Mă cheamă Ponta şi mă reneg!

Pillsbury, originally uploaded by Culture:Subculture.

"Membrii clasei politice sunt corupţi şi nedemni de încredere"

Concluzia tranşantă, mai sus citată, a fost exprimată în "The Guardian" (Marea Britanie) din 05.09.2013, având între premise şi recenta poziţie duplicitară a prim-ministrului Victor-Viorel Ponta în dubioasa şi mult controversata afacere a companiei canadiene “Gabriel Resources” in România.

Cotidianul britanic menţioneaza: “(...) Guvernul condus de premierul Victor Ponta a propus, în săptămâna 26.08 - 01.09.2013, o lege care ar oferi 'Gabriel Resources' puteri extraordinare, inclusiv dreptul de a efectua exproprieri în Roşia Montană. Textul legii mandatează autorităţile să acorde companiei toate permisele necesare pentru construire şi explorare în termenii stabiliţi (15 zile, 30 de zile, 60 de zile etc.) indiferent de legislaţia naţională, deciziile judecătoreşti sau condiţiile privind participaţia publică. (...)

Activităţile de explorare ar implica săpături în Roşia Montană şi în alte două sate din apropiere, distrugerea a patru munţi şi plasarea unui bazin gigantic de cianuri în regiune.

Dacă Parlamentul va aproba această lege cetăţenii români nu vor mai avea niciun cuvânt de spus în ceea ce priveşte Roşia Montană. (…)

Nemulţumirea a fost generată de faptul că, atunci când se aflau în Opoziţie, social-democraţii lui Ponta se declarau împotriva proiectului.

Această schimbare de poziţie a consolidat percepţia că membrii clasei politice sunt corupţi şi nedemni de încredere”.

În retrospectiva istoriei recente a exploatării resurselor aurifere exista, deja, precedentul accidentului ecologic produs, în anul 2000, de compania româno-australiană "Aurul" din Baia Mare. Atunci, deversarea reziduurilor cianurice din Iazul Novat de la Baia Borşa au poluat apele râului Tisa şi au determinat reacţii virulente din partea Ungariei, despre care ambasadorulFerenc Szecs a opinat că ”(…) au afectat legăturile de afaceri dintre România şi Ungaria".

Compania româno-australiană “Aurul” din Baia Mare s-a născut, în prima jumătate a anilor '90, cu forcepsul directorului unui serviciu de informaţii. Presa de atunci, cea care avea anumite “grade de independenţă”, a început să investigheze afacerea, dar, după ce titrat un “Aurul lui Dom'Profesor”, a lăsat-0 baltă.

Mai zilele trecute, senatorul Sorin Roşca Stănescu ne reamintea că din “Afacerea Roşia Montană” se realizează mari profituri pe seama speculaţiilor bursiere şi, cităm: “Ştiu cu certitudine că doi înalţi oficiali ai unor state aflate în parteneriat cu România sunt vârâţi până în gât în această operaţiune, alături de preşedintele Traian Băsescu”.

Un alt demnitar român, deocamdata un personaj misterios, cu identitatea ascunsă de un offshore din Barbados, menţiona senatorul, deţine 20 la sută din acţiunile exploatării aurifere de la Roşia Poieni, afacere estompată de scandalul Roşiei Montane.

Ştia ziaristul de la „The Guardian” ce ştia...

În urmă cu 15-16 ani, sub ministeriatul democratului Radu Berceanu, nişte năimiţi de la Ministerul Industriilor şi Comerţului şi alţii de la “Mininvest Deva” au pus în braţele “investitorului strategic” străin documentaţia clasificată “secret de stat” referitoare la resursele de metale rare ale României. Legea secretului de stat din 1971, deşi în vigoare şi cu deplină forţă juridică, era considerată caducă, iar noua lege în materie avea să fie adoptată abia în anul 2002, pentru a nu se rata unul din obiectivele preaderării la NATO.

Motivele pentru care Radu Berceanu şi, mai apoi, Adriean Videanu au făcut jocurile „Gold Corporation” (ale lui Mark Rich, George Soros şi Beny Steinmetz) la Roşia Montană sunt cunoscute, iar timpul dezvăluirii şi cuantificarii lor juridice nu este prea departe.

În afacerea cu puternic iz penal a exploatării resurselor de metale rare din România este implicat, aşa cum menţionam, şi personajul de largă notorietate internaţională Beny Steinmetz (asociat al 'Roşia Montană Gold Corporation'), despre care se spune că ar fi unul dintre marii bogaţi ai lumii. Aşa să fie, dar o anchetă privind activităţile derulate de compania 'BSG Resources' în Guineea s-a extins în Marea Britanie şi Insulele Canalului.

Decizia Oficiului pentru Fraude Grave din Londra şi a Unităţii de Investigaţii Financiare din Guernsey de a deschide anchete referitoare la afacerea încheiată de compania deţinută de Beny Steinmetz cu Guineea înseamnă că omul de afaceri este, deja, cercetat în şase ţări.

Doi angajaţi ai companiei 'BGS Resources' au fost arestaţi în Guineea, iar un asociat al lui Steinmetz a fost reţinut şi acuzat de tentativă de influenţare a cursului justiţiei în SUA, unde FBI încearcă să stabilească dacă afacerea de exploatare minieră încheiată de Steinmetz în această ţară a încălcat Legea privind practicile de corupţie în străinătate şi legislaţia împotriva spălării banilor.

Săptămâna trecută (26.08-01.09.2013), poliţia elveţiană a percheziţionat biroul unei companii asociate cu firma controlată de Steinmetz, în urma unei cereri oficiale a Guvernului din Guineea şi a unei solicitări înaintate de Departamentul american al Justiţiei. Simultan, în Franţa, poliţia a percheziţionat locuinţa unui director al 'BGS Resources'.

Nu dorim să anticipăm, dar rezumându-ne la date publice, nu mică ne-ar fi surprinderea să aflăm că premierul Victor-Viorel Ponta, care şi el ştie ce ştie, s-a derobat de răspunderea unei grele decizii, pasând Parlamentului României legitimarea afacerilor unor traficanţi şi speculatori internaţionali. Traficanţi care nu sunt numai căutători de aur, ci şi de alte metale, tot rare, dar şi prohibite comerţului liber şi proliferării necontrolate.

Oricum, pe seama scandalului Roşiei Montane, antologia prostituţiei politice a făcut o achiziţie preţioasa din opera conf. univ. dr. V.V. Ponta: „Ca deputat, mă reneg ca prim-ministru!”.


Aurel I. Rogojan