gangul sau gloata anti-istorie?

Am primit dela un cititor, familiar cu spatiul acordat la blogul peromaneste domnilor Larry L. Watts si Vladimir Tismaneanu, un pointer la un recent semnal pentru lectura al lui Vladimir Tismaneanu de pe Contributors.ro:

Recomand aici un excelent articol semnat de tanarul cercetator Felician Velimirovici, doctorand la Universitatea Babes-Bolyai, despre al doilea volum al cartii lui Lary Watts aparuta la editura RAO.

Mai intai, din profilul public al domnului Velimirovici, aflam ca:

n. 1987, Reşiţa. Studii universitare de istorie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2006-2011), doctorand în istorie contemporană al aceleiaşi facultăţi (2011-prezent). Principalele domenii de interes: istoria universală a secolului XX, istoria radicalismului politic modern şi contemporan.

Stiam deja ca domnul Tismaneanu opereaza in istorie cu intrumentele prestidigitatorului, insa m-am grabit sa aflu perspectiva unui istoric profesionist, chiar daca in devenire, si am citit articolul d-lui Velimirovici, "Despre Republica Socialistă România şi patriotismul ceauşist".

Iata aici comenatriul meu, publicat si pe LaPunkt.ro:(1)

Domnul Velimirovici a scris:

I) ‘”Pe de altă parte, dacă în timpul întunecaţilor ani ’50 România a fost o ţară care lupta pentru independenţă şi libertate – cam singura din Blocul sovietic – în anii ’80 ea era la fel de „liberală” din perspectiva politicii interne ca oricare alt stat comunist est-european: „De exemplu, în 1984, încă nu exista niciun fel de liberalizare politică în interiorul Blocului sovietic, care să ducă la etichetarea Bucureştiului drept «înârziat».” ( 13) În fapt, exista. Fără să mai insistăm în legătură cu gradul de „liberalizare” internă pe care dictatura paranoică a lui Ceauşescu a „promovat-o” în ultimul său deceniu (într-adevăr, a fost poate o dictatură mai „relaxată” decât cea albaneză), este suficient să ne gândim numai la Polonia aceleiaşi perioade ( 14 ) .’

Presupun ca Velimirovici si Watts opereaza cu masuri diferite ale liberalizarii. Nu-mi aduc aminte ca Polonia sa fi avut alegeri libere in 1984, Legea Martiala fiind abrogata abia in vara lui 1983, iar tarziu in anul 1984 Popiełuszko era asasinat. Da, Solidaritatea exista ca miscare, insa asta se intampla in pofida autoritatilor dela Varsovia, nu din cauza ca acestea ar fi liberalizat politica interna. Careva s-ar putea intreba de ce nu a fost o miscare similara in Romania, insa asta-i o intrebare pentru ‘dizidentii’ nostri de atunci, nu pentru elita politica.

II) ‘Mai mult decât atât însă, după 1975 „România a devenit cel mai îndârjit susţinător – şi uneori singurul – al CSCE şi al acordurilor de la Helsinki în cadrul Pactului de la Varşovia.” (p. 179). Cât respect a manifestat regimul politic de la Bucureşti pentru acordurile de la Helsinki se poate observa, spre pildă, din modul în care a fost percepută de Ceauşescu activitatea disidenţilor români.’

Sa incepem prin a re/vedea punctele Acordului dela Helsinki (http://en.wikipedia.org/wiki/Helsinki_Accords):

The Accords’ “Declaration on Principles Guiding Relations between Participating States” (also known as “The Decalogue”) enumerated the following 10 points:
1. Sovereign equality, respect for the rights inherent in sovereignty  2. Refraining from the threat or use of force  3. Inviolability of frontiers  4. Territorial integrity of States  5. Peaceful settlement of disputes  6. Non-intervention in internal affairs  7. Respect for human rights and fundamental freedoms, including the freedom of thought, conscience, religion or belief  8. Equal rights and self-determination of peoples  9. Co-operation among States  10. Fulfillment in good faith of obligations under international law

Cred ca Watts se refera la faptul ca Romania era ‘cel mai îndârjit susţinător’ al Acordului dela Helsinki pe TOATE punctele, cu exceptia punctului 7, unde e loc de interpretare. De exemplu, Cazul Goma, folosit de Velimirovici pentru a infirma cel mult punctul 7 al Acordului, nu este fara paralel in tarile Blocului Sovietic, iar Vestul s-a folosit exact de acest punct pentru a extrage concesii pe problema drepturilor omului, inclusiv dela Ceausescu.

III) ‘Felul de cunoaştere istorică pe care autorul îl propune este unul de tip retrospectiv, şi nu prospectiv, cum de fapt s-ar cuveni. Autorul enunţă în introducere ideea directoare a cărţii – faptul că România comunistă a ocupat un rol unic în cadrul Pactului de la Varşovia pe tot parcursul existenţei sale şi a luptat, încă din anii ’50, pentru independenţă în relaţiile internaţionale nu numai împotriva Uniunii Sovietice, ci şi împotriva celorlalte state socialiste, care la rândul lor au purtat un „război clandestin” cu ea (ex. „România constituia o anomalie în cadrul Blocului sovietic”, p. 33). Apoi, pe parcursul următoarelor câteva sute de pagini, autorul îşi construieşte întreaga argumentaţie astfel încât să susţină perspectiva stabilită iniţial: concluziile sunt formulate aprioric, prestabilite, iar documentele şi argumentele sunt selectate, respectiv construite, în sensul susţinerii/demonstrării lor. Firesc ar fi fost invers.’

De unde reiese ca o cunoastere istorica prospectiva e mai buna sau ca aceea retrospectiva a lui Watts ne-ar conduce la concluzii gresite? Velimirovici ar fi trebuit sa furnizeze date care sa contrazica macar punctual, daca nu sistematic, concluziile lui Watts sau sa fi aratat de ce epistemologia prospectiva e ‘firesc’ mai buna.

De asemenea, obiectul criticii lui Velimirovice este volumul II al lui Watts, moment la care ceea ce unuia i se pare retrospectiv nu mai e neaparat asa daca ambele volume sunt luate in considerare.

In incheiere, ma bucura faptul ca tinerii cercetatori romani ai istoriei Romaniei postbelice ataca teme atat de importante, insa mi-e teama ca in drumul lor spre cele 15 minute de glorie isi expun pe deplin doar… tineretea.

Unul dintre cele 3 comentarii aflate la momentul acela la articolul lui Velimirovici era o trimitere la blogul propriu a d-lui Marius Mioc, Răstălmăcirile Lui Larry Watts Şi Răstălmăcirile Altora Despre Larry Watts. Acolo am introdus urmatorul comentariu, care desi a fost submis catre publicare inaintea celui de mai sus, se afla inca in moderare la momentul acesta:

1) De ce sa-l intrebi pe Caraman despre ‘turisti’ sovietici, cand asta era omul dovedit al KGB-ului?(2)

2) Nu-l acuzati pe Watts de ce scriu altii (de ex. Sorin Golea dela Libertatea)!

3) Documentul de pe situl Wilson Center nu este important atat pentru comentariile istoricilor romani, cat pentru ca arata o preocupare clara a autoratatilor statului roman cu problema ‘turistilor’ sovietici.

4) Hai sa punem lupa si pe nota de subsol nr. 4:

There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that stranded numerous transistors on Romanian territory.

Impartial ca tot romanul, Munteanu scrie: “Mai degraba amandoua versiunile sunt oarecum exagerate.” Ce-i asta domnule Mioc, opinie, fapt, ipoteza…?

5) Si pentru a avea o masura completa a istoricului, acelasi Munteanu scrie: “Ceausescu returned from a trip in Iran on 20 December and immediately convened a session of the Politburo. He demanded that a demonstration be organized in Bucharest showcasing the support of the Bucharest workers for his policies. The demonstration proved to be a gross miscalculation.”

Pai se stie ca Ceausescu n-a cerut acel miting, ci i-a fost recomandat. Adica fusese lucrat pe dinauntru si lasat in ceatza pe care o asternusera patriotii in jurul lui de ceva timp. Mitingul, elicopterul si alti colaci de salvare intinsi lui Ceausescu nu calculele sale gresite (cum spune Munteanu), ci mai degraba parte dintr-o actiune de lunga durata, ceea ce Watts arata in lucrarile sale.(3)

6) In final, care este teza dumneata, domnule Mioc? Despre ‘turisti’, implicarea acestora si, de ce nu, a serviciilor tzarilor socialiste in politica Romaniei post-belice.

Desigur, ce ai scris in titlu nu poate fi. Sa-l acuzi pe Watts de rastalmaciri in ceea ce priveste ‘turistii’ sovietici, pe baza unui document emis in 1991 de un director de societate comerciala despre numarul strainilor cazati cu aproape un an si jumatate in urma si interpretarea lui Munteanu, mi se pare un hazard istoric, ca sa nu spun mai grav.

Pentru mine, acesta deschidere in lumea istoriilor a fost aidoma unui exercitiu de inductie matematica, fie aceasta si incompleta, care sugereaza ca aceste iesiri publicistice nu sunt accidentele unei gloate de ganditori pe langa istorie, ci un gang organizat functional in jurul ideii ca in Romania postbelica avem de-a face cu o mascarada de independenta politica si economica fatza de Moscova, instrumentata de Ceausescu si ciracii sai in folos propriu si atat de abil incat SUA si-a dat seama de acest lucru numai odata cu reprofilarea lui Pacepa si deschiderea ochilor americanilor de catre neoconservatori ca dl. Tismaneanu.  Miza de data asta nu este numai sistemul de sinecuri iceriste, ci
1) natura relatiei romano-americane/vestice;(4)
2) locul ideologiei neoconsevatoare in discursul elitei americane si locale, chiar acum dupa dubla lovitura economico-militara data democratiei liberale de Criza Capitalismului din 2008 si razboaiele din Irak si Afganistan.


_______________________________________
(1) Acest comentariu l-am trimis si la Revista 22, care desi l-a publicat cel mai rapid, a facut-o fara formatare si incomplet.
(2) De fapt, intrebarea ar trebui reformulta asa:  De ce Caraman l-a informat pe Roman de acesti 'turisti' abia in toamna anului 1990, in conditiile in care Magureanu si contrainformatiile ar fi trebuit sa faca deja acest lucru?
(3) Recitind acest paragraf vad ca ora tarzie trebuie ca a facut ca redactarea sa nu fie optima. Acest paragraf ar trebui clarificat in sensul urmator:

Se stie ca Ceausescu n-a cerut acel miting, ci i-a fost recomandat. Adica fusese lucrat pe dinauntru si lasat in ceatza pe care o asternusera patriotii in jurul lui de ceva timp. Mitingul, elicopterul si alti colaci de salvare intinsi lui Ceausescu au intrumentat caderea lui, nu calculele sale gresite cum spune Munteanu. Pe baza informatiilor incomplete si/sau voit gresite, nu-i de mirare ca deciziile unuia sunt gresite. Cred mai degraba ca aceasta cadere a lui Ceausescu a fost parte dintr-o actiune de mai lunga durata, cu multi actori istorici, ceea ce Watts arata in lucrarile sale.

(4) Despre natura relativ recenta a acestei relatii se poate afla si din recentul volum al lui Adrian Nastase 'Lumea, americanii si noi'.  Ma intreb cat a fost relatia romano-americana post-Ceausescu influentata de vreun accident similar celui dela Teheran/Yalta din 1943/5 si cat din cauza prestidigitatorilor istoriei Romaniei postbelice.  


ADDENDUM (pentru cei care uita de scrisoarea din mana si vor sa dea in poștaș)
Initial am decis sa semnalez doar printr-un comentariu atacul la persoana al lui Andrei Bădin la adresa lui Larry Watts. Bădin nu-i nici istoric, nu cred ca are pretentia ca ar scrie istorie, el functionand mai degraba de pe centura ideilor de unde incaseaza proportional cu traficul si cota parte dintr-o televiziune. Adica Bădin e genul nou de mardeiaș, de media, asmuțit la comanda. Iata aici comentariul:

Am ales sa pomenesc numai in treacat si aici despre un rezultat al unei cautarii pe Google dupa termeni cheie din discutiile de mai sus, atacul la persoana lui Larry Watts de pe blogul lui Andrei Bădin si natura goebbelsiana a sirului de insinuari si asocieri prin care acesta intentioneaza sa-si convinga cititorii, care nu citesc cartile lui Watts, de valoarea istorica a acestora din urma.

Observ insa, din cateva mesaje private ale ctititorilor peromaneste, ca virusul asocierii dintre Watts si Treptow, pe fondul deviatiei sexuale a lui Treptow, se raspandeste si lasa in urma lui genul de intrebari care aproape ca elimina sansele cititorului de a aprecia natura argumentelor si contra-argumentelor--de fapt, e vorba doar de argumentele lui Watts din cartile sale, criticii sai fiind cam sarantoci in contra-argumente si asta nu din cauza ca ar fi toti ne-educati ca Bădin.

Sa incepem cu faptul ca Larry Watts a fost unul din autorii ce au contribuit la un volum editat de Kurt Treptow: A History of Romania (Romanian Civilization Studies Volume VII) Hardcover – January 1, 1995 by Kurt W. Treptow (Author) , Ioan Bolovan (Author) , Florin Constantiniu (Author) , Paul E. Michelson (Author) , Ion Arel Pop (Author) , Cristian Popa (Author) , Ioan Scurtu (Author) , Marcela Vultur (Author) , Larry L Watts (Author). Am sa intreb doar atat: Din lista aceasta de nume, unde incepem si unde ne oprim cu incrimanrile prin asociere?

Mai stim ca in toate epocile (o) elita fara argumente nu ataca un punct de vedere pe meritul acestuia, ci se iau de persoana care-l exprima.  Nici macar democratiile nu-s imune la asa ceva.  Nu stiu cum se face, ca n-are cum sa fie pura coincidenta, dar in democratiile contemporane, fie ele populare sau liberale, elementele in astefl de discutii sunt mai tot timpul in jurul aspectelor sexuale...  Asta denota indirect si o infantilizare a publicului, mai ales din epoca mass-media unde sensibilizarea ia repede proportii, care se napusteste catre astfel de detalii ignorand problemele pe fond.  Desigur, acuzatia de pedofilie le intrece pe toate.

Nemultumiti totusi cu 'explicatii' de genul celor propagate de Bădin, cititorii (se) intreaba despre motivatia lui Larry Watts. Partial cred ca-i vorba de norocul Romaniei de a avea de-a face cu un american genuin. Mai departe nu stiu si nu-mi vine a (ma) intreba, caci acest proces, odata inceput, ne-ar lua o viata si nu ne-ar ramane timp nici de igiena personala. Atat timp cat aflam mai multe fapte ce restituie sensul nostru istoric, ca indivizi si neam, ce sens au aceste intrebari? De a sugera limitele (ne)putintei noastre. Celor inzestrati le-as spune: Faceti aceeasi analiza de jur-imprejur! Ceea ce probail fac oricum--si putin altceva se mai intampla...

Mai stiu de asemenea ca romanii au fost conditionati sa fie suspiciosi, mai ales cand aud de notiuni ca patriotismul. Cu toate astea, cititorul de buna credinta al biografiei lui Watts poate deduce ca Watts e un patriot, de profesie istoric, motivat de restabilirea adevarului despre relatiile romano-americane.  Lunga si distinsa sa cariera in serviciul public american trebuie sa constituie o garantie in acest sens.  Mai cred ca oricare porneste dela premiza ca datele furnizate de Watts pe situl sau (http://www.larrylwatts.com) se pot verifica in arhive publice americane, va confirma suplimentar explicatia de mai sus a motivarii lui Watts.

In final, spun doar ca lucrarea lui Watts despre Ion Antonescu,  "Romanian Cassandra: Ion Antonescu and the Struggle for Reform, 1916-1941," a primit recenzii onorante pentru oricare istoric--de exemplu, de la Sherman David Spector in American Historical Review, 99 4(1994), Ivor Poter fost ofiter SOE si ambasador britanic, Dennis Deletant sai Rebecca Haynes (ultimii doi fiind reputati isotrici britanici).