Elinor Ostrom

elinor-ostrom, originally uploaded by Fundación Neotrópica.

Ce perspective aveţi asupra politicilor agricole est-europene?

Elinor Ostrom: Nu sugerez soluții singulare. În fapt, mesajul central pe care am încercat să-l transmit de-a lungul timpului a fost legat de pericolul soluțiilor unice.

Dezmembrarea terenului agricol în loturi mici a fost o gravă eroare a multor state fost-comuniste din Estul Europei. Sunt mai multe metode prin care se poate crește interesul oamenilor pentru agricultură. După ce colectivizarea a reușit o creștere a productivității, așa cum s-a întâmplat în Europa Răsăriteană în secolul trecut, „privatizarea” agriculturii poate conduce la o scădere a productivității. Simpla împărțire a terenului agricol în mici loturi și cedarea lor către a patra sau a cincea generație de urmași a foștilor proprietari este, în mare măsură, ineficientă. Aceste politici transferă terenul agricol către un mare număr de oameni, din care mulți nu au avut nicio experiență anterioară cu agricultura. Existau mai multe opțiuni la dispoziție, mai eficiente decât împărțirea pământului - printre care organizarea în cooperative, în care fiecare proprietar să aibă un număr de acțiuni, în funcție de suprafața la care avea dreptul de a fi împroprietărit. Bineînțeles, acționarii ar fi avut probleme în a organiza și eficientiza activitatea agricolă, dar ar fi operat la o scară în care productivitatea crește.

Descentralizarea a părut întotdeauna a fi o idee bună, dar oamenii simpli nu sunt familiarizați cu guvernarea sau managementul. Ce riscă statul avansând cu implementarea modelui comunitar?

Dacă vrem să oferim cetățenilor posibilitatea de a lua decizii în ceea ce privește propria comunitate, trebuie să imaginăm o altă metodă decât „descentralizarea”. Construcția unui drum sătesc care să conecteze câteva comunități cu o piață este mai bine organizată la nivel local. Astfel, pot fi impuse taxe rezidenților acelor comunități pentru a susține construcția de drumuri de care ei înșiși pot beneficia. Pe de altă parte, construcția unui drum care interconectează orașe mari, permițând unui număr mare de oameni să meargă la lucru, nu are sens să fie susținută din bugetele locale. Întotdeauna va exista un număr important de oameni care nu vor folosi respectivul drum. Este mult mai logic ca taxele plătite de cetățenii unei țări să intre în patrimoniul statului, care poate planifica și construi mult mai eficient infrastructura sau alte proiecte naționale.

Când am scris Guvernarea bunurilor comune, prezumpția teoretică a fost că oamenii simpli nu pot rezolva probleme colective ca managementul unui lac, a unei păduri, a unui sistem de irigații sau a unei pășuni. Multe din studiile de caz s-au referit la modul în care oamenii, din toată lumea, au reușit să facă acest lucru. Dar după ce am cercetat numeroase cazuri și le-am centralizat, am observat că nu există nicio rețeta a succesului. Sistemele de succes au fost realizate de oameni care au găsit metode de a înțelege limitele resurselor la dispoziţie și ale posibilităților comunităţii, dar aceste reguli sunt diferite de la un caz la altul, fără a putea trage o concluzie lipsită de echivoc.

În mod similar, sistemele robuste, care au rezistat perioade îndelungate, au găsit metode de a crea un echilibru între costurile suportate de beneficiari și bunurile dobândite. Exista o proporționalitate între ele. Din nou, modul în care acest lucru s-a realizat, variază între tipul de resursă și regiune. Totuși, toate sistemele care au implicat bunuri guvernate în comun, cu succes, au găsit metode de a rezolva eficient potențialele conflicte, au creat un mecanism de ajustare a regulilor și au monitorizat comportamentul participanților și a felului în care resursa este exploatată. Am petrecut mult timp studiind principiile prin care aceste activități au fost optimizate. După o lungă perioadă de timp de cercetare, am conștientizat că abordarea mea a fost eronată. Sistemele de succes găsesc metode specifice de a rezolva problemele, adaptându-se la cultura și ecosistemul local.

Când oamenii provin dintr-un sistem extrem de centralizat, descentralizarea de sus în jos are rareori succes. Cetățenii ajung să se întrebe de ce după atâta timp în care guvernul național a avut timp să creeze infrastructură, să folosească eficient banii colectați, sunt acum rugați să se guverneze și managerieze singuri. Apoi, dacă cetățenii observă că guvernele sunt corupte sau au un comportament irațional, nu sunt dispuși să participe la acest proces.

Elinor Olstrom a câştigat Premiul Nobel pentru economie în 2009, pentru cercetările asupra guvernării economice – fiind prima femeia laureată a categoriei. Predă ştiinţele politice la Universitatea de Stat din Arizona şi la Universitatea din Indiana. Între altele, este autoarea cărţii "Guvernarea bunurilor comune" (Polirom, 2010).


______________________________________________

Stimata doamna n-are habar de ce productii faceau cap-urile... 2-3 mii de kg de grau la hectar era productia reala, din care jumatate furau presedintii si activistii de partid!!! De ce se fac greseli in continuare? Pt ca subventiile se acorda pt ferme de minim un hectar, fata de 3-5 hectare cat este suprafata minima din UE... De ce? Pt ca psd-ul avea nevoie de votanti!? De ce nu se vrea sa se recunoasca faptul ca ferma familiala in UE are 15-20 de hectare!? La fel, de ce nu se recunoaste ca de la fermierul particular, acela cu 15-20 de hectare, nu se primesc comisioane grase, ca nu-si permite sa se fure singur!? De ce nu se spune ca marii arendasi beneficiaza de ajutorul politicienilor pe care-i finanteaza in campaniile electorale!? Ar fi inca multe de spus... dar nici ziaristii nu-s interesati de subiect, desi ar iesi niste subiecte bomba!!!

Dar ce bine ca nimeni nu a fost tras la raspundere pentru dezastrul in care-a fost tirita tara asta ! Eu l-as inculpa pe Petre Roman si Ion Iliescu de subminarea economiei nationale .Va mai amintiti ce-au facut dobitocii astia imediat dupa revolutie ? Au pensionat pe cine-a vrut sa iasa la pensie , au platit partile sociale tuturo romanilor si in doi ani inflatia a ajuns de necontrolat .Pe linga dezinteresul manifestat de industria si agricultura din Romania , pe care efctiv le-au " demolat " si care nici azi nu si-au mai revenit !

distrugerea agriculturii romanesti a fost unul dintre cataclismele sociale si economice ce ne-au lovit dupa revolutie .multumim din suflet d-lui iliescu,roman si prietenilor din FSN!

DE CE uitâ toti cum am urlat prin 90, sâ se dea TOTUL înapoi, TOTUL sâ fie privatizat, TOTUL sâ fie desfintat. Si pe Iliescu si consortii Occidentul îi trâgea de urechi, cum câ nu se lasâ de ideile cooperativiste ale comunismului. Chiar ati uitat? Chiar nu vâ e rusine sâ urlati acum exact în directia opusâ?

Radu Soviani: 11 lucruri pe care Sebastian Vlădescu nu le va spune niciodată

1. Am câştigat într-un singur an, de la stat, aproape 100.000 de EURO.  Potrivit declaraţiei de avere, depusă în data de 6 ianuarie 2010, Sebastian Vlădescu a primit în anul fiscal precedent depunerii declaraţiei de avere, suma de  405.650 de lei, numai de la companii de stat, astfel : * de la CEC Bank, în calitate de membru în Consiliul de Administrație, a încasat 227.885 de lei * de la Romavia, unde a mai prins un Consiliu de Administrație, a încasat într-un singur an 34.119 lei * de la Fondul Proprietatea, unde a fost președinte de Comisie, a încasat într-un singur an 143.946 de lei. În total, cei 405.650 de lei, încasați într-un singur an, la un curs de 4,2 lei pentru un EURO, reprezintă circa 96.000 de EURO. 2. Într-un singur an, am câștigat, mergând la câteva ședinte, unde am fost numit politic, echivalentul a 266 de salarii medii pe economie (1509 lei pe lună în martie). Fraierilor, care munciți, veți face banii aștia în 22 de ani. Numai dacă țin banii aștia pe dobânzi, voi încasa anual, din dobânzi, echivalentul a 26 de salarii medii pe economie. 3. Nu îmi pasă că și mie îmi tai salariul cu 25%. În fapt, dacă pierd 250 de EURO lunar din salariul de ministru de circa 1000 de EURO, voi returna în 384 de luni (32 de ani), ceea ce am încasat într-un singur an, din consilii de administrație. Să strângem cureaua! 4. Am câștigat într-un singur an, de la stat, din consilii de administrație, echivalentul a 570 de pensii medii. Adică ceea ce voi nu veți câștiga niciodată din pensie. Pentru că, fraierilor, trebuie să încasați pensia medie timp de 47 de ani și 6 luni pentru ca să primiți aceiași bani ca mine, într-un an. Iar media de vârstă este de 73 de ani. Și dacă vă scot la pensie la 67 de ani, veți încasa cel mult 6 ani de pensie, pe medie, chit că ați muncit și contribuit 50 de ani. Pardon, vă tai pensiile cu 15%, aşa că banii pe care i-am făcut într-un vor reprezenta echivalentul a 671 de pensii. Adică 56 de ani de pensie! Categoric nu prindeţi asta! 5. Am duble standarde. Plătesc cât pot de puțin la fisc. Potrivit declarației de avere, în calitate de director al SC PVB Euroconsulting, am încasat 4.970 de lei într-un an. Adică, probabil că mi-am dat cel mai mic salariu cu putință astfel încât să plătesc minimum de taxe. 6. După propria evaluare, merit 4970 de lei pe an (1183 de EURO). În fapt, în același an, am încasat din consilii de administraţie, de 81 (optzeci şi unu) de ori mai mult. Ce fraieri! 7. Am fost ministru de finanţe şi acum sunt din nou ministru de finanţe. Între timp nu am avut nici o jenă să fentez statul, prin optimizări fiscale. Mi-am făcut şi cont de PFA. În contul de PFA deschis în anul 2009, am la BRD peste 275.000 de lei (65.500 de EURO). Dacă aş fi primit banii aştia pe carte de muncă, ar fi trebuit să virez la stat, cam 55.675 de EURO (calculul este aproximativ) . Aşa, cei care m-au plătit (nu vă spun cine şi pentru ce desi stiu) şi cu mine am plătit cam 14.625 de EURO. Am optimizat fiscal 40.000 de EURO. Echivalent al plăţii indemnizaţiei medii pentru creşterea copilului pentru 18 mame, timp de un an. 8. Deşi sunt ministru, nu am nici o jenă ca o societate la care mă declar asociat cu 25%, să nu plătească dările către stat. Să nu plătească banii pentru bugetul de pensii. Nici pentru bugetul de sănătate. societatea EOL Renewable Energy  figurează în postura de a face obiectul procedurii de executare silită, cu datorii de 25.278 de lei la bugetul de stat, cu datorii de 836 de lei la bugetul asigurărilor de sănătate (unde vă bag coplata, sâc!), şi cu datorii de 5537 de lei la bugetul de pensii. 9. PVB Euroconsulting este o companie pe care am înfiinţat-o cu prietenii mei de pe vremuri, unii neamuri prin alianţă. "P" vine de la Popescu-Tăriceanu, "V" vine de la "Vlădescu" iar "B" vine de la Boureanu. Tăriceanu nu a fost prea tare, m-a dat afară pentru Vosganian,  iar Boureanu… cu Boureanu m-am certat, pentru că nu este dispus să accepte chiar orice. 10. Iubesc banii de la stat. Pe lângă banii de la punctul 1, din 2005 până acum, am mai făcut câteva zeci de mii de EURO. Ca preşedinte al Comisiei de Privatizare BCR, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare Ford, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare CEC (apropos, CEC nu s-a privatizat). Am luat bani şi de la AVAS, şi de la EXIMBANK, de oriunde am putut, de-a lungul carierei. 11. Timpul costă bani. Măsor timpul cu o pendulă, dobândită în 2008. O evaluez la 50.000 de EURO. Ştiţi câte pensii medii s-ar putea plăti cu 50.000 de EURO? Sau câte indemnizaţii pentru creşterea copilului? Sau câte salarii medii? Nici eu nu ştiu. Pentru că nu mă interesează. Hai pa! Datele care au stat la baza calculelor şi interpretărilor se găsesc în Declaratia de Avere a lui SebastianVladescu     Trimiteti mai departe sa vada poporul unde sunt banii nostri de pensii si salarii

Tigrul Europei miauna de foame

 

România iese din recesiune doar din când în când la tv

15 septembrie 2008 - ziua când istoria economiei mondiale s-a rescris. Este ziua în care banca americană Lehman Brothers, un colos cu active de 639 de miliarde de dolari active, a intrat în faliment. Decla­ra­rea falimentului pentru Lehman, a pa­tra bancă de investiţii din SUA, avea să aducă un "salt cuantic" în pro­pagarea crizei financiare la nivel mon­dial. Propagarea crizei a fost sto­pată prin pomparea puternică de bani de administraţia americană şi guvernele Uniunii Europene. Cuvinte precum mi­liarde, apoi triliarde de dolari sau euro au fost scoase din cărţile de eco­nomie, iar banii au invadat pieţele.

La 15 septembrie 2008, economia românească era tigrul Europei: leul era puternic, euro fiind cotat la 3,612 lei, băncile se întreceau în a acorda credite, politicienii vremii măreau pensiile şi salariile, statul părea puternic. Românii de-abia ce descoperiseră bunăstarea pe credit şi toată lumea investea în case, terenuri sau măcar nişte amărâte de plasme sau frigidere cu touchscreen.

La doi ani distanţă, criza şi-a lăsat amprenta puternic pe economia mon­dială. SUA de abia îşi revin după ce autorităţile au pompat 3,887 tri­lioane de dolari. Uniunea Europeană este dezbinată, euro tremură în faţa dolarului american, iar statele cu eco­no­mii puternice au ajuns să le sus­ţină pe cele aflate aproape de fa­li­ment. Grecia a evitat la mustaţă pră­bu­­şirea, Spania şi-a ajustat pu­ternic de­ficitul, Ungaria a ajuns şi ea la da­torii uriaşe. Tigrul Europei de acum doi ani, România se chinuieşte să supra­vieţuiască din împrumuturi de la FMI, UE şi de pe pieţele financiare internaţionale. De la o creştere economică de 7,1% în 2008, economia a aterizat forţat la minus 7,1% în 2009, o prăbuşire de 14,2%, comparată de guvernatorul Mugur Isărescu cu un avion care pică în nas la aterizare. Şocul a fost resimţit de toată lumea: statul a ajuns înglodat în datorii, românii se luptă cu şomajul şi sărăcia, leul s-a păbuşit faţă de euro cu 17,6% în doi ani, datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 de mi­liarde de euro, cam cât 63% din PIB. Băncile au oprit robinetul cu bani, iar bună­s­ta­rea de acum doi ani s-a transformat în restanţe şi case scoase la lici­taţie de executori. Doar puternicii zi­lei ne mai scot din când în când la tele­vizor, fiindcă în practică n-au so­luţii, din recesiune. Singurul program anticriză adoptat de autorităţi a fost acordul cu FMI, mi­liardele de euro din "centura de si­guranţă" a preşedintelui Băsescu rămânând să atârne ca o piatră de moară de gâtul gene­raţiilor viitoare, care vor trebui să o ramburseze. (Daniela Ivan)



Uite criza, nu e criza
România este în criză şi iese din criză şi la interval de 24 de ore, preşedintele găsind explicaţii şi argumente în favoarea ambelor variante, în ciuda tuturor evidenţelor şi a contraargu-mentelor unor adversari, desigur, "răuvoitori".

În 2008, când premierul de atunci, Tăriceanu, şi guvernul său liberal strigau că România nu-şi permite să mărească salariile profesorilor cu 50%, Băsescu declara că România nu va fi afectată de criză mondială şi instiga profesorii şi personalul din sănătate să ceară creşteri salariale. Mai mult, spunea că în 2009 economia va creşte cu 5%-7%. În 2009, an electoral pentru el, a spus iniţial că România nu are nevoie de acordul cu FMI, apoi că are nevoie de acordul cu FMI ca o "centură de siguranţă", iar apoi, în campania pentru prezidenţiale, că România va ieşi din criză în primăvara lui 2010. Imediat după această declaraţie, şeful statului a afirmat că singura criză cu care s-ar putea confrunta ţara, într-un viitor îndepărtat, ar fi cea alimentară, raportată la evoluţiile globale ale omenirii. În primăvara lui 2010, Băsescu a spus că vine al doilea val de criză, în septembrie 2010 a ajuns la depăşirea crizei, iar peste numai 12 ore a anunţat că greul "de-abia acuma vine".

Jurnalul Naţional vă prezintă cronologia relaţiei lui Traian Băsescu cu criza economică.
25 septembrie 2008
Criza financiară internaţională nu va afecta profund economia României, deoarece pe piaţa bancară autohtonă nu există filiale ale băncilor americane, susţine Traian Băsescu. Şeful statului a precizat că în momentul de faţă există o singură instituţie bancară a cărei activitate pe piaţa românească este foarte scăzută, dar pozitivă. Nu în ultimul rând, preşedintele s-a declarat convins că şi în 2009 România va înregistra o creştere economică între 5 şi 7%.

16 octombrie 2008
"Criza financiară nu a lovit România, pentru că noi am plătit un cost în anii '90 şi noi avem norme prudenţiale mult mai severe pe care UE abia acuma le implementează", a subliniat preşedintele. "Etapa a doua - criza economică nu ne iartă, însă dacă nu suntem prudenţi, vor exista diminuări ale investiţiilor, va fi mult mai dificil să contractezi un credit extern. Resursele financiare care există trebuie dirijate către producţie, realizare de investiţii şi nu către consum, dacă vrem să evităm această criză economică", a precizat Băsescu.

30 octombrie 2008
"Nu spun că România nu este afectată de criza financiară", spunea Traian Băsescu, adăugând că ţara poate trece cu bine de criză, "dacă are voinţă şi cap". El considera că decizia Standard & Poor's, de scădere a ratingurilor României, a fost precipitată. "S&P s-a grăbit, nu a utilizat informaţiile cu acurateţe. Nu port războaie cu Standard & Poor's, însă la ultimul Consiliu European
s-a decis introducerea unui sistem de supraveghere a agenţiilor de rating. E uşor să dai rating României după ce nu ai reuşit să identifici ce se întâmplă în Statele Unite", a spus Băsescu.

17 martie 2009
"Trebuie ştiut că actuala criză va acoperi şi anul 2010 prin efectele ei şi e important să avem această centură de siguranţă oferită de către FMI. Sper doar ca actualul guvern să negocieze un nivel al dobânzilor de maxim 3%, pentru că trebuie ştiut că în primii ani vom plăti doar dobânzile", a spus Băsescu. Băsescu a explicat că pe viitor se estimează o contracţie a exporturilor cu implicaţii pe piaţa muncii, "mai ales că nimeni nu vede ieşirea din criză la finalul lui 2009". "De aceea e important să purtăm centura de siguranţă cel puţin doi ani, pentru că nimeni nu ne obligă să cheltuim banii FMI, dar e mai sigur să păstrăm această centură de siguranţă", a continuat şeful statului cu privire la împrumutul de la FMI. Acesta a precizat că, după evaluare, România arată mai rău decât era estimat. Băsescu a spus că economia ţării ar putea scădea mai mult de -1%.

25 martie 2009
"Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, din cauza creşterii explozive a populaţiei. România trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri", a declarat preşedintele Traian Băsescu la dezbaterea "Soluţii pentru scoaterea din criză a agriculturii româneşti şi absorbţia rapidă a fondurilor europene".

8 noiembrie 2009
Traian Băsescu a afirmat în discursul său electoral, la Piteşti, că din informaţiile pe care le deţine de la specialişti România va ieşi din criza economică în trimestrul doi al anului viitor. "Informaţiile pe care eu le am de la instituţii internaţionale, de la cei mai reputaţi specialişti români, arată că România va ieşi din criza economică şi îşi va relua creşterea în trimestrul doi al anului 2010. De asemenea, vreau să ştiţi că ce a fost mai greu a trecut. Acum începem uşor, uşor să ne ridicăm din nou. Şi ne vom relua din nou speranţa că vom trăi bine", a declarat în discursul său Băsescu. Şeful statului a comparat ţara cu o navă al cărei echipaj e format din 22 de milioane de români, care are nevoie de un comandant ferm, mai ales pe timp de furtună. "Pentru că până în trimestrul doi din 2010 mai sunt câteva luni, aş vrea să vă spun cum văd eu perioada asta. Este ca atunci când eşti în furtună cu o navă uriaşă care se numeşte România. O navă uriaşă care are un echipaj de 22 de milioane de români. O navă care este astăzi în furtună, dar care are pe puntea de comandă un comandant care ţine ferm cârma navei şi va duce nava într-un port liniştit", a mai spus Traian Băsescu.

11 mai 2010
"Vă rog să aveţi în vedere că se pare că va veni un al doilea val de criză. Spun se pare fiindcă nu am elemente să spun că da. S-a creat un fond de 750 de miliarde de euro pentru a fi gata să nu se mai întâmple ca în cazul Greciei. Să fie gata pentru Spania, Portugalia, Italia sau cine o fi. Este un semnal foarte clar că în Europa criza este departe de a fi gata. Vă rog să aveţi în vedere aceste măsuri în prisma a ceea ce se întâmplă în vecinătatea noastră. Să ştiţi că ne influenţează puternic amploarea crizei din Grecia", le-a spus preşedintele parlamentarilor Puterii, potrivit unei înregistrări obţinute de HotNews.

6 septembrie 2010
"Eu nu am făcut aprecieri până acum. Acum vă spun că a fost depăşit maximul crizei", a declarat Traian Băsescu în cadrul unei emisiuni la TVR. Băsescu a admis totuşi că suntem într-o perioadă de criză. Preşedintele a vorbit din nou despre "dezastrul" pe care îl generează deficitul de la fondul de pensii şi care blochează investiţiile şi dezvoltarea.

7 septembrie 2010
Preşedintele Basescu a declarat la RRA că maximul crizei, din punct de vedere social, abia acum urmează, deşi declara miercuri la televiziunea naţională că vârful crizei a fost depăşit. "Maximul social al crizei acum urmează", a declarat preşedintele la Radio România Actualităţi, adăugând însă că "totul are o limită şi la reducerea cheltuielilor bugetare, de exemplu în spitale şi cu armata". "2011 va fi un an de creştere economică, cât de mare vom decide noi după ce stabilim ce resurse avem", a declarat preşedintele Băsescu.

 

Datoria României s-a dublat faţă de septembrie 2008
15 septembrie 2008, criza nu se simţea încă în România. Moneda naţională era puternică, euro fiind cotat la 3,612 lei, băncile se întreceau în a acorda credite, politicienii vremii măreau pensiile şi salariile, statul părea puternic. Românii de abia ce descoperiseră bunăstarea pe credit.
15 septembrie 2010, criza imobiliară din SUA s-a transformat într-o criză a deficitului bugetar în România, ca şi în alte ţări europene. Statul este înglodat în datorii, românii se luptă cu şomajul şi sărăcia, leul s-a depreciat faţă de euro cu 17,6%, în doi ani, datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 de miliarde de euro, cam cât 63% din PIB.

Nimeni nu a intuit în urmă cu doi ani că şocul prăbuşirii Lehman Brothers se va resimţi atât de catastrofal la Bucureşti. Că va schimba lumea noastră atât de radical! Prima undă a fost simţită în România la numai 20 de zile de la colapsul gigantului financiar de către moneda naţională, care s-a rostogolit până la 3,9410 euro sub presiunea speculatorilor, aflaţi în căutare disperată de bani. BNR a intervenit şi a sprijinit leul, însă nimeni nu bănuia atunci cât de diferită va fi viaţa noastră peste doar doi ani. Ceea ce a început ca o criză imobiliară s-a transformat într-o criză a creditelor şi mai apoi a ajuns o criză a deficitelor bugetare. Mult din povara creditelor neperformante a fost luată de pe umerii băncilor şi trecută pe spatele statelor care se confruntă cu o mare lipsă de bani. Nici România nu a făcut excepţie.

Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, TVA a fost majorată cu 5 puncte procentuale, sute de mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. În ciuda acestor măsuri bâjbâite, statul nu o duce deloc bine. Datoria externă a ţării a ajuns la 87 miliarde de euro, dublu faţă de septembrie 2008. Ministerul de Finanţe îşi acoperă deficitul bugetar din titluri de stat, iar licitaţiile sunt tot mai dese. În acest moment, Ministerul de Finanţe mai are şi o datorie internă care a trecut de 52 miliarde de lei, în creştere de 4,4 ori faţă de 2008. Fără umbrela FMI statul nu şi-ar fi putut acoperi cheltuielile şi ar fi intrat în incapacitate de plată. În cei doi ani de la falimentul gigantului financiar, investitorii şi-au schimbat comportamentul preferând plasamentele mai sigure precum obligaţiunile şi aurul, în locul acţiunilor companiilor din statele dezvoltate, scrie The Wall Street Journal.

Viaţa în România s-a schimbat dramatic. Băncile au oprit robinetul cu bani, iar iluzia bunăstării s-a spulberat. Oamenii nu se mai gândesc să-şi cumpere o casă, o maşină, să-şi facă un concediu, ci tremură să-şi ţină locul de muncă şi fac calcule cum să-şi achite datoriile şi să-şi ducă traiul până la salariul următor. Rata şomajului a crescut de la 3,9% în august 2008 la 7,43% în iulie 2010. Însă cifrele nu arată dimensiunea reală a fenomenului, pentru că o bună parte dintre cei care şi-au pierdut locurile de muncă în 2008 şi 2009 au ieşit din statistici. Un nou val de disponibilizări este aşteptat în sistemul public şi în companiile de stat, unde 74.000 de bugetari vor rămâne fără loc de muncă până la sfârşitul anului. Leul a slăbit puternic, ceea ce a atras o scumpire a tuturor serviciilor şi mărfurilor care erau legate direct sau indirect de cursul leu/euro, respectiv leu/dolar. Practic, cursul s-a depreciat de la 3,612lei/euro, cât era în septembrie 2008, la 4,2478 lei/euro. Calculul arată că moneda naţională s-a depreciat faţă de euro cu 17,6%, în doi ani. Şi asta spune mult! Datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 miliarde de euro, care reprezintă 63 la sută din produsul intern brut, potrivit unui raport al Băncii Naţionale.

 


--

Francezii: Medici da, tziganii nu!

 

Tziganii sunt o problema europeana, nu romaneasca. Nimeni nu le datoreaza un trai mai bun, sa lase cioacele cu 'cultura' tziganeasca si sa-si castige existenta prin mijloace legale. Bahtalo!

target="_blank"

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

capitalismul care... UCIDE

Oradeanul Mircea Drimba s-a sinucis pentru că era șomer. A primit telefon de angajare la o zi după ce a fost îngropat. Bărbatul avea un copil de patru ani bolnav de epilepsie, credite restante și era disperat că angajatorii nu-i dau nicio șansă. În ultimul an, numărul orădenilor care și-au pus capăt zilelor a crescut cu 50%.

Mircea Drimba a primit prima lovitură de la viață în anul 2008, când fabrica la care lucra s-a închis. În perioada care a urmat, bărbatul s-a reprofilat în funcție de joburile existente. Din aprilie 2010 însă, toate porțile păreau să-i fie închise. După două luni de căutări, în iunie, Mircea, în vârstă de 42 de ani, a apelat la Bursa Locurilor de Muncă Ruhama. „Jumătate din viață am fost forjor. După ce mi-am pierdut locul de muncă, am încercat să fac orice pentru a-mi întreține familia", mărturisea atunci Drimba pentru Adevărul de Seară Oradea. „Am fost muncitor în construcții, am lucrat în frig și în ploaie pe timp de iarnă, m-am angajat grădinar la casele bogătașilor, am fost muncitor și la o firmă de curățenie", povestea bărbatul. „Aș munci orice, n-am pretenții. Sunt disperat pentru că am o fetiță de patru ani, care face tratament pentru epilepsie", spunea Mircea. „Mă mulțumesc cu un salariu de 600 de lei și visez să primesc și bonuri de masă", spera bărbatul.


Învins de neputință

Din păcate, visul lui Drimba nu s-a putut îndeplini. Bărbatul a luptat cu sărăcia până în ultima clipă. „Săptămânal își depunea câte șase CV-uri. Venea acasă cu speranță, pentru că i se spunea că va fi sunat. Telefoanele nu mai apăreau însă", explică soția lui, Angelica. Unul din joburile de la care aștepta răspuns era de muncitor în depozit. Salariul ar fi fost de șase milioane pe lună, sau de șapte dacă lucra afară, plus bonuri de masă. „Luni s-a spânzurat, iar joi, cei de la depozit au sunat că vor să-l angajeze", a spus soția.

Situația ecomomică îi condamnă la moarte pe șomerii orădeni

„Ne confruntăm cu o situația destul de gravă din cauza problemelor sociale. Din ce în ce mai mulți vârstnici nu găsesc soluții pentru rezolvarea problemelor și recurg la disperatul gest de a se sinucide. Tentativele de suicid depășesc cu mult media lunilor trecute", explică doctorul Emil Boțcău, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Ambulanță Bihor. Față de aceeași perioadă a anului trecut, numărul sinuciderilor în rândul orădenilor de vârsta a doua a crescut cu aproape 50 de procente.
Grija creșterii copiilor, cheltuielile, dar în special ratele și dobânzile la bănci îi determină pe unii orădeni să-și pună capăt zilelor. Este și cazul unui bărbat de 42 de ani, rămas fără loc de muncă. Mircea Drimba ajuns la limita disperării pentru că nu reușea să își găsească un loc de muncă. A trimis zeci de CV-uri și a făcut nenumărate drumuri în speranța că într-o zi îl va angaja și pe el cineva. Un telefon primit de la firma de electrocasnice a fost picătura care a umplut paharul. „Mai zicea, din când în când, că el se omoară, dar nu l-am luat în serios. În ziua în care s-a sinucis, a primit dimineața un telefon de la firma de electrocasnice la care avem rată. A fost anunțat că trebuie să achităm ratele pe ultimele trei luni, dar era o sumă destul de mică, 60 de lei", a mărturisit Angelica Drimba, soția bărbatului. Pentru că nu avea banii necesari să plătească restanța pentru mașina spălat și aspiratorul cumpărat în urmă cu ceva timp, Mircea Drimba a decis să abandoneze lupta. Gândurile negre au pus repede stăpânire pe el, spune femeia, deoarece simțea că nu are cum să rezolve toate problemele.

S-a spânzurat în fața casei

„Când mergea la interviuri și majoritatea angajatorilor îi spuneau că îl vor contacta ei, dar soțul meu știa că șansele sunt mici. Din aprilie nu mai avea loc de muncă și era distrus pentru că ne descurcam foarte greu. Eu nu mai lucrez din luna ianuarie, de când fetița noastră în vârstă de patru ani a fost depistată cu epilepsie. În fiecare zi mergea să își caute un loc de muncă, dar pur și simplu nu găsea nimic disponibil", mărturisește văduva. Soția îndoliată își amintește că bărbatul a primit banii pentru rata electorcasnicelor de la mama lui, dar se pare că ajutorul primit tot nu l-au făcut să își schimbe decizia. „În ziua respectivă se plimba dintr-o cameră în alta și tot căuta soluții, dar nu mă gândeam că va face așa ceva. Eu am plecat apoi de acasă să vorbesc cu cineva pentru un loc de muncă la o fabrică de pantofi și l-am lăsat cu fetița și cu mama lui. Se pare că și-a luat rămas bun de la amândouă, a luat o frînghie și s-a spânzurat în fața casei", spune Angelica.

Jobul salvator a venit prea târziu

Soția îl descrie ca pe un om vesel și perseverent, căruia nu îi plăcea să renunțe ușor. A schimbat mai multe locuri de muncă și era dispus să lucreze în orice domeniu. „După ce și-a depus CV-urile nu a primit niciun telefon și cred că asta l-a deprimat cel mai tare. Cu fetița noastră era forte apropiat, se jucau împreună, chiar și cu o seară înainte de a se spânzura, ne-am uitat la un film și apoi s-au jucat în pat", își amintește cu tristețe femeia. Culmea ironiei face ca după ce s-a luptat luni de zile cu sistemul a renunțat la bătălie chiar înainte de a o câștiga.


Fetița cu epilepsie

Pe lângă grija unui loc de muncă și ratele la bancă, Mircea se simțea neputincios și în fata fetiței lui care suferea de epilepsie. „Tratamenul fetei este destul de costisitor și trebuie să îl primească zilnic, iar noi în fiecare lună îl cumpăram de trei ori, pentru că nu ajungea. Cred că și din această cauză a vrut să moară", mai adaugă femeia. Familia Drimba ajungea să plătească lunar credite bancare de aproape 350 de lei. „Acum avem noroc cu soacra, că ne ajută cu bani", a precizat Angelica.

Nesiguranța zilei de mâine duce la gesturi disperate

Specialiștii admit că rata sinuciderilor este mult mai mare și se datorează situației economice actuale. „Cu cât o persoană este mai înaintată în vârstă, cu atât îi va fi mai greu să își găsească un loc de muncă. Nesiguranța zilei de mâine și faptul că nu își pot planifica existența, îi determină pe mulți să își pună capăt zilelor", explică psihologul Gavriș Conuțiu.

De ce nu se pot angaja șomerii în vârsta și cu pregătirea lui Mircea Drimba

Monica Suciu, reprezentant al Centrului Cariere din cadrul Fundației Ruhama, spune că primul impediment pe care-l întâmpină oamenii ca Mircea Drimba la angajare este vârsta. „Oamenii care au trecut de 40 de ani au șanse mici de angajare. În general, la interviuri vin foarte mulți tineri care au ieșit de pe băncile școlii. Indiferent dacă au studii superioare sau nu, companiile îi preferă", explică Suciu. Chiar dacă mulți șomeri în vârstă aplică pentru posturi de muncitori necalificați, majoritatea nu au experiență. „Dincolo de vârstă, angajatorii se uită și la experiența pe care o au oamenii. Din păcate, pentru specializări ca forjor, nu există cerere pe piața de muncă", a mai precizat Monica Suciu.


CAPITALISMUL SALBATIC NU IARTA. DIN PACATE ASTA ESTE O LECTIE CE NU SE POATE INVATA DECAT PE VIU. SCAPA CINE POATE. TREBUIE SA INVATAM A NE PURTA DE GRIJA UNII ALTORA. FIECARE DE CAPUL LUI NU INSEAMNA DECAT GUGUSTIUCI PENTRU BANCI/CAPITALISTI. SOLIDARITATE SI SA NE VINA MINTEA LA CAP!

NU MAI DATI NICI O ATENTIE CELOR CE VA MINT, DISTREAZA SAU NU VA DAU SOLUTII, INCHIDETI TELEVIZORUL SI DISCUTATI CU OAMENII! TUTUROR NE ESTE GREU. NUMAI IMPREUNA GASIM SOLUTIA.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

DACA BASESCU TRAGE VANTURI, E UN MASCARICI JALNIC

Nicolae Popa este escrocul reputat pentru devalizarea FNI si FNA, arestat in Jakarta, Indonezia, la 2 decembrie 2009, in urma unei condamnari la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune, alături de Ioana Maria Vlas, el fiind condamnat de Tribunalul Bucureşti în 2006, decizia rămânând definitivă în 2009.

Între autorităţile române şi cele indoneziene există un acord de cooperare privind extrădările. Popa urmeaza a fi adus in Romania.

Nicolae Popa a fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI. Potrivit relatărilor din presa anilor trecuţi, Popa ar fi fost interpusul prin care Sorin Ovidiu Vântu ar fi retras bani din Fondul Naţional de Investiţii. De fapt, în tot scandalul falimentului FNI, omul de afaceri a fost socotit nevinovat de Justiţie exact pentru acest motiv-nu a fost investitor la FNI şi nici nu a condus societatea de administrare a Fondului, SOV Invest, de aceasta ocupându-se Ioana Maria Vlas.

Cu 45 de zile înainte de prăbuşirea FNI, Popa ar fi scos din Fond peste 216 miliarde de lei vechi, răscumpărând mai multe unităţi de fond, suspiciunile fiind că aceşti bani, ca şi mulţi alţii, de la alţi interpuşi, ar fi ajuns în final în conturile lui Vântu.

FNI a dat faliment în anul 2000, iar circa 130.000 de investitori au fost prejudiciaţi cu aproape 4.000 de miliarde de lei vechi. Cea mai mare parte a sumelor vor fi plătite de stat, dat fiind că depunerile de la FNI erau garantate de CEC.

În timp ce Interpolul îl plasase la cei mai căutaţi români, Nicolae Popa stătea, fără griji, în Indonezia, iar Sorin Ovidiu Vîntu îi alimenta frecvent conturile. Patronul trustului de presă „Realitatea-Caţavencu“, Sorin Ovidiu Vîntu (54 de ani), a fost arestat preventiv pentru 29 de zile în dosarul dispariţiei lui Nicolae Popa.

Vîntu şi presupuşii săi complici în finanţarea lui Nicolae Popa (fugit de peste zece ani la Jakarta- Indonezia), şoferul Alexandru Stoian şi omul de afaceri moldovean Octavian Ţurcan au ajuns în arestul Poliţiei Capitalei. Avocaţii lor au declarat recurs la decizia Tribunalului Bucureşti de-ai trimite după gratii şi au acuzat procurorii că probele invocate sunt "nişte făcături".

Anchetatorii au cerut arestarea lui Vîntu şi a presupuşilor săi complici aducând drept probe mai multe transcrieri ale unor convorbiri telefonice din care reiese că omul de afaceri îi trimitea frecvent bani celui care este considerat "creierul" prăbuşirii, în mai 2000, a Fondului Naţional de Investiţii (FNI), "afacere" în urma căreia investitorii au fost păgubiţi cu peste 15 mii de miliarde de lei vechi. Nicolae Popa fostul preşedinte al Gelsor a fost condamnat definitiv pentru această megaescrocherie în iunie 2009.

Prins şi arestat în Indonezia, la 2 decembrie 2009, Nicolae Popa ar fi beneficiat de sprijinul material al lui Sorin Ovidiu Vîntu şi după capturare. Procurorii susţin chiar că Vîntu - prin interpuşi - ar fi încercat să îngreuneze extrădarea lui Nicolae Popa în România.

Conform interceptărilor telefonice realizate de SRI în acest dosar, Vîntu şi Popa aveau o înţelegere ca omul de afaceri să-l "sponsorizeze" pe cel din urmă cu 200.000 de euro anual. Banii ar fi fost livraţi dintr-un off-shore din Cipru, într-un depozit bancar din Nicosia şi, ulterior, într-un cont din Indonezia la care avea acces şi Nicolae Popa.

Conform propunerii de arestare preventivă formulate pe numele lui Sorin Ovidiu Vîntu, de ajutorul omului de afaceri ar fi beneficiat şi fratele lui Nicolae Popa, Virgil. Acesta ar fi primit de la Vîntu, la 11 noiembrie 2009, 20.000 de euro, precum şi bilete de avion pe ruta Bucureşti-Istanbul-Singapore-Istanbul-Bucureşti pentru perioada 6 decembrie 2009 - 7 ianuarie 2010.

Biletele de avion ar fi fost pentru rudele lui Nicolae Popa care doreau să-l viziteze. Printre acestea s-ar fi numărat părinţii fugarului, mai ales că Nicolae Popa dorea foarte mult să-şi revadă tatăl, care a împlinit 80 de ani. De altfel, fratele lui Nicolae Popa, Virgil, a plecat din România, în Indonezia, la 4 decembrie 2009, fix la o zi după ce procurorii îl dăduseră în consemn la frontieră.

În ultimele luni, înainte de a fi arestat la Jakarta, Nicolae Popa îl suna extrem de des pe Vîntu pentru a-i solicita sprijinul material. Conform procurorilor, Nicolae Popa o întreţinea şi pe fiica sa din România, Ioana Andreea Popa. De altfel, Vîntu l-a sfătuit telefonic pe Nicolae Popa să înceteze în a-şi mai sponsoriza fiica întrucât aceasta ar consuma "iarbă".

În una dintre discuţiile telefonice, de la 9 octombrie 2009, în care Nicoale Popa îi solicită bani lui Vîntu, fugarul subliniază că are nevoie de o sumă şi pentru salariul anual al unui anume general, fără a face alte precizări în acest sens: „Ajungem la partea cu banii (...) generalul, ai mei. Ce trebuie acum ... trebuie 43.000 de euro".

Cum ajungeau banii la fugarul Nicolae Popa

9 septembrie 2009, ora 12.12

Nicolae Popa îi transmite lui Vîntu cam de câţi bani ar avea nevoie anual pentru a se întreţine în Indonezia şi pentru a nu fi nevoit să revină în România, unde are de ispăşit 15 ani de închisoare.

Nicolae Popa: Păi, da, mă...cu ăsta... acum ajungem la partea cu banii. Generalul....ai mei...

Sorin Ovidiu Vîntu: Da. Deci ai tăi, când vrei să vină?

N.P.: Aş fi vrut să ajungă la mine înainte de 12 decembrie, când e ziua lu' taică-miu şi face 80 de ani.

S.O.V.: S-a făcut. Mă ocup. Mai departe.

N.P.: Cu generalul... dă semne, e... ţi-am zis, el nu...

S.O.V.: Da măi, trebuia să-mi dai... Băi bătrâne, trebuia să-mi dai nişte scoruri. Zi...

N.P.: Ţi-am zis, la el, ce trebuie acum... trebuie 43.000 de euro.

S.O.V.: Am înţeles. Ţi-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?

N.P.: O... sumă anuală. Sorin... m-am gândit că un 200.000 de euro ar acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar... anual.

"În data de 09.10.2009, la ora 12:12:27, Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează, prin intermediul telefoniei mobile pe Popa Nicolae

Popa Nicolae:- Alo?
Sorin Ovidiu Vantu:- Salut.
Popa Nicolae- Salut.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Scuză-mă tati... Sunt locuri, şi-am spus, de unde nu pot vorbi din diverse considerente.
Popa Nicolae:- Da mi se pare normal, nu trebuie să te scuzi.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da, golănaş mic. Spune, bătrâne.
Popa Nicolae: - Da... Păi, Sorin, în primul rând am aflat cum îl cheamă pe ăla,care acuma se duce pe la ai mei, a fost deja de două ori...
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da... Cum îl cheamă?
Popa Nicolae:- COSTEA.
Sorin Ovidiu Vantu :- Da...
Popa Nicolae :- Am şi un număr de mobil pe care l-a lăsat el la ai mei, ca să i-l  dea lu' frati-miu, să-l sune frati-miu, dar frati-miu nu vrea să-l sune. Mi se pare normal.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Am înţeles. OK, să-mi dai un SMS cu numele şi cu telefonul lui.
Popa Nicolae:- OK, OK. Măcar am aflat de el. Ţi-am zis, a fost deja de două ori... Nu ştiu, e de capul lui... habar nu am.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da... Deci să-mi dai un SMS cu telefonul... şi locul de unde este.
Popa Nicolae:- Asta nu ştiu exact. Ţi-am zis, e subcomisar la Poliţia Capitalei. Să-l f.. în gură.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Păi da, dacă e la Capitală... Eşti sigur că e de la Capitală?
Popa Nicolae:- Ba da... Deci asta ştiu... Numai atâta ştiu. Numai numele şi numărul ăsta de telefon.
Sorin Ovidiu Vantu  :- OK. Mi-l dai pe...
Popa Nicolae:- Îţi dau SMS.
Sorin Ovidiu Vantu  :- ... pe SMS, da.
Popa Nicolae:- Zi-mi şi mie de fii-mea. Ştii ceva, cum este?
Sorin Ovidiu Vantu  :- Bătrânelule, ţi-am mai spus. E doar pe iarbă, nu e pe altceva...
Popa Nicolae:- ÎhÎ...
Sorin Ovidiu Vantu  :- Anturajul este prost, GIGELU cu care este combinată  nu are prea mare afecţiune pentru ea, e o prietenă de-a lui printre multe altele. GIGELU are 31 de ani... aaa... soluţia pe care o recomand văzând despre ce... şi o tapează de bani. Soluţia pe care... Ăla nu lucrează nicăieri. Soluţia pe care o am vizajez eu, prietene, este să nu-i mai dai nici 5 bani. De ce-ţi sugerez soluţia asta? Exact aceeaşi problemă am avut-o eu cu IOANA şi exact asta este soluţia pe care am mers. Nu i-am mai dat 5 bani. Şi după o perioadă de ură, revoltă şi furie, şi-a revenit şi totul este OK. Şi era tot la vârsta asta.
Popa Nicolae:- Am înţeles.
Sorin Ovidiu Vântu  :- De aceea, taie-i orice sursă de finanţare. Sugerez să-i ducă maică-sa mâncare, strict de mâncare, şi să-i lase bani foarte, foarte puţini, cât să aibă pentru ţigări. Deci nu-i mai da bani. Marea problemă a fiică-tii, s-a obişnuit cu bani mulţi, toacă bani mulţi, a ajuns să-şi plătească propria ei curte, şi de aici tot derapajul. Nedându-i bani,
o obligi să se angajeze, cum s-a angajat fiică-mea la LONDRA. Că nu i-am mai dat eu bani, şi s-a angajat. Şi-a găsit un serviciu şi a început să muncească. Când a început să muncească şi să câştige banii ei, brusc a devenit foarte cumpătată cu aceşti bani.
Popa Nicolae:- Na… bine… Ea munceşte. Înţeleg acuma că s-a înscris la altă facultate, să înceapă altă facultate. Ar fi pe un drum.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Ă… să muncească să-şi plătească. Nu-i mai da bani.  Toată povestea ei vine de la bani.
Popa Nicolae:- Extra bani nici n-am de unde, şi oricum hotărâsem să nu-i mai dau…
Sorin Ovidiu Vântu  :- E, las-o în p.. mea, că i-ai dat zeci de mii, sute de mii… Lasă-mă dracului în pace. am aflat mai multe. Deci, nu-i  mai da bani. Las-o să trăiască dintr-o leafă, şi-ţi garantez că în 6 luni de zile povestea asta va fi un vis urât. Mai departe.
Popa Nicolae:- Păi, na, mă… cu ăsta… acum ajungem la partea cu banii.      Generalul…, ai mei…
Sorin Ovidiu Vântu  :- Da. Deci ai tăi, când vrei să vină?
Popa Nicolae:- Aş fi vrut să ajungă la mine înainte de 12 decembrie, când e ziua lu’ taică-miu şi face 80 de ani.
Sorin Ovidiu Vântu  :- S-a făcut. Mă ocup. Mai departe.
Popa Nicolae:- Cu generalul… dă semne, e… ţi-am zis, el nu…
Sorin Ovidiu Vântu  :- Da măi, trebuia să-mi dai… Băi bătrâne, trebuia să-mi dai nişte scoruri. Zi…
Popa Nicolae:- Ţi-am zis, la el, ce trebuie acuma… trebuie 43 000.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Am înţeles. Ţi-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?
Popa Nicolae:- O… suma anuală, Sorin… m-am gândit că un 200 000 ar  acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar… anual.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Te referi la suma anuală, da?
Popa Nicolae:- Da, da, da.
Sorin Ovidiu Vântu  :- S-a făcut. Deal.
Popa Nicolae:- Preferabil de primit întodeauna cam în perioada asta, ca să fie şi înainte de sărbători, să nu stau de sărbători să aştept.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, s-a făcut.
Popa Nicolae:- Cam astea.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, golănaş mic. Hai, te sărută Sorin, golane, şi încep să iau măsuri pentru toate alea.
Popa Nicolae:- OK, s-a făcut. Mersi mult.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, banditule. Te pup. Pa.
Popa Nicolae:- Bine, şi eu te pup.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Pa, pa.


30 octombrie 2009, ora 12.29

Nicolae Popa se interesează la Sorin Ovidiu Vîntu de ce nu i-au intrat banii în cont.

Nicolae Popa: De ce n-au ajuns banii? Au venit şi de pe o zi pe alta uneori. Mă rog, asta e.

Sorin Ovidiu Vîntu: Da, mami. Stai puţin, nu ştiu când îţi ajung ţie, efectiv de la ultimul virament. Dar eu ca să ţi-i trimit, tati, fac mai multe transferuri, nu fac....Înţelegi tu? Şi de aceea zic, circuitul face zece zile. Dar, ţi-am mai spus şi acum vreo doi ani că ăsta e circuitul. Deci s-au trimis, golane, nu-ţifă probleme. Ştii că nu mă joc cu poveştile astea. Ştiu în ce situaţie eşti, nu mă joc cu d-astea. Au fost trimişi, tati, urmează să-ţi vină.

3 noiembrie 2009, ora 14.13

Sorin Ovidiu Vîntu şi Nicolae Popa discută aprins despre o sumă de bani pe care primul susţine că i-a trimis-o celui de-al doilea.

Nicolae Popa: Alo, da! Stai un pic. Dormeam. Lasă-mă să-mi revin un pic. OK! Sorin Ovidiu Vîntu, întrebare: când mi-ai trimis banii pe care zici că mi i-ai trimis?

Sorin Ovidiu Vîntu: Nu pe care zic. Pe care ţi i-am trimis, bă, băiatule. Deci azi, mâine, conform calendarului, trebuie să-i ai în cont.

N.P.: N-au ajuns şi...

S.O.V.: Asta este. Sunt trimişi, am verificat, cel târziu mâine, dacă nu cumva chiar astăzi trebuie să-i ai în cont.

N.P.: De ce te simt că eşti supărat pe mine?!

S.O.V.: Nu sunt supărat, băi. Sunt f... în toate părţile, am un milion de treburi, sunt bombardat cu cerinţe de bani din 7.000 de direcţii. E o criză uriaşă aici, nu sunt supărat, sunt întins în toate direcţiile, asta este tot, am şi alte treburi, nu sunt numai la dispoziţia ta. Nu pot să stau. Eu sunt cu 7.000 de oameni pe cap şi tu îmi dai 5.000 de telefoane pe oră. Băi, Vio (aşa îi spunea Vîntu lui Nicolae Popa), ce-i cu tine, te-ai tâmpit? Ce-i cu tine?

N.P.: Nu m-am tâmpit, dar înţelege că mi-e greu şi mie.

S:OV.: Băi, sunt de acord că ţi-e greu, dar până una-alta eu te întreţin, punct. Deci nu-mi crea o presiune mai mare decât cele pe care le am.

N.P.: Să ştii că, dacă strigi la mine, nu se rezolvă absolut nimic.

S.O.V.: Sunt nervos!

N.P.: Şi eu pot să fiu nervos. Tu nu ştii cât de nervos pot să fiu şi eu câteodată.

S.O.V.: Ei! Distinse Popa Nicolae, ştii ceva? Enervează-te! Banii ţi i-am trimis, azi-mâine trebuie să sosească. Punct.

N.P.: Auzi?

S.O.V.: Te rog!

N.P.: Când mi-ai zis distinse Popa Nicolae, m-ai făcut să râd. Sorin Ovidiu Vîntu, te iubesc, tu nu ştii cât de mult te iubesc eu pe tine. Eşti atât de tâmpit şi de... Ce dracului! Hai, mă...

S.O.V.: Deci am grijă. Şi ceea ce spun că fac, aia fac.

N.P.: Alo!

S.O.V.: Nu mai pune chestiuni suplimentare. Băi, tu habar n-ai ce este aici. Şi în ce situaţie reală sunt.

N.P.: Vrei să-ţi răspund şi eu asemenea? Tu habar n-ai ce este aici şi habar n-ai....

S.O.V.: Ştii ceva? Îşi dau cuvântul meu că aş prefera să stai să-ţi f... tu capul aici, să mă întreţii pe mine acolo.

N.P.: Dumnezeule, dar ştii că aş vrea să se poată întâmpla chestia asta? Aş vrea!

...

S.O.V.: Am un milion... Am şi alte treburi, ţi l-am trimis, bagă la cap să-ţi vină. O să chem şi pe frate-tu să-i dau şi pentru părinţii tăi. Gata! Nu mă mai f... la cap. Pa!

4 noiembrie 2009, ora 19.46

Vîntu şi cel considerat mâna lui dreaptă, Octavian Ţurcan, vorbesc despre contul lui Popa.

Sorin Ovidiu Vîntu: Păi mâine mă duc la Chişinău şi vreau să plec la opt dimineaţă de aici. Dar fac o altă chestie. Îţi dau... Băi, Octav, ceva nu mi se învârte rotund şi te-aş ruga să fii onest cu mine. Banii la Realitatea nu i-ai trimis la timp, la ăsta n-au ajuns banii că e contul greşit cu toate că în contul ăla am virat... S-a întâmplat ceva, ai vreo problemă?

Octavian Ţurcan: Nu. Cu mâna pe inimă îţi spun că nu s-a întâmplat, banii stau în cont...

...

S.O.V.: Eu am să scot acuma telefonul din memorie... Şi eu scot acuma numărul de telefon al omului. E 00628, ăsta este prefixul (n.r. al Indoneziei), şi de acuma îl caut mai departe. Te pup, pa, hai că te sun imediat înapoi. Cu toate că nu ştiu să scot telefonul, f... Bine, văd eu. Pa, pa!

4 ianuarie 2010, ora 15.19

Şoferul lui Vîntu, Alexandru Stoian, vorbeşte cu o persoană care, conform procurorilor, a fost trimisă în Indonezia pentru a interveni pentru eliberarea din arest a lui Nicolae Popa.

Alexandru Stoian: Ascul­tă-mă cu atenţie: tu ai fost trimis acolo ca să rezolvi o chestie cu alea trei cisterne, să-l scoţi şi după care să dai restul de cisterne. Şi ceva se întâmplă. Adică nu-i place ce se întâmplă.

Interlocutor- mobil Indonezia: Nu-i place ce se întâmplă?

A.S.: Da. Că ai avut sau ai cele trei cisterne şi n-ai reuşit să-l scoţi până acum şi consideră că ceva se întâmplă, ceva neplăcut. Acum, zice aşa: dacă consideri că nu poţi să faci ceva acolo, putem să aranjăm lucrurile în felul următor. Primeşti tu cisternele într-un alt cont şi trimitem pe cineva să se ocupe de chestia asta. Şi ne ocupăm pe urmă de restul. Şi de tine şi de tot.

IN ALTE CUVINTE, LUI S.O. VINTU I SE CAM FALFAIA--SAU ASA CREDEA EL. SA INTELEGEM CA ARESTAREA SA, CA SI ACEEA URMATA DE ELIBERAREA ESCROCULUI BECALI, ESTE O FASAIALA FUMIGENA MARCA BASESCU SAU CHIAR SE INTAMPLA CEVA? BASESCU E CLAR STRANS CU USA NEPOPULARITATII, DACA NU CUMVA I S-A COMUNICAT DE CATRE SERVICII UN VANT DE REVOLTA POPULARA. ASA CA ORICE MOTIV, CU ATAT MAI MULT UNUL JUSTITIAR, ESTE BUN PENTRU A ASMUTI FURIA POPULARA IN ROZA VINTULUI...

LA RECE PRIVIND LUCRURILE, MODUL IN CARE S-A FACUT DESCINDEREA LA LOCUINTA LUI VINTU POATE SA DEMONTEZE PROCEDURAL ACTIUNEA STATULUI.  S-A VRUT ASA CEVA PENTRU A I SE PUTEA DRUMUL LUI VINTU DUPA CE I SE ARATA PISICA SI SE RETIN NISTE PROBE DIN ACELE CALCULATOARE ASAINCAT SA AVEM DIN NOU traian-ba'secu-LINISTE?!

DACA NU AJUNGEM LA PEDEPSIREA VINOVATILOR PENTRU JAFUL FNI&FNA SI CONFISCAREA AVERILOR ACESTORA, BASESCU TRAGE VANTURI, E UN MASCARICI JALNIC.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

anestezie la porci si vivisectie la poporul roman

Cu ceva timp in urma l-am descoperit pe Daniel Barbu.  Iata-l acum pe Dan Puric, care ne spune acelasi lucru, in cheie metaforica.  Priviti cu atentie si de mai multe ori!


Dan Puric




Dan Puric 2




Dan Puric 3




Dan Puric

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Fosta tipografie din Braila / The building of the old Braila typographic company

Fosta tipografie din Braila / The building of the old Braila typographic company, originally uploaded by cod_gabriel.

Daca nu ne dam seama ca asta-i deja pedeapsa pentru indolentza civica, ce vedem aici nu-i decat inceputul... sfarsitului.

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE...

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE..., originally uploaded by ioanvickdrag.

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE...

TRAIM IN PRIN ABSURD COMUNISTO-BIROCRATIC:
Prin Organigrama - Cimitirele nu mai sunt cimitire - BELLU,REINVIEREA,IZVORUL NOU ....ci sunt Sectii Teritoriale BELLU,REIVIEREA,IZVORUL NOU,etc

De pe urma sistemului de management al calitatii si mediului traiesc bine 3 sefi cu birouri de audit intern,managementul calitatii si protectia mediului

Unii dintre ei, cand mor nu vor fi ingropati la Cimitir , ci la o sectie teritoriala a Administratiei Cimitirelor Municipiului Bucuresti!!!
Traiasca tricolorul,URMUZ si KAFKA pastoriti de doctorul primar profesor conferentiar OPRESCU la sectia lui teritoriala...

Comments and faves


ioanvickdrag (3 hours ago)
ASTAZI 31.08.2010 ,pe la pranz- in sectia teritoriala REINVIEREA - avea loc o filmare langa un cavou renovat cu auriu.

Cateva utilaje ale CASTEL FILM (printre care si o rulota cu doua cabine pentru actori ) parcasera pe aleea principala ce duce la Capela.
Vorba aia : TE-AM VAZUT CUM TE MACHIAI PRINTRE MORMINTE !
Interesant daca sau cat sau cum sau cui i-a platit CASTEL FILM chiria pentru o treime din aleea principala ocupata pret de cateva ore.
PRIMARELE OPRESCU NU JUCA IN ACEST FILM DECAT CA FIGURANT !

ioanvickdrag (3 hours ago)
POSTARE SI PE vechiulbucurestivazutacum.blogspot.com/2010/0 8/administra...

peromaneste:
...in tzara in care banii se fac numai din politica sa ne mai miram ca se aloca asa de prost creativitatea oamenilor? In alte cuvinte, intreprinzatorii s-au adunat in politica. pentru ca numai asa se fac banii.

Pe cat saraceste tzara mai tare, pe atat vom asista la scheme din ce in ce mai absurde.

Cum s-au facut banii

Acum cateva zile am scris despre educatie si transporturi in Romania.  Iata acum si detalii.


INFORMATII DE ULTIMA ORA DESPRE MINISTRUL TRANSPORTURILOR, VIA S.R.I.
Un grup de ofiteri superiori din SRI au pus la dispozitia redactiei Exploziv-News un document incendiar, menit sa intregeasca profilul unui alt mare tradator al intereselor Romaniei. Numele lui real (asa cum este trecut in raportul SRI): Arad Bercovici, fiul evreului Haim Bergovici. Numele „de scena”: Radu Berceanu. Functia oficiala detinuta in Stat: ministrul Transportului si Infrastructurii. Înca înainte de 1989, pe cînd era inginer la Fabrica de Avioane din Craiova, Radu Berceanu a intrat în atentia organelor de informatii românesti pentru ca, fiind detinator de secrete, si-a depasit atributiile de serviciu si a întretinut relatii neoficiale cu unii cetateni straini care aveau legaturi de afaceri cu întreprinderea la care lucra. Totodata, a mai fost semnalat în relatii apropiate cu generalul Vasile Ionel, cunoscut cu legaturi în rîndul cadrelor ce apartineau de spionajul militar sovietic, GRU, care supraveghea, la rîndul sau, unitatea economica respectiva. De asemenea, fostul comandant al celei mai mari unitati de gradul zero din sudul Romaniei (de la Balta Verde, judetul Dolj) a descoperit, in timpul loviturii de stat din decembrie 89, ca Berceanu era trecut pe toate documentele secrete ale Armatei ca „CI”-st, lucru confirmat, pentru Exploziv-News, si de fostul sef al Serviciului Secret al Armatei, generalul Francisc Radici. Pe baza ultimelor informatii din sfera intelligence, SUNTEM IN MASURA SA ADUCEM NOI PROBE SI LAMURIRI DE ULTIMA ORA IN CAZUL ACTIVITATII DE SPIONAJ SI SUBMINARE A ECONOMIEI NATIONALE A LUI BERCEANU! Aceste lucruri sunt din nou dovedite de o NOTA SPECIALA, pusa azi la dispozitia redactiei noastre de catre un grup de ofiteri cu inalte grade in Serviciul Roman de Informatii, carora le multumim pe aceasta cale pentru profesionalism si promptitudine si carora le cerem public scuze pentru faptul ca, in urma cu cateva zile, am aruncat o pata neagra pe institutia la care isi desfasoara activitatea. 
Asadar, iata ce spun acestia, cu probe, despre intreaga activitate a lui Arad Bercovici, alias Radu Berceanu: „Analiza datelor si informatiilor obtinute pun în evidenta fapte de o gravitate extrema în legatura cu activitatea lui Radu Berceanu, actualul ministru al Transporturilor, fapte care au adus atingere sigurantei nationale fara ca nimeni pîna în prezent sa se sesizeze si sa întreprinda masurile legale de tragere la raspundere. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii ne-au sesizat ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate detinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la „centru” spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public. Lista intereselor ce graviteaza în jurul Cailor Ferate Române pare fara sfîrsit si pleaca de la vîrful sistemului. În timp ce conducerea Ministerului Transporturilor negociaza cu sindicatele disponibilizari si amînari la plata salariilor, sute de milioane de euro se scurg spre cîteva companii care modernizeaza vagoane de calatori fabricate în anii 60, desi acestea nu mai au mai mult de 10 ani de viata. Berceanu pune astfel umarul la întarirea concurentei private din România printr-o manevra denumita asociere. Astfel, vagoane si locomotive, care sînt declarate ca fiind în plus pentru CFR Marfa, sînt împinse la înaintare, în ajunul anuntatei privatizari a companiei. Singurele cîstigatoare sînt doua grupuri private în jurul carora s-a tesut un veritabil paienjenis politic. Privatizarea singurei companii feroviare românesti profitabile din portofoliul Ministerului Transporturilor, CFR Marfa, miscare pe care o tot anunta ministrul de resort de cîteva luni, este prefatata de o serie de manevre suspecte. Concret, o parte însemnata a locomotivelor si vagoanelor societatii este înstrainata prin metoda asocierii companiei publice cu cei doi operatori privati ai pietei, ambii dovedind de-a lungul timpului sustinere politica pîna la vîrf: Grup Feroviar Român si Servtrans Invest SA. Manevrele suspecte sînt menite sa mascheze o serie de ilegalitati si incompatibilitati în favoarea unei mîini de afaceristi. Astfel, Ministerul Transporturilor va privatiza CFR Marfa prin licitatie deschisa, metoda prin care va vinde integral participatia statului la compania de transport feroviar de marfa. CFR Marfa are un capital social de 205,16 milioane de lei, detinut integral de stat, prin Ministerul Transporturilor. Compania, specializata în transporturi de marfa pe caile ferate, detinea, în 2006, circa 90% din piata de transport feroviar si 35%-40% din segmentul general de transport din România. În 2007, CFR Marfa a mai pierdut din pozitia de piata în favoarea operatorilor privati, piata estimata ca fiind un sfert din cerere. În intervalul 2004-2007, Compania detinuta de Ministerul Transporturilor a raportat cifre de afaceri relativ apropiate: 1,85 miliarde de lei în 2004; 1,83 miliarde de lei în 2005; 1,78 miliarde lei în 2006; 1,83 miliarde de lei în 2007; 1,723 miliarde de lei în 2008. Ceea ce frapeaza este evolutia profitului: 33,97 milioane de lei în 2004, 23,85 milioane de lei în 2005, 28,94 milioane de lei în 2006 (adica peste 8 milioane de euro) si numai 4,73 milioane de lei în 2007, pentru ca 2008 sa aduca pierderi de circa 170 de milioane. Mai mult, desi în 2007 cea mai mare cota de piata o detinea înca CFR Marfa, iar la nivelul cifrei de afaceri anuale, compania de stat avea un avans mai mare de peste sase ori (550 milioane de euro în 2007 - cifra de afaceri a CFR Marfa) fata de transportatorul privat, respectiv Grup Feroviar Român, acesta din urma a raportat un profit net superior la nivelul lui 2007, respectiv 10 milioane de euro, fata de circa 1,4 milioane de euro în cazul CFR Marfa. Explicatia ar putea consta în cele ce urmeaza: pîna acum 2 ani compania publica CFR Marfa detinea aproape monopol asupra acestei activitati. În 2007 s-au ridicat din neant doi actori privati: Grampet Grup Feroviar Român si Servtrans Invest International Railway Systems. Aceste companii private au aparut la începutul mandatului Guvernului Nastase, sub directa îndrumare a ministrului Transporturilor de atunci, Miron Mitrea. Cele doua societati s-au impus, preluînd active si angajati ai CFR Marfa si adunînd în jurul lor societati de reparare si întretinere a materialului rulant, pe care le-au preluat din portofoliul statului la preturi derizorii si nu de multe ori în urma unor proceduri care au ridicat semne de întrebare. A urmat ceea ce se viza din start, adica asocierea. Astfel, în decembrie 2007, CFR Marfa s-a asociat deja cu Grup Feroviar Român, punînd la bataie o parte din vagoanele si din locomotivele pe care le detine si a anuntat ca urmeaza aceeasi procedura si cu Servtrans Invest SA. Potrivit directorului CFR Marfa, Liviu Bobar, asocierea s-a  facut cu scopul „valorificarii unui excedent de material rulant. În pregatire, CFR Marfa publicase în noiembrie 2007, pe site-ul propriu, un anunt cu privire la viitoare asocieri în vederea scoaterii din parcul rece a unui material rulant (vagoane si locomotive) excedentar. O luna mai tîrziu, CFR Marfa a intrat în parteneriat cu Grup Feroviar Român, asocierea ducînd la aparitia Rolling Stock Company SA. Nou-înfiintata firma este detinuta de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa, CFR Marfa SA, Grup Feroviar Român (GFR), Raiffeisen Bank SA si doua persoane fizice Vasile Didila si Viorel Negrut. Cooptarea bancii în aceasta afacere nu este întîmplatoare, Raiffeisen fiind semnalata si în afacerile PSD pe filiera fostului director al bancii Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. CFR Marfa a contribuit la asocierea cu GFR cu 6.400 de vagoane si cu 100 de locomotive, ceilalsi doi parteneri trebuind sa asigure banii necesari pentru repararea acestora. Capitalul social al Rolling Stock Company SA declarat la Oficiul National al Registrului Comertului este de 100 milioane de euro, aportul societatii publice fiind de 45 milioane de euro. Aceasta evaluare a celor 6.400 de vagoane si 100 de locomotive dovedeste ca ele au fost înscrise în capitalul societatii nascute din aceasta asociere la pret de fier vechi, ceea ce reprezinta numai una dintre nereguli. În primul rînd, CFR Marfa nu avea calitatea de a face asocieri. Societatea de stat s-a nascut în 1998 prin reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate. Cînd compania-mamut de stat a fost împartita, au aparut 5 societati, printre care si Societatea de Administrare Active Feroviare SAAF SA. Aceasta din urma este instrumentul prin care Ministerul Transportului ar fi putut recurge la valorificarea activelor de care CFR Marfa nu ar mai fi avut nevoie. SAAF a fost înfiintata exclusiv cu acest scop. În articolul 6 al Hotarîrii de Guvern nr. 582/1998, prin care s-a înfiintat CFR Marfa, se arata ca, în vederea atingerii scopului sau, ea are dreptul sa se asocieze, cu „exceptia societatilor comerciale rezultate din reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Române. În conditiile din 1998, cînd firmele private de profil existau doar la nivel de intentie, legislativul a limitat libertatea CFR Marfa de a se asocia. Deci, daca Ministerul Transporturilor ar fi decis valorificarea unui surplus de vagoane si locomotive, atunci SAAF ar fi trebuit sa fie implicata. Operatiunile circumscrise asocierilor CFR Marfa ar fi trebuit sa se faca transparent. Astfel, s-ar fi impus publicarea intentiei societatii de a se implica într-o asociere si oferirea de date cît mai complete cu privire la întreaga operatiune, evidentiindu-se clar cu ce participa statul în societatea nou-înfiintata. CFR Marfa, de fapt Societatea de Administrare Active Feroviare, trebuia sa publice anunturi în vederea primirii unor oferte de asociere, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Monitorul Oficial al UE), atît pentru ca sîntem stat membru, cît si din cauza valorii mari a participarii societatii de stat. Nu trebuie uitat ca mai multe companii internationale s-au aratat interesate de privatizarea CFR Marfa si, evident, acestea ar fi fost de asemenea interesate de o astfel de asociere. Nu în ultimul rînd, asocierea ar fi trebuit decisa în urma unei licitatii sau macar a unei selectii de oferte. În schimb, pe cînd nici nu se uscase bine cerneala pe documentele de înfiintare a societatii Rolling Stock Company, conducerea CFR Marfa a decis deja asocierea cu un alt operator privat (concurent pe piata): Servtrans Invest SA, acelasi operator care fusese dat ca viitor asociat înca din noiembrie 2007. Seria de neconcordante si ciudatenii”continua cu Ordinul ministrului Transportului nr. 756 din 2007, care a fost indicat de catre Liviu Bobar ca actul care ar fi stat la baza procedurii de asociere a CFR Marfa cu GFR. De fapt, Ordinul 756/2007 nu are nici o legatura cu aceasta asociere, ci face referire la numirea unei comisii în vederea unei licitatii publice. Despre cei doi asociati ai CFR Marfa, Grupul Feroviar Român (GFR) – Grampet si Servtrans Invest – International Railway Systems, favoriti pentru afaceri cu banii publici, oricine ar fi la putere, se cunosc o serie de lucruri cît se poate de relevante. Cele doua societati au aparut cam în acelasi timp prima parte a mandatului lui Miron Mitrea ca ministru al Transporturilor (2001-2002). Au fost preluate de Berceanu, de fapt el i le-a recomandat lui Mitrea. Ambele au început sa functioneze primind serioase dovezi de „deschidere” din partea societatii concurente CFR Marfa: vagoane si locomotive la preturi foarte mici, concesiuni de cai ferate si de rute, dublate ulterior de favorizarea la achizitia de societati cu activitati conexe. International Railway Systems, firma cu sediul în Luxemburg, detinuta de Cristian Burci, are, pe lînga Servtrans Invest SA, si alte companii care actioneaza în domeniu: MEVA SA Drobeta-Turnu Severin, Romvag Caracal, specializate în constructia, repararea si modernizarea vagoanelor. Lor li se adauga si Severnav, tot din Drobeta-Turnu Severin. Burci, un apropiat al PSD, a devenit celebru pentru contractele cu statul, multe dintre ele semnate chiar cu societatile din portofoliul ministrului Berceanu. Si structura Grampet SA este una asemanatoare: un operator de cale ferata, Grup Feroviar Român (GFR), societati de întretinere a materialului rulant: REMAR SA Pascani si REVA SA Simeria, precum si alte cîteva firme cu activitate conexa. Grampet SA este o adunatura de societati roind în jurul a doi cetateni: Vasile Didila si Gruia Stoica. Acestia sînt originari din Toflea, judetul Galati, localitate cunoscuta drept capitala neoficiala a romilor din România. De altfel, la Toflea îsi au sediul multe societati detinute de ei. Este cunoscut ca debutul în afaceri al celor doi, Didila si Gruia, l-a reprezentat comertul de fier vechi. Cei doi sînt considerati mogulii locali din Toflea, o comuna unde palatele cu turnulete sînt evaluate (chiar si cele mai modeste) la preturi comparative cu cele platite de Didila si Gruia pentru cîte o societate de stat dintre cele care fac acum parte din grupul Grampet. De exemplu, REMAR SA a fost achizitionata de Grampet SA cu mai putin de 700.000 de euro, iar ministerul a sters toate datoriile întreprinderii. Iata cum functioneaza lucrurile dupa asociere. Un exemplu îl reprezinta un contract de reparatii încheiat în ianuarie anul acesta de Rolling Stock SA pentru 1.075 de vagoane. Partea cea mai consistenta a contractului, în valoare de un milion de euro, a ajuns la Reva Simeria, adica o firma din grupul Grampet, acelasi din care face parte si GFR. De asemenea, tot la începutul anului 2009, au fost semnate doua contracte de închiriere cu Bulgarian Railways LTD si Train Hungary, doua societasi care fac si ele parte din grupul Grampet. Practic, materialul rulant al CFR Marfa a fost folosit pentru cresterea cifrei de afaceri a Reva Simeria si apoi extinderea cotei de piata a grupului Grampet, care are acum cu ce sa intre pe piata externa de transport feroviar de marfa. În plus, Raiffeisen a iesit între timp din afacere, astfel ca GFR a ajuns sa detina 51% din actiunile Rolling Stock, iar CFR restul. Urmarea logica a acestor actiuni o reprezinta niste mariri de capital succesive care vor aduce statul român în pozitia de actionar minoritar în afacere, pentru ca în final sa renunte complet la actiunile detinute. De altfel, Adrian Andon – asociat cu BERCEANU in 6 firme! – si care este nimeni altul decat directorul de exploatare al GFR, a anuntat deja ca firma în conducerea careia se afla este interesata de preluarea integrala a CFR Marfa la preconizata privatizare”.
Cadrele SRI mai spun ca „dupa lovitura de stat din decembrie 1989, lui Radu Berceanu i s-au deschis toate caile posibile pentru a-si dezvolta si consolida relatiile externe neprincipiale stabilite înainte. În haosul creat si în absenta unui control din partea organului de contraspionaj românesc, acesta, devenit ministru, a actionat nestingherit, aducînd nu numai mari prejudicii statului român, ci si atingere securitatii tarii”. De altfel, reamintim cititorilor ca, într-un raport al SRI din 1995, fostul director al institutiei, Virgil Magureanu, afirma foarte clar„am adus dovezi despre actiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vînzarea proiectului secret al unui avion militar firmei din Israel, IAI LAHAV. Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu”. Informatiile respective se refereau la faptul ca Radu Berceanu ar fi contribuit înca din anul 1993 la scoaterea din tara a prototipului avionului de lupta IAR 109 SWIFT de catre firma IAI LAHAV. În urma presiunilor pe care Berceanu le-ar fi facut, reprezentantii fabricii de la Craiova au semnat un precontract dezavantajos cu firma IAI privind colaborarea pentru producerea în serie a avionului SWIFT în uzinele IAI. Numai ca specialistii români au constatat ca evreii dezvoltasera un alt prototip de avion israelian, care avea structura identica cu cea a prototipului românesc. În cele din urma, parteneriatul nu a mai continuat, dar informatiile obtinute în acest caz aratau ca Radu Berceanu ar fi încasat un „comision” de 6 milioane de dolari”.  
Ofiterii SRI ne-au mai pus la dispozitie un alt raport, in care se spune ca „Cea mai importanta afacere pe care Radu Berceanu a pus-o la punct la vremea respectiva a fost cea cu companiile straine Bombardier, Alstom si Siemens prin AVI SRL, o societate înfiintata în 1994 si al carei profit a crescut de 20 de ori la scurt timp dupa ce acesta a ajuns ministrul Industriei si Comertului. La înfiintare, societatea avea un capital social de 100.000 de lei, repartizat între Radu Berceanu si Adriean Videanu. Ulterior, dupa iesirea din firma a lui Videanu si dupa mai multe majorari de capital, acesta a ajuns la 5 miliarde de lei vechi. Firma are ca obiect principal de activitate productia de obiecte din metal, mase plastice, rasini sintetice armate cu fibra de sticla, dupa proiecte proprii sau alte proiecte, si este angrenata în afaceri cu companii de stat românesti (Metrorex si CFR) aflate în subordinea directa a ministerului condus de Radu Berceanu. În urma contractelor derulate în ultimii 7 ani cu societatile mentionate, AVI SRL a încasat peste 700 milioane de euro. În minister este cunoscut faptul ca pentru majoritatea contractelor nu s-a facut licitatie, ci acestea au fost atribuite prin selectii de oferte. O alta afacere scandaloasa marca Radu Berceanu a fost si asa-numita „Afacerea China”, demarata în 1999 pe vremea cînd Radu Berceanu era ministru al Industriilor si derulata prin intermediul SC NedaromSRL Craiova, al carei unic actionar si administrator este un oarecare Ioan Daniel Nedelcut. Acesta ocupa, însa, si functia de administrator al SC AVI SRL Craiova, unde actionar majoritar este Radu Berceanu împreuna cu sotia sa, Mihaela Marinela. Concret, SC Nedarom” Craiova a înfiintat în 1999, în Asia, o societate mixta româno-chineza, denumita „Botou Golden Horse Fruit Brandy” Co Ltd, asigurînd un aport de capital, în bani si în natura, estimat la 1,1 milioane de dolari. Mai exact, este vorba despre o fabrica de alcool, pentru care s-ar fi cumparat un utilaj în valoare de 769.000 de dolari si s-ar fi cheltuit 40.000 de dolari pentru asistenta tehnica si 240.000 de dolari pentru know how, la care s-a adaugat un aport în numerar de 50.000 de dolari. Tranzactiile au fost autorizate de Banca Nationala a României prin avizul nr. F343065/ 02.07.1999, autorizatia nr. 5572/08.07.1999. La verificarea efectuata de Autoritatea Nationala de Control, condusa la vremea respectiva de Ionel Blanculescu, a reiesit, însa, ca sumele de bani nu ar fi fost virate catre China. Din actele prezentate nu s-a facut dovada încasarilor valutare aferente exporturilor de utilaje tehnologice (conform DVE nr. 22821/16.07.1999 si DIV nr. 290022/16.07.1999). Societatea nu a înregistrat în evidentele contabile venituri aferente investitiei efectuate în China. Din datele si actele prezentate se constata ca societatea nu a virat suma de 50.000 de dolari, reprezentînd aportul în numerar, la constituirea societatii mixte româno-chineze. Nu s-a prezentat nici un document justificativ în acest sens, iar în bilantul contabil aferent anilor 1999-2000 nu figureaza aceasta suma. Conform notei explicative date de conducerea societatii, aceasta suma nu a fost virata. Societatea nu a prezentat la controlul efectuat statutul si actul constitutiv al societatii mixte româno-chineze. Societatea nu a facut dovada repatrierii valutei aferente exportului sau veniturilor realizate în China. Garda Financiara - Sectia Bucuresti a constatat ca sînt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de fals si uz de fals - se mentioneaza în Nota privind activitatea desfasurata de societati comerciale la care, direct sau indirect, este implicat Radu Berceanu, întocmita de ANC. Mai mult decît atît, SC Nedarom SRL Craiova, controlata de ministrul Radu Berceanu prin intermediul lui Ioan Daniel Nedelcut, a încasat si TVA aferenta asa-zisei investitii din China. Rambursarea de TVA, în cuantum de 707 milioane de lei vechi, a fost efectuata în anul 2000 de catre Directia de Finante Dolj, prin Ordinul de Plata nr. 683/ 14.12.2000. Initial, finantistii doljeni respinsesera cererea de rambursare TVA depusa de SC Nedarom SA, dar au revenit asupra deciziei, în urma unor obiectiuni scrise, depuse de catre reprezentantii societatii. Tot pe linia afacerilor dubioase care au adus atingere sigurantei nationale se numara si SC Sun Oil SRL. Functia de ministru al Industriilor pe care o ocupa la începutul afacerii respective i-a adus lui Radu Berceanu o multime de beneficii, cuantificate de acesta în sume importante de bani. Începînd din 1999 au aparut informatii despre o înselaciune de sute de miliarde de lei. Societatea Sun Oil Company era controlata de Roxana Manolache, Liviu Nita, Boris Golovin si Cristian Petrea, ultimul fiind unul dintre nepotii senatorului PD Nicolae Alexandru. Firma Sun Oil a fost înfiintata, de fapt, de Liviu Nita împreuna cu liderul PD Prahova, Corneliu Ruse. Obiectul de activitate al firmei era intermedierea în comertul cu combustibili, minerale si produse chimice pentru industrie. Principalul furnizor al firmei, Rafinaria Petrobrazi, se afla în subordinea SNP Petrom, societate apartinînd de Ministerul Industriilor, condus atunci de Radu Berceanu, si livra mari cantitati de benzina afaceristilor PD-isti de combustibil. Nita le-a declarat procurorilor ca, în perioada martie - iunie 1999, pentru a-si consolida afacerea, le-a dat lui Corneliu Ruse, Gheorghe Albu si Radu Berceanu 200.000 de dolari la sediile PD din Ploiesti si Bucuresti. Liviu Nita a fost gasit vinovat în acest dosar si a fost condamnat la 2 ani de închisoare. Pentru Radu Berceanu, Gheorghe Albu si Corneliu Ruse, cauza a fost disjunsa. Pe lînga Liviu Nita, a mai fost condamnat si Ioan Marius Craciunescu, care dezvaluie astazi ca în intervalul 2000-2003 a orchestrat o evaziune în comertul cu produse petroliere de peste 43 de mii miliarde de lei vechi, de care a beneficiat si personajul central al materialului de fata. Neoficial, la toate acestea se adauga si actiunile detinute la societatea Jiul SA Craiova si evaluate la minimum 12,5 milioane de euro, aceasta în conditiile în care se dovedeste ca Radu Berceanu a preluat deja, direct sau prin interpusi, 51% din actiunile lantului hotelier. Desi a recunoscut ca a cumparat actiuni la Jiul SA, acesta nu le-a trecut în declaratia sa de avere”. 
NOTA REDACTIEI: Zbuciumul ministrului Radu Berceanu nu se opreste aici. El continua sa gîndeasca în sens negativ pentru România, actiunile sale astfel concepute fiind de natura sa prejudicieze grav interesele statului în perioada urmatoare. Acesta pune în prezent la cale privatizarea Companiei CFR Marfa, dar nu oricum, ci prin falimentare, astfel încît cei care o vor cumpara sa dea cît mai putini bani. Cum se poate explica altfel faptul ca, dintr-o companie aflata pe profit cu numai 2 ani în urma, aceasta a ajuns sa intre în colaps, pentru ca în prezent sa nu mai aiba nici bani de salarii? Acest lucru nu este posibil decît cu sprijinul factorului decizional aflat în vîrful piramidei, respectiv Radu Berceanu. Informatiile existente aduc în atentie faptul ca ministrul respectiv actioneaza cu buna-stiinta pentru falimentarea companiei si împingera ei spre un operator privat care contribuie în acest fel la punga partidului sau a sa personala. Felul în care a anuntat privatizarea companiei, fara sa încerce, nici macar de fatada, redresarea economica a acesteia, a ridicat deja mari semne de întrebare în legatura cu onestitatea operatiunii în sine. Procesul de privatizare a companiei maghiare similare celei românesti, MAV Cargo, se pare ca l-ar fi încurajat pe ministru sa reia tema privatizarii. Trebuie spus ca, în urma unor suspiciuni de coruptie, autoritatile maghiare au demarat deja o ampla ancheta cu privire la aceasta privatizare, iar Comisia Europeana a luat si ea la puricat tranzactia. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii apreciaza ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate desinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la centru spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR, sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public. 
Simona FICA

La curbă, banii CFR Marfă trosnesc. Şi sar în buzunarul unor blatişti

      
Cam de vreo doi ani încoace, privatizarea CFR Marfă se tot plimbă din gură-n gură, cu naşul. Sau cu naşii, că-s mai mulţi. Primul a dorit-o Şică Orban, fostul ministru al Transporturilor. N-a mai apucat să facă decît un studiu de fezabilitate, că au venit alegerile şi a fost dat jos din tren. Cînd credeam că toată lumea a uitat de asta, hop şi Berceanu cu privatizarea, săptămîna trecută. Acu’, noi nu ştim dac-o fi bine sau rău cu privatizarea asta. Dar ştim sigur că Berceanu ar fi bine să se grăbească, să mai apuce să vîndă ceva. Nu de alta, dar directorii ăştia par foarte dornici să scape de zestrea (locomotive şi vagoane) CFR-ului, folosind-o în diverse asocieri. 

Cît de util este acest lucru, dar şi pentru cine, o să vă arătăm în continuare. 

Rolling Stock Company SA a apărut în 2008, fiind constituită printr-o asociere dintre CFR Marfă, Grup Feroviar Român şi Raiffeisen Bank. GFR este cel mai important concurent privat al statului pe piaţa de transport feroviar de marfă. Rolling Stock are ca obiect de activitatea închirierea de material rulant pe pieţele externe. Aportul societăţii de stat a fost în natură (6.400 de vagoane şi 79 de locomotive), banca venea cu banii, iar GFR se ocupa de recondiţionarea vagoanelor şi locomotivelor CFR-ului, aflate într-o stare nu foarte grozavă. La prima vedere asta ar putea să pară o chestie destul de bună. 


Ei bine, nu, situaţia nu e chiar aşa de roz. Să luăm ca exemplu un contract de reparaţii încheiat în ianuarie anul acesta de Rolling Stock SA pentru 1.075 de vagoane. Bucata cea mai mare a contractului, în valoare de un milion de euro, a ajuns la Reva Simeria, adică o firmă din grupul Grampet, acelaşi din care face parte şi GFR. De asemenea, tot la începutul anului au fost semnate două contracte de închiriere cu Bulgarian Railways LTD şi Train Hungary, două societăţi care fac şi ele parte din grupul Grampet. 

Practic, materialul rulant al CFR Marfă a fost folosit pentru creşterea cifrei de afaceri a Reva Simeria şi apoi extinderea cotei de piaţă a grupului Grampet, care are acum cu ce să intre pe piaţa externă de transport feroviar de marfă. În plus, Raiffeisen a ieşit între timp din afacere, astfel că GFR a ajuns să deţină 51% din acţiunile Rolling Stock, iar CFR restul. Pe cît punem pariu că o să urmeze nişte măriri de capital, de-o să ajungă statul un acţionar din ce în ce mai minoritar în afacerea asta?
CFR Marfă trage spre depoul privatizării
Alexandru Paul Vladu, 12 Martie 2010

Compania de stat de transport feroviar târâie de doi ani de zile targa falimentului. De câţiva ani oficialii ministerului nu se sfiesc să anunţe vânzarea CFR Marfă. Concedierile în masă de zilele trecute sunt doar un pas în plus către devalorizarea societăţii.

6.700 de salariaţi ai CFR Marfă iau calea şomajului printr-o decizie a Guvernului României. Măsura a fost însă anunţată anterior şi acum favorizată doar de pretextul crizei economice. „Atâta vreme cât rămân acolo, se înfruptă din banii dumneavoastră. (...) Nu putem merge înainte cu această formulă. Nu ăsta este drumul normal", a explicat ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, pentru Mediafax. Ce nu a spus ministrul este însă cine au fost cei care s-au înfruptat din banii noştri, de pe urma CFR Marfă, de ani grei încoace. Principalii operatori privaţi de pe calea ferată s-au născut din ruina şi ruinarea CFR şi tot ei stau la pândă aşteptând intrarea în colaps a companiei de stat pentru a-şi muşca definitiv prada.  

Ce naşte din CFR, CFR mănâncă

În ultimii 10 ani, CFR Marfă a pierdut pe drum 10.000 de angajaţi, iar pe măsură ce operatorii privaţi şi-au făcut simţită prezenţa, societatea publică a pierdut cotă de piaţă şi a intrat pe pierderi. CFR Marfă şi-a păstrat cifre pozitive mulţi ani, dar 2007 a fost ultimul bilanţ încheiat cu un plus de 1 milion de euro. Asta deşi restructurarea companiei, cel puţin la capitolul cel mai important, al costurilor salariale, a fost o constantă. La polul opus, doi operatori privaţi au crescut vertiginos. Cele două societăţi private îi au în spate pe Gruia Stoica, Grup Feroviar Român (GFR), respectiv Cristian Burci, Servtrans Invest SA. Doi oameni de afaceri care au intrat pe şinele afacerilor cu adevărat bănoase de pe calea ferată în mandatul de ministru al lui Miron Mitrea, dar după cum a demonstrat-o evoluţia firmelor lor, s-au înţeles bine cu orice ministru s-a instalat în biroul din Dinicu Golescu. Cei doi operatori privaţi au continuat să angajeze, în mod special, oameni preluaţi de la CFR Marfă, iar baza materială şi-au clădit-o tot pe spatele companiei de stat. Cele două afaceri au continuat să crească, în timp ce compania de stat şi-a pierdut busola.  

Favoritul lui Necolaiciuc

Stoica şi Burci şi-au construit de-a lungul timpului două imperii de business care au înghiţit principalele întreprinderi dezvoltate în jurul activităţii feroviare, împărţindu-şi frăţeşte, vrând-nevrând, societăţile de reparaţii de material rulant. Aşa că, principalul lor concurent de pe piaţa transporturilor, CFR Marfă, le-a devenit în cele din urmă client.

Ani de-a rândul Parchetul General a tot împins nişte vagoane de sesizări şi reclamaţii cu privire la afacerile făcute de Cristian Burci, dar până la urmă s-a ales doar... fumul. Acesta ar fi beneficiarul unor adevărate chilipiruri din partea CFR-ului condus la acea oră de Mihai Necolaiciuc, vagoane şi locomotive la preţuri simbolice. Într-unul dintre dosarele în care a fost trimis în judecată Necolaiciuc, acesta este acuzat de un prejudiciu de peste 34 de milioane de euro după ce a cedat pe un contract de comodat 10 locomotive şi 150 de vagoane noi către Servtrans Invest, societatea lui Burci. De altfel, procurorii au ajuns la concluzia că fostul director al companiei naţionale de transport feroviar a dat la fier vechi o uriaşă cantitate de material rulant - peste 1.000 de locomotive şi 23.000 de vagoane. Afacerea a rămas de acum pe mâna judecătorilor care se vor pronunţa cu privire la vinovăţii.  

CFR, GFR, tot una e!

După ce şi-a pierdut Mitrea mandatul, afacerile pe şine ale lui Burci au intrat într-un uşor declin, şi a fost momentul ca Gruia Stoica să prindă  putere. Concernul de firme unite sub denumirea Grampet s-a dezvoltat vertiginos, iar Grup Feroviar Român (GFR), societatea de transport feroviar a grupului, a devenit principalul jucător privat de pe piaţă.

Grupul condus de Stoica a dat lovitura după ce a reuşit asocierea cu CFR Marfă  într-o societate, Rolling Stock Company (RSCO), al cărei control absolut l-a obţinut ulterior. Societatea de stat a adus la capitalul noii firme 100 de locomotive şi 6.400 de vagoane, evaluate însă la 40 de milioane de euro, adică exact cât ar fi câştigat CFR Marfă de pe urma lor dacă le dădea la fier vechi. Gruia Stoica a spus pentru Q Magazinecă evaluarea aportului în natură la capitalul RSC a fost unul corect, aducând drept argument faptul că CFR obţinuse o evaluare din partea IRECCSON a acestui material rulant. Institutul ar fi evaluat aceste vagoane la o valoare chiar mai mică decât cea cu care CFR Marfă a intrat în RSCO.

Ceilalţi doi asociaţi ai Rolling Stock Company SA, Grup Feroviar Român SA (Grampet) şi Raiffeisen Bank, trebuiau să vină cu banii necesari reparaţiilor acestui material rulant. Pretextul asocierii era tocmai acesta, lipsa banilor pentru repararea acestui număr mare de vagoane din „parcul rece" - cum sunt numite generic cele care stau nefolosite. Surpriză însă: după o procedură de achiziţie desfăşurată prin Bursa Română de Mărfuri, Rolling Stock Company SA a plătit reparaţia către firme ale aceluiaşi grup Grampet, adică acţionarii GFR. Stoica spune că oricine ar fi putut participa la acea licitaţie, iar faptul că RSC a ajuns să plătească către Grampet reparaţiile a fost doar rezultatul unei oferte economice. Dar, în acest fel, cele 52 de milioane de euro aduse de GFR aport la capitalul Rolling Stock Company s-au cheltuit tot în grupul Grampet.

Ulterior, banca austriacă  s-a retras din asociere, iar reprezentanţii CFR Marfă au refuzat preluarea pachetului de acţiuni, deşi, conform statutului, Rolling Stock Company aveau acest drept. „Tot în conformitate cu statutul RSCO, această preluare de capital nu conferă GFR puteri suplimentare", insistă Gruia Stoica să menţioneze.

În acest moment GFR controlează un pachet de 51 la sută din societatea născută din asocierea cu CFR Marfă. Șeful Grampet spune că nu este deloc o fericire pentru el acest aspect, lăsând să se înţeleagă că presiunea crizei economice se face puternic simţită în afacerile grupului pe care l-a fondat şi îl conduce.   

Sacrificată de indolenţă

La nivelul lui 2007 CFR Marfă ocupa fără eforturi poziţia de lider al transportatorilor feroviari, înregistra profit. De altfel, era singura societate feroviară de stat care nu mergea în pierdere. Aparent paradoxal, în acelaşi an, deşi CFR Marfă deţinea toate atu-urile îndeplinirii unei activităţi profitabile, fără a fi subvenţionată de stat, CFR Marfă a intrat, cu voia conducerii de la vremea respectivă, în zodia afacerilor „nepotrivite".

Dincolo de managementul grosolan, CFR Marfă suferă şi din pricina unor realităţi din piaţă care ar fi trebuit în mod real contracarate prin decizii ale conducerilor. Astfel, uriaşa bază materială, dar şi umană  a operatorului deţinut de stat, acesta se confruntă şi cu nevoia de satisfacere a unor comenzi mici şi variate. Operatorii privaţi cum sunt cei deţinuţi de către Burci şi Stoica acceptă doar preluarea unor comenzi solide, de transport a unor încărcături având o singură destinaţie şi un singur beneficiar. CFR Marfă, care deserveşte în interesul public, este obligat să preia şi comenzi cu încărcături diverse, având mai mulţi beneficiari. Altfel spus, societatea de stat are costuri de operare mult mai mari decât un operator privat.

Politicile tarifare neflexibile, consolidarea pe piaţă a operatorilor privaţi, dar şi „traseimul” foştilor directori ai companiei sunt principalele cauze ale dezastrului din CFR. Conducerea Companiei CFR Marfă, companie patronată de statul român, specializată în transportul... 

Politicile tarifare neflexibile, consolidarea pe piaţă a operatorilor privaţi, dar şi „traseimul” foştilor directori ai companiei sunt principalele cauze ale dezastrului din CFR.

Conducerea Companiei CFR Marfă, companie patronată de statul român, specializată în transportul feroviar de marfă, admite, într-un document oficial, că starea jalnică în care se află societatea e cauzată de politici tarifare neflexibile şi de consolidarea operatorilor privaţi.

Din cauza unui management defectuos, susţin liderii de sindicat, uneori vecin cu sabotajul, com pania a anunţat ca va disponibiliza peste 6.380 de angajaţi, pentru a-şi reveni din punct de vedere financiar.

De la CFR la GFR

O altă cauză reclamată de sindicalişti, care a condus la situaţia financiară dezastruoasă din prezent, este aceea că foştii directori au fost „racolaţi”, uneori cu contractele CFR cu tot, de companiile private de profil.

„Cele mai multe contracte au plecat spre GFR (Grup Feroviar Român - n.r.), printre acestea Petrom sau Conpet”, spune liderul Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă, Iulian Măntescu.

El a dat două exemple concrete. Este vorba despre ultimul director al CFR Marfă, Călin Graţian, care a demisionat şi a preluat şefia Rail Cargo Austria, compania de stat austriacă, şi de fostul şef al serviciului vânzări din CFR Marfă, Mădălin Ionescu.

„După ce au plecat, cei doi au încercat să ia de la CFR Marfă contractele pentru transportul de tablă din Portul Constanţa spre uzinele auto de la Piteşi. Au încercat să ia, la fel, şi transportul de maşini de la Piteşi. Dar fără succes. Au încercat să ia de la noi şi contractele pentru transportul de sare”, spune Măntescu.

CFR Marfă a pierdut în ultimii ani contracte masive privind transportul de ciment, piatră şi produse petroliere către companii conduse în prezent de foşti directori ai CFR Marfă.

„Operatorul GFR e condus de Sorin Chinde, fost director comercial la CFR Marfă. La Unifertrans îl găsim pe Constanin Pestrea, fost vicepreşedinte la SNCFR, iar la Serv Trans, pe George Buruiană, fost director general la CFR Marfă”, mai spune sindicalistul.

Nu există clauze anticoncurenţiale

Oficialii Ministerului Transporturilor recunosc că mulţi dintre foştii directori ai CFR Marfă au plecat spre companiile private şi că au făcut-o „la pachet” cu contracte în derulare, dar spun că nu au putut împiedica asta.

„E adevărat că în contractele managerilor de la CFR Marfă nu există clauze anticoncurenţiale, care i-ar împiedica să lucreze la o firmă concurentă un anumit număr de ani. Aceste clauze ar presupune acordarea unor compensaţii din partea CFR Marfă pentru directorii care îşi pierd dintr-un motiv sau altul postul”, a spus secretarul de stat din cadrul MT, Gheorghe Popa.

Statul, complice

Dezastrul CFR Marfă e cauzat şi de o anumită complicitate a statului. În anul 2009, deşi compania a transportat cărbune şi păcură către centralele de termoficare din ţară, serviciul nu a fost decontat.

CFR Marfă a ajuns astfel la o incapacitate de plată a datoriilor către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (186 de milioane de lei) şi nu a putut câştiga licitaţiile organizate de firmele care au impus lipsa datoriilor la stat.

„La licitaţia organizată de Conpet, deşi aveam cea mai bună ofertă, am fost descalificaţi, iar contractul, atribuit firmei de pe locul doi, Grup Feroviar Român. Dacă am fi primit banii pe transportul păcurii sau s-ar fi făcut o compensare, acum puteam merge la toate licitaţiile”, zice Măntescu.

Scădere de 39%

În anul 2009, activitatea CFR Marfă s-a redus cu 39% faţă de 2008, în principal din cauza scăderilor dramatice înregistrate de mai multe regionale CFR din ţară.

„Pe la Halmeu soseau materiile prime din Ucraina, iar pe la Episcopia Bihor, importurile din Europa de Vest. Pe la Galaţi se aproviziona Sidex”, explică Gheorghe Popa.

Regionala CFR Marfă Galaţi a înregistrat o pierdere de 60% în timp ce Regionalele CFR Marfă Cluj şi Iaşi, câte 40%. În acelaşi timp, firma privată Grup Feroviar Român, condusă de Sorin Chinde, fostul director comercial al CFR Marfă, a înregistrat o creştere a activităţii cu 25% faţă de 2008.

Pe pagina oficială de prezentare a companiei CFR se află lista de clienţi, care e o dovadă a consolidării pe piaţa românească: Holcim, Petrom, Mittal, Shell Gaz România sau Conpet. În 2008, firma a avut o cifră de afaceri de 369,4 milioane lei şi un profit net de 32,3 milioane lei.

Secretarul de stat Gheorghe Popa susţine că firmele private se ocupă în general de trenurile compacte, care nu mai au nevoie de zeci de ore de manevră pentru a fi compuse.

„În general, aceste trenuri sunt de la firmele mari, de ciment, de combustibil sau mari producători de cărbuni. De ce să nu spunem că aceste firme duc o politică diferită de preţuri, adaptată la vremurile de criză, şi se mişcă mult mai repede în piaţa. La CFR Marfă, orice decizie trebuie trecută prin Consiliul de Administraţie, şi asta presupune timp”, mai susţine oficialul Ministerului Transporturilor.

ASOCIERE

Investiţii cu rezultate sub aşteptări

* CFR Marfă avea, în 2008, 17.985 de angajaţi şi un parc logistic de 907 locomotive şi 42.925 voagoane. Pentru a moderniza o parte din acestea, în sensul normelor UE, CFR Marfă a investit 86,5 milioane de lei.

Ca să mai facă rost de bani, CFR Marfă s-a asociat cu firma Grup Feroviar Român în societatea mixtă Rolling Stock S.A. Trenurile ar fi urmat să fie operate în interiorul ţării de CFR, iar în exterior, de GFR. „Din cauza crizei, firma nu are rezultatele financiare la care ne-am aşteptat”, admite secretarul de stat Gheorghe Popa.

REACŢIE

Clauzele de reziliere, bine negociate

Actualul director al CFR Marfă, Mihai Frăsinoi, susţine că rezultatele financiare sunt foarte slabe din cauza numărului mare de angajaţi. Potrivit acestuia, liderii sindicali se opun disponibilizării din cauza reducerii cotizaţiilor, dar şi a numărului de lideri.

„S-au mai pierdut contracte, dar de mutat peste noapte de la o firmă la alta este practic imposibil: există clauze de reziliere foarte bine negociate. Nu am auzit că fostul director Graţian ar fi încercat să ducă anumite contracte la firma unde lucrează”, a comentat el.

PLANURI MĂREŢE

Privatizare pe fugă

Scăderea pieţei transportului feroviar de marfă din cauza crizei l-a făcut pe ministrul de resort, Radu Berceanu, să ia „frâiele în mână” şi să anunţe privatizarea CFR Marfă. „Eu aş prefera ca privatizarea să se întâmple la sfârşitul anului. Să fim în evaluări şi negocieri de ofertă în acest an. O să începem procedurile imediat”, a menţionat recent Berceanu.

Şi secretarul general al Asociaţiei Industriei Feroviare, Ştefan Roşeanu, susţine că privatizarea operatorului feroviar este absolut obligatorie, deoarece statul nu reuşeşte să facă din CFR un jucător european. Cu toate acestea, în prezent e un moment nefavorabil vânzării, din cauza crizei, care a redus piaţa din UE cu 25%-30%.

„Dacă acum doitrei ani se putea obţine circa un miliard de euro pe CFR Marfă, acum statul poate primi cel mult 500 de milioane de euro, pe toată compania”, consideră Roşeanu. (Ciprian Mailat)

STRATEGII

Şeful cu restructurarea s-a mutat în privat

Ofensiva companiilor private. Într-un raport întocmit de CFR Marfă, document ce stă la baza programului de restructurare a câtorva mii de angajaţi, se arată că societatea a pierdut teren, în anul 2009, în faţa companiilor private de profil. Acestea şi-au adaptat strategia la vremurile de criză, prin două metode: au redus preţurile şi au mărit perioada acceptată la plată.

Motivele care au determinat restructurarea companiei. Fostul director al CFR Marfă, Graţian Călin, susţine că, în primele cinci luni ale anului 2009, pierderile companiei s-ar ridica la 250 milioane lei.

„Dacă programul de restructurare ar conduce la diminuarea cu 30% a cheltuielilor lunare, la sfârşitul anului societatea ar rămâne cu pierderile estimate pentru primele cinci luni de circa 250 milioane lei”, susţine directorul de atunci al CFR Marfă, Graţian Călin.

Soluţii de redresare: acordarea unui ajutor de stat în valoare de 150 de milioane de euro şi disponibilizarea a 5.600 de angajaţi.

Racolarea. Între timp, Graţian Călin a fost racolat de operatorul de stat austriac Rail Cargo Austria.

Clauza de neconcurenţă. Călin spune că este absolut normal şi firesc ca directorii companiilor de transport feroviar de marfă să aibă în contractele de muncă clauze de neconcurenţă. „Eu aş merge mai departe şi aş impune astfel de clauze şi directorilor de regionale sau şefilor de divizii. Vă spun sincer că eu la CFR Marfă nu am avut, în timp ce la compania unde lucrez acum am”, a spus Graţian Călin.

Dezminţire. El a negat orice acuzaţie cu privire la faptul că a încercat să ia contracte derulate de CFR Marfă şi să le transfere la operatorul privat unde activează. „Nu este adevărat aşa ceva. Nu am încercat să mut niciun contract nici de tablă nici de transport de autorisme”, a răspuns Graţian Călin.