Doua conceptii opuse

De la 1870 incoace Romania este dominata de o disputa si doctrinara  asupra cailor de dezvoltare economica.  Disputa ce transcede obisnuitei disctinctii intre stanga si dreapta, intre “comunism” si “capitalism” 
Una – si poate cea mai veche ca practica zice sa sedem linistiti in ##r ca vin altii sa faca comert pe aici si de aici va curge lapte, miere si vin pe Dambovita, Bahlui si Milcov (bu stiu de ce nu cugea deja pe Dunarea ce venea din Austria). In virtutea acestui lasa-ma sa te las sa  “ma faci” (traducerea locala a lui laissez-faire) Moldogvfa s-a vazut “dotata” cu un surplus de populatie de import formata dinOesterreichischer unterthan de provenineta galitiana (Galiția austriaca) care rapid a preluta si administrarea majoritatii mosiilor patrihotilor sdi lenesilor (da culti si iubitori de Vest) boieri moldavi aducandu-I in prag de extinctie si aducand multe probleme internationale si interne Romaniei. Si tot asa noi cu plata si strainii sa ne faca si cai ferate, si porturi samd si clasa conducatoare sa palavrageasca cult si mai cu seama in franceza (americana acelor timpuri)
Opus acesti practici se ridica dinati o sustinere mai putin “naturalizata” a lui laissez-faire in sensul “lasa-ma sa fac eu!”  - si treaba si banul aferent astei trebi. Care pana la urma se intrupa intr-o doctrina numita mandru “Prin noi înşine” Doctrină economică lansată de Partidul Naţional Liberal de la  1875 şi care avea în vedere constituirea unei politici economice de protecţionism vamal şi încurajare a industriei naţionale”, o politică financiară echilibrată şi prudentă, si o participare limitată a capitalului străin în economia românească. (cf http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/04/25/prin-noi-insine/) .
Insa observati ceva ?Protecţionism vamal şi încurajare a industriei naţionale precum si limitarea participarii  capitalului străin se pot face numa prin Stat, Unu mai puternic nu unu slab!!!
Si astfel Partidul Liberal devine si un partid al statului puternic si etnocrat. Ca el traducea laissez-faire cu  “lasati-ma-ti sa-I fac” pre toti ceilati : tarani romani, unterthan de toate felurile (austrieci, germani, greci, rusi , turci) in mod egal si fara privilegii de natiune, religei  aleasa sau dominanta!!! Biserica ortodoxa mai cu seama greaca a fots prima “beneficiara” a “atentiei” burghezo-mosierinii  liberale (de fapt mosierc-burgheza) totusi crestin practicante de rit ortodox da ROMANA!!! Partidul Liberal (“rosu” si cam “impertinent” ) face si una bucata banca nationala , se sucare cu antreprenorii straini si se apuca sa faca cai ferate romanesti in regie romaneasca si magulesc pipota regelui cu cateva vapoare (Carol I ca orice Hohenzollern avea o damba : sa vaza drapelul tarii sale purtat pe mare! Ca era vorba de bastiment de linie sau cargobot .. fiecare dupa punga!!! Sa fim cinstiti Willy a dat cu bâta in Atlantic de nu s-a vazut – adica s-a vazut demis!- insa pe Carol I si apoi pe nepot-su Nando l-au apreciat destui negustori levantini : SMR avea cele mai bune “pasagere”!!!)
Si pe la 1910 “Prin noi înşine” nu mai este o lozinca este un program definit prin lozinca Munca româneasca, capital românesc cu partea nezisa profit românesc si isi propune si românizarea oraselor Că să fim cinstoti – orasele erau cam neromânesti! Adica prea multi straini – da nu ca romanii acu in vest la mop ca români erau tot la târn!!. Acicatelea situatie coloniala … Africa bre !! Africa ptr colonistii levantini (mai ales greci), fosti unterthanI austrieci si cemia incapea!! Cu romanu’ distribuit pe post negru’ alb!!! SI asdta l-a adus in conflict cu interese straine inclus amerlocane .
Paranteza ( capitalul strain a fost mereu prezent. Ca Concordia “Româna” , Astra la fel de “Româna” samd erau de fapt cam straine dpv al capitalului. Insa liberalii macar inpusesera ca muncitorii sa fie cvasitotal români, sa fie angajati ingineri români si juma din consiliu sa fie fomat din români! Si nu aveau greturi sa accepte capitalul strain ptr dezvoltare da aveau asa o greata sartrian-constinesciana ca când sa dea de la ei sau din straita româneasca ptr ingrasarea Strainului deja mai bogat decat românul!! Adica ca cum au facut mai tarliu taiwanezii si coreeni din sud, Meritul lor este ca nu am ajuns un Congo populat de albi!)
Insa .,,. Insa un asrtfel de program are un pret ascuns : ala care isi scoate traiul din agriucultura (fie el palmas, arendas sau mosier [si mosieru fie el Scatiu sau Comăneșteanu]) trebuie sa plateasca mai scump ptr o marfa “nationala” de  multe ori mai proasta ori excesiv ptr marfuri straine mai de lux  si asta ptr ca o industrie incipenta prin tarife protectionaiste se tine!!!
Asa ca dupa 1921 – anul marii reforme agrare (opera liberala si asta!) – Partidul National Taranist a preluat prima tendinta si a prelucrat-o “ideologic” si “teoretic” lansand doctrina si lozinca “Porti Deschise!” Dechise capitalului strain!!! Si Constatin Tanase a ajuns sa se intrebe :
http://www.peteava.ro/id-461665-constantin-tanase-si-cu-asta-ce-am-facut-i-se-potriveste-guvernului-boc
A urmat  scandalul Skoda, Au fost porti deschise : imprumutu’ suedez, dam dat telefoanele samd 
Da cu asta ce-amn facut?!
A urmat un razboi cam incurcurcat. Am intrat cam cu fundu gol si am iesit si cu p..a goala ca in 40 nu prea aveam cu ce!!!
Si a urmat perioada internationalista: “Portile deschise” s-au mentinut da acu beneficaru era altu si nu se mai zicea  Concordia “Româna” ci Sovrom Petrol si aia de lucrau la Sovrom primeau lefuri pă  de trei daca nu pă  de cinci!! Frumoapse vremuri .. ptr unii!!!
Si apoi dupa Planul Valev s-a schiomabt iar calimatza .. PCR a descoperit unele “valori nationale” si pă sest a aplicat “Prin noi înşine”!!! si cu chou cu vai cu mult effort a reusit sa modernizeze cat de cat Romania (in 1780 in Anglia erau cca 35% ocupati in agricultura. IN RSR in 1989 cam tot atatia – deci la doua secole de Londra asta era rezultatu a peste un secol de modernizare – nu ami era la 2 secole de Paris ci de Londra !)
Insa dupa 89 am revenit la “Porti Deschise!” capoitalului strain! Am dat de pamant cu agricultura (lasati femierii straini sd afac profit in Romania!) am taiat instalitiile mindutraiale (lasati sa faca  proft toti samsarii) si le-am vandut turcaletilor (lasaii otelarii turci sa fac si ei profit!!)  samd et caetera. 
Singuru’ care nu   facut profit este popoul roman!! Supus unui veritabil etncocid economic!!! 
Si azi ?! Caile ferate se privatizeaza findca Statu Roman cica este ineficient! Este azi mai ineficient decat la 1889 ? O fi populatia de azi mai inculta (nescolarixata , analfabeta) decat la acu 130 de ani ?!
Am cedat terenurile petrolifere.. ne pregatim sa le dam si pe alea cu gaze de sist, sa dam si aurul si cuprul si ce o mai fi. Am cedat gratios  si retele de distributie  electrica si acu ne pregatim sa 
SI ramane valabil ce declama  Constatin  Tanase :

Ia corupţia amploare, 
Cum nicicând nu s-a văzut, 
Scoatem totul la vânzare? 
Şi cu asta ce-am făcut? 

Pentru-a câştiga o pâine, 
Mulţi o iau de la-nceput, 
Rătăcesc prin ţări străine? 
Şi cu asta ce-am făcut?

caci aste este urmare normala a Portilor Deschise profitului strain in dauna celui national!
Si nu ptema decat constata catea dreptate avea Vintila. Vintila Braitianu, care in 1905, scria: călcarea vădită a Constituţiei ce ne-am dat, nu mai corespunde nu cu nevoile noastre, dar nici cu simţămintele mulţimei Românilor, cari au altceva în vedere decât un câştig de samsar. 
Un câştig de samsar a destrus efortul secular a unui popor!!

„Prin noi înşine”. Concepţia economică 
Concepţia financiară a lui Vintilă Brătianu se bazează pe două coordonate majore: afirmarea urgenţei modernizării sistemului fiscal românesc şi opţiunea pentru respectarea strictă a principiului echilibrului bugetar. Proiectul de lege a contribuţiilor directe, elaborat sub îndrumarea sa şi votat de Parlament în anul 1923, a răspuns cerinţelor de modernizare a sistemului fiscal din România, având un puternic impact pozitiv asupra mărimii şi structurii veniturilor bugetare, iar ordinea impusă de ministrul de finanţe în repartizarea cheltuielilor a permis realizarea unui pas important în direcţia consolidării situaţiei financiare a ţării în primul deceniu interbelic. 
Totodată, măsurile de politică economică susţinute de guvernul liberal au contribuit la stabilizarea de fapt a monedei româneşti, urmată de stabilizarea legală a acesteia în timpul guvernării naţional-ţărăniste. Problemele fundamentale pentru ministeriatul său au fost punerea în evidenţă a importanţei economice deosebite a Dunării pentru poporul român şi problema petrolului românesc. Meritul deosebit a lui Brătianu a constat în sublinierea realistă a dificultăţilor înregistrate de economia naţională ca urmare a dominaţiei capitalurilor străine în industria petrolieră din ţara noastră şi în conturarea principalelor coordonate ale unei politici petroliere, menită a servi intereselor naţiunii române. În concordanţă cu politica bazată pe principiul „prin noi înşine”, Vintilă I. C. Brătianu a insistat asupra utilizării optime a resurselor petroliere din România în condiţiile creşterii cererii de energie pe plan intern şi internaţional, pronunţându-se în favoarea implicării active a capitalului şi muncii naţionale pentru valorificarea bogăţiilor ţării, ca fundament pentru crearea unui complex economic românesc independent faţă de capitalul străin, în vederea înlăturării pericolul înrobirii economice şi politice. 

Din http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vintil%C4%83_I._C._Br%C4%83tianu#.E2.80.9EPrin_noi_.C3.AEn.C5.9Fine.E2.80.9D._Concep.C5.A3ia_economic.C4.83

Astea se fac numai prin politica de Stat!!

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vintil%C4%83_I._C._Br%C4%83tianu#.E2.80.9EPrin_noi_.C3.AEn.C5.9Fine.E2.80.9D._Concep.C5.A3ia_economic.C4.83

Articol lui Vintilă I. C. Brătianu intitulat „Prin noi înşine” (scris la 16 mai 1905), în care erau criticate acţiunile conservatorilor privind concesionarea de terenuri petrolifere, a căilor ferate şi loteriei naţionale, subliniindu-se că românii au dat probe evidente că prin puterea de muncă şi priceperea lor doresc şi pot să participe într-o măsură cât mai mare la dezvoltarea şi prosperitatea tuturor ramurilor de activitate productivă din ţară. („Doctrina liberală în România”, Academia Română, Ed. Institutului de Teorie Socială, Bucureşti, 1999, p. 40)

„Prin noi înşine” „Voinţa Naţională” din 3/16 mai 1905.

Vintilă I. C. Brătianu

De câte ori vorbim de cei din urmă cincizeci de ani, conservatorii se revoltă când arătăm că mai toate faptele mari săvârşite au fost puse înainte, dacă nu întotdeauna se executau, de partidul naţional de altă dată, de cel naţional-liberal de azi.
Această credinţă eşită din fapte, nu este a noastră numai, ci a masei celei mari a opiniei publice.
Taina acestei încrederi este o cunoaştere mai adâncă a nevoilor poporului român şi convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile; pe când neîncrederea în protivnicii noştri a fost sporită prin faptele lor.
Ceea ce s-a petrecut de la începutul redeşteptării noastre naţionale pe toate căile, se repetă, din nenorocire, azi din nou, cu mai puţină justificare, sub un guvern care poartă, orice s-ar zice şi el firma conservatoare.
Zicem, cu mai puţină justificare, căci neştiinţa boierilor vechi, necunoaşterea ţărei, nenorocirile trecutului puteau până la un punct oarecare întuneca judecata şi face pe unii Români chiar să caute totdeauna sprijin peste hotare, iar nu în puterilor noastre proprii. 
A doua zi de retragerea lui Ştirbei-Vodă şi a armatelor străine din ţară, atunci când aproape un popor întreg era robit prin clacă, când comerţ românesc nu exista, când totul era sfera de acţiune a străinului, putea fi iertat ca nu toţi să vază aşa limpede ca generaţia de la 1848, putinţa redeşteptărei României prin ea însăşi.
Dar de atunci a venit Unirea, ’66, războiul, răscumpărarea şi exploatarea prin noi a căilor ferate, înfiinţarea Băncii Naţionale, a Creditelor financiare şi în urmă a Băncilor populare; într-un cuvânt în toate privinţele, sunt probe că putem să facem un loc de căpetenie Românilor în România.
De aceea zicem: cu cât se scurg, cu atâta este mai puţin justificat ceea ce un guvern conservator încearcă să facă azi din nou, să ne dea înapoi în redeşteptarea economică naţională.
Suflă iarăşi nenorocitul spirit vechiu, pe care îl vedem în forma tuturor concesiilor ce guvernul de azi aduce iar în discuţii; precum el a apărut şi în oneroasa conversiune care ne aduce surprinderi pe fiecare zi ce trece şi care arată slăbirea noastră faţă de poftele străinilor. Atunci când în România se exploatează şi se construiesc de 25 de ani, căi ferate, când vapoare cu personal român şi sub pavilionul naţional duc mărfurile noastre peste hotare, când instituţii de credit au rezistat crizelor celor mai acute şi au ajutat pe comercianţi, agricultori, industriaşi şi proprietari de case, când exploatatori şi specialişti români de petrol au arătat destoinicia lor, atunci când, în sfârşit, Statul şi-a stabilit printr-o luptă de 30 de ani creditul său, şi a făcut împrumuturi ca orice Stat occidental, atunci, zicem, nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare; nu este în sfârşit, îngăduit să iei ultimul expedient al Statelor în faliment: loteriile, pentru a face ceea ce cere o nevoe a ţării. 
Nu. – Avem credit bine stabilit, avem probe că putem găsi între Români, personalul special pentru orice ramură de activitate, avem în sfârşit conştiinţa nevoilor noastre mai bine ca oricine alţii.
Suntem o ţară de treizeci de ani eşită de sub regimul capitulaţiilor în sensul larg al cuvântului; de aceea, avem dreptul de a impune azi ceea ce cereau cu tărie alţii acum cincizeci de ani pentru o ţară desunită, ocupată de armate străine, sărăcită şi incultă; să mergem înainte prin noi înşine, şi să nu dăm elementului străin decât strictul necesar.
Suntem convinşi că ceea ce face guvernul actual cu concesiunea căilor ferate, cu concedarea terenurilor petrolifere ale Statului şi a unei loterii, iar într-altă ordine de idei cu Conteciosul administrativ prin călcarea vădită a Constituţiei ce ne-am dat, nu mai corespunde nu cu nevoile noastre, dar nici cu simţămintele mulţimei Românilor, cari au altceva în vedere decât un câştig de samsar. 
Şi oricare ar fi soarta pe care Corpurile legiuitoare, ce nu-şi dau seama de greşeala pe care o leagă din nou de numele conservator, o vor da acestor proecte, suntem convinşi că acei ce protestează în contra acestei întoarceri a noastră la sistemul ruşinos şi dezastruos al trecutului, au cu dânşii simţământul aproape unanim al opiniei publice, care, s-ar zice, vrea ca Ţara Românească să propăşească prin propriile ei puteri şi astfel, ca elementele ei să participe într-o măsură lărgită şi în toate ramurile de activitate ce se deschid.
„Voinţa Naţională” din 3/16 mai 1905.
(„Doctrina liberală în România”, Academia Română, Ed. Institutului de Teorie Socială, Bucureşti, 1999, pp. 155-157)
De la http://scutaru.ro/pnl/prin-noi-insine/

Sa revedem ce scria si cu se mandrea Vintila in 1906 : “răscumpărarea şi exploatarea prin noi a căilor ferate”  sau “în România se exploatează şi se construiesc de 25 de ani, căi ferate, când vapoare cu personal român şi sub pavilionul naţional duc mărfurile noastre peste hotare, ….., nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare”.



(Sursa:  AICI)

Da click aici ca sa vezi totul!