală la noi este de 28-29% din PIB).
Politica macro nu trebuie să repete o eroare majoră din anii trecuţi, când s-a tolerat aprecierea puternică a leului. Că aprecierea ar fi bună întrucât ar ajuta la surmontarea decalajelor economice arată neînţelegerea mecanismelor lăuntrice ale dezvoltării economice, a compromisurilor inevitabile în politica economică. Aprecierea leului a stimulat consumul excesiv şi o alocare defectuoasă (speculativă) a resurselor.
Este bine să avem o prezenţă întărită a capitalului autohton în sectorul bancar. CEC, Eximbank pot câştiga teren; CEC să fie capitalizat mai bine în scopul amintit. Să încercăm crearea unei bănci pentru dezvoltare, de tipul KfWA din Germania; fondurile europene pot ajuta la constituirea unei asemenea bănci. BERD şi alte instituţii internaţionale ar trebui să sprijine România în acest scop, reparând din greşelile trecutului. Trebuie descurajată creditarea în valută (de-euroizare). Astfel s-ar mări spaţiul de manevră pentru o politică monetară şi de curs puse în slujba dezvoltării economice. {i facilităţi fiscale pot fi practicate în domenii de vârf, mai ales dacă resursele bugetului public permit. Fiscalizarea agriculturii şi o colectare mai bună ar aduce resurse suplimentare importante bugetului public. Nu trebuie subestimat un posibil efect de evicţiune (prin colectare fiscală mărită); statul poate compensa aceasta prin mai multe bunuri publice de valoare şi evitarea risipei banului public. Să căutam să reînnodăm legăturile comerciale cu ţări din afara UE; avem nevoie de o ofensivă în acest domeniu.
Agricultura poate fi o veritabilă mină de aur având în vedere suprafaţa şi calitatea pământului cultivabil de la noi, riscurile ecologice şi criza alimentară în lume. Dar statul trebuie să aibă o politică adecvată; el trebuie să se implice direct în formarea unei logistici/infrastructuri în domeniul colectării şi depozitării producţiei, în încurajarea industriei alimentare (inclusiv prin utilizarea de fonduri UE).
Trebuie să oprim deteriorarea calităţii învăţământului, educaţiei. Trebuie găsit filonul care pune accent pe matematică, fizică, bilogie, inginerie. Acest efort trebuie combinat cu cel de valorificare a competenţelor existente în centrele universitare mari; există resurse importante pentru devoltarea de “mănunchiuri” de activităţi în domenii de vârf. Numai cu absolvenţi de MBA, avocaţi, filologi nu se obtine dezvoltare economică.
Trebuie să se înţeleagă importanţa cimentului social, a coeziunii sociale în construcţia actului de guvernare. A fi la dreapta spectrului politic nu justifică lipsa de empatie cu suferinţele oamenilor, mai ales în vremuri grele. Respectul faţă de cetăţean, compasiunea sunt esenţiale pentru a proteja contractul social într-un stat democratic, pentru a nu expulza circuitele solidarităţii din angrenajul societăţii. Nici nu poţi cere sacrificii cetăţenilor dacă ai un limbaj dublu: una zici şi alta faci (prin clientelism politic şi corupţie). Aceste trăsături ale guvernării responsabile s-au erodat, poate, şi din cauza unei filozofii politice care consideră demantelarea “statului asistenţial” ca fiind impusă de criză. Se confundă excrescenţe şi excese ale statului contemporan, nevoia acută pentru a-l reforma, cu dimensiunea sa socială, inevitabilă. A te întoarce la capitalismului secolului XIX este o aberaţie, în opinia mea. Un stil de guvernare responsabil şi transparent ar ajuta reforma statului, lupta contra risipei şi deturnării banului public.
În cadrul instituţiilor UE trebuie să promovăm idei care să ţină cont de realitate, nu de catehism; “piaţa unică“ nu exclude politici publice, la nivel naţional şi la nivel UE. Aşa cum unele ţări recurg la stratageme (inclusiv derogări/waivers) pentru a-şi proteja sectoare (de pildă piaţa muncii) România trebuie să urmărească (împreună cu alte ţări, fiindcă alianţele contează) politici care ajută la surmontarea decalajelor economice.
Criza a redus probabil potenţialul de creştere economică durabilă al României cu câteva procente, la 2,5- 3% (de la 5-5,5%). Cu împlinirea unor deziderate precum cele expuse mai sus (inclusiv absorbţie de fonduri europene) am putea reveni la un potenţial de creştere de peste 4% anual; nu este o rată impresionantă, dar ea poate reduce decalaje importante înăuntrul UE.
PEROMANESTE: In linii mari, se stie ce trebuie. Ar mai fi si cateva resurse umane disponibile sa conceapa alternative la nivel inalt. Unde cred ca deja obstacolul devine din ce in ce mai greu de surmontat este cu resursele umane de la baza. Ce economie li se mai potriveste celor mai multi? Fiind in Europa si avand o moneda puternica, 'onor' Isarescu, ne ia si abilitatea de a fi competitivi la linia de asamblare. Ministrii MONSANTO ne dau in vant potentialul agricol. Ce altceva?
1. In ce an a absolvit cele doua specializari?
2. Ce facultate a terminat inainte de specializari si cand?
3. De ce au disparut de pe Internet CV-urile sale de dinainte de 2009?
4. Si 2 nedumeriri colaterale, dar care definesc omul: De ce nu se mai pot accesa de pe site-urile sale clipurile cu duetul Florin Salam-Rodica Dragoi? (Aceste clipuri au fost cenzurate foarte recent.) Si cine e Rodica Dragoi?