Ne sta in caracter

Ce vara obositoare, trista, chinuita, plina de calamitati naturale si politice care mai de care mai aberante... si cine stie cate ne mai rezerva si de-acum inainte... Am avut inundatii catastrofale, canicula insuportabila, avioane prabusite, atentate peste atentate de parca, Doamne iarta-ma, s-ar apropia acele vremi de mult prevestite... Toti oamenii cu care-am vorbit in ultimul timp mi s-au parut deprimati si singuri, in criza de valori si de credinte. Lumea intreaga pare o nava abandonata, navigand in deriva catre cine stie ce liman...

Si eu am obosit sa mai cred intr-o multime de lucruri in vara asta ciudata. Am obosit sa mai cred, cu incapatanarea de altadata, ca se poate face ceva in tara asta pe care ne straduim s-o urnim catre o lume mai buna, s-o scoatem din ale ei, s-o dezvatam sa-si fure singura, cu o dexteritate care pare-a fi singurul ei talent, caciula de pe crestet. Nu mai pot crede asta. Sigur, o sa intram in Europa, in 2007 sau 2008 – nimanui nu pare sa-i mai pese de data precisa – din motive geo-strategice, economice, in general conjuncturale. Dar nu mai sunt atat de sigur ca lumea civilizata ne va civiliza si pe noi. "Ce a scos din voi Apusul cand nimic nu e de scos?", se intreba Eminescu. Si-n orice caz nu mai sunt deloc sigur ca meritam catusi de putin miracolul care se va petrece.

In ultimele luni, mai mult decat in anii precedenti, am putut sa ne dam seama de adevaratele dimensiuni a ceea ce se numeste, cu un termen deja prea batut si prafuit, coruptie in Romania. Pe timpul guvernarii PSD lucrurile stateau cumva mai simplu si speranta era mai mare. Aveam pe de-o parte un mare partid populist, spre care migrasera din oportunism toate elementele reactionare, venale, cinice, corupte, toata Romania rosie din trecut, cu comunistii si securistii ei. Caracatita. Stiam precis unde se afla mafia, cine sunt capii, si puteam nutri iluzia ca mai exista si o mica Romanie mai curata, mai civilizata, mai respectuoasa fata de lege. Am luptat din rasputeri pentru triumful ei. Iluzia cea mare a fost ca increngatura de tentacule a monstrului e legata indisolubil de PSD, si ca daca PSD o sa piarda puterea, va fi usor de invins putreziciunea din el. PSD-ul iliescian a fost insa doar vehiculul politic al coruptiei, tovarasul ei de drum. Azi, cand acest partid e mult diminuat si in curs, si el, de clarificare politica, si cand am inceput sa cautam corupti in chiar guvernul "nostru", putem sa ne dam deodata seama de realitate.

Realitatea e mai grava si fara leac. Caracatita nu e ancorata politic de nici un partid in mod deosebit, desi are certe preferinte "de stanga". Ea are contacte in toate si e capabila sa sara brusc, cu toate "grupurile de interese" si "lobby-urile" ei, cu toate afacerile ei necurate, dintr-o barca politica-n alta. Nu politica sau economia sunt sursa esentiala a coruptiei in tara noastra. Nu analistii politici sau economici au fost cei mai ageri in depistarea originii ei, ci sociologii, psihologii si moralistii, cei care-au spus de la inceput: prin educatie, prin orizont, prin valori, omul mediu din Romania nu apartine, pur si simplu, lumii civilizate. Lipsit de proprietate, el nu crede in legile care apara proprietatea. Lipsit de educatie reala, religioasa si laica, el n-are, nici la propriu, nici la figurat, nici un Dumnezeu. Valorile lui sunt strambe si pe dos. Valori de simpla supravietuire de azi pe maine, piara lumea intreaga. De cate ori n-am intalnit oameni – din toate zonele sociale care dispretuiesc orice realizare reala, si-n schimb ii admira pe smecheri si pe invartiti? De cate ori n-am dat de oameni ale caror unice valori sunt banii, casele si masinile, indiferent cum ajungi sa le dobandestis Omul de rand isi apara azi dreptul de a fura si de a ramane un troglodit cu o rezistenta pasiva demna de Mahatma Gandhi. Coruptia e in sufletele noastre, trebuie sa acceptam acest lucru, intr-al vamesului, al politistului, al politicianului, al muncitorului, al taranului, al profesorului, al doctorului, al padurarului si-al boschetarului... al omului tanar, salbaticit de "capitalism", si-al omului batran, inrait de comunism. Toti traim varati pana la gat intr-un sistem al coruptiei, in cutume orientale din care ma tem ca nu ne va scapa nici mama Uniunii Europene. Iar acest sistem se bazeaza pe fisura din fiecare dintre noi. Suntem rotitele lui, beneficiarii pe termen scurt si victimele pe termen lung ale lui. Cum spune Biblia, avem legea scrisa doar pe placi de piatra. Va mai trece timp pana s-o avem scrijelita direct in inima noastra. Pana atunci, vom cumpara mai departe, ca sub fanarioti, dreptatea pe bani. Vom mitui zilnic soarele sa rasara si peste noi, ca-ntr-un cantec de BUG Mafia...

Se spune uneori: "Cand va fi mai rentabil sa respecti legea decat s-o calci, afaceristii nostri vor respecta legea". Dulce iluzie! Mai curand, ei vor face ca scorpionul din fabula, care-a-ntepat broasc testoasa ce-l trecea fluviul. "Dar, nenorocitule", l-a intrebat broasca muribunda, "nu-ti dai seama ca acum te-neci o data cu mine. De ce-ai facut asta?" La care scorpionul a raspuns: "Fiindca-mi sta in caracter"...

Mircea Cartarescu

Da click aici ca sa vezi totul!