Complicii

de Eugen Mihăescu


Nea Nicu Văcăroiu a dat un interviu cât o carte: “România-Jocuri de interese”. Se pare că preşedintele Curţii de Conturi are mult timp la dispoziţie. Se apropie pensia aşa că a contribuit la această… bâiguială zadarnică. “România e o victimă a FMI şi a Băncii Mondiale”. N-ai zice că Nicu Văcăroiu a fost prim-ministru, senator şi preşedintele Senatului, chiar preşedintele interimar al României, ci doar un harnic economist care munceşte pe brânci şi azi la Curtea de Conturi, dar, în zadar, pentru că legislaţia nu-i permite să finalizeze cercetările ilegalităţilor, hoţiilor pe care le descoperă prin nişte urmăriri penale şi condamnări. Ca să vezi: Curtea de Conturi poate doar să constate, nu să şi acţioneze. Dar cine a făcut legile astea strâmbe după care se conduce astăzi România? Şi unde se afla Nicu Văcăroiu când se votau ele în Parlament? Da, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială sunt rele şi au pus România pe butuci. Dar nu ar fi reuşit atât de bine fără ajutorul clasei politice româneşti. şi au contribuit cu toţii fie ei de “stânga” sau de “dreapta”.

Poate îşi închipuie nea Nicu Văcăroiu că, astăzi, refrenul cu “nu ne vindem ţara” are mai multă căutare decât în anii ’90. Dar cum s-a format “capitalul românesc” căruia se încăpăţânau el şi nea Nelu Iliescu să vândă industria şi agricultura ţării? De unde capital românesc în 1990? Dacă ar fi să-i cercetezi, ai descoperi că majoritatea milionarilor de astăzi şi-au bazat averea pe împrumuturi nerambursate de la bănci care, apoi, au dat faliment. A dat socoteală cineva pentru devalizarea BANCOREX? Cum ai votat, nea Văcăroiu, când, în Senat, s-a cerut publicarea listei tuturor celor (inclusiv politicieni) care au luat împrumuturi de la Banca Română de Comerţ Exterior (BANCOREX) şi nu le-au mai înapoiat niciodată de s-a ajuns la falimentarea uneia dintre cele mai puternice instituţii financiare ale epocii socialiste? Aici se depunea valuta obţinută din exporturile forţate prin care Ceauşescu a înfometat şi schingiuit populaţia. Oare nu aveţi nici o vină, matale şi Iliescu, că meseria de politician este cea mai profitabilă afacere în ziua de azi? De unde au avut bani ăia care au cumpărat industria de îngrăşăminte, au luat în arendă Insula Mare a Brăilei, au cumpărat apa minerală, pădurile, marmura ţării? Prietenii voştri, ai tăi şi ai lui Nea Nelu, au fost preferaţi în privatizările care au căpuşat combinatul de la Galaţi, ALRO din Slatina şi atâtea altele care apoi au fost vândute pe nimic. Oi fi ţinut tu piept FMI şi Băncii Mondiale, dar ca să se poată îmbogăţi amicii voştri. Şi după ce, în fine, v-au alungat alegătorii de la putere, au venit celelalte lăcuste — alea care îşi zic şi azi “de dreapta” — care s-au înhăitat cu diavolul FMI ca să poată fura şi ei ceva, din ce mai rămăsese. Ăştia voiau capitalism cu orice preţ, chiar cu preţul de a-şi vinde ţara. Cu toţii aţi amăgit poporul că Uniunea Europeană este Raiul capitalismului şi NATO scutul în faţa Rusiei. Ce explicaţie ai, nea Văcăroiu, pentru toate contractele secretizate şi de “dreapta” şi de “stânga”? Nu mai arăta cu degetul spre ăilalţi, că sunteti cu toţii complici! Mă umflă râsul când îl aud pe nea Nelu admonestându-l pe Crin Antonescu pentru că se bagă unde nu-i fierbe oala vorbind despre Roşia Montană când nu e inginer! Serios? Da’ nouă la ce ne-a folosit că ai fost de trei ori preşedintele României deşi eşti inginer hidrotehnist? Că tot ne-ai băgat la apă! Ai putea să-i reproşezi că nu a fost activist PCR şi lasă-l pe Băselu’ să-i reproşeze că n-a fost securist… E drept, Nelu Iliescu e o relicvă. Nu prea se mai întâlnesc foşti activişti de partid în politica românească. Nu mai este suficient să fi fost tovarăşi de partid, trebuie să fi fost “colegi” de… unitate militară. Din acest motiv candidatura lui Crin Antonescu la Preşedinţie din partea USL este compromisă. Simte şi el asta. L-a alungat pe Sorin Roşca-Stănescu şi l-a adoptat pe Niels Şmecker. Primul avea gura prea mare şi al doilea are relaţii “afară” (care însă au şi pretenţii!.) Crin Antonescu m-a dezamăgit… se descotoroseşte şi el de cei care fac prea mult zgomot. Îi place şi lui, ca şi lui Iliescu sau Băsescu, aprobarea tacită şi linguşitoare a anturajului.

Mă întreb pentru a câta oară în ce ţară trăim? De două săptămâni asistăm — iarăşi — la un circ dezgustător: ONG-uri care iau bani ca să se ocupe de câinii fără stăpân, dar îi “adoptă la distanţă”, lăsându-i în stradă să muşte oameni, primarul Capitalei nu adună maidanezii, fiindcă n-are lege, şi prim-ministrul nu a fost de acord cu un proiect de exploatare minieră pentru că l-a susţinut Băsescu şi acum e de acord, dar nu îl votează în Parlament că aşa vrea nevastă-sa…

Închei cu un citat pe care Nichifor Crainic l-a scris acum mai bine de 70 de ani:

“… nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani. Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv. De aceea, în suflul mistic al naţionalismului, să lămurim geamătul morţilor jigniţi în mormintele lor şi grindina blestemelor înscrise în dania lor. Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută. România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.”