Blogi ,
Sunteti in mare pericol grupul GDS in frunte cu Plesu a pus capul sau a pus ceva pe capul dumitale.
In mod sigur preventiv , aveti nevoie printre altele de afine, cafeA, somon, macrou iar , ceaiul de mentă şi seminţele ar fi aliatul dumneavoastra pemanent mai ales în perioadele se alunecus!
Problema dumitale este simpla pe blogul personal nu v-ar baga nimeni in seama si incercati aici, atitudine comparabila bineinteles pe un alt palier cu
un Plesu agatat de dorinta de a fi citit sau ascultat, sa ne coplesiti cu o eruditie pe care nu am observato nici la farseorul tribun!!
[un ticalos arunca o piatra]
blogideologic
Ce fel de ţară este România, în care un personaj mediocru intelectual precum Andrei Pleşu este proclamat “mare om de cultură” ?
[un ganditor care vrea sa provoace si pe altii]
[adrian] nastase
blogideologic,
de multe ori nu am fost de acord cu Andrei Plesu dar niciodata nu l-am considerat “un personaj mediocru intelectual”.
[un amfitrion atent cu puterilii cuvantului]
Gavrila
Sunt de acord si cu Adrian nastase si cu blogideologic, cu unele ‘calificari’.
Andrei Plesu este un intelectual interesant, in cel mai eufemistic inteles al caracterizarii. Dand la o parte lipsa unei opere substantiale a acestuia/care altfel i-ar oferi mai multa autoritate/ , ceea ce frapeaza penibil este lipsa aparenta de caracter a acestui eseist de calitate. Schimbarile lui umorale de atitudine / sau mai degraba dictate de self-interest / il asemuiesc unei roze a vantului ce devine atat de greu de urmarit ca sfarseste lamentabil in a ne pierde de ‘musterii’.
Din pacate, asta-i o meteahna a prea multora dintre ‘liderii si formatorii de opinie’ in Romania – ceva talentl la multi dintre ei, caracter ioc!
Lipsa de caracter si fibra morala ne afunda in situatia in care se gaseste tara de ani buni.
Mai nou au inceput sa apara la varf si cei fara talent/competenta, ceea ce face ca lipsa de atitudine etica sa fie mult mai pernicioasa si daunatoare societatii romane.
Andrei Plesu poate fi caracterizat drept un intelectual dar nu unul exemplar pentru popor, ce asteapta modele de urmat in educarea tinerelor generatii.
Nu e bine, D’le Plesu, nu e bine…
[un ganditor ce vrea sa educe si pe altii]
blogideologic
@ Adrian Năstase
Andrei Pleşu este un personaj de asemenea “bassesse”, de asemenea josnicie, încât l-a lăsat literalmente să moară de foame pe Edgar Papu doar pentru faptul că acesta a exprimat într-adevar o serie de idei geniale (să amintim doar fulgerările minţii sale despre Arta Moldovenească !) în critica de artă, domeniul unde Andrei Pleşu este specialistul recunoscut al “locurilor comune”, având foarte mare grijă să exprime totdeauna numai puncte de vedere “politiceşte corecte”. După reuşita revistei „Dilema”, publicaţie ce demonetiza toate valorile vechii societăţi româneşti, conchidem că în acord cu sistemul filosofiei morale şi istorice a domnului Andrei Pleşu, fondatorul publicaţiei, n-ar fi existat cu adevărat o societate civilă românească înainte de 1944. Atunci, interpretându-l după normele „Dilemei” pe acelaşi Andrei Pleşu când vorbea ca membru special în CNSAS, special pentru că prin admiterea prezenţei dumnealui a fost încălcată chiar legea fondatoare a CNSAS, dar avantajele materiale nu-s de neglijat, aşa că „minima moralia” scuză „maxima venalia”, -ori invers?-, securitatea acţionând ca „poliţie politică” ar fi împiedicat, sugrumând în faşă, naşterea prin „generaţie spontanee” a „societăţii civile” în România comunistă! Mitul „societăţii civile” fără reflecţie, bazată doar pe lozinci, -vezi exemplele „Numai împreună vom reuşi!”, „Shimbarea schimbării!”, declaraţiile triumvirilor Pleşu, Dinescu, Patapievici împotriva securităţii-, continuă să fie folosit ca mijloc de manipulare a opiniei publice. De nu ne împiedicăm de sloganele minimalist-maximaliste jovian pronunţate de Pleşu în chip de filosofie morală, ajungem să ne întrebăm : E posibilă societatea civilă fără socializarea reflecţiei ? În aceeaşi venă a incertitudinii, doresc şi reuşesc ziarele şi ONG-urile româneşti să realizeze o socializare a reflecţiei ? Ori ele pleacă doar de la dorinţele unor „lideri de opinie” de a-şi construi platforme personale pentru lansarea în „lumea bună” internaţională, cum se spune, lumea „adevăratelor valori” unde nu mai contează sensul ci doar relaţiile impuse de noul Contract Social ? Să observăm de pildă acest Politiceşte Corect aflat sub stindardul „democraţiei” fără dezbateri în agora şi care nu se sprijină pe epifania sensului. Chiar dacă, ni se spune, principiul rezultă dintr-o psihanalizare a „bunelor relaţii”, chiar dacă numai el decide cine-i internaţional „frecventabil” şi cine nu, cu vina că-i prea naţional, faptul că întotdeauna ricoşează pe problema adevărului îl scoate automat din gama valorilor civilizaţiei europene, care n-a fost niciodată centrată pe o Carte profană. Apoi, felul cum s-a comportat Andrei Pleşu în afacerea „Meditaţia Transcendentală” demonstrează total mediocritatea sa intelectuală.
[ce stă in spatele provocarii unui ganditor]
Ghita Bizonu'
Din pacate intelctualii “publici” dau dovada de de tot atat caracter ca si femile “publice” Chiar si mai putin!!!
Si daca opera publicilor ar avea ceva valoare… Dar nu !!! E valorosi saracii numa in comparatie cu mandel…
[gura satului]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu