 |
| Ce a inceput (sub) Constantinescu a terminat Basescu |
Acum 9 luni, curand dupa inaugurarea Guvernului Ponta am spus pe undeva pe aici ca Ponta nu va rezista un an in acea formula. Baiatul asta se consuma la viteza facand pe pompierul de serviciu, mai cu seama la TV caci la radio lucrurile continuau ca dintotdeauna. Luam in calcul ca Romania era faramitata pe dinauntru, desi lumea si-a dorit altceva cand a investit USL-ul cu 70% din vot. Mai stiam ca datoriile externe deveneau din ce in ce mai greu de rostogolit, iar cea din 2009 contractata de inca ne-realesul Basescu atarna ca o piatra de moara de gatul tarii. Pe de-o parte ciclul banilor sugera cel putin precautie, pe de alta, nu se intampla nimic in Romania care sa indice genul de schimbare la care te-ai fi asteptat sa iasa lucrurile mai bine. Ponta a inlocuit niste mega-spagari cu niste mega-fomisti.
Intre timp, Dragnea, aceasta figura cumsecade propulsata de ambitie si vid in postura de locotenent al lui Ponta, si-a cumparat ceva libertate de miscare aruncandu-se cu putinul din dotare la problema Regionalizarii. Era un prim si mare semn ca USL-ul este o branza zeroita. Fara a mai lua in calcul balbaiala privatizarilor sau extravaganta preocuparilor cu bazaiala coabitantului, observ acum ca Ponta deschide un nou front al penibilului--si de data asta, cu amploare cel putin nationala. Desigur, e vorba de Rosia Montana.
Nu repet acum ceea ce cu sarg au revelat altii, ci reflectez la iesirile d-lor Iliescu si Nastase, amandoua semnalate aici si respectiv aici. Daca oamenii acestia sunt dispusi sa sara in fata in felul acesta, ma intreb ce stiu ei si nu stim noi?
Aceasta mega-insailare din jurul resurselor minerale dela Rosia Montana, impreuna cu avalansa de taxe ce par a nu mai scoate Romania din mlastina coruptiei si incompetentei, ma face sa cred ca poate fi vorba de iminenta unui colaps financiar in Romania. Mai peromaneste, faliment. Adica ei vad falimentul tarii avansand ca un foc de prerie si spera sa-l stapaneasca cumva. Am impresia ca acest faliment este programat, cum a fost cel al grecilor, de exemplu, numai ca tinta este imbucatirea Romaniei--ca deh, Carpatii le stau in gat chiar si celor mari dar nu suficient de mari pentru a avansa un plan cu adevarat pan-EUropean.
Ce s-ar putea face? Greu la dealul asta cu boii mici si la vale cu furnici!
Sa puna plagiatorul mana pe carte sau sa-si angajeze consileri adevarati nu d'astia care ridica zmei si fum. La ce capitole sa se uite atent?
In incheiere, iata macro-optiunile:
Intre timp, Dragnea, aceasta figura cumsecade propulsata de ambitie si vid in postura de locotenent al lui Ponta, si-a cumparat ceva libertate de miscare aruncandu-se cu putinul din dotare la problema Regionalizarii. Era un prim si mare semn ca USL-ul este o branza zeroita. Fara a mai lua in calcul balbaiala privatizarilor sau extravaganta preocuparilor cu bazaiala coabitantului, observ acum ca Ponta deschide un nou front al penibilului--si de data asta, cu amploare cel putin nationala. Desigur, e vorba de Rosia Montana.
Nu repet acum ceea ce cu sarg au revelat altii, ci reflectez la iesirile d-lor Iliescu si Nastase, amandoua semnalate aici si respectiv aici. Daca oamenii acestia sunt dispusi sa sara in fata in felul acesta, ma intreb ce stiu ei si nu stim noi?
Aceasta mega-insailare din jurul resurselor minerale dela Rosia Montana, impreuna cu avalansa de taxe ce par a nu mai scoate Romania din mlastina coruptiei si incompetentei, ma face sa cred ca poate fi vorba de iminenta unui colaps financiar in Romania. Mai peromaneste, faliment. Adica ei vad falimentul tarii avansand ca un foc de prerie si spera sa-l stapaneasca cumva. Am impresia ca acest faliment este programat, cum a fost cel al grecilor, de exemplu, numai ca tinta este imbucatirea Romaniei--ca deh, Carpatii le stau in gat chiar si celor mari dar nu suficient de mari pentru a avansa un plan cu adevarat pan-EUropean.
Ce s-ar putea face? Greu la dealul asta cu boii mici si la vale cu furnici!
Sa puna plagiatorul mana pe carte sau sa-si angajeze consileri adevarati nu d'astia care ridica zmei si fum. La ce capitole sa se uite atent?
- De exemplu, la primul faliment din mileniul asta (al Argentinei) si la colapsul grecesc. Argentinienii au avut dreptate, chiar cu riscul unui alt faliment la timpul acesta; grecii au gresit. Ma rog, grecii de rand au vrut sa iasa din mizerie pe calea cea mai scurta, chiar daca dureroasa, a divortului, numai ca si acolo elita politica a preferat sa guverneze/arendeze decat sa se apuce de treaba.
- La Islanda nu-i cazul sa se mai uite caci au avut grija Traienel si Mugurel sa inscrie Romania in lumea buna cu al lor imprumut dela FMI.
- Altfel? Vor repeta greselile lui Ceausescu incepand cu anii '80.
In incheiere, iata macro-optiunile:
- Investitiile straine in Romania, acestea sunt de tip Godot. Ele sunt bune cel mult de teatru, exact atat timp cat dureaza piesa.
- Nu, nu cred ca Ponta poate face ceva impotriva coruptiei pentru ca, desi nu-i nici pe departe asa corupt ca cei dinaintea sa, el si mai toata clasa politica sunt totusi produsele sistemului corupt.
- Asa ca ar mai ramane o sansa, aceea a unui altfel de regim politic in Romania.
- ...la comentarii...
 |
| Are Ponta iarba fiarelor? |
Da click aici ca sa vezi totul!
5 comentarii:
excelent articol sinteza a situatiei din Romania. Ba chiar are valente dramaturgice-cu putin dialog presarat ici-colo.
Se pare ca proverbiala vietate/nezburatoare/ e moarta'ncotetz...
Zona euro n-a învăţat nimic din criza bancară prin care a trecut Islanda în urmă cu cinci ani, iar din acest motiv ţara nu mai vrea să adere la uniunea monetară, a declarat premierul islandez Sigmundur Davíð Gunnlaugsson.
„Zona euro n-a învăţat lecţiile pe care Islanda a fost forţată să le înveţe. Băncile europene au supravieţuit, dar n-au învăţat nimic din această experienţă. Continuă să funcţioneze în acelaşi cadru de reglementare care a dărâmat sistemul bancar islandez”, a spus acesta. â Gunnlaugsson şi-a exprimat totodată îngrijorarea faţă de „această nevoie perpetuă de a acorda tot şi tot mai multe garanţii” şi de „lipsa de consens” din Uniunea Europeană. De la venirea sa la putere, la începutul acestui an, Gunnlaugsson a desfiinţat comitetul pentru negocierile Islandei cu UE, un semnal clar că aderarea la uniune nu mai reprezintă un obiectiv pentru stat. Din statul care a trecut prin una dintre cele mai abrupte prăbuşiri din lume, Islanda a devenit acum ţara cu una dintre cele mai rapide creşteri economice din Europa. în octombrie 2008, Islanda devenea prima ţară europeană care intra în criză. Sistemul bancar s-a prăbuşit, trăgând după el întreaga economie naţională. Acum, în timp ce Uniunea Europeană se luptă să găsească o soluţie pentru a opri extinderea crizei datoriilor de stat din zona euro, Islanda a revenit la creştere economică, rata şomajului scade, la fel şi costurile de împrumut ale statului.
Sistem bancar cât 11 PIB-uri În timp ce state europene mari precum Portugalia şi Grecia sunt retrogradate de agenţiile de rating la categoria „junk", perspectiva ratingului acordat Islandei de către Standard & Poor's a fost modificată de la „negativă" la „stabilă". Totul prin aplicarea strategiilor „de manual" pe timp de criză, spun economiştii. La sfârşitul anilor '90, islandezii au decis că vor să-şi dezvolte economia cu ajutorul sistemului bancar. Zis şi făcut! S-au uitat către Elveţia şi Luxemburg, şi-au privatizat sistemul bancar şi, cu sprijin puternic din partea statului, acesta a ajuns să deţină active cu o valoare de 11 ori mai mare decât Produsul Intern Brut al ţării (care s-a ridicat, în 2007, la aproximativ 12 miliarde de dolari). Au „uitat" însă să organizeze şi un sistem eficient de reglementare, iar asta i-a costat, în final, întregul sistem. Băncile s-au afundat într-un vârtej de practici neortodoxe, împrumutându-se masiv una pe alta. Instituţiile financiare din UE rămâneau reticente faţă de grupurile bancare islandeze, aşa că acestea din urmă au început să se confrunte cu o lipsă acută de lichidităţi. Atunci au început să ofere unele dintre cele mai ridicate dobânzi din Europa (de până la 10%) pentru a atrage cât mai multe depozite personale. Totul a funcţionat o perioadă. 400.000 de cetăţeni britanici şi olandezi şi-au deschis conturi de economii la Icesave, cea mai mare bancă a ţării. Dezechilibrele din sistemul islandez erau însă atât de mari încât, la doar câteva săptămâni după ce gigantul bancar american Lehman Brothers a intrat în faliment, principalele trei bănci din ţară au ajuns în pragul colapsului şi au fost naţionalizate.
Fără intervenţia FMI Pentru că banii de la FMI au mers exclusiv către controlarea cursului, creditorul internaţional n-a avut niciun cuvânt de spus în strategia anticriză a guvernului. Acesta a ales să lase băncile să dea faliment şi să consolideze sistemul de beneficii sociale. Fostul premier islandez Geir Haarde este primul şef de guvern care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei. În ianuarie 2009, la doar câteva luni de la izbucnirea crizei, a fost forţat să accepte organizarea de alegeri legislative anticipate. Atunci când acestea au avut loc, în aprilie, a fost înlocuit de Johanna Sigurdardottir. Apoi, în septembrie 2011, Haarde a devenit şi primul politician care răspunde în faţa tribunalului pentru eşecul de a proteja ţara de criză. Acesta este acuzat că ştia de dezechilibrele din sistemul bancar, dar a ales să nu acţioneze.
Da domnilor, sunt de acord. Numai ca ar mai trebui mentionate si despagubirile fara de numar cu care Romania a fost grevata de pe urma unor crime mai putin sau mai mult...
Asa ca stau si intreb, dumneata ce ai face daca odata stransa floarea tarii in 'Fondul Proprietatea' mierea ti-e culeasa de 'anonimi', n-ai gasi potrivit sa-ti tragi ceva? Asta se cheama coruptie, capusare samd, insa trebuie gandita si ca o reactie obiectiva la 'despagubirile' parazitare.
"Asistăm, din păcate, la o serie cvasi-fatală pentru economia României de privatizări nereușite și abordări defectuase, toate în dauna interesului național, ale unei guvernări Ponta care nu s-a învechit deloc, dar sunt cel puțin trei exemple - dezastrul Oltchim, eșecul CFR Marfă și marele scandal care este Roșia Montană - care arată nu doar limitele, ci și rea-voință administrativă, repet, în interesul de a guverna pentru cetățeni într-o perioadă foarte complicată pentru România. Oltchimul a fost o privatizare mimată, în care guvernul lui Ponta a înțeles să accepte negocierea cu un saltinbanc din punct de vedere economic, Dan Diaconescu. Ce a rămas de acolo este un dezastru, sunt locuri de muncă distruse, un combinat care nu doar că nu este interesant pentru privatizare, ci nu se dorește să fie privatizat. Pe domnul Vulpescu îl regăsim astăzi ca director de cabinet al incompetentului prim-ministru Chițoiu și prezent în toate consiliile de administrație importante.
CFR Marfă a fost o privatizare eșuată pentru că ne-am trezit cu un singur competitor care și-a fixat prețul și care a câștigat ani la rând CFR Marfă în favoarea firmei sale GFR. Oamenii care au venit în stradă de la CFR Marfă sunt un exemplu. Astăzi - iată că îi ofer o pistă de investigație lui Traian Băsescu - mai este puțin peste săptămână până la momentul în care ar trebui să fie date 20 de milioane. Domnul de la GFR, Gruia Stoica, nu are banii, iar Viorel Hrebenciuc încearcă să îi facă rost de bani. Ultima ispravă pe care ar putea să o investigheze președintele Băsescu, pentru că e vorba de un interes național, este să afle prin ce mijloace acest Viorel Hrebenciuc, eternul guzgan rozaliu, îl șantajează pe președintele Băncii Transilvania, Horia Ciorcilă, partenerul său de la SIF Moldova, ca să-i dea fără garanții un credit de 20 de milioane acestui Gruia Stoica. Ca să măsurăm și incompetența, și reaua-voință a guvernării actuale, nu trebuie decât să ne uităm la ce se întâmplă la Roșia Montană și insistă în continuare pentru exploatarea cu cianurare a aurului românesc. Ne aflăm într-o totală degringoladă care este bine exemplificată de aceste trei exemple. Ne aflăm într-un moment în care oameni extrem de lacomi, cum ar fi Viorel Hrebenciuc sau Sebastian Ghiță, l-au "împachetat" pe un premier tânăr și neexperimentat care la rândul său este speriat că își pierde puterea și care nu are altă șanse să guverneze decât din ce în ce mai prost. Firmele mici și mijlocii suferă într-un mod greu de neimaginat. Se anunță o iarnă grea cu tarife sporite".
Trimiteți un comentariu