Dintr-un recent interviu, din Ziua 23/9/05, al lui Vartan Arachelian cu Wilfried Lang aflam cateva fapte si opinii care pot da cateva perspective suplimentare asupra esecului in care traim de 15 ani. Dincolo de promotia pe care si-o face serviciilor/cunostintelor sale, d-l Lang are un mod direct si analitic de a spune lucrurilor pe nume. Interviul complet este la comentarii, unde va asteptam si pe dvs. cu opinii.
A propos de greselile facute cu tranzitia fostei RDG, va invit ca in calitate de bun observator al economiilor din fostele tari comuniste sa spuneti care credeti ca sunt erorile pe care le-au comis guvernele romanesti in trecerea spre o economie de piata libera?
Dupa cele constatate pana acum, cred ca primele guverne post-decembriste nu au avut nici vointa si nici indemanarea sa produca schimbari utile prin asa-zisa tranzitie. Un orizont ingust si o gandire dobandita in timpul economiei centralizate si dirijate nu au permis factorilor de decizie sa faca macar un pas inainte pe taram economic si social.
Unul din aceste personaje urma sa fie dat afara de insusi Ceausescu, pentru incapacitate si afaceri dubioase, dar a scapat, intervenind eliminarea tovarasului in decembrie 1989. In plus, indoctrinarea nociva primita la Stefan Gheorghiu si-a facut efectul si persista pana in zilele noastre, de multe ori chiar si in capul celor de buna credinta. Nu mai vorbesc de mentalitatea balcano-fanariota care nu cunoaste decat pricopseala personala si impostura pe plan politic. Incercarile mele, inca din 1992-1993, de a le deschide o cale de dezvoltare economica, incipienta macar, au ramas fara nici un rezultat. Partenerii mei de convorbiri nici n-au inteles macar despre ce era vorba. Mai apoi in 1997-98 am facut o alta incercare, vorbind chiar cu un presedinte si un sef de guvern, dintre care unul n-a prea vrut sa auda iar celalalt mi-a spus ca nu se vede in stare sa produca schimbari eficiente, fiindu-i teama chiar de cei din propriul sau partid. Cei care au urmat apoi, in masura in care au avut macar intentia sa miste ceva, necunoscand legile si uzantele pietii libere, s-au remarcat prin nepricepere sau chiar diletantism economic, care a costat tara, respectiv economia nationala pierderi imense.
Exemplele sunt arhicunoscute: IMGB, Resita, Iasi etc. Se mai adauga si neglijarea sau chiar abandonarea usuratica a unor surse de energie autohtone, cum e mineritul din Valea Jiului; tot din cauza nepriceperii si desigur si a neputintei de a finanta acest proiect. Nu mai vorbim de ingamfarea celor mai multi oameni politici, care vazandu-se in functii inalte, cred ca le-a pus Dumnezeu mana in cap si de azi pe maine, in mod automat, s-au luminat la minte, stiindu-le ei pe toate mai bine, exceland insa doar prin greseli majore pe toate planurile.
Recapituland, alegerile anticipate la care a recurs cancelarul Schröder n-au fost o solutie. La noi,inca de la venirea la Cotroceni, presedintele Basescu actioneaza pe diferite cai pentru a forta astfel de alegeri. E adevarat, rezultatele sondajelor l-ar indreptati sa spere ca Alianta ar putea obtine o majoritate confortabila, numai ca obsesia aceasta neimpartasita de primul ministru a creat o situatie confuza, marginalizand problemele pe care Romania le are de rezolvat. Cum se vad din Germania prioritatile politice ale actualei coalitii?
In Germania, la ora actuala, clasa politica e atat de preocupata de problemele proprii incat nu cred ca cineva isi bate capul cu situatia din Romania. Sigur ca primul ministru roman nu este dispus sa-si taie craca de sub picioare. Nici nu se poate astepta asa ceva. Pe de alta parte aceste ciorovaeli permanente dintre presedinte si guvern, distrag atentia publicului de la adevaratele probleme ale tarii, care, ramanand nerezolvate, fac ca economia nationala sa se duca in continuare de rapa. Din pacate, acest fapt grav nu-l preocupa pe contribuabilul de rand. Ciorovaielile politicienilor pot camufla neajunsurile si saracia pana la trecerea perioadei legislative, dupa care s-au "aranjat" cei mai multi din conducere si nu le mai pasa de soarta omului de pe strada, care va suporta in continuare mizeria economica si sociala.
Scandalul pe care l-a deschis presedintele Basescu privind privatizarea Petrom m-a facut sa-mi amintesc de rezervele pe care dumneavoastra le-ati avut, atat intr-o emisiune de televiziune pe care am moderat-o, cat si dupa aceea intr-un cotidian central de mare tiraj. Rezervele acelea sunt acum pricina de contestatii.
Imi mai amintesc interviul cu dumneavoastra la Realitatea TV in februarie 2004, in care am explicat pe indelete imprejurarile in care se afla Petrom la ora aceea. Dupa o mica valva in presa, lucrurile insa s-au linistit si "specialistii" romani in materie de privatizare au putut sa-si continue activitatea, caracterizata prin nepricepere si lipsa totala de experienta in asemenea tranzactii de importanta economica deosebita. De eventuale "incurajari" care ar fi putut juca un rol aici nici nu mai vorbim. Austriecii, in schimb, au avut in echipa lor juristi si specialisti versati in asemenea afaceri, fixand in contract o serie de conditii care doar cu greu vor putea fi contestate de partea romana.
De aceea cred ca actualele evenimente nu constituie un scandal. Ele sunt doar consecinta fireasca a unor greseli majore, facute de negociatorii acestui contract. Dar problema principala nu sunt preturile exagerate pentru carburanti, ci lipsa de resurse financiare pentru investitii masive in viitorul apropiat, fara de care o exploatare rentabila nu va putea fi efectuata. Cum e vorba aici de cateva miliarde de dolari, iesirea din acest impas nu va putea fi realizata prin diletantismul practicat pana acum de partea romana.
Ce e de facut, din moment ce sunt slabe sanse ca acel Contract sa poata fi revizuit? De altfel, chiar litigiile ivite au fost externalizate de catre semnatarii intelegerii.
Fara a cunoaste in detaliu conditiile si clauzele contractului e foarte greu de analizat situatia per global. Contractele internationale incheiate in Romania, de obicei contin o clauza cu caracter juridic, care prevede arbitrajul sau judecarea in caz de litigiu intr-o tara neutra, de exemplu la Paris, Bruxelles sau Londra. Foarte mult depinde de legislatia care ar urma sa fie aplicata si de codul de procedura convenit intre parteneri. Acestea pot, dar nu trebuie sa provina din aceeasi sursa. Pentru a avea sanse cat de cat intr-un asemenea litigiu e nevoie de juristi versati cu o experienta internationala de cateva decenii. Cazuri anterioare ne arata ca litigii de felul acesta au fost pierdute cu brio de partea romana. Cred ca a venit momentul in care "specialistii" romani, care au incheiat acest contract sa fie trasi la raspundere, dar si cei care crezand ca stiu ei mai bine totul nu au gasit de cuviinta sa apeleze la oameni realmente priceputi.
Dupa 15 ani, singura speranta a Romaniei de a reduce marele handicap economic si, implicit, de standard de bunastare, ramane aderarea in UE. Mai este UE un "sanatoriu" care poate vindeca bolile cronice, asa cum s-a dovedit ea pentru economii mai slab dezvoltate? Ma gandesc la Grecia, Portugalia, chiar si Italia de dinaintea razboiului.
Romanii spera acum ca "Vine Uniunea Europeana cu tolba plina de utilaje moderne si bani multi, ajutandu-ne sa iesim din impasul economic si social in care ne gasim". O conceptie pe cat de optimista, pe atat de gresita. Functionarii din Bruxelles incearca de pe acum sa-si impuna punctul de vedere, delegatia romana avand sanse destul de reduse pentru obtinerea unor conditii satisfacatoare si pastrarea intereselor fundamentale ale Romaniei. Presupunand totusi ca Romania va reusi sa elimine coruptia si celelalte puncte criticate in prezent de Consiliul Europei, negocierile incheindu-se astfel cu succes, problemele efective de-abia vor incepe. Si iata de ce. Infrastructura Romaniei se gaseste intr-o stare jalnica. Administratia publica si statala este foarte subreda. Sistemul fiscal, fiind la un nivel interbelic sau antebelic chiar, nu va putea face fata cerintelor economiei si structurilor financiare moderne. Starea industriei si a agriculturii este in cea mai mare parte nesatisfacatoare. De nepotism, neseriozitate, incapatanare si diletantism pe mai toate planurile, nici nu mai vorbim!
Oricum, aderarea la Uniunea Europeana in calitate de "stat debitor", cu buzunarele goale si dependent de bunavointa celorlalti, nu va produce o placere. Nemaivorbind de tensiunile, invidia si opozitia inevitabila din partea celorlalte state nevoiase, recent intrate in UE.
Ce sanse mai au proiectele romanesti care tinteau beneficii din petrolul din Marea Caspica? Stiti ca atat presedintele Constantinescu, cat si presedintele Basescu si-au exprimat speranta ca petrolul azer va trece si pe la noi. Mai exista vreo sansa?
Ma tem ca nu. Domnul Constantinescu sa faca bine sa-si aminteasca de insistentele mele, inca din octombrie 1995, cand era prezidentiabil, privind acest proiect urias. Nu m-a ascultat, si la o conferinta in holul Radiodifuziunii de la Bucuresti, in iunie 2002, la care imi amintesc ca ati participat si dumneavoastra, s-a facut chiar ca nu ma cunoaste. Curioase maniere. Initiativa lui proprie numita "Romania la rascruce" cu ajutorul domnului Dan Capatana a esuat lamentabil. Vorba aceea pe care tot o auzi de la demnitarii romani: "Las' ca stim noi mai bine." Iata ce-ati stiut, baieti! Ingamfarea se pare ca e o veche boala damboviteana.
Cu domnul Basescu nu am avut ocazia sa vorbesc si nici nu mi s-a adresat pana acum. De altfel, n-ar fi fost de mare folos, fiind prea tarziu.
Doar ca un fapt divers: Societatea Shell International s-a retras din Romania cu o pierdere de circa 70 de milioane de US-Dolari in urma matrapazlacurilor permanente la care au fost supuse statiile ei de benzina de catre mafia locala a carburantilor. Credeti ca asemenea practici pot contribui la renumele Romaniei in strainatate?
A propos de greselile facute cu tranzitia fostei RDG, va invit ca in calitate de bun observator al economiilor din fostele tari comuniste sa spuneti care credeti ca sunt erorile pe care le-au comis guvernele romanesti in trecerea spre o economie de piata libera?
Dupa cele constatate pana acum, cred ca primele guverne post-decembriste nu au avut nici vointa si nici indemanarea sa produca schimbari utile prin asa-zisa tranzitie. Un orizont ingust si o gandire dobandita in timpul economiei centralizate si dirijate nu au permis factorilor de decizie sa faca macar un pas inainte pe taram economic si social.
Unul din aceste personaje urma sa fie dat afara de insusi Ceausescu, pentru incapacitate si afaceri dubioase, dar a scapat, intervenind eliminarea tovarasului in decembrie 1989. In plus, indoctrinarea nociva primita la Stefan Gheorghiu si-a facut efectul si persista pana in zilele noastre, de multe ori chiar si in capul celor de buna credinta. Nu mai vorbesc de mentalitatea balcano-fanariota care nu cunoaste decat pricopseala personala si impostura pe plan politic. Incercarile mele, inca din 1992-1993, de a le deschide o cale de dezvoltare economica, incipienta macar, au ramas fara nici un rezultat. Partenerii mei de convorbiri nici n-au inteles macar despre ce era vorba. Mai apoi in 1997-98 am facut o alta incercare, vorbind chiar cu un presedinte si un sef de guvern, dintre care unul n-a prea vrut sa auda iar celalalt mi-a spus ca nu se vede in stare sa produca schimbari eficiente, fiindu-i teama chiar de cei din propriul sau partid. Cei care au urmat apoi, in masura in care au avut macar intentia sa miste ceva, necunoscand legile si uzantele pietii libere, s-au remarcat prin nepricepere sau chiar diletantism economic, care a costat tara, respectiv economia nationala pierderi imense.
Exemplele sunt arhicunoscute: IMGB, Resita, Iasi etc. Se mai adauga si neglijarea sau chiar abandonarea usuratica a unor surse de energie autohtone, cum e mineritul din Valea Jiului; tot din cauza nepriceperii si desigur si a neputintei de a finanta acest proiect. Nu mai vorbim de ingamfarea celor mai multi oameni politici, care vazandu-se in functii inalte, cred ca le-a pus Dumnezeu mana in cap si de azi pe maine, in mod automat, s-au luminat la minte, stiindu-le ei pe toate mai bine, exceland insa doar prin greseli majore pe toate planurile.
Recapituland, alegerile anticipate la care a recurs cancelarul Schröder n-au fost o solutie. La noi,inca de la venirea la Cotroceni, presedintele Basescu actioneaza pe diferite cai pentru a forta astfel de alegeri. E adevarat, rezultatele sondajelor l-ar indreptati sa spere ca Alianta ar putea obtine o majoritate confortabila, numai ca obsesia aceasta neimpartasita de primul ministru a creat o situatie confuza, marginalizand problemele pe care Romania le are de rezolvat. Cum se vad din Germania prioritatile politice ale actualei coalitii?
In Germania, la ora actuala, clasa politica e atat de preocupata de problemele proprii incat nu cred ca cineva isi bate capul cu situatia din Romania. Sigur ca primul ministru roman nu este dispus sa-si taie craca de sub picioare. Nici nu se poate astepta asa ceva. Pe de alta parte aceste ciorovaeli permanente dintre presedinte si guvern, distrag atentia publicului de la adevaratele probleme ale tarii, care, ramanand nerezolvate, fac ca economia nationala sa se duca in continuare de rapa. Din pacate, acest fapt grav nu-l preocupa pe contribuabilul de rand. Ciorovaielile politicienilor pot camufla neajunsurile si saracia pana la trecerea perioadei legislative, dupa care s-au "aranjat" cei mai multi din conducere si nu le mai pasa de soarta omului de pe strada, care va suporta in continuare mizeria economica si sociala.
Scandalul pe care l-a deschis presedintele Basescu privind privatizarea Petrom m-a facut sa-mi amintesc de rezervele pe care dumneavoastra le-ati avut, atat intr-o emisiune de televiziune pe care am moderat-o, cat si dupa aceea intr-un cotidian central de mare tiraj. Rezervele acelea sunt acum pricina de contestatii.
Imi mai amintesc interviul cu dumneavoastra la Realitatea TV in februarie 2004, in care am explicat pe indelete imprejurarile in care se afla Petrom la ora aceea. Dupa o mica valva in presa, lucrurile insa s-au linistit si "specialistii" romani in materie de privatizare au putut sa-si continue activitatea, caracterizata prin nepricepere si lipsa totala de experienta in asemenea tranzactii de importanta economica deosebita. De eventuale "incurajari" care ar fi putut juca un rol aici nici nu mai vorbim. Austriecii, in schimb, au avut in echipa lor juristi si specialisti versati in asemenea afaceri, fixand in contract o serie de conditii care doar cu greu vor putea fi contestate de partea romana.
De aceea cred ca actualele evenimente nu constituie un scandal. Ele sunt doar consecinta fireasca a unor greseli majore, facute de negociatorii acestui contract. Dar problema principala nu sunt preturile exagerate pentru carburanti, ci lipsa de resurse financiare pentru investitii masive in viitorul apropiat, fara de care o exploatare rentabila nu va putea fi efectuata. Cum e vorba aici de cateva miliarde de dolari, iesirea din acest impas nu va putea fi realizata prin diletantismul practicat pana acum de partea romana.
Ce e de facut, din moment ce sunt slabe sanse ca acel Contract sa poata fi revizuit? De altfel, chiar litigiile ivite au fost externalizate de catre semnatarii intelegerii.
Fara a cunoaste in detaliu conditiile si clauzele contractului e foarte greu de analizat situatia per global. Contractele internationale incheiate in Romania, de obicei contin o clauza cu caracter juridic, care prevede arbitrajul sau judecarea in caz de litigiu intr-o tara neutra, de exemplu la Paris, Bruxelles sau Londra. Foarte mult depinde de legislatia care ar urma sa fie aplicata si de codul de procedura convenit intre parteneri. Acestea pot, dar nu trebuie sa provina din aceeasi sursa. Pentru a avea sanse cat de cat intr-un asemenea litigiu e nevoie de juristi versati cu o experienta internationala de cateva decenii. Cazuri anterioare ne arata ca litigii de felul acesta au fost pierdute cu brio de partea romana. Cred ca a venit momentul in care "specialistii" romani, care au incheiat acest contract sa fie trasi la raspundere, dar si cei care crezand ca stiu ei mai bine totul nu au gasit de cuviinta sa apeleze la oameni realmente priceputi.
Dupa 15 ani, singura speranta a Romaniei de a reduce marele handicap economic si, implicit, de standard de bunastare, ramane aderarea in UE. Mai este UE un "sanatoriu" care poate vindeca bolile cronice, asa cum s-a dovedit ea pentru economii mai slab dezvoltate? Ma gandesc la Grecia, Portugalia, chiar si Italia de dinaintea razboiului.
Romanii spera acum ca "Vine Uniunea Europeana cu tolba plina de utilaje moderne si bani multi, ajutandu-ne sa iesim din impasul economic si social in care ne gasim". O conceptie pe cat de optimista, pe atat de gresita. Functionarii din Bruxelles incearca de pe acum sa-si impuna punctul de vedere, delegatia romana avand sanse destul de reduse pentru obtinerea unor conditii satisfacatoare si pastrarea intereselor fundamentale ale Romaniei. Presupunand totusi ca Romania va reusi sa elimine coruptia si celelalte puncte criticate in prezent de Consiliul Europei, negocierile incheindu-se astfel cu succes, problemele efective de-abia vor incepe. Si iata de ce. Infrastructura Romaniei se gaseste intr-o stare jalnica. Administratia publica si statala este foarte subreda. Sistemul fiscal, fiind la un nivel interbelic sau antebelic chiar, nu va putea face fata cerintelor economiei si structurilor financiare moderne. Starea industriei si a agriculturii este in cea mai mare parte nesatisfacatoare. De nepotism, neseriozitate, incapatanare si diletantism pe mai toate planurile, nici nu mai vorbim!
Oricum, aderarea la Uniunea Europeana in calitate de "stat debitor", cu buzunarele goale si dependent de bunavointa celorlalti, nu va produce o placere. Nemaivorbind de tensiunile, invidia si opozitia inevitabila din partea celorlalte state nevoiase, recent intrate in UE.
Ce sanse mai au proiectele romanesti care tinteau beneficii din petrolul din Marea Caspica? Stiti ca atat presedintele Constantinescu, cat si presedintele Basescu si-au exprimat speranta ca petrolul azer va trece si pe la noi. Mai exista vreo sansa?
Ma tem ca nu. Domnul Constantinescu sa faca bine sa-si aminteasca de insistentele mele, inca din octombrie 1995, cand era prezidentiabil, privind acest proiect urias. Nu m-a ascultat, si la o conferinta in holul Radiodifuziunii de la Bucuresti, in iunie 2002, la care imi amintesc ca ati participat si dumneavoastra, s-a facut chiar ca nu ma cunoaste. Curioase maniere. Initiativa lui proprie numita "Romania la rascruce" cu ajutorul domnului Dan Capatana a esuat lamentabil. Vorba aceea pe care tot o auzi de la demnitarii romani: "Las' ca stim noi mai bine." Iata ce-ati stiut, baieti! Ingamfarea se pare ca e o veche boala damboviteana.
Cu domnul Basescu nu am avut ocazia sa vorbesc si nici nu mi s-a adresat pana acum. De altfel, n-ar fi fost de mare folos, fiind prea tarziu.
Doar ca un fapt divers: Societatea Shell International s-a retras din Romania cu o pierdere de circa 70 de milioane de US-Dolari in urma matrapazlacurilor permanente la care au fost supuse statiile ei de benzina de catre mafia locala a carburantilor. Credeti ca asemenea practici pot contribui la renumele Romaniei in strainatate?
Un comentariu:
Lectia de germana - facultativa la Bucuresti?
"Problemele efective ale Romaniei vor incepe dupa integrare", e de parere Wilfried Lang * Observatorul economic pentru Rasaritul Europei explica de ce: infrastructura se gaseste intr-o stare jalnica, administratia publica si statala este foarte subreda, sistemul fiscal e la nivel antebelic, starea industriei si a agriculturii este in cea mai mare parte nesatisfacatoare
Rezultatul alegerilor generale din Germania a produs efecte greu de evaluat atat pentru cea mai importanta economie europeana, cat si pentru traseul pe care-l va urma Uniunea Europeana cu principala locomotiva aflata in cautarea propriului sau traseu! Nu intamplator pertractarile pentru alcatuirea unei noi coalitii guvernamentale deschid buletinele de stiri ale principalelor mijloace de informare. "Incotro va merge Germania?", e o intrebare care vizeaza nu doar viitorul imediat al Uniunii Europene. In ceea ce ne priveste "bunavointa" Berlinului, de unde au si venit cele mai numeroase rezerve privind data intrarii Romaniei in UE, este esentiala, cu atat mai mult cu cat pierderea acestui tren ar avea costuri imprevizibile. Despre efectele alegerilor in plan intern, dar si pentru interesele romanesti, am angajat un dialog cu domnul Wilfried Lang, observator economic pentru Rasaritul Europei. Domnia sa e cunoscut telespectatorilor si cititorilor de gazete de la noi, dar si unora dintre inaltii demnitari post-decembristi pe care invitatul nostru a tinut sa-i previna asupra unor decizii fie eronate, fie insuficient documentate. Nascut in Romania, fiu al unui specialist austriac venit in Romania la inceputul anilor '20, pentru a lucra la una dintre cele mai importante companii multinationale de petrol, Wilfried Lang a emigrat cu cateva decenii in urma si a fost adoptat in lumea petrolista, o lume aparte care, iata, hotaraste destinele economiei mondiale. Crescut pe malurile Dambovitei, exprimarea opiniilor sale e mai intotdeauna directa, fara menajamente. Mai ales cand are de-a face cu suficienta demnitarilor iviti din spuma tulbure a Revolutiei.
Cartonas galben pentru politicieni
Stimate domnule Lang, va surprind rezultatele alegerilor de duminica? Cine credeti ca a castigat si cine a pierdut?
Pentru majoritatea alegatorilor a fost, desigur, un moment de surpriza. In ceea ce ma priveste m-am asteptat la un rezultat slab, dar nici chiar atat de negativ cum a iesit pana la urma. Cu toate ca participarea la alegeri a fost cu 77,6%, mult peste media ultimilor 20 de ani, rezultatul este dezolant. Marile partide traditionale, social-democratii (SPD), precum si crestin-democratii (CDU/CSU) au pierdut fiecare mai multe procente, astfel incat, dupa cum se vede, nu le vor ajunge, nici impreuna cu partidele lor de coalitie obisnuite, sa formeze un guvern stabil, cu o majoritate clara in parlament (Bundestag). La un moment dat, dupa anuntarea rezultatelor cvasifinale, scena a devenit chiar ridicola, ambii mari perdanti prezentandu-se in poza de invingatori, pretinzand un presupus succes, care i-ar indreptati sa formeze noul guvern. In realitate, social-democratii, in frunte cu cancelarul Gerhard Schröder, au fost sanctionati de electorat pentru politica lor capricioasa, legi necoapte, in special in sectoarele financiar si social, apoi pentru cresterea necontenita a datoriilor statului, dar si a somajului mereu mai apasator pentru cei aproximativ cinci milioane de cetateni, in special oameni mai in varsta. Pe deasupra, salariatii sub 50 de ani vor trebui sa se astepte la pensii mult mai reduse cand vor ajunge la varsta pensiei (65 de ani), cu toate ca li se retine acum o buna parte din salariu. Multi someri au intrat la inghesuiala prin noua lege "Hartz IV", care cauta sa le stoarca economiile si rezervele personale, urmand sa piarda eventual chiar si averea lor imobila. Iar cei care mai au de lucru, traiesc cu frica in san sa nu le vina randul sa-si piarda locul de munca.
Crestin-democratii (CDU/CSU), la randul lor, au facut o propaganda electorala indoielnica, promitand un TVA (Mehrwertsteuer) mai ridicat cu 2% si intentia de a taxa pana si bacsisurile amaratilor de lucratori din restaurante, frizerii, taximetre si alte servicii, oricum prost retribuiti la ora actuala. Nu mai vorbim de candidata lor la cancelarie, Angela Merkel, o doamna fara aura reprezentativa si prestanta necesara unui asemenea post.
In plus aprecierile negative ale liderului social-crestinilor (CSU) Edmund Stoiber la adresa alegatorilor din landurile din Est (fosta RDG), pe care i-a tratat de frustrati si vesnic nemultumiti, cu toate ca au fost sprijiniti cu peste 1500 de miliarde de Euro pana acum n-au fost nici ele productive sub raport electoral.
Castigatorii acestor alegeri sunt fara indoiala liberalii, partidul ecologic, zis "Grüne" (verzi) si socialistii de stanga in uniune cu post-comunistii (PDS) din fosta RDG. Totusi nu le ajunge nici unuia rezultatul obtinut pentru o coalitie cu unul din partidele mari. Astfel situatia politica va fi cat se poate de instabila, totul fiind in suspensie in timp ce nesiguranta, nemultumirea si pesimismul cetatenilor creste pe zi ce trece. Cele mai nastrusnice speculatii de modele de coalitie in trei, tip semafor, circula in toata tara.
Pacat de prosopul aruncat
Aceste alegeri generale anticipate sunt si un simptom ca ceva, cam de multa vreme, nu merge bine in Germania. De aici somajul ridicat? Productivitatea mica? "Dictatura sindicatelor"? Esecul proiectului de reunificare croit de fostul cancelar Helmuth Kohl?
De mult timp sefii sindicatelor au devenit mai modesti si cuminti. Aroganta lor de acum 10-20 de ani le-a pierit odata cu cresterea somajului si transferul mereu mai multor locuri de munca spre tarile din Estul Europei, nou intrate in U.E., dar si in China. Ca si in Romania problemele de ordin economic si social au inceput sa-i depaseasca pe domnii politicieni din Germania. De frica electoratului si a permanentelor alegeri in diversele "landuri" - 16 la numar - nici un guvern de pana acum nu a avut curajul sa trateze "boala", sa ia masuri socio-economice si de organizare obsteasca transante, strict necesare pentru reducerea datoriilor statului si stabilizarea situatiei bugetare globale.
Contrar situatiei din Romania, tocmai productivitatea mereu crescanda si automatizarea sporita in cele mai multe ramuri industriale din Germania a condus la aceasta crestere imensa a somajului. Cele circa 5 milioane de someri nu numai ca nu pot plati impozite, neavand pe ce, dar prin indemnizatiile lor de somaj duc la cresterea permanenta a datoriilor statului. Deci o pierdere financiara dubla, suportata de ani de zile pe ascuns, prin vanzarea mereu mai multor proprietati ale statului si ale landurilor.
Adica fel de fel de subterfugii musamalizate de Ministerul Finantelor, indiferent de guvernul care se afla la putere. Se pare insa ca acum simptomele de care pomeniti, au devenit atat de grave, incat guvernul Schröder a gasit de cuviinta, inaintea marelui crah politic si social, sa arunce prosopul de abandon, cum e in ringul de box, recurgand la ultima speranta de a ramane la putere, alegerile anticipate.
Un alt factor negativ este, desigur, fenomenul agresiv al globalizarii, neputinta de a-i pune stavila la nivel de guvern national. Acei speculanti iresponsabili si necrutatori, numiti recent "lacuste", acapareaza prin resursele lor financiare de ordinul miliardelor de dolari, mai peste tot, diverse intreprinderi. Dupa ce profita de ele la maximum, le abandoneaza apoi ca pe o lamaie stoarsa.
Reunificarea Germaniei nu a fost in fond un insucces, a fost strict necesara. Doar cheltuielile imense provocate de starea economica falimentara a fostei RDG, fiind subestimate de la bun inceput, au condus la o stare de lucruri pentru care clasa politica germana, prin aroganta, nepriceperea si superficialitatea ei, nu a gasit o solutie satisfacatoare pana in prezent.
Somer cu salariu de ministru
Germania, dupa aceste alegeri, va arata altfel? Politic? Dar economic? Ce s-ar putea schimba sub raportul satisfacerii nevoilor populatiei?
Nu trebuie sa supraestimati actualul impas politic. Germania este totusi un colos economic, angajat in aproape toate ramurile industriale, cu tehnologii dintre cele mai moderne si o substanta economica competitiva pe plan mondial. Deci ciorovaielile si ambitiile personale ale unor politicieni ingamfati, certareti si invidiosi unii pe altii, nu vor putea influenta situatia economica globala si nici starea natiunii. Cat despre bietii someri din Germania, ei inca au indemnizatii de somaj cam la nivelul de salarizare al unui ministru in Romania. De cei 90% cu slujbe normale nici nu mai vorbim!
A propos de greselile facute cu tranzitia fostei RDG, va invit ca in calitate de bun observator al economiilor din fostele tari comuniste sa spuneti care credeti ca sunt erorile pe care le-au comis guvernele romanesti in trecerea spre o economie de piata libera?
Dupa cele constatate pana acum, cred ca primele guverne post-decembriste nu au avut nici vointa si nici indemanarea sa produca schimbari utile prin asa-zisa tranzitie. Un orizont ingust si o gandire dobandita in timpul economiei centralizate si dirijate nu au permis factorilor de decizie sa faca macar un pas inainte pe taram economic si social.
Unul din aceste personaje urma sa fie dat afara de insusi Ceausescu, pentru incapacitate si afaceri dubioase, dar a scapat, intervenind eliminarea tovarasului in decembrie 1989. In plus, indoctrinarea nociva primita la Stefan Gheorghiu si-a facut efectul si persista pana in zilele noastre, de multe ori chiar si in capul celor de buna credinta. Nu mai vorbesc de mentalitatea balcano-fanariota care nu cunoaste decat pricopseala personala si impostura pe plan politic. Incercarile mele, inca din 1992-1993, de a le deschide o cale de dezvoltare economica, incipienta macar, au ramas fara nici un rezultat. Partenerii mei de convorbiri nici n-au inteles macar despre ce era vorba. Mai apoi in 1997-98 am facut o alta incercare, vorbind chiar cu un presedinte si un sef de guvern, dintre care unul n-a prea vrut sa auda iar celalalt mi-a spus ca nu se vede in stare sa produca schimbari eficiente, fiindu-i teama chiar de cei din propriul sau partid. Cei care au urmat apoi, in masura in care au avut macar intentia sa miste ceva, necunoscand legile si uzantele pietii libere, s-au remarcat prin nepricepere sau chiar diletantism economic, care a costat tara, respectiv economia nationala pierderi imense.
Exemplele sunt arhicunoscute: IMGB, Resita, Iasi etc. Se mai adauga si neglijarea sau chiar abandonarea usuratica a unor surse de energie autohtone, cum e mineritul din Valea Jiului; tot din cauza nepriceperii si desigur si a neputintei de a finanta acest proiect. Nu mai vorbim de ingamfarea celor mai multi oameni politici, care vazandu-se in functii inalte, cred ca le-a pus Dumnezeu mana in cap si de azi pe maine, in mod automat, s-au luminat la minte, stiindu-le ei pe toate mai bine, exceland insa doar prin greseli majore pe toate planurile.
Cine-si taie craca de sub picioare
Recapituland, alegerile anticipate la care a recurs cancelarul Schröder n-au fost o solutie. La noi,inca de la venirea la Cotroceni, presedintele Basescu actioneaza pe diferite cai pentru a forta astfel de alegeri. E adevarat, rezultatele sondajelor l-ar indreptati sa spere ca Alianta ar putea obtine o majoritate confortabila, numai ca obsesia aceasta neimpartasita de primul ministru a creat o situatie confuza, marginalizand problemele pe care Romania le are de rezolvat. Cum se vad din Germania prioritatile politice ale actualei coalitii?
In Germania, la ora actuala, clasa politica e atat de preocupata de problemele proprii incat nu cred ca cineva isi bate capul cu situatia din Romania. Sigur ca primul ministru roman nu este dispus sa-si taie craca de sub picioare. Nici nu se poate astepta asa ceva. Pe de alta parte aceste ciorovaeli permanente dintre presedinte si guvern, distrag atentia publicului de la adevaratele probleme ale tarii, care, ramanand nerezolvate, fac ca economia nationala sa se duca in continuare de rapa. Din pacate, acest fapt grav nu-l preocupa pe contribuabilul de rand. Ciorovaielile politicienilor pot camufla neajunsurile si saracia pana la trecerea perioadei legislative, dupa care s-au "aranjat" cei mai multi din conducere si nu le mai pasa de soarta omului de pe strada, care va suporta in continuare mizeria economica si sociala.
Pretul diletantismului
Scandalul pe care l-a deschis presedintele Basescu privind privatizarea Petrom m-a facut sa-mi amintesc de rezervele pe care dumneavoastra le-ati avut, atat intr-o emisiune de televiziune pe care am moderat-o, cat si dupa aceea intr-un cotidian central de mare tiraj. Rezervele acelea sunt acum pricina de contestatii.
Imi mai amintesc interviul cu dumneavoastra la Realitatea TV in februarie 2004, in care am explicat pe indelete imprejurarile in care se afla Petrom la ora aceea. Dupa o mica valva in presa, lucrurile insa s-au linistit si "specialistii" romani in materie de privatizare au putut sa-si continue activitatea, caracterizata prin nepricepere si lipsa totala de experienta in asemenea tranzactii de importanta economica deosebita. De eventuale "incurajari" care ar fi putut juca un rol aici nici nu mai vorbim. Austriecii, in schimb, au avut in echipa lor juristi si specialisti versati in asemenea afaceri, fixand in contract o serie de conditii care doar cu greu vor putea fi contestate de partea romana.
De aceea cred ca actualele evenimente nu constituie un scandal. Ele sunt doar consecinta fireasca a unor greseli majore, facute de negociatorii acestui contract. Dar problema principala nu sunt preturile exagerate pentru carburanti, ci lipsa de resurse financiare pentru investitii masive in viitorul apropiat, fara de care o exploatare rentabila nu va putea fi efectuata. Cum e vorba aici de cateva miliarde de dolari, iesirea din acest impas nu va putea fi realizata prin diletantismul practicat pana acum de partea romana.
Ce e de facut, din moment ce sunt slabe sanse ca acel Contract sa poata fi revizuit? De altfel, chiar litigiile ivite au fost externalizate de catre semnatarii intelegerii.
Fara a cunoaste in detaliu conditiile si clauzele contractului e foarte greu de analizat situatia per global. Contractele internationale incheiate in Romania, de obicei contin o clauza cu caracter juridic, care prevede arbitrajul sau judecarea in caz de litigiu intr-o tara neutra, de exemplu la Paris, Bruxelles sau Londra. Foarte mult depinde de legislatia care ar urma sa fie aplicata si de codul de procedura convenit intre parteneri. Acestea pot, dar nu trebuie sa provina din aceeasi sursa. Pentru a avea sanse cat de cat intr-un asemenea litigiu e nevoie de juristi versati cu o experienta internationala de cateva decenii. Cazuri anterioare ne arata ca litigii de felul acesta au fost pierdute cu brio de partea romana. Cred ca a venit momentul in care "specialistii" romani, care au incheiat acest contract sa fie trasi la raspundere, dar si cei care crezand ca stiu ei mai bine totul nu au gasit de cuviinta sa apeleze la oameni realmente priceputi.
Pierderea iluziilor
Dupa 15 ani, singura speranta a Romaniei de a reduce marele handicap economic si, implicit, de standard de bunastare, ramane aderarea in UE. Mai este UE un "sanatoriu" care poate vindeca bolile cronice, asa cum s-a dovedit ea pentru economii mai slab dezvoltate? Ma gandesc la Grecia, Portugalia, chiar si Italia de dinaintea razboiului.
Romanii spera acum ca "Vine Uniunea Europeana cu tolba plina de utilaje moderne si bani multi, ajutandu-ne sa iesim din impasul economic si social in care ne gasim". O conceptie pe cat de optimista, pe atat de gresita. Functionarii din Bruxelles incearca de pe acum sa-si impuna punctul de vedere, delegatia romana avand sanse destul de reduse pentru obtinerea unor conditii satisfacatoare si pastrarea intereselor fundamentale ale Romaniei. Presupunand totusi ca Romania va reusi sa elimine coruptia si celelalte puncte criticate in prezent de Consiliul Europei, negocierile incheindu-se astfel cu succes, problemele efective de-abia vor incepe. Si iata de ce. Infrastructura Romaniei se gaseste intr-o stare jalnica. Administratia publica si statala este foarte subreda. Sistemul fiscal, fiind la un nivel interbelic sau antebelic chiar, nu va putea face fata cerintelor economiei si structurilor financiare moderne. Starea industriei si a agriculturii este in cea mai mare parte nesatisfacatoare. De nepotism, neseriozitate, incapatanare si diletantism pe mai toate planurile, nici nu mai vorbim!
Oricum, aderarea la Uniunea Europeana in calitate de "stat debitor", cu buzunarele goale si dependent de bunavointa celorlalti, nu va produce o placere. Nemaivorbind de tensiunile, invidia si opozitia inevitabila din partea celorlalte state nevoiase, recent intrate in UE.
Un vis frumos: petrolul caspic
Ce sanse mai au proiectele romanesti care tinteau beneficii din petrolul din Marea Caspica? Stiti ca atat presedintele Constantinescu, cat si presedintele Basescu si-au exprimat speranta ca petrolul azer va trece si pe la noi. Mai exista vreo sansa?
Ma tem ca nu. Domnul Constantinescu sa faca bine sa-si aminteasca de insistentele mele, inca din octombrie 1995, cand era prezidentiabil, privind acest proiect urias. Nu m-a ascultat, si la o conferinta in holul Radiodifuziunii de la Bucuresti, in iunie 2002, la care imi amintesc ca ati participat si dumneavoastra, s-a facut chiar ca nu ma cunoaste. Curioase maniere. Initiativa lui proprie numita "Romania la rascruce" cu ajutorul domnului Dan Capatana a esuat lamentabil. Vorba aceea pe care tot o auzi de la demnitarii romani: "Las' ca stim noi mai bine." Iata ce-ati stiut, baieti! Ingamfarea se pare ca e o veche boala damboviteana.
Cu domnul Basescu nu am avut ocazia sa vorbesc si nici nu mi s-a adresat pana acum. De altfel, n-ar fi fost de mare folos, fiind prea tarziu.
Doar ca un fapt divers: Societatea Shell International s-a retras din Romania cu o pierdere de circa 70 de milioane de US-Dolari in urma matrapazlacurilor permanente la care au fost supuse statiile ei de benzina de catre mafia locala a carburantilor. Credeti ca asemenea practici pot contribui la renumele Romaniei in strainatate?
Vartan ARACHELIAN
Trimiteți un comentariu