peromaneste™: Mimând normalitatea in jurul Festivalului Enescu

4.9.13

Mimând normalitatea in jurul Festivalului Enescu

ochi cu substanţă, originally uploaded by tonica.

O lume care se pregăteşte să dispară nu are decât să dispară!

Să se ducă din faţa ochilor noştri şi din sufletele noastre cu tot dezastrul pe care l-au creat în timp ce-şi visau viitorul ascultând Enescu fără să înţeleagă nimic despre misiunea unui om care a transferat spiritul românesc în muzică.

Să ne lase pe noi să găsim soluţii să nu murim înainte de a transforma hăhăitul lui Băsescu în scâncet şi câinii comunitari în câini de suflet.

O să ne descurcăm cumva când nu vom mai aştepta nimic de la oameni care se prefac că sunt un reper în conştiinţa publică românească.

Punct.

_______________
Stoica Mihaela

Un comentariu:

Stoica Mihaela spunea...: Răz-boi. Răz prefix cu sensul de ” a relua un proces”, “boi” cu sensul de vopsea sau expresie a feţei. Naşterea cuvântului s-a întâmplat în secunda în care un om a descoperit îngrozit cum prietenul lui îi comunica prin expresia feţei altceva decât era pregătit să audă. Îngrozit de schimbarea la faţă a încercat să-l alunge. Apoi…a început istoria comportamentală. În epoca tribală, orice situaţie care anticipa un fel de confruntare cu neaşteptatul presupunea o schimbare a feţei prin vopsirea acesteia în culori care anunţau conflictul. Mai târziu, omul a început să se bazeze pe arme şi nu i s-a mai părut necesar să-şi vopsească faţa pentru a-şi anunţa schimbarea. În prezent, omul a sofisticat atât de mult armele, încât nu mai anunţa nici ele începutul războiului.

Atât intenţia omului de a scăpa de cei care fac altceva decât se aşteaptă de la ei, cât şi armele cu care aceşti oameni îşi fac dreptate nu mai sunt vizibile. Războiul a început de mult timp.. Vizibile sunt doar efectele. Nu se ocupă însă nimeni să numere morţii de cancer, de infarct, de atac cerebral, de pusee de tensiune, de blocaj renal. Se consideră că bolile cauzează moarte “naturală”

Boala însăşi a devenit o stare de a fi. Oamenii vorbesc despre bolile lor ca despre proprietăţile lor: ” Am tensiunea mare”. Arendaşii acestor proprietăţi au grijă ca oamenii să fie fericiţi cu ele şi oamenii investesc lunar sume mari din veniturile lor mici ca proprietatea să le aducă bunăstare. Şi le aduce. Şi bunăstare şi profit. De la an la an bolile se înmulţesc. Oamenii aşteaptă înmulţirea lor. Ştiu că de la o vârstă trebuie să se aştepte să aibă anumite boli. Şi bolile vin. Când se întâlnesc oamenii vorbesc despre bolile lor cu mândrie, îşi laudă arendaşii şi îi recomandă, cu drag, prietenilor.

Ei se tem doar de războaie declarate.

Eu ador războaiele declarate şi mă tem de toţi cei care par a-mi fi prieteni.
Uneori, mai descopăr în lume oameni care gândesc ca mine.

De exemplu:

http://www.ted.com/talks/birke_baehr_what_s_wrong_with_our_food_system.html

Şi mereu mă gândesc că România are atât de multe şanse pe care le ratează succesiv în numele convingerii că atâta timp cât nimeni nu ne declară război, noi putem să dormim liniştiţi.

A! Ariadna zice că o dor mâinile de când aşteaptă să prindă cineva firul poveştii. Iar eu zic că nu are ce să facă. Aceasta este povestea ei.; 5.9.13