Fostul preşedinte al României Ion Iliescu e în favoarea exploatării aurului de la Roşia Montană şi spune că protestatarii faţă de proiect nici măcar nu cunosc bine problema, comparându-i cu cei din secolul XIX, care se temeau de venirea trenului.
"Băieţii aia din piaţă, săracii, dacă o să staţi de vorbă cu ei, nu ştiu mare lucru, nu au de unde să ştie, sunt oameni de specialitate care cu greu se pronunţă într-o asemenea chestiune. Altminteri, fieştecine de pe stradă îşi dă cu părerea. În democraţie, asta înseamnă dezbatere deschisă, să se pronunţe cei care ştiu despre ce e vorba. [...]
Am impresia că cei mai mulţi protestatari nici nu ştiu despre ce este vorba, e o modă să ieşi în piaţă. Altminteri, e o problemă care stă în dezbatere de ani de zile, dar neadoptarea unei hotărâri ne privează de o activitate utilă, necesară zonei respective, unde nu mai sunt locuri de muncă şi surse de venituri pentru societate şi stat.
Nu sunt foarte în temă cu problemele de fond ale acestei exploatări, se pare că fără cianură nu se poate realiza extragerea aurului, nu ştiu daca e undeva în lume o tehnologie fără cianuri. Cu cianura se lucrează de mult. Sunt substanţe chimice care prezintă un anumit grad de pericol, dar există tehnologia necesară pentru a îndepărta pericolele. [...]
Ar trebui întrebaţi ce vor, daca ştiu ce vor. Sunt nişte chestiuni conjuncturale, nu asta e important, ci importantă e decizia care se adoptă, să aibă un temei solid (...) nu există extragere a aurului fără folosirea acestor substanţe. Şi atunci, ce facem, stăm şi ne uităm la resurse şi nu le folosim?
Vă amintiţi poeţii din secolul XIX, îngroziţi de venirea industriei, care pune în pericol lumea, de venirea trenului cu fum şi aşa mai departe. Asta era reacţia sentimentală a anumitor oameni care trăiau într-o anumită istorie, dar industria şi-a făcut loc şi a fost un salt în civilizaţie", a spus Iliescu pentru Ziare.com.
peromaneste
1) USL-ul asta de tot rahatul a fost avortat la putere tot din cauza "Băieţii[lor] aia din piaţă, săracii, dacă [era] să staţi de vorbă cu ei, nu şti[a]u mare lucru" [in ianuari 2012].
2) Romanii nu ies in piete destul de des dupa cum ar fi cazul, dar cand o fac, ma intreb, de ce sare batranelul asta in sus? Doar devenise simpatic odata ajuns in opozitie.
3) Sub Iliescu a inceput si continuat prigonirea romanilor de isprava prin lume. Ba'secu aproape ca a terminat. Vrea Iliescu cumva sa nu mai ramana nimeni in Romania?
4) De ce neispravitul de Iliescu asta nu scoate o soapta despre nivelul bananier de scazut de venituri ale Statului Roman dintr-o gafa ecologica pe care asta mai are un pic si o echivaleaza cu fumatul unei tigari?
5) La sfarsit de regim Iliescu si in plin regim Constantinescu (adica din 1996 pana in 2000) s-a produs JAFUL ROMANIEI de pe dinauntru, la mana patriotilor cu epoleti. Ce sa-i faci, trebuia sa-si faca si astia de deschidere la table pe Riviera Franceza. Atat porcaria cu Rosia Montana cat si Regionalizarea sunt notiuni aduse in scena in intervalul 1996-1998.
6) Sub Alpi exista cele mai mari resurse de minerale din toata lumea. Niciuna din tarile EUROPENE ce-si impart Alpii nu s-a gandit sa scoata bani de acolo din altceva decat turism si resurse naturale regenerabile.
7) Unde-i curva asta de EUropa ce a fortat inchiderea sectorului extractiv romanesc pentru ca era poluant si nerentabil?!
8) Se vrea cumva Pisoiasul Ponta executorul acestor acte de tradare (cedarea resurselor naturale in regim neocolonial si Regionalizarea) catre aneantizarea Romaniei?
9) Iliescu a suferit enorm din cauza lipsei sale de legitimitate in ochii Vestului pana in 1997. Acest lucru s-a transferat si asupra Romaniei. Pentru a compensa aceasta lipsa de legitimitate, Iliescu a adoptat idei si colaboratori care s-au dovedite nociv-e/i. Dupa 1991, odata cu dizolvarea URSS-ului, putea fi cu adevarat mai bun pentru Romania, daca nu i-ar fi placut puterea asa de mult. Atasamentul lui atavic de putere s-a vazut si din 2000, de acolo i s-ar fi putut trage si lui Nastase in parte.
10) Pe Iliescu il detest acum la fel cum o faceam in 1990.
11) Hai la Piata, peromaneste!
12 comentarii:
N-a ajuns coada manifestaţiei la Universitate că tremurul pantalonilor din Piaţa Victoriei şi de la Senat a sunat ca bătutul pietrei pe un acoperiş de tablă. Luni dimineaţa, când era clar pentru toată suflarea din România că lucrurile se apropie de buza stabilităţii politice, Victor Ponta şi Crin Antonescu au întors-o ca la Ploieşti. Majoritatea zdrobitoare din Parlament, aflată sub controlul celor doi logofeţi, s-a cutremurat ca un castel de brânză dulce. Şi totul a alunecat pe fundul unei oale nespălate, mânjită cu locurile comune ale politicii româneşti. Bâlbă, teamă, aroganţă, cârpeală, improvizaţie, glumiţe şi hăhăială. Situaţia dramatică a devenit în acelaşi timp ridicolă. La o conferinţă de presă improvizată, Victor Ponta ridica prosteşte din umeri, zicând, ce să facem, respingem proiectul în Parlament, în vreme ce alături de el, la un metru, cel mult doi, zgonul de Zgonea vorbea despre deplasarea parlamentarilor la Roşia Montană şi despre ascultarea ambelor părţi pentru a pregăti un raport echilibrat, cinstit şi corect. Mai departe, la alte zeci de metri, Crin Antonescu vorbea şi el despre retragerea proiectului deşi acesta trebuie să meargă mai departe pentru a cădea la vot. Sau cazul să ajungă în ancheta unei comisii parlamentare. Care comisie, cine credeţi că se înghesuie să o conducă? Nimeni altul decât Viorel Hrebenciuc, cel care a mai clarificat şi alte afaceri încurcate cum ar fi Rafo Oneşti, Marriott Hotel şi chiar echipa Steaua împreună cu terenurile lui Gigi Becali din Pipera.
Demonstraţiile împotriva proiectului de la Roşia Montană ne-au indicat ce resurse uriaşe de spirit civic mai are România. Tot demonstraţiile (care continuă) au mai arătat şi cât de oloagă şi de cumpărată este presa din ţara noastră. Şi ce exemplare de non-caractere s-au pripăşit într-ale scrisului, derapând apoi şi prin bălăriile de pe televiziuni. Unul dintre acestea, bine plătit de cei de la Gold Corporation, e drept, pe ultima sută de metri a acestui nou calup de propagandă, s-a aruncat în valurile de sprijin, spunând că şi penicilina are niscaiva cianuri. Şi cu toate acestea este destul de bună şi de folositoare. Omul se numeşte Val Vâlcu şi joacă rolul de locotenent al lui Bogdan Chirieac la DCNews.
Contestarea proiectului de la Roşia Montană s-a rostogolit însă ca un bolovan şi peste guvernul Ponta. Şi ne-a obligat să pricepem ce putere şi ce curaj de mămăligă are acest USL, în ciuda procentelor copleşitoare din Parlament. Dar cel mai rău au ieşit bieţii ”lideri”. Adică Victor Ponta şi Crin Antonescu. Eu aş zice că şi Daniel Constantin, care, sărac în materie de idei, s-a grăbit să trimită o echipă de parlamentari la Roşia Montană, unde s-au făcut de râs şi cu largul concurs al Antenei 3.
Victor Ponta a pierdut în acest dosar cel puţin o treaptă de credibilitate. S-a aruncat în el cu prea multă lejeritate, convins fiind că îl rezolvă uşor. Trimite proiectul de lege la Parlament iar armata de votanţi va ridica mâinile pentru legalizarea şmecheriei sau împotriva ei şi o va respinge. În ambele cazuri, el, mai descurcăreţ decât toţi, ar fi câştigat oricum. Cel puţin în imaginaţia sa, căci prim-ministrul României, necopt şi lipsit de orice fel de îndoieli, nu şi-a imaginat că ţara ar putea fi altceva decât adunătura de parlamentari pe care o domină. Lejeritatea cu care prim-ministrul a abordat, inclusiv luni la amiază, acest scandal ne arată că omul se poticneşte şi că a intrat la mare încurcătură. Şi că nu este atât de abil politician pe cât se crede şi nici pe cât îl cred adepţii săi. Dimpotrivă, în momemtele de criză, improvizează şi greşeşte copilăreşte. Cum să faci greşeala cu trimiterea proiectului de lege la Parlament şi apoi să declari că vei vota împotrivă? Cum să te retragi cu coada între picioare din acest demers după ce lumea a ieşit în stradă, fără să ai curajul să întâlneşti marea de demonstranţi şi să le explici intenţia? Cum să ridici cu seninătate din umeri şi să zici, vom plăti, noi toţi la un loc, de parcă şpaga am fi luat-o cu toţii? Ca prin minune, Victor Ponta şi Crin Antonescu nu şi-au mai adus aminte de abuzurile şi ilegalităţile comise până în acest moment de cei care au semnat contractul iniţial, anexele, addendum-urile şi celelalte contracte privind diverse perimetre de resurse petroliere sau de minereuri. Dacă Victor Ponta ar fi avut putere şi ar fi fost curat, ne-ar fi anunţat că va cere investigarea tuturor celor de la MINVEST Deva care au pus la dispoziţie hărţile zăcămintelor şi au semnat diverse acte, şi până la Radu Berceanu, sub umbrela căruia s-a derulat toată tărăşenia lui Steinmetz şi Frank Timiş (în care, la un moment dat, Elan Schwartzenberg era un fel de intermediar). Şi ar fi promis că face demersuri, inclusiv comisii rogatorii pentru a afla pe numele cui sunt procentele din concesiunea zăcământului de la Certej, procente deţinute de o firmă înregistrată în paradisuri fiscale. Şi cui aparţin cele 20 de procente din Roşia Montană. Şi ne-ar mai fi promis că va cere inclusiv cercetări în legătură cu banii restituiţi din Fondul Proprietatea şi jucaţi pe bursa din Canada de un celebru deţinător de drepturi litigioase. Nimic din toate acestea n-a apărut în declaraţia lui Victor Ponta, ea încheindu-se cu un sec, merci, paaa! Un soi de ”merci, popor, sictir că m-aţi ales!”.
Trimiterea scurtă la Traian Băsescu, principalul susţinător şi avocat al acestei uriaşe afaceri făcute din corupţie şi sforărie, a fost anemică, semănând mai degrabă cu o scamă culeasă de pe reverele preşedintelui României decât cu o acuză în toată puterea cuvântului.
Victor Ponta şi Crin Antonescu (pe zi ce trece mai al doilea în USL!) s-au speriat de protestele începute în Piaţa Universităţii. De mirare că nu au dat vina pe Rovana Plumb şi Daniel Barbu, cu al său Radu Boroianu, alt mare susţinător (cu misiune politică!) a proiectului de la Roşia Montană. Mai nou, Roşia Montană Gold Corporation a devenit un soi de firmă de sprijin al acestor politicieni de paie, luaţi cu fulgi cu tot în găleata susţinătorilor.
Roşia Montană devine un alt Oltchim şi un alt CFR Marfă. Şi nimeni nu ştie încotro ne ducem! Cu Băsescu, Antonescu şi Ponta, ţara noastră merge în toate părţile.
Protestele faţă de proiectul de la Roşia Montană continuă şi luni seară, deşi liderii USL au transmis că proiectul va fi respins. Câteva sute de oameni au venit din nou în Piaţa Universităţii. Numărul acestora a scăzut simţitor faţă de noaptea trecută, însă aceştia nu se lasă descurajaţi.
Manifestanţii scandează, printre altele, "Uniţi, salvăm Roşia Montană!" şi au pancarte şi bannere cu mesaje ce vizează şi exploatarea gazelor de şist, pe care nu o doresc.
Câteva dintre mesajele lor: "Nu ne lăsăm amăgiţi. Respingerea legii este doar punctul 1", "Stop hoţiei!", "Program de guvernare: 1. cianurare, 2. fracturare, 3. poluare, 4. defrişare, 5. coabitare", "România, spune nu fracturării hidraulice", "Nu vreau să spun copilului meu că cea mai mare resursă naturală a României este prostia, urmată de indiferenţă".
Câţiva protestatari au pancarte cu poza Regelui Mihai. Un manifestant a declarat pentru HotNews.ro că salută poziţia Casei Regale, care a spus că zona Roşia Montană ar trebui prezervată. Conform sursei citate, un alt protestatar a spus la microfon că "tovarăşul Iliescu ar fi în stare să cheme minerii de la Roşia Montană".
Pe pagina de Facebook "UNIŢI SALVĂM", se menţionează că protestele în stradă faţă de proiectul de la Roşia Montană vor continua până în momentul în care:
- Parlamentul, prin Senat și Camera Deputaților, va vota respingerea proiectului de lege;
- Guvernul va respinge în procedură de urgență prin hotărâre de guvern acordul de mediu;
- Roșia Montană va fi inclusă pe lista tentativa a României pentru UNESCO;
- Cianura va fi interzisă prin lege în activitățile miniere din România;
- Cei patru iniţiatori ai acestui proiect de lege: ministrul marilor proiecte (Dan Şova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) şi directorul ANRM (Gheorghe Duţu) vor fi demiși.
Asociaţia Alburnus Maior, care se opune proiectului, afirmă într-un comunicat transmis luni că mesaje de solidaritate au venit din toată lumea, din China până în Canada şi de la Gura Portiţei până la Bruxelles. Peste 15.000 de oameni la Bucureşti şi peste 10.000 de oameni la Cluj au cerut în stradă respingerea de către parlamentari a legii speciale de distrugere a Roşiei Montane, interzicerea cianurii şi includerea localităţii pe lista tentativă a României pentru UNESCO.
"Presa internaţională a acoperit pe larg subiectul mobilizării de , numind evenimentele 'toamna românească', apreciind caracterul paşnic al manifestărilor ce se înscriu alături de primăvara arabă şi vara turcească în lista protestelor importante ale lumii. Observăm cu regret, însă, cum o mare parte a presei româneşti continuă politica favorabilă companiei miniere de a ignora sau trata minimal protestele, transmiţând doar mesajele agreate de aceasta. Schema de comunicare este pusă în practică şi de posturile naţionale de televiziune ce preferă să transmită publicitatea companiei în timp ce la porţile instituţiei mii de oameni scandau vineri seara “presa română, plină de minciună”.
La protestele de din Cluj-Napoca au participat alături de miile de oameni şi localnici din Roşia Montană ce au transmis atât celor prezenţi, cât şi autorităţilor, dorinţa lor fermă de a-şi apăra dreptul la proprietate şi convingerea ca nimeni nu va reuşi, nici măcar cu forţa, să îi scoată din casele lor. Eugen David, preşedintele Alburnus Maior a atras atenţia manifestanţilor că foarte puţin din ce văd la televizor reflectă realitatea şi că nici o instituţie media nu a răspuns cerinţei Alburnus Maior de a avea o dezbatere cu reprezentanţi ai autorităţilor. Televiziunile, multe dintre ele aflate sub contract de publicitate cu compania minieră, insistă ca dezbaterile să aibă ca invitaţi angajaţi ai companiei sau organizaţii satelit ale acesteia, alături de opozanţi ai proiectului minier. Au fost şi cazuri în care, la acest tip de emisiuni, au fost prezentaţi drept opozanţi ai proiectului minier persoane chiar şi din mediul politic ce nu sunt suficient de bine informate asupra subiectului şi care nu transmit punctul de vedere al campaniei.
Dorinţa localnicilor din Roşia Montană ce se opun proiectului minier şi doresc dezvoltarea durabilă a localităţii este ca dezbaterile ce au loc pe tema Roşiei Montane să îi aibă ca invitaţi pe cei abilitaţi să transmită mesajul campaniei Salvaţi Roşia Montană, alături de reprezentanţi ai statului, actori cu rol de decizie în avizarea legii şi proiectului minier. Totodată, Eugen David a transmis tuturor celor ce vor să sprijine campania să nu cadă în capcana de comunicare a presei aservite intereselor companiei şi să nu participe la emisiuni pe tema Roşiei Montane alături de reprezentanţi ai companiei. Sunt mai multe autorităţi ce trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor începând cu ministrul mediului şi terminând cu cel al marilor proiecte. Rovana Plumb trebuie să răspundă dezinformărilor sale conform cărora proiectul de minerit ar fi unul nou şi de data aceasta bun, deşi nu a fost schimbat nimic notabil la standardele de mediu. În continuare nici una din observaţiile depuse de specialişti în cadrul dezbaterilor publice de acum şase ani nu a primit un răspuns documentat şi nu a generat nici o modificare la nivelul proiectului. Ministrul Dan şova trebuie să răspundă cum poate fi de utilitate naţională o creştere nesemnificativă a participaţiei statului la un proiect ce foloseşte 240.000 de tone de cianură şi pentru care statul îşi cedează suveranitatea unei companii private străine.
Pagina de Facebook Rosia Montana in UNESCO World Heritage, alături de multiple altele din mediile de socializare, anunţă o nouă mobilizare generală pentru data de 15 septembrie. Preşedintele Alburnus Maior, Eugen David alături de numeroşi localnici ce doresc să îşi continue viaţa în Roşia Montană şi-au anunţat prezenţa la manifestările din Bucureşti de duminica viitoare. “Toţi cei ce sunt în stradă şi cer salvarea Roşiei Montane sunt cetăţeni de onoare ai localităţii noastre. Roşia Montană este inima României”, a declarat la Cluj-Napoca Eugen David, preşedintele asociaţiei Alburnus Maior.
Asociaţia Alburnus Maior cere respingerea printr-un vot deschis a legii speciale de distrugere a Roşiei Montane de către parlamentari şi invită toţi cetăţenii români să îşi contacteze reprezentanţii din Parlament pentru a le cere respingerea proiectului legislativ. Legea a ajuns deja la Senat din data de 3 septembrie 2013 pentru dezbatere şi are numărul de înregistrare B560. Legea încalcă prevederi ale constituţiei, drepturile omului, principiul separării puterilor în stat şi suveranitatea justiţiei.
Protestele în stradă vor continua până în momentul în care:
- Parlamentul, prin Senat şi Camera Deputaţilor, va vota respingerea proiectului de lege;
- Guvernul va respinge în procedură de urgenţă prin hotărâre de guvern acordul de mediu;
- Roşia Montană va fi inclusă pe lista tentativa a României pentru UNESCO;
- Cianura va fi interzisă prin lege în activităţile miniere din România;
- Cei patru iniţiatori ai acestui proiect de lege: ministrul marilor proiecte (Dan Şova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) şi directorul ANRM (Gheorghe Duţu) vor fi demişi", se mai spune în comunicatul asociaţiei.
Valoarea aurului şi argintului de la Roşia Montană este depăşită de valoarea metalelor rare aflate în acelaşi zăcământ, potrivit geologului Aurel Sântimbrean, care a fost peste 20 de ani, până în 1987, şef la exploatarea minieră de stat din localitate.
Unde sunt folosite metalele rare El a amintit, în context, că titanul este folosit în combinaţii cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice şi uşoare pentru industria aerospaţială, uz militar, proteze medicale, implanturi ortopedice şi dentare, bijuterii, telefoane mobile. De asemenea, germaniul se găseşte în natură în cantităţi mici şi are excelente proprietăţi semiconductoare şi se utilizează la fabricarea semiconductoarelor. Molibdenul este utilizat pentru creşterea durităţii şi elasticităţii oţelului. Aliajele cu molibden sunt folosite la fabricarea avioanelor, rachetelor, în industria petrolieră ca şi catalizator pentru înlăturarea sulfului, în producerea lămpilor cu halogeni şi röntgen şi în medicina nucleară. Vanadiul este utilizat la obţinerea de oţeluri speciale necesare pentru utilaje de mare viteză, a explicat Sântimbrean. El cunoaşte în detaliu zăcămintele din perimetrul minier şi consideră că Guvernul a acţionat „într-o totală necunoştinţă de cauză, niciunul dintre specialiştii români de renume nefiind consultat nici în privinţa zăcămintelor rare de la Roşia Montană, nici în privinţa aşa-zisei relansări a mineritului”.
Mineritul pe stil vechi nu se va mai practica niciodată Sântimbrean consideră şi că exploatarea pe bază de cianuri nu înseamnă relansarea mineritului, iar vechea meserie de miner nu se va mai practica. „Minerii cred că vor practica vechea lor meserie de până în 1990. Este absolut fals. Firma străină va veni cu personalul şi utilajele sale, cu tehnologii diferite de vechile practici miniere. Străinii vor fi bine plătiţi, iar românii vor fi modeştii oameni de serviciu ai companiei”, a spus Aurel Sântimbrean.
De ce e periculoasă cianura Geologul evidenţiază că pe marginea unui lac cu toxine periculoase nu se poate trăi sănătos, cianura afectând ireversibil organismul uman, compusul cel mai periculos fiind acidul cianhidric, care, fiind un gaz, este inhalat. „Pe marginea unui lac de cianuri nu se poate face nici agricultură, nici turism. Iar patrimoniul natural, arheologic şi arhitectural, care sunt atracţiile turistice ale zonei, vor fi distruse”, a spus Sântimbrean. El s-a mai arătat revoltat şi de „turismul parlamentar practicat în aceste zile la Roşia Montana, lipsit de bun simţ”, politicienii preferând să ia „o masă copioasă cu cei de la Gold Corporation”, dar să nu meargă la Muzeul Mineritului, deschis în 1981, pentru a aniversa 1850 de ani de atestare documentară a localităţii şi a mineritului, care este unic în România şi chiar şi în Europa.
Cunoscutul jurnalist de știință Alexandru Mironov a descris, în revista Știință&Tehnică, ediția februarie 2012, o tehnologie de extracție a aurului nepoluantă, alternativă la metoda cu cianuri propusă de RMGC și contestă în cadrul protestelor de stradă, de la început de septembrie 2013. În contextul în care liderii politici ai principalelor partide s-au pronunțat împotriva proiectului de exploatare RMGC, iar acesta din urmă urmează a fi respins în Parlamentul României, republicăm aici articolul d-lui Mironov, invitând oficialii români și mass media să investigheze mai amănunțit cazul alternativei nepoluante propuse la Baia Mare.
Am descris cu puțini ani în urmă – în revista „Esenţial” şi ziarul „Cronica Română”, într-o emisiune de televiziune şi în alta de radio – o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, propusă de un grup de cercetare ştiinţifică numit SC Larechim (cercetători care lucraseră anterior la excelentul „Institut pentru metale neferoase” din Baia Mare pe care marea dezindurializare l-a suprimat pur şi simplu). Mediatiatizarea metodei a avut un efect neaşteptat, voi vorbi mai târziu despre dubioasa întâmplare de la Baia Mare, acum mă întorc la tehnologia descrisă de dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puţini există în România şi un om în al cărui cuvânt te poţi încrede.
Prietenul Vasile Coman mi-a spus, atunci, că ei lucrau, de ceva vreme, la o tehnologie care, se pare, avea meritul de a evita cumplitele cianuri. Cele pentru care, vă amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Băimarenii din echipa SC Larechim-ului descoperiseră un activator, o substanţă care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Adăugaseră încă o invenţie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct, şi după un şir lung de experimente (24 şarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseseră să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziţii.
Prin reactoare, vase de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 şarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) şi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică şi 3 metri cubi de apă. Dar din prelucrare rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obţin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obţinut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (dar, atenţie, pe piaţa mondială se vinde la preţuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arăta că din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centrală s-ar fi putut obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890.000 euro!! Şi chiar dacă aurul şi argintul recuperate din haldele Maramureşului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaştem că averea din deşeurile minelor aurifere este uriaşă, putând să acopere datoriile externe ale României – aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu celebrul zăcământ de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat, în acea vreme, balanţa comercială a SUA!
Or, noi şi urmaşii noştri nu avem moştenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureşene (cu 10-12 g aur per tonă şi 50 g argint per tonă), ci şi pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur şi 150 g argint per tonă) şi Roşia Montană (2 g aur şi 15 g argint per tonă). Adica: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.”
Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetării ştiinţifice din Maramureş: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman, nu ştiu dacă ei mai lucrează şi acum la acel proiect, trebuie să vă spun că în 2009 ei adresaseră o scrisoare-manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist cu largă recunoaştere internaţională, dar au fost sesizate şi ministerele de resort (ale Economiei şi Mediului).
Fac fixarea temei – aşa cum am învăţat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur şi 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu şi circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri – dar la preţuri de 2,5 ori mai mici!
Adăugaţi câştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – şi aveţi în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiţie de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni şi să contribuie la apărarea bogăţiilor ţării şi curăţeniei ei.
Dar: la scurtă vreme după demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rămaşi, fireşte, necunoscuţi. Este vorba, desigur, de o coincidenţă absolut întâmplătoare cu ofensiva mediatică din ultima vreme – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de dolari pe care vrea să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României. Generozitatea copleşitoare a căutătorilor de aur – „Nu vreţi 4 miliarde de dolari?” – vrea, desigur, să ne facă să privim cu mai multă bunăvoinţă aventura. Numai că, în ceea ce mă priveşte, eu sunt oltean-basarabean, şi în ambele ţinuturi româneşti bântuie ideea că atunci când cineva vrea neaparat să-ţi facă prea mult bine, trebuie să fii atent, foarte atent cu intenţiile lui…
Fostul premier Emil Boc susţine că premierul Victor Ponta e mai mult "un agent" al Roşia Montană Gold Corporation decât al statului român.
Boc a fost întrebat, miercuri, într-o conferinţă de presă, cum comentează declaraţiile premierului Victor Ponta despre despăgubirile pe care le-ar plăti statul român companiei canadiene în cazul în care proiectul minier de la Roşia Montană nu va începe.
"Eu cred că premierul Victor Ponta este mai mult un agent al lui Gold Corporation decât al statului român, din modul în care se comportă. În primul rând, prin proiectul de lege neconstituţional pe care l-a trimis la Parlament - este un proiect făcut cu toate excepţiile de la toate legile în vigoare, cu dedicaţie pentru Gold Corporation. Un premier trebuie să apere în primul rând interesul public, nu interesul privat al unei companii. În al doilea rând, vorbeşte de nişte despăgubiri pe care habar nu am de unde le-a scos, probabil că i le-au dat cei de la Gold Corporation, pentru că eu, cât am fost prim-ministru, nu am primit în Guvern niciun fel de notă, informare, care să spună că Gold Corporation cere două miliarde de dolari şi pentru ce. Câtă vreme proiectul nu are aviz de mediu, nu au de ce să ceară despăgubiri. Ei trebuie să respecte condiţiile precizate de legile europene în materie şi, ca atare, despre ce despăgubiri să fie vorba?", a spus Boc.
Potrivit lui Boc, afirmaţiile premierului Ponta despre eventulalele despăgubiri de miliarde de dolari fără a avea un temei legal "reprezintă o declaraţie părtinitoare pentru Gold Corporation".
"Gold Corporation s-ar putea să fluture această declaraţie într-un proces internaţional spunând: «vedeţi, şi prim-ministrul a recunoscut că trebuie să ne dea bani, cum să nu ne dea o instanţă internaţională bani?»", a spus fostul premier.
Victor Ponta a vorbit de mai multe ori în ultimul timp despre despăgubiri pe care le-ar cere canadienii dacă nu se face controversatul proiect de la Roşia Montană. Ultima declaraţie pe această temă a fost făcută de Victor Ponta marţi.
"Nu pot şi nu am de gând să fiu avocatul cuiva care dă în judecată statul român, spun doar că acest lucru probabil că se va întâmpla. (...) Sunt evaluări făcute (asupra eventualelor despăgubiri, n.r.), sunt evaluări făcute de până la două miliarde de dolari calculate de către companie, însă nu vreau să vorbesc eu în numele celor care eventual vor acţiona în judecată statul român, eu aş vrea să nu plătim nimic", a spus Ponta marţi.
Interesantă confirmare a păcălelii româneşti, pentru care nu plăteşte nimeni, dintre cei vinovaţi şi desigur cetăteanul furnică va fi în final, cel care “cumpără” ţepe:
- 1996, RAC Deva încheie un protocol cu Vasile-Frank Timis (de origine român, interlop din zona Borşa)” reprezentant investitor” al firmei Gabriele Resources Ltd, pentru concesionarea unor halde de steril aurifer din zona perimetrală Roşia Montană, protocol total ascuns faţă de opinia publică. În această afacere fiind implicat şi Ioan Gaf Deac, politician în domeniul diplomaţiei româneşti ( ambasador);
- 1997, ia fiinţă societatea mixtă Rosia Montană Gold Corporation, prin fuziunea RAC Deva cu Gabriele Resources Ltd, deşi specialişti ai ANRM (Agenţia Naţională a Resurselor Miniere) sesizează ministerul industriilor la acea vreme, de anumite ilegalităţi cu privire la această fuziune;
-1999-2000 are loc o dilatare a perimetrului concesionat, de la 12 la 22 şi ulterior la 42,3 Km p., prin realizarea unui acord secret semnat se pare de ministrul industriilor la acea vreme Berceanu;
- 2013 urmează o desecretizare a conţinutului acorcului, mai puţin anexele acestui acord, ce rămân în continuare sub protecţia secretizării şi tot în acest an are loc crearea unui proiect de lege special pentru Proiectul Roşia Montană, dat spre dezbatere parlamentului român.
sursa http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1231554-frank-timis-inhatat-aurul-din-apuseni-printr-caruta-falsuri-iar-tariceanu-inchis-ochii.htm
Şi atunci dacă tot vorbim de secret şi secretizare pe bani publici şi proiecte publice, în interes public, cum să nu dai dreptate spuselor preşedintelui USA – John F. Kennedy în ultimul său discurs nov.1963 la Dalas Texas, unde pe 22 nov.1963, este ucis mişeleşte, lîngă soţia lui, în propia maşină, prin împuşcare!
“Doamnelor şi domnilor,
Cuvântul “secret” în sine este incompatibil cu o societate liberă şi transparentă. Şi noi, ca naţiune…prin moştenire şi prin istorie, luptăm împotriva societăţilor secrete, jurămintelor secrete şi faptelor secrete. Şi asta, pentru că ni se opune la scară mondială,… o conspiraţie monolitică şi nemiloasă… care se bazează, cu prioritate, pe mijloace suversive, pentru a-şi extinde sfera de influenţă, pe infiltrare în locul invaziei, pe subversiune în locul alegerilor libere…pe intimidare în locul voinţei libere.
Este un sistem care a reunit vaste resurse materiale şi umane… în construirea unei maşini foarte eficiente şi strâns sudate…ce combină acţiuni militare, diplomatice, informaţionale, economice, ştiinţifice şi politice. Activităţile ei pregătitoare sunt ascunse, nu publicate. Greşelile ei sunt îngropate, nu afişate ca ştire de primă pagină. Dizidenţii ei sunt reduşi la tăcere, nu preţuiţi. Nici o cheltuială nu este contestată, nici un secret nu este desvăluit. Din acest motiv, legiuitorul atenian Solon… a decretat că săvârşeşte o crimă…orice cetăţean care se retrage din controversă.
Vă cer ajutorul în dotoria uriaşă pe care o am… de a informa şi alerta poporul american, cu credinţa că, datorită ajutorului vostru, omul va fi ceea ce s-a născut să fie: liber şi independent.”
sursa http://www.youtube.com/watch?v=SmcY5rpimfk
Trimiteți un comentariu