nechezolul c-a-cademic ungureanul

Încă o făcătură culturală marca Pleşu, Patapievici, Mihăieş: Legenda "cărturarului" M. R. Ungureanu, faţă în faţă cu încropeala numită operă

De câte ori vine vorba despre premierul Mihai Răzvan Ungureanu, invariabil, i se pune eticheta „cărturar”. Am avut curiozitatea să-i citim „opera” şi, la fel ca în cazul lui Mircea Cărtărescu, constatăm că nici pe Ungureanu nu l-a citit nimeni, iar epitetul „cărturar” nu este decât un banal eufemism din sfera linguşelii sau o formulă prin care se impune opiniei publice un Nimeni ca fiind Cineva!

Jalnica „operă” a cărturarului MRU

Din CV-ul premierului aflăm că el este autorul următoarelor cărţi:

• "Documente statistice privitoare la oraşul laşi (1755-1828)", 2 vol. (laşi, 1997), în colaborare cu prof.univ. Ioan Caproşu;


• "Marea Arhondologie a boierilor Moldovei" (laşi, 1998);


• „Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne” (Iaşi, 2004);


• "Rumänien (România)" în colaborare cu Thede Kahl şi Michael Metzeltin (Viena, Münster, 2006);


• "Întotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modernă" (Bucureşti, 2008).

Să le analizăm succint pe fiecare.

"Documente statistice privitoare la oraşul laşi (1755-1828)"

Cele două volume însumează aproape 1.000 de pagini şi conţin doar documente din arhiva ieşeană. Pentru exemplificare, iată cele 7 secţiuni ale primului volum: „Catastiful Iaşilor din 1755”, „Din Condica Vistieriei Moldovei”, „Condica scriirii sufleţilor şi a familiilor a stării de gios din tîrgul Ieşii”, „Registrul măsurării uliţelor oraşului Iaşi”, „Condică pentru botezaţii carii din alte relighii au vinit la pravoslavnica credinţă” şi „Catagrafia oraşului Iaşi”.

În cele două volume, Mihai Răzvan Ungureanu nu a scris nici măcar un singur cuvânt! Volumele reproduc doar documente ale epocii, introducerea fiind scrisă de prof. Ioan Caproşu, cel care, de decenii, se ocupase de cercetarea arhivelor ieşene.

Introducerea este semnată însă şi de Ungureanu, aşa cum se vede pe coperta IV, ceea ce este o gravă mistificare. Dovada o oferă chiar prof. Caproşu, care scrie la p. 7 că volumele fac parte din „proiecte mai vechi, unele măsurându-şi vârsta în decenii, iniţiate în arhive sau în institute de cercetare”, iar la pag. 8 că „demersul nostru de acum întregeşte şi definitivează un efort arhivalic mai vechi”! Practic, prof. Caproşu dezvăluie faptul că lucrarea îi aparţine, întrucât tânărul, pe atunci, Mihai Răzvan Ungureanu nu putea avea în 1997 o „experienţă de decenii” în cercetarea arhivelor ieşene!

Mai degrabă, punerea numelui Ungureanu pe coperta celor două volume este justificată de finanţarea cărţii de către „Fundaţia Soros”, în conducerea căreia MRU era din 1996! Cu alte cuvinte, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza avea nevoie de bani pentru editarea volumului, iar MRU avea nevoie să devină autor de carte pentru a urca în ierarhia universitară, lucru care se şi întîmplă, Ungureanu devenind anul următor, pe baza acestei lucrări, asistent universitar!

"Marea Arhondologie a boierilor Moldovei"

Şi acest volum conţine tot reproducerea unor documente din arhivele ieşene. Deşi în CV-ul lui Ungureanu se spune că volumul a apărut la editura Universităţii din Iaşi în anul 1998, se pare că el a apărut tot în 1997, aşa cum este specificat în „Programa analitică” destinată masteranzilor facultăţii de istorie de la cursul conf.univ.dr. M. Cojocariu, unde Ungureanu este trecut ca acela care a „întocmit” arhondologia!

Dar iată cum este prezentată cartea chiar de către editura Universităţii ieşene: „Lucrarea strânge pentru prima dată într-un catalog alfabetic aproape complet numele celor cărora le-a fost recunoscută boieria sau au primit rang boieresc în vremea Regulamentului organic, fie sub domnia lui Mihail Grigore Sturdza (1834-1849), fie în anii lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856)”.

„Autorul”, aşadar, nu este decât un îngrijitor de ediţie!

"Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne"

Acest volum este, de fapt, teza de doctorat a lui Mihai Răzvan Ungureanu, susţinută în 2004 la Iaşi, al cărei titlu iniţial a fost „Convertire şi integrare religioasă în Moldova la începutul epocii moderne”, şi tratează soarta familiilor evreieşti sosite în Moldova în sec. XIX.

Primul capitol analizează motivaţiile pentru care străinii din acea perioadă au decis să se „boteze”, iar cel de-al doilea fixează „Imaginea publică a convertiţilor”, cercetată pe baza actelor de divorţ păstrate în arhivă. Al treilea capitol prezintă câteva „Biografii ale succesului în societate”, care echilibrează concluziile capitolului precedent, iar ultimul, „Misiunile protestante în Moldova şi Iaşi. Rolul lor în convertirea evreilor”, analizează datele prezentate de Catherine Edward în lucrarea „Missionary Life Among the Jews in Moldavia, Galicia and Silesia”, din care MRU şi reproduce într-o Anexă vreo 60 de pagini.

Cercetătorul Dinu Bălan, cunoscut specialist în domeniu, este unul dintre puţinii recenzenţi ai cărţii, din a cărui lectură aflăm că „arhitectura lucrării şi aşezarea informaţiilor în pagină, torentul cumulativ al informaţiilor redate, uneori in extenso, dau senzaţia – cum, de altminteri, avertizează însuşi istoricul în partea introductivă – că lucrarea nu e suficient finisată, pare neterminată, iar textul este, adeseori, abrupt. Unele erori tipografice nu-i sunt, credem, imputabile în primul rând autorului”.

Când eram gata să ne asumăm concluzia acestuia despre cartea lui Ungureanu, conform căreia „tema, incitantă şi relativ nouă în istoriografia românească, asigură, pe lângă elementele menţionate deja, premisa necesară unei lecturi agreabile şi utile”, ne-a căzut în mână o altă recenzie a lui Dinu Bălan, despre cartea Ligiei Livadă-Cadeschi, „De la milă la filantropie. Instituţii de asistare a săracilor din Ţara Românească şi Moldova în secolul al XVIII-lea”, care se încheie exact cu aceleaşi cuvinte: „tema, incitantă şi relativ nouă în istoriografia românească, asigură, pe lângă elementele menţionate deja, premisa necesară unei lecturi agreabile şi utile”!!!

Aşadar, aprecierile lui Dinu Bălan despre cartea lui Mihai Răzvan Ungureanu sunt, mai degrabă, semnul unei curtoazii colegiale, din moment ce au devenit eticheta formală a unei concluzii general valabile, pe care recenzentul o foloseşte despre orice carte analizată!

"Rumänien (România)"

Când Mihai Ungureanu a decis să menţioneze în CV-ul său că este autorul acestei cărţi (v. site-ul oficial www.gov.ro/mihai-razvan-ungureanu-prim-ministru), el a comis o blasfemie vecină cu infracţiunea!

Acest volum de 976 pagini a fost finanţat de ICR şi a apărut în două ediţii (2006 şi 2008), fiind lansat la Viena în cadrul unor acţiuni de promovare a României. Nu este nici pe departe opera de autor a lui Mihai Răzvan Ungureanu, ci o antologie de texte ce aparţin unui număr de peste 30 de autori!!!

Iată lista acestora: Thede Kahl, Michael Metzeltin, Dan Berindei, Dan Horia Mazilu, Liviu Papadima, Dan Grigorescu, Mircea Buză, Wilfried Schreiber, Wilfried Heller, Peter Jordan, Claudia Popescu, Joszef Benedek, Dan Bălteanu, Mihaela Şerban, Maria Pătroescu, Cristian Iojă, Iulia Pătroescu-Kloz, Radu Necşuliu, Ioan-Aurel Pop, Bogdan Murgescu, Dietmar Müller, Petra Schaser, Gerald Volkmer, Mirela Luminiţa Murgescu, Harald Heppner, Petrea Lindenbauer, Ionela Lăcătuş, Petrea Lindenbauer, Dan Horia Mazilu, Liviu Papadima, Grigore Constantinescu, Maria Bara, Aurelia Vasile, Marta Petreu, Răzvan Theodorescu, Dorothée de Neve, Tina Olteanu, Anneli Ute Gabanyi, Mircea Vasilescu, Alexandru Crişan, Adrian Miroiu, Bogdan Florian, Karl W. Schwartz, Ioan Ianoş, David Turnock, Uwe Dulleck, Sándor Gardó, Mohácsek Magdolna, Meinolf Arens, Cătălin Vitos, Annelie Ute Gabanyi, Cristian Alunaru, Ionuţ Răduleţu, Michael Metzeltin, Daniel Ursprung, Mariana Hausleitner, Josef Wolf, Josef Sallanz, Alexandru Vulpe.

Din cele aproape 1.000 de pagini ale volumului, Mihai Răzvan Ungureanu semnează doar 25 (!!!), în două articole: „Ţările Române din perioada de târzie” (p. 237–250) şi „Modernizarea societăţii româneşti” (p. 265–277). Cel mai mărunt autor ştie că, în cazul antologiilor, formula consacrată şi corectă este menţionarea studiului ce-i aparţine, urmată de titlul volumului unde este inclus. Spre exemplu, în cazul său, MRU trebuia să noteze: „Modernizarea societăţii româneşti”, învol. "Rumänien (România)” etc.

Ungureanu este doar îngrijitor al acestui volum (era ministru de externe), alături de Thede Kahl şi Michael Metzeltin, iar asumarea titulaturii de „autor” nu este decât semnul unei grandomanii aiuristice şi chiar al predispoziţiei spre falsificarea biografiei!

Mai degrabă, în calitate de istoric şi, mai ales, de prim-ministru, MRU ar trebui să ne explice acum ce a vrut să spună Meinolf Arens în studiul său când scrie: "Einige intensive frühneuzeitliche Kriege, die Siebenbürgen massiv trafen (...), eine Reihe von Seuchen und sowie die ethnische und demographische Entwicklung führten im 17. und 18”, vorbind - împotriva adevărului istoric - despre schimbarea majorităţii etnice în favoarea românilor din cauza unor boli sau a dezvoltării etnice şi demografice! Adică, înainte de apariţia aceste boli, care era majoritatea în Transilvania, domnule istoric?

"Întotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modernă”

Cartea de care, probabil, este cel mai mândru Ungureanu, ţinând cont, pe de o parte, de dimensiunile ei, şi, pe de altă parte, de condiţiile grafice deosebite, rămâne „Întotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modernă”. Dar, din păcate, nici aceasta nu este altceva decât tot o culegere de texte.

De data aceasta, MRU şi-a adunat la un loc toate discursurile, cuvântările, interviurile şi transcripturile tuturor emisiunilor de radio şi televiziune la care a participat! Caz unic de grandomanie pentru un „cărturar” care afirmă că are acces în original la atâtea culturi: germană, franceză, engleză, ebraică, aramaică, maghiară sau slavonă!

În mod surprinzător, din această culegere lipseşte un singur discurs al lui Ungureanu, poate cel mai important: cel susţinut în anul 1985, la Congresul al XII-lea al UTC, când era membru al CC!!!

Volumul „Întotdeauna loial” este prefaţat de Emil Hurezeanu şi are un cuvânt înainte semnat de Andrei Pleşu, tătucul spiritual al autorului, cel care l-a atras spre Soros şi Patriciu, pregătindu-i ascensiunea spre ministeriat.

Cu ironia cunoscută, Pleşu îl plesneşte pe MRU în moalele capului, anticipând că „pariul lui (politic – n.n.) implică, uneori, înzestrări acrobatice”, lucru dovedit mai ales în ultima perioadă! Hurezeanu, care, probabil, ştie mai multe despre ciudata şi surprinzătoarea ascensiune a lui MRU, îl gâdilă la orgoliu, susţinând că ar avea o aşa-zisă „expertiză academică internaţională de amplitudine”, punându-i în cârcă şi faptul că „a buchisit slavona veche la Oxford”, deşi chiar MRU, în urmă cu câteva zile, spunea că ar fi studiat acolo... aramaica! Dar, între colaboratori, astea sunt amănunte.

Trecând la carte, subliniem o suficienţă a limbajului, un aer protocolar exagerat şi o predispoziţie uluitoare de a nu spune nimic în foarte multe cuvinte! Iată cum încep aproape toate cuvântărilor „cărturarului”:

- „Sînt deosebit de bucuros să mă aflu în această seară alături de dumneavoastră...” (p. 52).

- „Sunt foarte bucuros să particip la această importantă conferinţă...” (p. 61).

- „Mă bucur să mă adresez celui de-al 15-lea Consiliu Ministerial...” (p. 71).

- „Sunt onorat să mă aflu aici şi profit de prezenţa...” (p. 85).

- „Mă bucur că suntem împreună...” (p. 87).

- „Am deosebita plăcere de a mă adresa dumneavoastră...” (p. 98).

Citind astfel de texte, ne este greu să înţelegem ce a vrut să spună Mircea Mihăieş, alt ipochimen sponzorizat de Soros şi ICR, când le spunea participanţilor la una dintre Conferinţele Microsoft: „Sper că (Ungureanu – n.n.) nu v-a intimidat” (p. 139)! Ba da, ne-a intimidat profund! Dar cu ce?

Păcat că MRU n-a găsit în acest volum de aproape 1.000 de pagini şi un spaţiu pentru cuvântarea sa de la Congresul al XII-lea al UTC, pe care a încheiat-o apoteotic: „Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicaţiile şi orietările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae ceauşescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialişti cu o înaltă pregătire politică şi profesională cu conştiinţă înaintată hotărâţi să muncească, cu entuziasm şi pasiune tinerească revoluţionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român”.



Congresul al XII-lea UTC

Premii şi distincţii care nasc întrebări

După ce am trecut în revistă aşa-zisa „operă” ştiinţifică a „cărturarului” Mihai Răzvan Ungureanu, ne punem întrebarea: care au fost adevăratele motive pentru care un utecist convertit (un cuvânt care-i place mult cărturarului) a primit atâtea premii şi distincţii, cu toate că nimic din activitatea profesională nu le-ar justifica.

El a primit, între altele, Premiul "Felix Posen" al Universităţii Ebraice din Ierusalim, Israel, de două ori consecutiv, în 1996/1997 şi 1997/1998, dar şi Premiul "Mihail Kogălniceanu" ai Academiei Române în 2004, primind şi următoarele distincţii:

• Cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României" (România, 2008);

• Mare Ofiţer al Ordinului Naţionai „Pentru Merit" (România, 2000);

• Mare Ofiţer al Ordinului „Meritul Diplomatic" (România, 2007); membru în Consiliul de Onoare al Ordinului „Meritul Diplomatic" (din 2008);

• Comandor cl. I al Ordinului Regal „Dannebrog" (Danemarca, 2000).

• Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de ofiţer (România, 2011).

Întrebare la care musai trebuie să primim cândva un răspuns: PENTRU CARE FAPTE?

Ubicuitatea „cărturarului”

CV-ul pe care, cu mândrie şi emfază, Mihai Răzvan Ungureanu l-a postat pe site-ul Guvernului naşte multe alte întrebări. Actualul premier al României era prins în foarte multe activităţi interne şi internaţionale ce se derulau în acelaşi timp!

Dacă vom privi cu atenţie lista locurilor unde preda sau a instituţiilor inde activa simultan, ne vom întreba cum era posibil ca – în acelaşi timp – „cărturarul” să se mai pregătească pentru cariera politică de acum.

Iată locurile pe unde trebuia să fie simultan:

- Membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (1997-2007),

- Senior Fellow al Oxford Centre of Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (1998-2007)

- Membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice şi Heraldică "Sever Zotta" din laşi (din 1998),

- Preşedintele Institutului Român de Studii Strategice (2001-2007),

- Membru al board-ului "Colegiului Noua Europă", Bucureşti (2002-2007)

- Membru al board-ului Ştiinţific ai Centrului de politici de securitate, Szeged, Ungaria (2003-2007),

- Director al Centrului de Studii Ebraice, Facultatea de Istorie, Universitatea "Al. I. Cuza", laşi (din 2004).

- Senior Reader la Şcoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (2001-2004)

- Profesor asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (2002-2005)

- Lector la Centrul de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmish-Partenkirchen, Germania (2003-2005)

- Lector la Universitatea Naţională de Apărare.

- Coordonator al colecţiei Historia a Editurii Polirom, Iaşi

Veţi observa la o simplă lectură că, măcar în perioada 2003-2005, Ungureanu era peste tot în acelaşi timp. O ubicuitate care nu are explicaţie decât în sfera subtilă a unor servicii care creează biografii romanţate pentru nişte personaje pregătite din timp în vederea unor jocuri politice.

Şi ar mai fi o întrebare la care n-am aflat răspuns din biografia sa: unde a învăţat limba maghiară, despre care, în CV-ul său, spune că o cunoaşte satisfăcător?

Înainte ca fătucile şi politicienii să-l gratuleze pe Mihai Răzvan Ungureanu cu epitetul „cărturar”, ar fi bine să-i citească mai întâi „opera”, care nici nu este aşa de vastă. Cărturari au fost Eminescu, Iorga, Blaga, Noica. Pentru Ungureanu trebuie găsit alt termen.

Ion Spânu

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste