Parteneriatul Estic, UE-Ucraina

Presidents Van Rompuy, Barroso and Yanukovych 

Presupunem ca avem o matrice cu doi actori –UE si Ucraina si doua nivele de analiza-interesele geostrategice si cele economice ale acestora si incercam sa gasim varianta optima pentru fiecare din cei doi actori. De la inceputul analizei se ridica doua intrebari:
Prima: pot suplini valorile europene (sintetizate prin democratie, stat de drept, drepturile omului) oportunitatile geostrategice ale tarilor estice vizate? Sunt valorile europene intradevar universale incat sa poata rodi de la un context la altul chiar tinand seama de interesele de stabilitate specifice? Daca raspunsul e negativ, atunci geostrategia cu nevoile ei de securitate si siguranta va avea prioritate.
A doua intrebare: acest proiect grandios tine seama de interesele (inclusiv de securitate) ale actualilor cetateni europeni? Daca raspunsul este da, atunci UE trebuie sa se aplece asupra problemelor geostrategice. Daca raspunsul e nu, atunci UE va trebui sa faca acelasi lucru.
Geografia ne arata ca cel mai strategic vecin estic al Vestului este Ucraina. Intregul echilibru geostrategic dintre Vestul euro-atlantic si estul euro-asiatic depinde de arondarea geo-politica a acesteia, in conditiile in care neutralitatea ei este imposibila pe termen mediu si lung. Cand Rusia face presiuni asupra Kievului pentru a nu semna Acordul de Asociere cu UE la Summitul de la Vilnius din luna noiembrie, ea stie ceva ce UE pare fie a nu sti, fie a nu intelege. Anume ca valoarea geo-strategica a Ucrainei este atat de mare incat umbreste semnificatia ideologica a organizarii sale interne si ca optiunea pentru un set de valori sau altul va urma optiunea pentru o formula geo-politica sau alta, iar nu invers. Daca UE va castiga jocul geo-politic a carui miza este Ucraina, valorile sale vor putea fi transferate fara mari dificultati acolo. Daca il va pierde, va importa doar insecuritate pentru cetatenii europeni, ratand totodata promovarea valorilor ei si al modelului sau de viata in vecinatatea sa orientala.
Ucraina are in vecinatate doua exemple de state membre UE care cel putin deocamdata au esuat in eforturile lor de prosperitate.(Bulgaria si Romania). Integrarea se desfasoara pe mai multe nivele(economie, institutii, militar, de securitate, etc). Unul din efectele integrarii ar fi schimbul intre oameni calificati ieftini ucrainieni contra produse ieftine si de calitate din UE.Un alt efect ar putea fi vulnerabilizarea tarii care va avea un minus de mana calificata si de productie urmare a importurilor accentuate din UE, Ucraina testand un astfel de exercitiu de deconstructie.
In plus, UE in continuare interesata de piete de desfacere si de forta de munca ieftina, se prezinta si ea ca o zona framantata de probleme de instabilitate a monedei, de disociere intre statele bogate si cele periferice. In scurt timp se va vedea daca Germania, liderul de facto al UE, va incerca sa raspunda provocarilor de moment avand ca optiunie fie o conducere hegemonica fie intarirea aliantei cu Rusia, manata de diferite interese economice . Placile tectonice care in urma cu peste 70 ani s-au miscat si au rearanjat Europa, pot face oricand o reasezare masiva a geografiei politice. In aceasta eventualitate, Ucraina va decide obligatoriu daca inca nu a facut-o, intre cele doua optiuni. Si acum intrebarea finala bivalenta pentru ambele entitati: mai este UE capabila de extindere? Vrea Ucraina sa devina un pivot care sa beneficieze de resurse de la Est si de tehnologie inclusiv tehnica militara de la vest? Are capacitatea UE sa ofere si securitate sau e necesara si extinderea NATO?
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Scurt istoric al relatiilor UE-Ucraina in efortul de a semna Acordul de Asociere.
Decembrie 2012-Decizia Consiliului Afacerilor Externe- Hotararea UE a unui angajament cu Ucraina
La summitul din februarie Presedintele Ianucovici a promis sa indeplineasca 3 conditii:
1.Stabilirea unui sistem electoral fiabil bazat pe un Cod electoral si acces echilibrat al competitorilor la media, 2. Reforme in justitie si politie, 3. Indeplinirea reformelor stipulate in Agenda de Asociere UE nu a fost multumita de modul de indeplinire a obiectivelor si a cerut sa se vada progrese clare in urmatoarele luni pana la intalnirea Consiliului Afacerilor Externe din mai care sa revada si stadiul relatiilor UE-Ucraina.
Ce a obtinut Ucraina?
Acolo s-au discutat 3 seturi de probleme practice: Integrare economica,energie si circulatie libera. UE s-a aratat gata sa furnizeze Ucrainei 610 milioane Euro, asistenta macrofinanciara daca Ucraina isi reformeaza politicile economice si ia un imprumut de la FMI pentru a-si plati datoriile.In domeniul energiei UE s-a aratat dispusa pentru un suport financiar in vederea modernizarii sistemului de tranzitare a gazului. Media ucrainiana s-a intrebat daca aceste oferte sunt un premiu pentru politica economica a lui Ianucovici sau daca un astfel de cadou din partea UE este bun sau suficient. Timpul a dovedit ca UE nu e Mos Craciun si ca ofertele sunt instrumente aditionale pentru a ajuta o tara sa faca reforme. Daca tara nu doreste reforme, atunci e putin probabil ca ofertele sa fie benefice.De fapt toate aceste oferte fusesera facuta inca in urma cu 3 ani. A fost doar refuzul Kievului de a accepta fondurile si a moderniza transportul de gaze. A ramas aceeasi intrebare, daca Ucraina chiar doreste reforme si astfel sa beneficieze de suportul UE sau nu. Singura oferta a UE care poate fi considerata un “cadou” este in domeniul mobilitatii si anume un proces de facilitare a vizelor si de sperat in timp, calatorii fara viza ale cetatenilor ucrainieni. Acesta nu ar fi un premiu pentru autoritatile ucrainiene ci un semn de deschidere fata de ucrainienii obisnuiti. Unele autoritati la Kiev s-au intrebat daca anumite conditii sunt mai importante decat altele care pot fi eludate. Linia UE este insa clara: toate conditiile sunt egal de importante si toate trebuie implementate .
Noutatile bune pentru Kiev au fost acelea ca Parlamentul a adoptat o rezolutie in sprijinul implementarii conditiilor si semnarii Acordului cu UE. Guvernul ucrainian a adoptat si el un plan pentru o serie de masuri in ajutor.Beneficiul indoielii fata de autoritatile de la Kiev a fost util caci planul guvernului a omis cateva masuri importante cum ar fi rezolvarea selectiva a cazurilor din justitie si reforma legislatiei alegerilor. Indeplinirea doar partiala a conditiilor pana in mai si apoi presarea UE sa semneze Acordul in Noiembrie-cu speranta ca UE va fi prinsa in propriul calendar- nu va duce nicaieri Ucraina. De altfel conditiile impuse de UE par minime in comparatie cu cele impuse de exemplu Romaniei, ducandu-te cu gandul la un anume grad de formalism al acestora. Dintr-o anume perspectiva continuarea cererii de respectare a valorilor si eschivele repetate ale Ucrainei in a le indeplini apare ca un joc cu miza cine rezista mai mult, cine cedeaza primul?


Ce a facut Rusia intre timp?
Rusia a invitat Ucraina sa se alature Uniunii Vamale Eurasiatice, dar UE pare a nu se teme de Rusia nici nu se ingrijoreaza ca ar putea pierde Ucraina in Uniunea Vamala.Unele tari europene in mod individual sunt ingrijorate cu Rusia si proiectul sau de integrare euroasiatic. Totusi niciun stat membru UE nu e dispus sa piarda capital politic aducand Ucraina mai aproape de Bruxelles si s-o indeparteze de Moscova daca conducerea de la Kiev nu confirma aderenta la valorile europene. Faptul ca Ianucovici a fost invitat la summit este un indicator al importantei Ucrainei ca un partener regional strategic pentru UE. UE este interesata in intarirea intelegerii cu Ucraina si s-o ajute sa devina mai compatibila cu aceasta.Totusi sunt limite ale pretului pe care UE doreste sa-l plateasca. UE este interesata de politica curenta a Ucrainei si aparent nu de pozitia ei pro sau impotriva Rusiei.
Care este probabilitatea ca Tratatul de Asociere UE-Ucraina sa fie semnat in 2013?
In mod clar aceasta semnare depinde de o singura persoana conform analistilor europeni: Presedintele Ianucovici. El este singurul care poate folosi in mod intelept aceasta oportunitate.In ciuda declaratiilor acestuia de la ultimul Summit, si a planurilor pe hartie ale guvernului ucrainian, probabilitatea de a se intampla acest lucru este mai degraba mica. Adoptarea unui cod electoral sau eliberarea din inchisoare a liderilor opozitiei par a fi prea costisitoare in termenii proiectelor prezidentiale ale lui Ianucovici din 2015.
Dar iata si o dinamica recenta:
Guvernul Ucrainei a adoptat in urma cu 10 zile în unanimitate textul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care conţine şi un acord de comerţ liber. Mai mult: preşedintele Viktor Ianukovici a promis o serie de reforme extrem de îndrăzneţe. Într-o declaraţie din 19 august, preluată de RIA Novosti, Ianukovici susţinea că reformele ar putea deschide calea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, la orizontul următorilor zece ani. Kievul a reuşit să încheie, în această primăvară, un acord privind importul de gaze din Germania şi intenţionează să realizeze unul similar şi cu România. Iar Bucureştiul tocmai a inaugurat construcţia gazoductului Iaşi – Ungheni, obiectiv menit să spargă monopolul rusesc asupra livrărilor de gaz către Republica Moldova. De altfel, dependenţa economică a celor două state faţă de Rusia este mai degrabă un mit, decît o realitate. Conform datelor Eurostat, Uniunea Europeană este deja principalul partener comercial, atît pentru Ucraina, cît şi pentru Moldova. În cazul Ucrainei, 39% dintre schimburile comerciale sînt cu UE şi doar 20% cu Rusia. În cazul Republicii Moldova, 54% dintre schimburile comerciale sînt cu UE, 15% cu Ucraina şi de-abia 12% cu Rusia.
Eu personal cred ca integrarea Ucrainei in UE nu depinde doar de presedintele Ianucovici. Depinde si de europeni. Dar, desigur istoria a aratat turnuri chiar mai dramatice asa ca exista inca speranta pentru viitorul Tratat de Asociere UE- Ucraina

Luand in considerare multitudinea de necunoscute care insotesc inca Summitul de la Vilnius, lipsa unor angajamente ferme in ce priveste oportunitatea extinderii spre Est a UE atat din partea unor state membre UE cat si din partea tarilor vizate pentru Parteneriat, a oponentei puternice si a concurentei pe care Rusia o exercita prin Uniunea Euroasiatica, tinand seama de rolul intrinsec al negocierilor de ultim moment care pot schimba complet turnura angajamentelor, mi se pare ca gradul de incertitudine destul de ridicat nu ne permite sa facem un pronostic clar al rezultatelor Summitului si sa presupunem doar ca un timp s-ar putea sa se mentina statu quo-ul.
Smaranda Dobrescu

Bibliografie: Ovidiu Nahoi: Batalia de la Est-Ucraina si Moldova rezista
Olga Shumylo-Tapiola, Articol June 4, 2013 - Un Summit de succes la Vilnius: misiune posibila