crăciun fericit, peromaneste, din maramureş!

crăciun în maramureş/christmas in maramures, a set by băseşteanu on Flickr.

Se pregăteşte ceva

Mănăstire, Guşă, Rareş Bogdan - cameleonii de la Realitatea TV



În ultima perioadă, la postul Realitatea TV, asistând la diverse emisiuni, talk show-uri sau rubrici, nu putem să nu constatăm că toate au doi numitori comuni: o apropiere vizibilă faţă de USL şi o oarecare încrâncenare împotriva PDL, precum şi un grup de 3 feţe mereu prezente: Cozmin Guşă, Rareş Bogdan şi Silviu Mănăstire. Cine sunt însă aceşti corifei ai Realitatea TV şi de unde au apărut ei brusc pe sticlă? Au fost mereu de partea USL? Au făcut afaceri cu statul? Au fost pe statele de plată ale diverselor ministere sau Servicii? Sunt ombilical legaţi de PDL, Elena Udrea şi, mai mult sau mai puţin direct, de Cotroceni? Se pregăteşte oare trăgaciul pentru dezbinarea USL? Băsescu anunţa zilele trecute că are glonţul pregătit...

Găsiţi dumneavoastră răspunsurile adecvate...

Cozmin Guşă, Divide et Impera, cu grade pe umeri

Cozmin Horea Guşă are o bună vocaţie de a combina prost şi a destrăma temeinic. Despre Cozmin Guşă se pot spune multe lucruri, dar de bine nu prea. Traiectoria sa meteorică prin viaţa publică, de la gazetarul de provincie la şefia unui trust de presă (pe care era aproape să-l falimenteze), la cea de figură de notorietate postsovietică a turbulenţelor vieţii politice şi de afaceri dâmboviţene, a fost permanent suspectată de legături intrinseci cu partea tenebroasă a lumii serviciilor secrete. De aici, de la noi, dar mai ales de aiurea. Bine relaţionat cu ex-kaghebiştii care au luat caimacul mai multor mari privatizări şi au dat în România tunuri de succes internaţional, a fost repede remarcat şi livrat, cu kitul de funcţionare cu tot, lui Adrian Năstase, un redutabil colecţionar nu numai de artă, dar şi de talente negative din galeria "gulerelor albe". Menţionăm, în treacăt şi printre alţii, pe Sorin Tesu, Remus Truică, Ristea Priboi, Gabriel Oprea, cuplul Elena Udrea – Dorin Cocoş, Dan Andronic şi Cozmin Guşă. Numitorul lor comun este acela că toţi au cochetat cu ideea că nu este bine să se pună de-a curmezişul valului criminalităţii transnaţionale de sorginte postsovietică, pe ale cărei resurse continuă a se afirma viaţa politică a Europei Centrale şi de Est.

În anii 2001-2003, Cozmin Guşă, în calitate de secretar general, a ţinut bine apăsate frânele Partidului Social Democrat, gripându-i motoarele. Dupa rejectarea din PSD, fondează pentru o scurtă perioadă propria mişcare, "Iniţiativa 2003", şi propriul partid la purtător, PIN. Înainte de alegerile din 2004 se înregimentează în Partidul Democrat şi duce cu el, de la PSD, suportul informaţional secret cu care va susţine prima campanie prezidenţială a lui Traian Băsescu împotriva lui Adrian Năstase.

În decembrie 2004, marile ambiţii ale micului om politic au fost frânte cu brutalitate de Traian Băsescu. Acesta l-a exclus din aria rezervată a Palatului Cotroceni şi apoi nu l-a numit director nici la SRI şi nici la SIE. Probabil a întrebat pe la servicii.

Cu coatele echimozate de atâta dat cu ele, când în dreapta, când în stânga, personajul îşi consumă anost cariera de deputat [2004-2008] obosindu-se să vorbească în Cameră exact 11 minute şi 59 de secunde, în nouă intervenţii din sumarul a şase şedinţe, dar numai când a fost silit de împrejurări. Cu numeroase absente de la şedinţele Camerei, dar nelipsit din platourile televiziunilor şi din paginile presei de senzaţional, Cozmin Guşă aproape că i-a luat locul de prezicător al lui Silviu Brucan. Apoi, gafeurul prin vocaţie Mircea Geoană îl reşapează şi, în marea lui prostie, i-a angajat serviciile de consultanţă pentru campania prezidenţială împotriva lui... Traian Băsescu! Mercenar la mercenar trage. În pofida dezicerii lui Traian Băsescu de Cozmin Guşă, surse demne de încredere spun că acesta din urmă s-a aflat în staff-ul prezidenţiabilului social-democrat cu ordinul de misiune primit din partea şefului unei structuri speciale, inexistente oficial, dar invocată ori de câte ori ni se întâmplă să trăim experienţe inexplicabile. Oricum, Cozmin Horea Guşă a fost consilier pentru milionarul basarabean Vlad Plahotniuc, Adrian Năstase (PSD) Traian Băsescu (PDL), Mircea Geoană (PSD), Marian Vanghelie (PSD), Sorin Ovidiu Vântu [martie 2010].

Cei care mai ştiu câte ceva despre referinţele serviciilor secrete asupra voiajelor, când în est şi când în vest, ori viceversa, ale micului guru pot să-i înţeleagă şi mandatul mai recent de legatar al unor părţi ale din afacerile controversate ale lui Sorin Ovidiu Vântu. Acum un an, PSV Company, fosta Petromservice, a fost cumpărată de o firmă care este deţinută 50% de Cozmin Guşă. Tranzacţia a avut loc cu doar câteva ore înainte ca Liviu Luca, Sorin Ovidiu Vîntu şi directorii companiei să fie reţinuţi de procurorii Parchetului General pentru devalizarea societăţii.

Potrivit lui Guşă, PSV, deţinut în proporţie de aproape 55% de societatea sa şi a lui Maricel Păcuraru, s-a constituit la vremea respectivă parte în dosarul în care s-a cerut arestarea ,,lotului Vîntu", pentru recuperarea prejudiciului, estimat de anchetatori la peste 83 de milioane de euro.
De asemenea, Guşă a negat orice speculaţii cu privire la vreo tranzacţie în favoarea lui Vântu.

Interesantă e şi apariţia lui Guşă în contextul declaraţiilor fostului şef al FPS de pe vremea Convenţiei Democrate, Radu Sârbu, care afirma că patronul Mechel este personajul care a condus o serie de operaţiuni ale serviciului de informaţii al armatei URSS/Rusia, GRU, în decembrie 1989, pe teritoriul României. Grupul Mechel este patronat de miliardarul rus Igor Zyuzin, iar interesele oligarhului rus pe meleagurile românesti sunt reprezentate de Boris Golovin, un fost ofiter Spetsnaz, falanga externă a GRU.

Iar Golovin face parte din Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), un club select de afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar care au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. CARR a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea. În rândurile acestora îl întâlnim şi pe Mircea Popa, care, în vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Acum, Popa conduce Agenţia de Presă Rusia La Zi, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobanda, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu. Acum Popa a fondat “Arabia la zi”, care bate catre Irak, cu precadere. ”Rusia la Zi„ era sponsorizata de Mechel iar in perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Gusa, care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.

Rareş Bogdan, cordon ombilical portocaliu

Propunerea ca jurnalistul clujean Rareş Bogdan să candideze din partea PNL într-un Colegiu de deputaţi din Cluj a fost o surpriză pentru toată lumea. Să nu fi avut PNL oameni destul de potenţi, financiar şi politic şi cu un capital de încredere la Cluj? Oricum, până la urmă a fost praf în ochi. Prin propunerea Rareş Bogdan şi apoi refuzul acestuia, PNL nu a făcut altceva decât să mai piardă un Colegiu, după Colegiul 10 care atrecut la PC, de data aceasta în favoarea PSD, a Aureliei Cristea mai precis.

Dar cuzma ajuns Rareş Bogdan un potenţial candidat PNL la Parlament?! Mister, având în vedere că editorialistul Rareş Bogdan a avut de-a lungul timpului o atitudine cel puţin moale vizavi de primarul şi apoi premierul Emil Boc. Iar apoi, cotidianul unde Rareş Bogdan este director, Ziua De Cluj, a fost extrem de îngăduitor cu primarul Apsotu, atât în perioada în care acesta se afla pe Moţilor (sediul primăriei) cât şi în perioada în care Apostu era la Gherla, în arest preventiv. Mai mult, publicaţia a trăit bine de pe urma contractelor de publicitate cu administraţia locală şi judeţeană portocalie. Or, de unde această afinitate pentru PDL???

Ei bine, Caracatiţa Portocalie din Cluj nu stăpânea doar zona imobiliară reprezentată de afacerea Tower, care avea ca parte integrantă proiectul Silver Tower, o clădire de birouri din centrul Clujului evaluată la cinci milioane de euro şi ridicată intr-un târziu, după o serie de inginerii financiare şi schimbări de asociaţi ce au dus la spălarea unor alte milioane de euroşi îmbogăţirea deputatul PDL Daniel Buda, după vânzarea către societatea Silver Development a unor apartamente şi terenuri. Tentaculele caracatiţei portocalii au pătruns şi în presă. Pe traseul bani de la stat, inginerii financiare, imobiliare şi achiziţii de trusturi de presă, se scoteau castanele din foc cu mâna unor interpuşi. Iar numita Diţă Ramona Valerica acoperă în acte adevăraţii magnaţi ai presei şi ai afacerilor imobiliare din Cluj. Anul trecut cotidianul.ro a pornit să afle cine era magnata Clujului, deţinătoarea în acte a complexului Silver Business Center, a ziarului "Ziua de Cluj" şi a Televiziunii Realitatea Tv Cluj. La adresa din Râmnicu Vâlcea, la uşa unui apartament modest, deţinut de o familie deloc bogată, s-a aflat că aceasta este plecată de trei ani din localitate, că firma la care este angajată acum i-a pus la dispoziţie un apartament în Bucureşti, în care locuieşte împreună cu prietenul ei, şi că, pentru datorii majore, Diţă Ramona apărea şi pe lista executărilor silite ale Primăriei Râmnicu Vâlcea! În Bucureşti are un salariu îndestulător, astfel încât să poată să-şi ajute din când în când şi părinţii pensionari, retraşi la ţară în Vâlcea. Iar în Bucureşti, magnata Clujul a fost găsită la la sediul Casei de Insolvenţă Transilvania, departamentul de ofertare. Casa de Insolvenţă Transilvania este cea care s-a ocupat de o parte din firmele falimentare ale reţelei Tower, cum ar fi chiar constructorul clădirii, Mox Construction. De asemenea, a preluat cu scandal de presă falimentul de la Rulmentul Braşov şi cel al televiziunii DTH, avându-i drept creditori pe UniCredit Ţiriac sau Discovery Channel. Casa de Insolvenţă Transilvania are ca avocaţi pe Casa de avocatură "Cionca Bidiga Godinca", aceeaşi avocaţi care au pierdut procesele primăriei clujene cu Impact în Megascandalul Lomb, o gaură de 56 mil. Euro la bugetul local, tun năşit de Boc şi continuat de Apostu.

Aşadar, cea mai puternică femeie de afaceri din Cluj era doar o angajată ţinută sub protecţia Casei de Insolvenţă Transilvania.

Ramona Diţă era asociată la Presa Zece SRL (deţinătoarea RealitateaTv Cluj şi "Ziua de Cluj") cu Marius Baica, un tânăr abia trecut de douăzeci de ani, care la rându-i deţine societatea Nova Cominvest. Această firmă are acţiuni la Remarul 16 Februarie Cluj, societate controlată de omul de afaceri Călin Mitică, unul dintre apropiaţii lui Vasile Blaga. Agathe Rudeanu, fiica lui Blaga, lucrase pe un post de consilier la Remarul. Călin Mitică, cunoscut ca un amic al Elenei Udrea, fusese cercetat pentru vânzarea către CFR Călători a şase automotoare second-hand cumpărate din Germania, la un preţ de 16 ori mai mare decât cel real. Printr-o altă firmă, Transferoviarul, unde Călin Mitică este acţionar, s-au câştigat până în 2010 contracte cu CFR Călători în valoare de peste 200 de milioane de euro. Firma din Cluj a mai semnat un contract în valoare de 27 de miliarde de lei cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, pentru reparaţii de locomotive. În doar un an de zile, firma abonată la contracte cu statul român a mai încasat cam un milion de euro de la Complexul Energetic Turceni şi de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Mai mult, potrivit unor surse, firmele deţinute de Mitică nu sunt străine nici lucrările aferente megalomanului proiect al lui Sorin Apsotu de reabilitare completă a căii de rulare tramvai din Cluj şi schimbare completă a parcului de tramvaie. Un mizilic de 24 milioane euro, fără a include aici tramvaiele poloneze, bani din fonduri europene.

Altfel spus, Rareş Bogdan era director la o publicaţie deţinută de o persoană no name, care era angajată la o Casa de Insolvenţă Transilvania care descurcase iţele afecerii Tower a deputatului PDL Buda şi care era reprezentată de aceeaşi avocaţi care pierduseră o serie de procese ale administraţiei clujene. Mai mult, patroana lui Rareş Bogdan, din postura de asociată, făcea afaceri imense cu statul pe filiera PDL Blaga-Udrea. Să nu fi ştiut Rareş Bogdan nimic şi el să fi fost dintotdeauna un liberal convins? Oare cum să nu fi ştiut când anul trecut chiar Rareş Bogdan declara că, prin Presa Zece SRL se intenţioneaza preluarea a 29 de staţii locale tv din Transilvania, până la finele lui 2012. Să fi fost întâmplătoare atacurile editorialistice ale lui Rareş Bogdan la adresa lui Băsescu şi în care îl propunea pe… Vasile Blaga pentru postul de preşedinte al României?! Exclus, mai ales că, cireaşa de pe tort, Bogdan Rareş a fost asociat al actualului şef al Casa de Insolvenţă Transilvania (unde lucrează Ramona Diţă), Andrei Cionca. Acelaşi Cionca care, acum, se interesează aprig de un potenţial cumpărător pentru Ziua de Cluj. Şi atunci de unde trecerea subită de la Buda-Udrea-Boc-PDL, la PNL?! E simplu, robinetul portocaliu de bani a dispărut. Macazul trebuia schimbat! Iar unii tare speră că n-o muritu’ numa ţâr s-o hodinitu’! Divide et impera! Divide USL, Impera banul public şi afacerile cu statul!

Mănăstire, abonatul la banul public, e un teolog jurnalist, responsabil cu imaginea în Guvernul MRU şi propunerea ministerului în CA Transelectrica

Un alt corifeu al postului TV este Silviu Mănăstire. În rubrica “Dosar de candidat” el ia la puricat dosarele candidaţilor la alegerile de luna viitoare, înfierând, pe un ton aproape stalinist, mai ales facaerile cu statul ale candidaţilor. Silviu uită însă că ani de zile tocmai el a fost pe statul de plată al statului!

După ce a terminat Liceul Teologic, Mănăstire a schimbat macazul şi a lăsat sutana pentru pix. A trecut de la preoţie la jurnalistică. Şi nu de orice fel, ci de investigaţii, la Gazeta de Cluj. De unde a plecat cu coada între picioare. A urmat Money Channel, televiziunea de business lansată de Sorin Ovidiu Vântu, după care Mănăstire a renăscut apoi şi a schimbat din nou macazul. A trecut de la editorial la administraţie: devine administrator provizoriu la o companie cu afaceri anuale de 2,9 mld. lei (680 mil. euro), director la agenţia de presă NewsIn, şef pe editia de Transilvania a publicatiei Gardianul si fost actionar la Ziua de Cluj. În toamna anului 2007, Silviu Manastire a reusit sa obtina contul de publicitate al clubului Bamboo, când a avut loc deschiderea oficiala la Cluj, prin intermediul Silver Media. Apoi a contractat servicii de publicitate de la mai multe firme clujene pentru promovare Câteva sute de milioane de lei vechi, sume pentru care s-au emis facturi si s-au platit taxe si impozite la stat in avans. Din nefericire pentru ei, prestatorii nu au încasaseră nimic din aceste sume si au trecut la capitolul pierderi in propriile bilanturi. Păgubiţii fluierau a paguba si erau angajati in procese lungi, costisitoare si inutile, cu atit mai mult cu cit Manastire nici nu le mai raspundea la telefon fostilor parteneri din presa clujeana. Mănăstire declara nonşalant acum câteva luni legat de acest aspect că “Informaţiile legate de activitatea mea în presa clujeană şi mai ales aspectele privind creanţele către diferite instituţii mass media sunt răuvoitoare şi denaturate. Mii de firme au intrat în incapacitate de plată, nefiind vorba de vreo acţiune premeditată a mea sau a firmelor mele. Informaţiile sunt preluate de pe un site anonim, nimeni neasumându-şi responsabilitatea pentru ele”. Adică, nu că cele prezentate nu corespund realităţii, ci, ghinion, firma a intrat în incapacitate de plată. Ce s-a întâmplat cu banii, mister. Urmează câţiva ani de pelerinaje total ecumenice prin Bucureşti şi apoi, Phoenix renaşte din nou, de data aceasta pe câmpii portocalii, cu pete SIE: Boc-Vass-Bote-Ungureanu. Mănăstire apare în ipostaza de consilier în Ministerul Economiei, mâna dreaptă a Andreei Paul Vass. Pardon, doctor Andreea Paul Vass, care la 33 de ani are deja o carieră la care alţi economişti de top mondial doar visează: Vass este deja doctor, lector universitar, cercetător la Institutul de Economie Națională al Academiei Române, consilier pe probleme economice al prim-ministrului Emil Boc (noiembrie 2010 - aprilie 2012), consilier personal al prim-ministrului (2009 - noiembrie 2010), consilier în cadrul Departamentului de Politici Economice și Sociale al Administrației Prezidențiale, și consilier în cadrul Parlamentului European. Einstein era mic copil pe lângă Vass! A, să nu uităm, fosta şefă a lui Mănăstire candidează pentru un mandat de deputat în Colegiul 1 Oaș, din partea ARD/PDL. Şi aceeaşi Vass a fost la un pas de a fi ministrul economiei în Guvernul Junior Unguent, pardon, Ungureanu! Revenind la Mănăstire, acesta şi-a demonstrat abilităţile manageriale şi economice deja la Cluj, când, din postura de director al „Gardianul de Transilvania” lăsase datorii de peste 1,2 miliarde de lei către firmele care editează ziare şi către televiziuni. Se pare însă că aceste abilităţi manageriale şi economice sunt apreciate de PDL, pentru că, în Guvernul Ungureanu, Mănăstire devine responsabil cu imaginea (purtător de cuvânt) al ministrului Economiei, Lucian Bote. După cum vedeţi o sumedenie de firme private, nici un ban de la stat! Şi, cireaşa de pe tort: în primăvara acestui an, Silviu Mănăstire e propus ca membru în consiliul de administraţie al Transelectrica, companie la care statul deţinea la momentul respectiv 73,7% din acţiuni. Atunci, ministrul Lucian Bode a solicitat companiei să-i numească în consiliul de administraţie pe Gabriel-Adrian Margin, directorul său de cabinet de la Ministerul Economiei, şi pe Silviu Mănăstire, consilierul său personal. Consiliul de Administraţie al Transelectrica risca să devină un Turn Babel, plin de specialişti unul şi unul: un jurnalist, un antrenor de fotbal, un specialist în ştiinţe militare şi pe Gheorghe Seculici, socrul lui Gheorghe Falcă, primarul de la Arad, cunoscut mai ales ca finul preşedintelui Traian Băsescu. Cum episodul venea la mai puţin de două luni după ce fostul premier Emil Boc a scurcircuitat Transelectrica, numindu-l ca preşedinte al companiei pe consilierul său personal Victor Vevera, un alt specialist absolut în domeniu (studii juridice şi tehnice, doctor în ştiinţe militare şi informaţii, consilier pentru securitate naţională în Camera Deputaţilor, consilier în MAI, coordonator al grupul de lucru interdepartamental pe probleme de securitate energetică naţională şi membru în Consiliul de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică din subordinea Ministerului Comunicaţiilor). Numai că Vevera s-a retras din fruntea Transelectrica, rămânând simplu membru al CA. La fel, sub presiunea mass media, propunerile lui Bode, nu au fost acceptate de Transelectrica. De notat faptul că Transelectrica este definită ca fiind o companie strategică pentru economia naţională, responsabilă pentru operarea reţelei naţionale de transport al energiei electrice, iar potrivit Ordonanţei de Urgenţă 109 / 30.11. 2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice (Secţiunea 1, articolul 5) Consiliul de administratie este constituit din: a) un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice, licentiat in stiinte economice si cu experienta in domeniul economic, contabilitate, de audit sau financiar de cel putin 5 ani de la data obtinerii diplomei de studii superioare; b) un reprezentant al autoritatii tutelare, cu experienta de cel putin 5 ani in domeniul de activitate al regiei autonome si/sau in activitatea de administrare de societati comerciale ori regii autonome; c) 3-5 persoane cu experienta in administrarea/ managementul unor regii autonome sau societati comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv societati comerciale din sectorul privat. Aceste persoane nu pot fi selectate din randul functionarilor publici sau al altor categorii de personal din cadrul autoritatii publice tutelare sau al altor institutii publice.

Iată aşadar cine ridică piatra pentru a da în afacerile cu statul ale candidaţilor de la Parlamentare, iara cine intreaba nonsalant pe seful CNADNR, “Cine v-a propus in functie”, uitand sa intrebe Dar pe mine cine m-a propus la Transelectrica sau la Ministerul Economiei: Silviu Mănăstire, jurnalistul teolog, directorul de instituţie media care a lăsat pârjol pe unde a trecut, consilierul ministrului Bode, mâna dreaptă a Andreei Vass, propunerea ministerului pentru CA al Transelectrica…

(B.D.)

GRABA STRICĂ TREABA!

          Marea majoritate a românilor nu au fost informaţi de către liderii partidelor politice care fac cu schimbul la guvernarea României, în ultimii 24 de ani, nici de către parlamentari, despre acţiunile diabolice ale asasinilor economici şi asasinilor politici străini, susţinute de cozi de topor autohtone, vizând jefuirea uriaşelor bogăţii naturale ale Poporului Român şi exproprierea românilor de către titularii licenţelor de exploatare a substanţelor minerale utile.

          În 27 octombrie 2009, Senatul României a votat (fără niciun vot împotrivă) propunerea legislativă a senatorilor Toni Greblă (P.S.D.) şi Ion Ruşeţ (P.D.L.) privind modificarea şi completarea Legii minelor, Legea nr.85/2003, care stabileşte că terenurile necesare valorificării resurselor miniere sunt dobândite de titularii licenţelor de explorare, exploatare – dezvoltare prin exproprierea tuturor persoanelor fizice şi juridice de pe acele suprafeţe. De peste patru ani se aşteaptă perioada oportună pentru adoptarea acestei propuneri legislative în Camera Deputaţilor. Din momentul adoptării legii, marea majoritate a românilor îşi pierd dreptul de proprietate în favoarea titularilor de licenţe de explorare şi exploatare a bogăţiilor naturale. Cei mai mulţi dintre titularii de licenţe sunt străini.

          În paralel cu acest demers legislativ al P.S.D. şi P.D.L., Guvernul Ponta II a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003, în data de 26 iunie 2013. Proiectul de lege nu ţine seama de prevederile Constituţiei României şi nu vizează exploatarea şi valorificarea bogăţiilor naturale în Interes Naţional. Guvernul refuză să propună Parlamentului să legifereze că în contractele de concesionare şi în licenţele de exploatare a bogăţiilor naturale trebuie precizat că 80% din producţia fizică obţinută aparţine Poporului şi Statului Român.

          În Norvegia sunt obligate firmele care exploatează ţiţei şi gaze naturale să dea 93% din producţie proprietarului, poporul norvegian, care astfel a ajuns bogat şi cu un nivel de trai ridicat.

          Senatul României, în şedinţa din 2 decembrie 2013, a respins proiectul de lege al Guvernului Ponta II, în calitate de primă Cameră sesizată.

          În ziua de 9 decembrie a.c., Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a decis să trimită proiectul de lege de modificare şi completare a Legii minelor nr.85/2003 la Comisia pentru industrii şi servicii. Termenul de depunere a amendamentelor  de către deputaţi a fost 9 decembrie 2013, iar termenul de depunere a Raportului de către Comisia pentru industrii şi servicii a fost tot în ziua de 9 decembie 2013. Dintre cele trei comisii care trebuiau să analizeze proiectul de lege şi să dea avize, respectiv Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică, numai prima a reuşit să dea un aviz favorabil, cu majoritate de voturi. Celelalte două Comisii nu au avut timp fizic să se întrunească. Comisia pentru industrii şi servicii, cu încălcarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a propriului Regulament, fără să respecte termenul legal pentru depunerea amendamentelor şi fără avizele de la cele două Comisii, a reuşit performanţa să dezbată pe articole proiectul de lege (47 pagini) şi să redacteze un Raport de circa 80 de pagini, în timp de câteva ore. Fără ca acest raport să ajungă la toţi deputaţii, fără ca aceştia să fi fost anunţaţi din timp, conform Regulamenului Camerei Deputaţilor, în ziua de 10 decembrie 2013 a fost înscris acest proiect de lege pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, a fost dezbătut şi votat.  Au fost prezenţi în sală şi au votat electronic 299 deputaţi, din care 160 pentru, 105 împotrivă, au fost 22 abţineri şi 12 deputaţi nu au votat. Fiind o lege organică şi obţinând doar 160 voturi pentru  a încetat procedura legislativă prin respingerea definitivă de către Camera Deputaţilor a proiectului de lege.

          În legătură cu acest proiect de lege de modificare şi completare a Legii minelor nr.85/2003 s-a înregistrat la Camera Deputaţilor cea mai mare viteză de lucru din istoria tuturor Parlamentelor din toate ţările lumii. În cel mult 24 de ore, proiectul de lege al Guvernului Ponta II a parcurs traseul: Biroul Permanent, Comisii de specialitate, amendamentele deputaţilor, avize, Raport, dezbateri în plen şi vot final. Ca urmare a acestei viteze de „lucru” ameţitoare  s-a ajuns ca la Comisiile de specialitate: să nu fie invitat şi să nu participe niciun reprezentant din partea ministerelor; să nu fie înregistrate şi dezbătute amendamente; să nu se întrunească două dintre Comisiile stabilite de Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor.

          Spre deosebire de acest parcurs legislativ, la Senatul României s-a respectat Regulamentul acestuia, au avut loc dezbateri în Comisii în legătură cu amendamentele formulate de senatori, s-au dat avizele legale, iar Comisia economică, industrii şi servicii a întocmit un Raport şi chiar un Raport suplimentar asupra proiectului de lege de modificare şi completare a Legii minelor nr.85/2003, la care au fost anexate amendamentele admise şi amendamentele respinse. 

          Graba a stricat socotelile asasinilor economici şi asasinilor politici care au urmărit, cu concursul Guvernului Ponta II, să fie legiferate proceduri simplificate de acordare a licenţelor de exploatare, de obţinere a autorizaţiilor, acordurilor şi avizelor prevăzute de lege cu scopul de a jefui uriaşele bogăţii naturale ale Poporului Român şi de a plăti la Bugetul de Stat cele mai mici redevenţe din lume.

          Cadrul legal propus de Guvernul Ponta II prevede, în esenţă, că bogăţiile naturale exploatate din România aparţin în totalitate firmelor care au licenţa de exploatare, iar Poporul Român are drept de preemţiune la cumpărarea unor cantităţi din cele extrase din ţara noastră. Dar, pentru aceasta este necesar ca Statul Român să ceară firmelor străine care au licenţe de exploatare în România să binevoiască să-i vândă anumite cantităţi din unele bogăţii şi la preţul pieţei mondiale.

          Se ştie că, începând cu anul 1998, în timpul Regimului Constantinescu-Ciorbea şi în cele care i-au urmat, prin 11 Hotărâri de Guvern au fost închise 556 de mine. Închiderea minelor s-a făcut sub diverse pretexte, iar acum se încearcă redeschiderea lor cu dedicaţie pentru anumite firme străine care să devină proprietare exclusive asupra resurselor naturale ale Poporului Român. Prin proiectul de lege, Guvernul Ponta II a precizat că „exploatarea resurselor minerale utile din mina cu activitate minieră încetată poate fi concesionată la solicitarea persoanelor juridice interesate.”  Acelaşi Guvern Ponta II a aprobat proiectul de lege de modificare a Legii minelor şi a precizat că: „Prevederile licenţelor în vigoare rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate.” Ca urmare, angajamentele U.S.L. cu privire la mărirea redevenţelor şi uşoara creştere a veniturilor la Bugetul de Stat  pe această cale se pot clasa la capitolul „Gogoşi pentru proşti”.

          Spre deosebire de textul din Legea nr.85/2003, art.6, alin.1, lit.a care stipulează că „vânzarea-cumpărarea terenurilor şi, după caz, a construcţiilor situate pe acestea, la preţul convenit între părţi”, Guvernul Ponta II a propus ca această operaţiune să se facă în condiţiile legii, adică la suma stabilită de titularul de licenţă.

          Guvernul Ponta II a propus modificarea art.17, alin.1 din Legea nr.85/2003, care să aibă următorul cuprins „Titularul licenţei de explorare , are dreptul să obţină direct licenţa de exploatare pentru oricare dintre resursele minerale explorate.”  La art.21, Guvernul Ponta II a propus un nou aliniat cu următorul text: „Prevederile licenţelor în vigoare rămân valabile pe întrega lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate.” De asemenea, a fost propus spre a fi modificat art.25 din Legea nr.85/2003, astfel: „În limitele unui perimetru de explorare sau exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenţei, dreptul de explorare sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.” Acelaşi Guvern Ponta II a completat prevederile art.39 din aceiaşi lege stabilind că titularul licenţei are următoarele obligaţii:

          -lit. f, să păstreze confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor cu privire la activitatea proprie şi să le difuzeze numai în condiţiile prevăzute în licenţă.

          -lit. m, să transmită autorităţii competente datele şi informaţiile necesare pentru calcularea redevenţei miniere.

          -lit. n, să transporte, să folosească, să manipuleze şi să depoziteze în perimetrul de explorare/exploatare, deşeuri şi substanţe periculoase şi /sau toxice, radiocative sau orice alte substanţe poluante.

          Sfidând atribuţiile Consiliilor judeţene, Consiliilor locale şi Prefecturilor în raza cărora se află perimetrele concesionate, Guvernul a stabilit că A.N.R.M. le informează în scris , în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a licenţelor de exploatare, numai despre existenţa acestora, urmând ca în maximum 30 de zile de la solicitarea titularului de licenţă Consiliile judeţene şi Consiliile locale să modifice Planurile Urbanistice Generale şi cele Zonale şi să elibereze autorizaţiile de construire.

          Având în vedere uriaşele bogăţii naturale pe care le-a lăsat Bunul Dumnezeu Poporului Român în ţara noastră şi pentru a respecta prevederile Constituţiei vizând valorificarea acestor bogăţii în Interes Naţional, Partidul România Mare propune şi solicită partidelor politice parlamentare şi neparlamentare să acţioneze pentru înfiinţarea unui Minister al Resurselor Naturale şi pentru obligativitatea înscrierii în toate contractele de concesionare şi licenţele de exploatare a intrării în proprietatea Statului Român a  80% din resursele minerale exploatate.

          Apropiindu-se Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, în contextul respingerii  în Camera Deputaţilor a proiectului de lege de modificare şi completarea Legii minelor nr.85/2003, merită să fie felicitaţi de către cetăţenii români toţi cei 105 deputaţi care au votat împotriva proiectului, precum şi cei 34 de deputaţi care s-au abţinut de la vot sau au refuzat să voteze. Datorită lor, românii au parte de o bucurie la sfârşitul acestui an.

Dr.Gheorghe Funar

Preşedintele Partidului România Mare

Cluj-Napoca,

12 decembrie 2013

Decembrie 1989

bildu's photostream on Flickr.

Scrisorile-testament ale părintelui Calciu Dumitreasa

În octombrie 2006, cu o lună înainte de a muri, părintele Calciu s-a aflat pentru câteva săptămâni în ţară, efecutând investigaţii medicale în Spitalul Militar Central din Bucureşti. Simţind că i se apropie sfârşitul, părintele i-a scris stareţului de la Petru Vodă, Iustin Pârvu, IPS Bartolomeu Anania, obştii de la Mănăstirea Domneşti şi credincioşilor.
În a doua jumătate a lunii octombrie 2006, părintele Calciu Dumitreasa a fost internat la Spitalul Militar Central şi supus unei intervenţii chirurgicale. După o serie de investigaţii, s-a constatat că părintele Calciu era grav bolnav, având diagnosticul sever de cancer la pancreas.

Cele patru scrisori au fost redactate de pe patul de spital din Bucureşti în decursul a patru zile consecutive (28-31 octombrie). Acestea au fost adunate în lucrarea „Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile lui şi ale altora”, o ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti şi publicată în 2007 de Editura Christiana, Bucureşti, 2007.

Redăm mai jos, integral, cele patru scriscori-testament ale părintelui Calciu Dumitreasa.




Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin,
Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,

Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândeasca măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit.

După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărat să pună capăt zilelor mele pămanteşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.
Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!…

Mulţumesc lui Dumnezeu că înainte de a muri mi-a dat să vin pe la Mănăstirea Petru-Vodă, să mă mai adăp o dată la duhul creştin ortodox din care aţi făcut ţelul suprem al lucrării acestei mănăstiri şi al trăitorilor ei, că am primit mângâierea Sfântului Maslu şi podoaba binecuvântărilor.

Prea Cuvioase Părinte Stareţ şi Prea Cuvioasă Obşte, introducerea aceasta lungă a fost făcută în ideea de a-mi da binecuvântarea ca să fiu înmormântat în cimitirul mănăstirii, printre cei smeriţi şi printre cei nevrednici, deşi smerit n-am fost îndeajuns, iar nevrednic am fost cu prisosinţă. Curând după moartea mea va veni şi preoteasa Adriana, căci este în vârstă ca şi mine. Mi-a fost tovarăşă de o viaţă în lupta pe care am dus-o, în suferinţa prin care am trecut, în lacrimile pe care le-am vărsat împreună şi niciodată nu m-a părăsit în timpul vieţii. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, binecuvantaţi să fie lângă mine şi-n viaţa eternă de dincolo!
Crucea să fie foarte simplă, numai numele şi data naşterii şi a morţii, cu un îndemn scurt către tot creştinul care va trece pe acolo să se roage pentru noi.

Dacă voi muri în Romania, tot procesul înmormântării va fi mult simplificat. Dacă voi muri în America, lucrurile vor fi mai complicate, dar oricum va fi, doresc, Părinte, să mă primiţi în cimitirul mănăstirii.
Ştiu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viaţă.

Oamenii vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă şi mă va arăta aşa cum am fost, ca un păcătos şi nevrednic.

Dacă la înmormântarea mea va veni vreun episcop sau alt ierarh şi va dori să vorbească, să vorbească, căci Dumnezeu a dat arhiereului duhul învăţării, şi dacă el va tăcea, cine va vorbi pentru noi în faţa lui Dumnezeu?… Dacă însă nu va veni nici un ierarh, nimeni să nu vorbească, pentru că mai de folos este rugăciunea de iertare pe care cineva o spune pentru cel adormit decât toate laudele pe care o minte omenească le poate constitui în fraze frumoase, dar care valorează mai puţin decât un simplu „Dumnezeu să-l ierte”.

Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greşi, care poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte Stareţ, să găsiţi o cale prin care să împiedicaţi asemenea lucruri: fie că veţi lăsa la mănăstire un document, fie că veţi pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.

Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău.

Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.
Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, si mănăstirea.

Pentru toate dau slava lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat.

Vă sărut dreapta cu smerenie, cu lacrimi şi cu pocăinţă,

28 octombrie 2006
Preot Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucuresti

Înalt Prea Sfinţite Mitropolit Bartolomeu,
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl pururi să Vă însoţească, Îngerul Domnului să Vă deschidă căile spre înţelepciune sfântă, iar vrăjmaşii ca fumul să se stingă si ca ceara să se topească de para focului!

Vă sărut dreapta că aţi lăsat totul şi aţi venit să mă mângâiaţi pe mine într-o clipă foarte grea. Mi-aţi dat pace şi împăcare şi asta a contat foarte mult pentru depăşirea unui prag pe care îl cunoaşteţi. De acum încolo merg pe un alunecuş lin către sfârşitul acestei vieţi pământeşti. Adormi-voi întru Domnul şi mă voi scula atunci când timpul tuturor va sosi.

Nu vreau să stăruiesc pe cuvinte, pentru că sunt neputincioase să exprime nişte stări spirituale pe care le primim fără a le intelege. Toate sunt din mila lui Dumnezeu…Dumnezeu să Vă dea tăria cugetului şi arma cuvântului să evitaţi pe cât este posibil unui om răutăţile care încep să atace tot mai violent adevărurile credinţei noastre ortodoxe şi să Vă lungească zilele spre slava Sa. Amin!

29 octombrie 2006
Spitalul Militar Bucuresti
Preot Gheorghe Calciu

Prea Cuvioase Părinte Amfilohie,
Prea Cuvioasă Maică Staretă Evloghia şi iubită obşte, ceata cea duhovnicească a maicilor lui Dumnezeu,
Cu plecăciune şi cu smerenie chem dragostea Sfintei Fecioare peste Mănăstirea Diaconeşti.

Puţine au fost întâlnirile noastre, dar prin lucrarea Sfântului Duh am simţit o mare deschidere duhovnicească pentru frăţiile voastre şi o mare deschidere a Duhului Sfânt din partea obştii pentru mine. De aceea, întâlnirile noastre au fost ca niste popasuri luminoase în drumul către sfârşitul meu. În clipele de slăbiciune din timpul acestei boli m-am întărit din dragostea fraţiilor voastre şi din temeinicia credinţei Prea Cuviosului Părinte Amfilohie.

Dacă toate vor pieri, cum spune Apostolul neamurilor, şi limbile, şi profeţiile, şi dacă numai dragostea rămane – şi stiu că aşa este – dragostea dintre noi va rămane neatinsă pe drumul acesta al meu care duce către o aşa-zisă moarte. Gândul acesta mi-a venit în timp ce Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu mă spovedea, când l-am auzit spunând cu voce joasă, dar hotărată: „Moartea nu există!”

Aţi făcut din Diaconeşti un cuib de pace şi de dragoste, o prezenţă neîntreruptă a lucrării Duhului Sfânt şi m-aţi integrat şi pe mine în această lucrare.

După ce voi muri, Prea Cuvioase Maici, şi dacă Părintele Iustin îmi va da binecuvântare să fiu îngropat în cimitirul mănăstirii, să veniţi câteodată la mormântul meu să-mi cântaţi din pricesnele Aiudului. Cred că acolo noi am epuizat fiinţa umană prin spulberarea contradicţiilor de care cântaţi şi sunt convins că „n-am râde azi, de n-am fi plâns aseară…”.

Dumnezeu să vă binecuvinteze că din sânul obştii mi-aţi dat-o pe maica Parascheva, care s-a îngrijit de mine cu dragoste şi devotament, şi ştiu că ea mi-a adus dragostea şi tot devotamentul Mănăstirii Diaconeşti.
Rugaţi-vă, maicilor, pentru mine, că mă duc la Judecătorul cel nemitarnic, şi ce răspuns voi da?!…Cred însă în mila lui Dumnezeu şi ştiu că această milă este şi pentru mine. Fără această adâncă certitudine nu m-aş fi întors de la moarte la viaţă, nici de la neiertare la iertare.

Cu adâncă pietate,

30 octombrie 2006
Părintele Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucureşti

Iubiţii mei credincioşi,
„Dumnezeu m-a certat, dar morţii nu m-a dat”.

Deşi eram bolnav, nu m-am dus la medic, ci am hotărât să mă duc în ţară să-mi iau rămas-bun pentru totdeauna de la preoţii mei care mi-au fost elevi la seminar, de la neamurile mele, de la monahii şi monahiile pe care i-am cunoscut şi de la locurile acestea în care am îngropat o comoară de şasezeci de ani de suferinţă şi de bucurii spirituale.

Eram convins că nu mă voi mai întoarce în America şi că voi muri aici. M-a bucurat foarte mult valul de simpatie, de dragoste şi de rugăciune din partea a sute şi mii de persoane care m-au vizitat sau trimis vorbă prin alţii; şi de faptul că preoţi din Bucureşti şi din alte provincii ale ţării, inclusiv Bucovina au venit să mă vadă şi să slujească Sfântul Maslu aproape zilnic pentru mine.

Poate că Dumnezeu a vrut să înţeleg că ceea ce am făcut eu, cu ajutorul Lui, a fost bine şi dau slavă Domnului că mi-a spulberat îndoielile pe care le aveam în privinţa afirmaţiilor din predicile mele şi a tonului lor. Aveam îndoieli în privinţa metodei pe care am folosit-o şi ştiu acum că nu am ales-o pe cea mai bună, dar Dumnezeu a deschis inimile oamenilor ca să fie mai îndurători cu mine.

În momentul în care vă scriu această scrisoare, doctorii mi-au spus că situaţia mea s-a îmbunătăţit şi că aceasta este tot ce pot face ei pentru mine; ceea ce urmează de acum înainte ţine de Institutul de cancer, tratament care poate da rezultate sau poate eşua, după cum Dumne¬zeu a decis sorocul.
Vreau să vă mărturisesc dragostea pe care o am pentru voi toţi şi vă cer iertare pentru orice greşeală am făcut, că cine poate spune că este fără greseală?!…

Totuşi vă scriu această scrisoare cu gândul că dacă nu voi ajunge viu în America, prin ea să vă ajungă la urechi mărturisirea aceasta de dragoste şi de iertare. (…)

Dar acum vreau să mulţumesc încă o dată tinerilor din comitetul parohial, care cu sacrificiu şi cu un curaj sfânt au pornit acest proiect al construirii unei noi biserici şi continuă să-l susţină, în ciuda faptului că suntem săraci şi că posibilitatea de a reuşi nu este prea clară. Dar Dum-nezeu va pune mila Sa şi va trimite îngerii, păzitorii bisericii şi pe patronul ei Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, creştinătorul românilor, ca să ne scoată din toate impasurile.

Sunt unii dintre dumneavoastră care cred despre ei că sunt mai buni şi judecă, iar acest lucru nu este îngăduit. Umilinţa şi smerenia sunt cheia tuturor virtuţilor. Ce-ţi pasă ţie – spune Sfantul Apostol Pavel – dacă sluga aproapelui tău stă sau cade? Dacă stă, pentru el stă, iar de cumva cade, pentru el cade. Cine priveşte cu ochi duhovnicesc înlăuntrul lui nu va zice niciodată: „eu sunt drept”; această afirmaţie o face fariseul; ci, cuprins de jalea păcatelor pe care le descoperă întru el, va spune împreună cu Sfântul Simeon Metafrastul: „eu sunt cel mai mare păcătos”.

Nimeni în lumea asta nu este fără de păcat. Unul singur este: Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a avut nici păcat, nici măcar prăvălirea spre păcat.

Scriu această scrisoare cu o anumită îndoială, în sensul că nu am certitudinea că voi ajunge viu la Washington, nici certitudinea că voi muri înainte de a atinge pământul Americii. O scriu de aceea într-un stil puţin ambiguu, adică şi pentru una şi pentru cealaltă posibilitate.

Ar trebui să pomenesc pe fiecare pe nume, cu mulţumire şi dragoste, căci voi aţi fost copiii mei iubiţi şi bucuria zilelor mele. Ar fi însă prea lung şi mă simt obosit…
Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi cu al Său Har şi a Sa iubire de oameni. Amin.

31 octombrie 2006
Preot Gheorghe Calciu
Spitalul Militar Bucureşti

Martir al închisorilor comuniste

Părintele Calciu Dumitreasa s-a născut pe 23 noiembrie 1925. A îndurat peste 21 de ani de închisoare. După amnistia din 1964, a avut posibilitatea să urmeze Filologia si Teologia, fiind învestit cu harul preoţiei. A fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti.

Când a fost dărâmată Biserica Enei din Bucureşti, în mai 1977, a protestat energic. Arestat, nu a putut fi suprimat fiindcă în favoarea sa s-au ridicat voci puternice din exil, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Paul Goma, dar a fost ajutat şi de către lideri ai lumii ca Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. În 1984 a fost eliberat, iar în 1985 i s-a impus să părăsească ţara, stabilindu-se în Statele Unite. După revoluţie, a călătorit mult în ţară. A slujit la biserica ortodoxă română Sfânta Cruce din Alexandria, Washington DC.

În luna octombrie 2006, părintele Calciu s-a aflat pentru câteva săptămini în România, pentru a susţine o serie de conferinţe duhovniceşti. În a doua jumătate a lunii, a fost internat la Spitalul Militar din Bucureşti.

Cu două zile înainte de împlinirea venerabilei vârste de 81 de ani, a trecut la cele veşnice, în seara zilei de 21 noiembrie, ora 20, în Spitalul Fairfax din Virginia, USA.

Claudiu Săftoiu și-a dat demisia la aer inainte de a face altii, de data asta

Stia Pufuleţ ca-i defect de vulcanizare acest Elwys. De cel l-au reşapat penelacii?

S-or fi gasit intr-o criza de oameni si tot asa le-au facut si lui Becali & Petrica Roman.

Da click aici ca sa vezi totul!

Papa Francisc despre economie

Nouveau pape, Francisc- photo internet, originally uploaded by martamaghiar.

Papa Francisc a îndemnat guvernele să nu cedeze în faţa bogaţilor şi să reglementeze pieţele, avertizând că armele şi sistemele moderne de supraveghere nu vor reţine violenţa generată de inegalitatea veniturilor şi excluziunea socială.

"Astăzi totul intră sub legile competiţiei şi selecţiei naturale, iar cei puternici îi exploatează pe cei neputincioşi. O astfel de economie ucide", a afirmat, marţi, Papa Francisc în prima sa Exortaţie Apostolică, un document amplu, care ar trebui să reînnoiască rolul misionar al Bisericii, transmite Mediafax.

Francisc defineşte în primul an de pontificat aşteptările sale pentru cei 1,2 miliarde de catolici la nivel global, scrie Bloomberg. Papa a criticat, de asemenea, ţările europene pentru tratamentul imigranţilor din Africa şi a cerut catolicilor să ajute săracii.

Liderul catolic a respins teoria că ceea ce este benefic pentru bogaţi îi va ajuta în cele din urmă şi pe săraci.

"Această opinie, niciodată confirmată de fapte, exprimă o credinţă naivă în bunătatea celor care exercită puterea economică. Inegalitatea este sursa tuturor problemelor sociale", a spus el.

De la alegerea ca papă în martie, Francisc a renunţat la fastul tradiţional al liderilor Bisericii Catolice, după ce ultimii ani ai predecesorului său, Benedict al XVI-lea, au fost afectaţi de scandaluri. Francisc evită bijuteriile din aur şi circulă cu un Ford Focus. Papa a intensificat şi eforturile de a împiedica spălarea de bani prin intermediul Băncii Vaticanului şi a început o campanie de reformare a administraţiei centrale a Bisericii Catolice.

"Inegalitatea, în cele din urmă, generează violenţă pe care folosirea armelor nu pot şi nu vor putea niciodată să o rezolve. Asta nu serveşte decât să ofere speranţe false celor care se agită pentru securitate sporită, deşi acum ştim că armele şi violenţa, în loc să ofere soluţii, creează conflicte noi şi mai grave", a afirmat el.

Despre Mihail Moruzov

On Her Majesty's Secret Service, originally uploaded by bayucca (busy).

Despre Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii din perioada dictaturii carliste, se spun astăzi numai lucruri notabile, figura sa este aproape legendară, fiindu-ne nu numai dificile, ci şi riscante abordările prin care să despărţim realitatea de mit.

Am cercetat şi, în unele privinţe, aprofundat activitatea sa ca director al Serviciului Secret de Informaţii, determinat fiind de cerinţa imperioasă a documentării afirmaţiei lui Virgil Măgureau, potrivit căreia “a creat Serviciul Român de Informaţii după modelele structurilor antebelice conduse de Mihail Moruzov şi Eugen Cristescu”.

Am fost, de la bun început, confruntat cu surpriza de a constata că Virgil Măgureanu nu a ales în serviciul lui Moruzov modelul potrivit contextului intern şi internaţional de la începutul anilor '90.

La drept vorbind, Moruzov nu a avut o concepţie despre ceea ce trebuia să fie un serviciu de informaţii şi nici nu cunoştea doctrinele, organizarea şi dezvoltarea instituţională a altor servicii similare, în primul rând a celor ai căror spioni şi terorişti, propagandişti şi diversionişti atentau la integritatea României Mari.

Într-o importantă măsură, reputaţia lui Moruzov s-a afirmat pe seama succeselor Serviciului Siguranţei Statului în prinderea autorilor numeroaselor atentate teroriste şi alte acte subversive săvârşite de agenţii serviciilor sovietice în Basarabia şi extremiştii unguri, în ţinuturile care s-au unit cu Regatul României.

Regulamentul serviciului secret condus de Moruzov era unul extrem de succint şi nesupus vreunei autorităţi superioare. Liber oricăror interpretări în aplicare, exonerator de sancţiuni şi fără nici o minimă garanţie de respect faţă de drepturile şi libertăţile cetăţeanului.

În schimb, Moruzov executa necondiţionat cerinţele lui Ernest Urdăreanu, considerate ca fiind din partea lui Carol al II-lea. Ca să facem parte dreaptă adevărului, lui Moruzov îi veneau “mănuşă” şi rugăminţile “Duducăi”, Elena Lupescu [Wolf]. Mai mult, “Duducăi” i-a facilitat şi utilizarea Serviciului Telefonic Central în scopul interceptării convorbirilor oamenilor politici şi de afaceri în interes propriu, acesta acţionând ca un serviciu secret personal.

Moruzov mai avea şi marele handicap al lipsei de instrucţie şi cultură, care să-i permită relaţionarea cu personalităţi sau cu informatori de mare anvergură, pe măsura rangului sau. Ori de câte ori trebuia să se întâlnească cu un om din lumea academică, punea un specialist să-l înveţe “pe de rost” un mic ghid al conversaţiei.

Moruzov nu era nici un cunoscător al domeniului serviciilor de informaţii. Dacă trebuia să expună vreo problemă, ruga ori plătea ofiţeri de informaţii, cu care se retrăgea pe Valea Prahovei, să-i întocmească un rezumat, pe care îl memora şi expunea drept concluzie a sa. În acest fel, el apărea ca fiind bine informat, dar dacă interlocutorul îl forţa să iasa din cadru, rămânea aşa cum era în realitate, gol şi unilateral.

Avea însă o şiretenie aparte şi nu ezita să aplice tertipurile trişorilor în deciziile esenţialmente pragmatice şi lipsite de scupule pe care le lua.

Îşi făcuse obiceiul de a calcula şi anticipa schimbările miniştrilor, pentru a-i părăsi la timp pe cei care urmau să plece şi a-i curta pe cei ce aveau să urmeze, cărora le transfera favorurile, atenţiile şi serviciile făcute predecesorilor.

Serviciul Secret de Informaţii era subordonat formal Şefului Statului Major. În 1934, când şef era generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a cerut justificarea cheltuielilor, Moruzov a tras sforile şi a trecut cu serviciul în subordinea ministrului de război.

Lipsit de o educaţie pentru viaţa în societate, Moruzov fugea de relaţii şi se autoizola, înconjurându-se de câţiva meschini, care-i limitau drastic orizontul, ne lasă mărturia sa Eugen Cristescu.

Când a simţit că Hitler va deveni stăpânul Europei, a căutat canale de legătură cu Canaris, pentru a i se pune la dispoziţie, fără ca prim-ministrul Armand Călinescu să aiba cunoştinţă.

Iniţial, Canaris nu a acceptat decât o comunicare prin ofiţeri de legătură, din partea SSI fiind desemnat locotenent-colonelul Ionescu Micandru.

Ulterior, s-a ajuns la primirea lui Moruzov de către Canaris. Şeful Serviciului de Informaţii al Abwehrului i-a pus lui Moruzov condiţii grele, cerându-i angajamente ferme în ceea ce priveşte garantarea producţiei de ţiţei, a exportului acesteia în Germania, precum şi securitatea instalaţiilor şi a transporturilor petroliere.

Moruzov s-a conformat necondiţionat cererilor lui Canaris, acceptând şi prezenţa în România a peste o sută de agenţi secreţi germani, cărora le-a eliberat legitimaţii de angajaţi ai SSI. Agenţii au intrat în România fărăştiinţa Legaţiei României la Berlin, vizele fiindu-le acordate la frontieră, pe baza dispoziţiei lui Moruzov. Nici o autoritate competentă legal a statului român nu a avut cunoştinţă de acest aranjament. Agenţii germani au mai primit, ca ajutoare, cca. 200 de membri ai Grupului Etnic German, dotaţi şi ei cu legitimaţii de agenţi ai SSI.

Misiunea acestei grupări secrete consta în supravegherea respectării angajamentelor cerute de Canaris lui Moruzov. Acesta a pus la dispoziţia agenţilor germani o proprietate a sa, de la Buda, lângă Ploieşti, achiziţionată cu bani din fondurile secrete ale SSI, unde să se poată campa şi pregăti comandourile germane anti-sabotaj.

În ceea ce priveşte fondurile secrete aflate la dispoziţia lui Moruzov, acesta şi le procura “haiduceşte”, cerându-şi cota parte şi din ceea ce Malaxa şi Auschnitt “pierdeau”, iar Carol al II-lea şi Urdăreanu “câştigau” la masa verde a jocurilor de noroc, unde cei doi industriaşi lăsau mita cu servieta. “Maiestate, bugetul Serviciului Secret nu permite, aşa că binevoiţi…”, bătea apropouri Moruzov, iar regele îl înjura birjăreşte, dar nu-l refuza.

Moruzov nu era deloc priceput în ale politicii, dar a acceptat să fie artizanul unor intrigi politice scandaloase, după ordinele regelui sau mofturile “Duducăi” - via Ernest Urdăreanu.

Cu aceeaşi nonşalanţă, Moruzov a instituit o prigoană neîncetatăîmpotriva opoziţiei lui Carol - partide sau personalităţi politice.

Consecinţele jocurilor politice orchestrate în această regie colectivăşi ale practicilor de poliţie politică ale lui Moruzov au fost dezastruoase, ele inducând o permanentă divizare, învrăjbire şi instabilitate în viaţa politică.

După căderea lui Moruzov, SSI-ul a fost năprasnic lovit din toate părţile, anatemizat şi blocat în realizarea sarcinilor sale fireşti. Agenţii şi informatorii bănuiţi erau hăituiţi, autorităţile refuzau să mai acorde acoperiri.

Dincolo de legendă, discontinuitatea creată, şi ca urmare a greşelilor capitale comise de Moruzov, imposibil de depăşit pe termen scurt, a grevat asupra capacităţilor informative şi contrainformative de apărare a statului, în condiţiile prăbuşirii fruntariilor României Mari şi intrării ţării într-un război cu schimbare de fronturi.


Aurel I. Rogojan