Alegerile din Germania, moment de confruntare cu criza social democratiei si statului in cadrul UE

AG001447, originally uploaded by redrabbleroz.

Autor: Smaranda Dobrescu

Alegerile din Germania au demonstrat o putere a social democratilor germani nu mai mare de 26%, in evidenta scadere fata de rezultatele mult mai importante din trecut. O analiza de suprafata a acestor cauze porneste de la evolutia in timp a conditiilor care au favorizat succesul stangii ca si decaderea ei.

Cu ceva timp in urma reprezentanti ai stangii din 70 tari ale lumii au comemorat celebra scrisoare deschisa de Ferdinand Lassalle in 1863 prin care acesta inainta un program specific contextului istoric, o viziune realista asupra momentului. El cerea:
1.Unitate pentru ca doar asa indivizii vor dobandi putere si curaj in punerea in practica a ideilor lor
2.Unitate in cadrul unui partid pentru a se folosi puterea combinata in scopul castigarii dreptului la vot la care fiecare om este indreptatit in virtutea umanitatii sale.
3. Acestea fiind indeplinite, muncitorii vor deveni majoritatea absoluta a natiunii.
Avand in vedere impartirea in doua a societatii (lucratorii si cei care-i supravegheaza si exploateaza), dreptul general la vot a crescut vizibil puterea in stat a lucratorilor. Ce s-ar fi putut face atunci cu aceasta putere? Statul ar fi putut sa impuna bancilor sa subventioneze cooperative manufacturiere in loc de fabrici proprietate a unui singur individ, de exemplu. Fiecare lucrator ar fi un co-proprietar al cooperativei manufacturiere, realizandu-se astfel o alternativa la societatea industriala in formare. Industrie-da, progres stiintific-da, modernizare-da, dar nu in maniera impusa de capital, lipsita de controlul politic.Viziunea lui Lassale este una despre o societate justa in care oamenii traiesc impreuna in armonie si cooperare in loc de suspiciune si competitie, ca in prezent. Azi, noi ne aflam intr-o situatie complet diferita, in care fiecare vaneaza pe celalalt, unde in scoli, fabrici exista o atmosfera de suspiciune mutuala si competitie. In concordanta cu noua filosofie de management fiecare angajat este obligat sa probeze supervizorilor sai ca la urmatoarea runda de disponibilizari nu el ci vecinul sau se califica pentru concediere. Altfel dezideratele raman aceleasi , agenda e la fel ca acum 150 ani. Totusi intre timp au avut loc transformari importante:
Social democratia germana s-a bucurat decade intregi de crestere rapida si succes. Agenda 2010 a lui Schroder a dus la pierderea unei treimi din membri SPD. Cauzele caderii in popularitate a SPD si a plasarii sale in opinia populatiei din ce in ce mai rar la stanga centrului politic rezida poate si din programul partidului care parca se adreseaza aripii de dreapta in felul: “indiferent ce faceti, noi facem mai bine”. Aceeasi demonstratie pare sa o faca si PSD-ul nostru si alte partide de stanga apartinand statelor membre UE. In loc sa-si pregateasca un program specific pentru viitor ei cauta sa demonstreze ca fac acelasi lucru ca si ramura politica de dreapta.
O alta cauza a problemelor prezente ale social democratiei este declinul clasei muncitoare care a fost baza social democratiei. Azi, clasa muncitoare parcurge acelasi proces urmat de fermieri in secolul 19. Acestia reprezentau 90% din populatie in secolul 19 si in prezent ei sunt doar 10 %. Procentul lucratorilor din Europa a cazut deja sub 20 procente. Marile uzine industriale in care solidaritatea s-a nascut au disparut. Acestea au fost scoli efective de solidaritate sociala. In prezent proletariatul s-a dizolvat in asa zisa precaritate (precarite), un loc in care ai sentimentul ca picioarele ti se scufunda in ceva instabil, ca traiesti in varful nisipurilor miscatoare, intr-o incertitudine cronica.
Sentimentul de precaritate cuprinde portiuni din ce in ce mai mari din clasa mijlocie.
Politologul Jean-Michel De Waele sustine ca marele colaps al economiei bancare de tip capitalist consumist din 2007 in loc sa propulseze stanga a pus in evidenta slabiciunea acesteia. Daca ar fi sa consideram situatia actuala a SPD, s-ar releva doua atitudini diferite, dificil de reconciliat: pe de o parte exista o dorinta de satisfacere a celor care platesc costurile crizei si pe de alta parte exista o confirmare totala a modelului economic realizat in Germania. Citandu-l pe Antonio Gramsci putem considera ca aripa dreapta a castigat razboiul cultural cu stanga.
Imaginarul burghez a triumfat, avand in vedere cel putin trei directii:
-Un panaceu pentru bolile din social este cresterea PIBului fara sa se stipuleze ca acesta are limite de crestere, ca societatea nu poate produce din ce in ce mai multe bunuri la nesfarsit.
-Consumul populatiei poate creste nelimitat spre fericirea populatiei si cresterea productiei.
- Meritocratia; saracia si inegalitatea se datoreaza nu destinului ci indolentei si neglijentei.
Toate aceste trei elemente de imaginar burghez, adica ideologia de dreapta sunt deasemenea in dificultate azi. Astfel,nu numai social democratia se afla in dificultate. Ideologia de dreapta este in aceeasi situatie. Generatia tanara de azi este cea mai in suferinta caci nu are nicio siguranta ca va mai fi capabila sa pastreze statutul social pe care l-a mostenit sau sa beneficieze de actualele reguli sociale intergenerationale. De aceea este cu atat mai regretabil ca aripa stanga a permis ideologiei burgheze sa castige razboiul cultural avand in vedere ca si aceasta se afla in profunda criza. Iar social democratia se arata incapabila sa exploateze aceasta circumstanta favorabila. Nesansa de azi a social democratiei este ca nu are o viziune alternativa, nicio “utopie”. Cancelarul Schroder a ramas in istorie cu remarca sa ca nu exista economie capitalista sau socialista, exista doar o economie buna sau rea. “Noi suntem toti in aceeasi tabara, noi speram toti la o buna economie”. Astfel caderea Zidului Berlinului a avut doua consecinte: capitaliosmul s-a simtit liber la el acasa si pentru prima data lumea a inceput sa traiasca fara o alternativa. Karl Jasper de altfel a spus ca se teme ca ceva ca o unificare a omenirii sau un guvern mondial este inerent a se produce. Si asta s-a si intamplat. Mai devreme sau mai tarziu toti vor trebui sa mearga pe acelasi traseu.
Azi, acest traseu este cel al crizei prelungite.



Ultimele alegeri din Germania, actuala structura guvernamentala ne indreptatesc sa nu ne facem sperante ca politicile europene, influentate puternic de Germania se vor modifica esential in favoarea tarilor periferice. Aspectul cel mai important , mai dureros si acut este accentuarea asteptata a deficitului de democratie manifestata deja in UE si pe care asteptam sa-l vedem accentuandu-se sub imperiul acelorasi tendinte.
Considerentul ca Europa este diagnosticata ca are un deficit de democratie a devenit de cativa ani un loc comun. Cauze conform analistilor:
-defect organic din nastere
- reprezentantii Consiliului European si sustinatorii acestuia
- boala a devenit terminala si fara tratament
-o interventie rapida ar putea inca salva bolnavul din agonie
- o teorie generala conform careia radacinile bolii s-ar afla in comunicarea defectuoasa dintre cei care fac politici la Bruxelles si politicienii din Consiliul European care dau tonul si cer populatiei sa urmeze setul de masuri fara ca acestia sa fi fost consultati sau sa-si fi oferit consensul. Cel putin nu exista deficit de argumente in a demonstra diagnosticul de „deficit de democratie” in sanul UE.
Cand vorbim de o criza de o anumita natura, inclusiv economica, presupunem mai intai existenta incertitudinii, a ignorantei directiei in care lucrurile vor urma sa evolueze si in al doilea rand de urgenta interventiei.(masurile corecte si decizia aplicarii promte a acestora.)
Dupa crizele din anii 1920 si 1970, in care puterea statului respectiv puterea pietei s-au demonetizat in mare masura, ne confruntam cu o criza diferita, greu de depasit in actuala structura si regula europeana.
O alta criza, deci? Un colaps al unui alt vehicol in care speranta de progres economic perpetuum mobile a fost investit? Da, dar de aceasta data cu o diferenta, una funesta. Dupa pierderea increderii publice in intelepciunea si puterea statului, a sosit randul pentru „mana invizibila a pietei” sa-si piarda credibilitatea. In timp ce vechile cai de proceduri s-au discreditat, noile cai sunt- in cel mai bun caz in stadiu de proiect sau in stadiu timpuriu de experiment. Nimeni nu poate jura ca cunoaste eficienta acestora. Crizele fiind de obicei momente de decizie asupra drumului de urmat, in arsenalul experientei umane par sa nu fie strategii credibile ramase de ales. Noi suntem dureros de constienti cel putin in prezent ca pietele orientate spre profit conduc la catastrofe economice si sociale. Dar ar trebui-si mai ales am putea- sa ne intoarcem la fostele aparate de supraveghere, control, reglare si management ale statului? Daca am vrea este o chestiune de discutat. Ceea ce este o intrebare fara raspuns este aceea daca am putea. Orice raspuns am da la aceasta intrebare, n-am fi in stare caci statul nu mai este ce a fost acum 100 ani.In conditia sa prezenta statului ii lipsesc mijloacele si resursele de a indeplini sarcina de supraveghere efectiva si control a pietelor ne mai vorbind de cerintele de reglementare si control.Increderea in capacitatea statului de a-si indeplini efectiv manageriatul realitatilor sociale-putere si politici -in scopul pastrarii suveranitatii(exclusiva si indivizibila) in granitele teritoriale a ramas la nivel de supozitie. Azi statul a fost expropiat de o mare parte din atributele si puterea sa de catre supra-statul UE in practica fortelor extrateritoriale globale acesta operand intr-un spatiu al fluxurilor necontrolat politic.(Manuel Castels). Efectiv se ajunge acolo unde agentiile politice existente nu progreseaza dincolo de anumite limite care inseamna finante, investitii de capital, piata a muncii si circulatia de bunuri. Politicile sunt afectate de un deficit de putere si de coercitie care confrunta puterile cu controlul politic. Asadar, prezenta criza difera de toate celelalte precedente istoric prin situatia de divort intre putere si politici. Acest divort rezulta din inabilitatea de a face ceea ce orice criza reclama prin definitie sa se faca: alegerea modului de a proceda si a aplica terapia ceruta de aceasta alegere. Absenta pare ca va continua sa paralizeze cautarea unei solutii viabile cat timp puterea si politica acum in stare de divort nu se vor reuni.Asadar in aceste conditii o reunire este greu de presupus a avea loc in cadrul unui stat, chiar mare si beneficiind de resurse, sau chiar in cadrul unui agregat de state atat timp cat puterea poate abandona dupa voie si fara notificare prealabila orice teritoriu monitorizat si controlat de unitati politice in maniera uitata a iluziilor post-Westphaliane.In interiorul UE, o stationare la jumatatea drumului face ca acele presiuni sa se simta mai dureros si mai sever decat in orice alta zona a planetei globalizate. Deficitul de democratie nu este o unica afectatiune a UE. Fiecare stat democratic-fiecare corp politic care spera sau pretinde sa aibe un control deplin suveran asupra teritoriului sau in numele cetatenilor si nu prin dorinta unui print machiavelian se regaseste in mod curent intr-o dubla obligatie. Este expus presiunilor extrateritoriale imune la vointa politica si cererile cetatenilor care nu se pot satisface simultan datorita deficitului de putere. Comunicarea intre elitele statului si cetateni este rupta; in alegeri votantii sunt ghidati de frustrarea fostelor sperante investite in actuala echipa de conducere mai degraba decat de preferintele lor politice specifice.Nu este de mirare ca atitudinea populatiilor statelor membre fata de politicile Uniunii tinde sa fie ambivalenta. Fara indoiala ca este mult dor pentru reforme si imbunatatire a structurilor bolnave luptand pentru o coerenta modica in conditiile unei ambivalente necrutatoare.Toate eforturile pentru reforme ingenioase raman lipsite de pretuire daca ele sunt considerate doar ca o afacere interna a UE. Radacinile problemelor Europei-lipsa de coordonare a puterii si a politicii -datorate globalizarii puterii confruntata cu politici locale reduse, raman inca la mare departare de controlul Europei.
Indiferent daca noi suntem sau nu constienti si daca prin proiect sau prin greseala UE a ajuns un laborator (daca nu unic, macar cel mai avansat la scara globala)modul in care se pot repune de acord puterea si politicile urmare a lipsei prezente de coordonare trebuie trebuie testat. Acesta este scopul si provocarea Europei pentru a oferi solutii pe plan mondial.
In privinta soartei social democratiei putem spune ca indiferent care ii vor fi solutiile viitoare de relansare a ei si de solutionare a problemelor societatii, indiferent cum se va numi ideologia, aceasta este legic necesar sa respecte valorile libertate, solidaritate, justitie sociala, egalitate de sanse, in scopul obtinerii marelui deziderat: coeziunea sociala.


Bibliografie:
Europe Is Trapped Between Power And Politics – Zygmunt Bauman
150 years of German Social Democracy- Zygmunt Bauman