Despre normalitate cu Silviu Brucan
Adrian Nastase
De curand, la un talk show televizat, Dan Mihalache a subliniat, in cateva randuri, faptul ca presedintele Johannis are drept obiectiv principal revenirea la normalitate. Sper sa fie asa. „Normalitatea” nu e foarte usor de definit. Ea are intelesuri diferite pentru persoane diferite. In campania prezidentiala din 2004, normalitatea a fost un concept central al mesajelor mele. Iar in 2002, impreuna cu cativa colegi, am scris un document programatic important pentru partid, intitulat „Spre normalitate”. Am gasit, de curand, un articol scris atunci de Silviu Brucan despre textul pe care l-am mentionat:
„21 oct 2002 Autor: Silviu Brucan
Prin dimensiunea si profunzimea ei, lucrarea lui Adrian Nastase „Spre normalitate” depaseste caracterul rapoartelor care se prezinta in mod obisnuit la un congres sau consiliu de partid. Arata mai curand ca un studiu sau eseu aceasta 1″viziune social-democrata moderna privind viitorul Romaniei” • De aceea, nici nu s-a bucurat de o discutie vie la Consiliul National al PSD.
Este un studiu cu numeroase constatari obiective de valoare stiintifica, dar si cu inclinatii subiective care-i confera o nota partinica.
Primul lucru pe care-I afirma autorul este ca PSD are nevoie de o ideologie. Cred ca are dreptate, cu atat mai mult cu cat numerosi membri au fost atrasi mai mult de avantajele puterii decat de social-democratie. Ideologia poate sa fie un catalizator, sa-i confere soliditate, coeziune si forta. Teza principala a cartii aparute intre timp este ca Romania iese din starea de tranzitie care se va incheia in 2004, dupa care va incepe o noua etapa – intrarea in normalitate. Intamplator, 2004 este momentul alegerilor si in mod evident Nastase doreste ca intrarea in normalitate sa se petreaca sub egida PSD. As comenta ca intreaga demonstratie are acest tel, firesc pentru liderul PSD.
Este foarte curajoasa si poate lipsita de precautie pentru un lider politic observatia ca dupa 13 ani de la Revolutie, Romania cunoaste unul din cele mai lungi procese dintre fostele state comuniste central-europene. Este vorba de tranzitia de la socialism la capitalism. Am zis ca este curajoasa, deoarece nu ma asteptam de la Nastase sa identifice cauzele acestei ramaneri in urma, dat fiind ca partidul sau, sub diferite denumiri, a guvernat destinele acestei tari. De altfel, in nici o tara occidentala construirea capitalismului nu a revenit social-democratiei. Abia dupa ce zidurile cladirii au fost terminate, au venit social-democratii la putere, ca sa imprime capitalismului acel caracter democratic care a permis accesul unor mase largi ale populatiei la bunuri care erau altadata privilegiul burgheziei. Si in tarile central-europene (Cehoslovacia, Ungaria, Polonia) au existat forte politice de dreapta care, imediat dupa Revolutie, au efectuat reforme radicale in structura economica comunista, au intronat economia de piata si au impus un ritm accelerat mersului spre capitalism. Ca sa folosesc termenii lui Nastase, au introdus normalitate. La noi, sarcina aceasta a revenit social-democratiei, care a facut treaba aceasta incet si deseori a contre coeur. Abia in ultimii doi ani este meritul guvernului Nastase ca a accelerat mersul reformei si a raspuns cerintelor FMI, iar acum directivelor Comisiei Uniunii Europene, apucand-o pe drumul spre capitalism.
Importanta este observatia lui Nastase ca drept urmare a economiei de piata s-a modificat structura sociala, au aparut noi clase si categorii sociale – exponentii marelui capital, clasa mijlocie si masa celor defavorizati. PSD este astazi in situatia de a-si reidentifica suportul social. Nastase recunoaste ca o parte insemnata a electoratului a obtinut prea putin fata de asteptari, in timp ce zone electorale care nu au votat PSD fructifica progresele guvernarii. El afirma ca ne aflam la o cotitura in evolutia culturii politice si dupa ce enumera realizarile guvernului, precizeaza ca acum este necesara tranzitia de la cresterea produsului intern brut la cresterea salariilor si pensiilor. Aceasta politica incepe sa se reflecte in bugetul pe 2003, unde salariul mediu este prevazut a creste la aproape 7 milioane lei lunar. Numai sa scada factura de intretinere in bugetul familiei, ca altfel ea va inghiti mare parte a salariului.
Nastase este la curent cu framantarile social-democratiei europene exprimate in declaratia Tony Blair – Schroeder si constata ca social-democratia nu poate ramane la palierul justitiei sociale ci trebuie sa convinga si prin dinamism economic, impulsionarea initiativei si creativitatii care apartin arsenalului liberal.
Oricum, lucrarea „Spre normalitate” dovedeste ascutime intelectuala dar si antene sensibile fata de realitatile societatii romanesti”.
Articol publicat in editia tiparita a Ziarului Financiar din data de 21.10.2002
Cititorii sai par sa (vrea sa) stie mai bine
serbanfl
Niciodată nu-am fost și nici nu pot fi fan Brucan. Dacă s-ar fi referit vreodată și la cea mai mare jegoșenie post 1989 – poziționarea țărănisto-liberală „să nu-i lăsăm p’ăștia să facă ceva” – aș fi acceptat o reconsiderare, fie și punctuală, a personajului malefic S.Brucan.
De curând am citit un interviu cu Vasile Șirli și am avut ocazia să-mi reînoiesc disprețul față de dreapta românească din anii ’90, care s-a năpustit imbecilă, dar docilă(!), ca nu cumva să se facă Drakula Park, la 6 km de Sighișoara, că vor strica turiștii vestigiile evului mediu sighișorean!!! Adică precum solicitarea dărâmării sălii de sport construite de Guvernul Năstase la Lăncrâm, pe locul indicat de primărie şi nu ales de Năstase, pentru că s+a obturat peisajul posibil a fi admirat de Lucian Blaga, aflat la 2 m sub pământ.
Întrebare întrebătoare, pentru celbrii câini de pază ai democraţiei, precum Alina Mungiu Pippidi, I.Cristoiu, C.T P., Cornel Nistorescu, Roşca Stănescu, Tia Şerbănescu, ş.a.m.d. : Ajungea la pragul de rentabilitate Disney Land-ul din Franţa, dacă România lansa Drakula Park?!
Donkeypapuas
Brucan ăsta bătea câmpii bine de tot. Nici nu-i de mirare de vreme ce a fost şi el un puiuţ de kominternist. „Construirea capitalismului” – ce naiba o fi asta? Nicăieri în lume „capitalismul” (etichetă inventată DE MARX) nu a fost 2construit” dar peste tot în lume diversele societăţi (monarhii, republici, teocraţii sau chiar… uniuni tribale) au încercat să se constituie în state cât mai viabile în stare să reziste, dacă nu să înghită, altor state de un soi sau altul. Unele s-au bazat pe forţa DREPTULUI, altele pe dreptul FORŢEI, altele PE MITĂ, altele pe ONOARE, RELIGIE etc. Dar nicăieri nu s-a zis „noi vrem să construim capitalismul şi să înaintăm spre el în zbor”. Nicăieri exceptând minţile tulburi ale cripto-marxiştilor de soiul Brucan & Co. Şi tot nicăieri NU S-A MURIT pentru 2contruirea Capitalismului”. A! Pentru Îară, rege, Patrie, pentru ideologii masonice, liberale, socialiste, comuniste, anarhiste, conservatoare, reacţionare, progresiste – pentru astea, da! Dar nu şi pentru „Capitalism”. Nicăieri!
Radu Humor
Să fi fost în locul domnului Năstase, n-aş fi plecat urechea nici la un articol mult mai laudativ, având în vedere de la cine veneau laudele scrâşnite şi interesate !
Să ai nesimţirea să te erijezi în oracol de Dămăroaia, doar pentru că prin vorbe viclene reuşeşti să împaci rabinic şi capra şi varza, dar mai ales să-ţi ascunzi mâinile pătate de sânge arătând cu singurul deget nemânjit ( ăla de pe trăgaci :mrgreen: ) spre alţi nenorociţi, la fel de vinovaţi de faptul că, început printr-o mare minciună, tot ce s-a clădit după „revoluţie” a fost de fapt o demolare sălbatică, dar organizată a unei Românii lăsată la cheie de un regim care pentru asta şi-a chinuit şi înfometat cetăţenii . Numai ca în loc să fie ei, cetăţenii, beneficiarii acelei aparente eliberări, o mână de venetici ( primul guvern român :lol: Roman era alcătuit mai mult din alogeni) au hotărât cu totul altceva : punerea ţării la dispoziţia străinilor şi sub pretextul că am scăpat de dracul ( ruşi, care fie vorba între noi, nu ne mai deranjau de mult, fiind una din ţările cu care aveam relaţii economice reciproc avantajoase), am dat de ta-su!
În mai puţin de un sfert de secol am pierdut mai mult cât în cele două războaie mondiale şi cei 40 de ani de comunism !
Numai că de pe urma acelor 40 de ani ne-au rămas nişte amintiri controversate, fiind perioade în care s-a trăit bine, decent, alternate, mai ales la început când Brucan cu ai lui implementau prin jaf, teroare şi crime comunismul, timpuri în care am rezistat eroic ca neam, mai apoi la perioade când tot omul avea un serviciu şi un acoperiş deasupra capului ( dacă i se pare cuiva că-i uşor să o facă şi acum !), dar ne lipsea libertatea de astăzi ! ! Cea după care am tânjit atât de mult, dar s-a dovedit că-i doar pentru câţiva parveniţi, profitori, lichele şi vânzători de neam şi Ţară ! Liberi, în ultimul hal, cum zicea cineva !
Adică, dacă ştiu unde să cotizeze şi pe cine să slujească, nu dau nimănui socoteală pentru jaful naţional şi subminarea economică a României !
Cine intră în graţiile unor lobişti, de care sunt pline acum ambasadele- tartori, ce conduc indirect România, cedând în prostie suveranitate, n-are a se teme de nimic. Nici măcar de justiţie ! Din păcate….
Liviu Bejan
Domnule Nastase, acest articol al dumneavoastra ma dezamageste, pentru ca apelul la judecata lui Brucan pune in discutie dreptul lui Brucan de a-i judeca pe romani. Nu a avut nici un drept in acest sens. Doar ne aminteste faptul ca, in continuare, ne judeca niste rude politice ale sale care, nici ele, nu au nici un drept sa o faca. Ma dezamageste si faptul ca nu ati demontat manipularea mihalachiana in exploatarea sensurilor cuvantului ‘normal’, ci v-ati grabit sa dovediti o anterioritate care poate nu se refera la aceleasi sensuri. Mai ales dupa pacaleala pe care romanii au luat-o cu tranzitia folosita ca scop in sine si nu ca mijloc in atingerea unui scop. Pentru ca ‘normal’ poate avea sensul de firesc, cu trimitere la ordinea naturala, ca si la lupta existentiala intre indivizi si grupuri, in care cel mai puternic il inlatura pe cel mai slab. Din acest punct de vedere, intreaga viata sociala de dupa 1989 a fost normala. Normal are si sensul de ‘asa cum trebuie sa fie’, numai ca acest sens presupune sa existe cineva care sa specifice cum sa fie si tot cineva care sa vegheze ca societatea sa nu evolueze altfel decat in cadrul specificatiilor. Si din acest sens putem zice ca am avut si pana acum normalitate, societatea a urmat directiile specificate de politicieni. Nu mai doresc sa inspectez toate definirile cuvantului, probabil ca si dumneavoastra ati avut un anumit sens in gand atunci cand ati scris articolul. Probabil ca dl Mihalache intelege, prin normalitate, o evolutie a societatii in conformitate cu specificatiile prezidentiale adica tot ale dlui Mihalache. Adica, normala ar fi, conform dlui Mihalache, societatea existand asa cum o gandeste el. Ori poate se gandeste la ordinea naturala, la declansarea unei lupte interumane in care aceia care se afla la putere ar fi avantajati din start. Ceea ce este ingrijorator, indiferent sensul in care dl Mihalache vede lucrurile, este ca tace privind intelesul, ceea ce aduce constatarea amara ca noi, vreme de un sfert de secol, am participat la jocuri carora nu le-am cunoscut regulile; iar regulile le-am aflat doar dupa ce fiecare joc se incheiase. De aceea, dl Mihalache ar trebui sa fie primul presedinte onest al Romaniei (nu este el?) care sa expuna regulile jocului in desfasurare.
Mihaela Erika Petculescu
Normalitate
Normalitatea în politică este într-adevăr greu de definit. Să reprezinte normalitatea respingerea limbajului politic tradiţional, aşa cum încearcă Iohannis şi clica lui să acrediteze, reluând de altminteri un slogan mai vechi de-a lui Băsescu, cel «impermeabil la corupţie» ? Sau, eventual, normalitatea înseamnă stoparea degradării constante a vieţii sociale ? Ori eşalonarea problemelor societăţii, acordând prioritate economiei în detrimentul tuturor celorlalte laturi ale vieţii ? Nu cumva normalitatea semnifică imparţialitatea statului, absenţa sectarismului şi promovarea justiţiei, inclusiv cea socială ?
Dacă această ultimă încercare de definiţie corespunde – măcar în parte – normalităţii politice, atunci România nu trăieşte în normalitate. Dreapta ajunsă la putere prin manevre perfide acaparează în întregime statul şi se dedă la o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Lupta împotriva sărăciei este marcată de continuitatea eşecului, atât sub guvernările social-democrate cât şi de dreapta.
Cu toate acestea, articolul lui Silviu Brucan nu este un bun exemplu pentru că amestecă elemente eterogene şi oferă o schematizare simplistă a evoluţiei şi involuţiei României din 89 încoace. De să acceptăm drept axiomatică trecerea de la socialism la capitalism, şi să nu luăm în calcul mai degrabă o transformare a economiei centralizate în economie de piaţă ? Deasemenea, rolul social-democraţiei nu este să imprime un „aspect democratic” capitalismului, ci să impună dreptate socială unui sistem economico-politic al cărui scop final este banul, banul care corupe, care cumpără tot, care ucide până şi vocea conştiinţei în oameni.
Silviu Brucan are însă dreptate în privinţa lipsei de ideologie a PSD, dar din nou indică o direcţie eronată. Prin însuşirea „arsenalului liberal”, valorile de stânga au devenit atât de înceţoşate încât nu se mai disting de cele de dreapta. Partidul transmite un mesaj incert unui electorat din ce în ce mai dezamăgit. La alegerile de anul acesta, victoria depinde de capacitatea PSD de a oferi o perspectivă clară marii majorităţi a populaţiei României, cea care trăieşte din munca sa proprie !
Oscar Wilde
Termenul de mormalitate și-a pierdut sensul odată cu folosirea acestuia de către Alianța DA („Dreptate și Adevăr”, deviză împrumutată de la masoni, iar aceștia de la inițiații egipteni în tainele zeiței dreptății, Mat.).M-am săturat de normalitatea acelora care folosesc acest termen doar în folosul lor!
Si acum, ca veni vorba de normalitate, iata bomboana dupa tort:
Luminita Arhire
NORMALITATEA LUI KLAUS WERNER IOHANNIS – ESEU
Pe 20 aprilie 2015, Klaus ne anunţa că tocmai intram într-însa, cu mare speranţă : “ Mă bucur să constat că, cu acest tip de consultare (consultări cu partidele, la Cotroceni n.n.) , intrăm în NORMALITATE ….Este un nou pas făcut spre alt fel de politică, una a NORMALITĂŢII.”
Cu toate că aproape intrasem veseli în NORMALITATE, în aceeaşi zi se petrecea şi un cataclism, descris tot de preşedinte: „În legatură cu votul dat azi în Parlament ( eşec la ridicarea imunităţii lui Victor Ponta, n.n.) , pot să spun că este o zi tristă pentru democraţia din România, pentru milioanele de cetăţeni care cred în valorile democratice, care îşi doresc o politică facută cu responsabilitate, integritate şi cu onoare…”. Deci…s-a amânat…responsabili direcţi pentru ratarea intrării în firesc – Victor Ponta şi Camera Deputaţilor.
Au mai trecut câteva luni şi, prin septembrie, hop! iar ne opinteam să pătrundem în tainele NORMALITĂŢII: “Climatul politic începe să se schimbe faţă de anii precedenţi. După mulţi ani de conflicte permanente, s-a putut ajunge la un consens… Consultările au devenit NORMALITATE ” ( 3 septembrie 2015). Aşadar, NORMALITATEA, parfumată, înflorea sub ferestrele celor 6 case ale preşedintelui. Dar, n-a fost să fie… În 29 septembrie acelaşi preşedinte constata cutremurat că deşi procurorul Uncheşelu e la post şi anchetează febril circulaţia TVA-ului în natură, pe la firmele de avocaţi, cu desfăşurări de forţe taman când liberalii depun moţiuni de cenzură, acelaşi Victor Ponta îi strică planurile şi nu-şi dă demisia: „Nu sunt implicat deloc în moţiune şi nici în negocierile dintre partide. Dar ar fi un rezultat bun dacă ar trece moţiunea, un semn de NORMALITATE. România are un premier trimis în judecată. Suntem unici, în sensul negativ”. Şi iarăşi, canci! Ne-a trecut NORMALITATEA pe la ureche…
Tot pe 29 septembrie, la deschiderea anului universitar, Klaus ne punea din nou zăhărelul în cafea: ” Îmi doresc să oferim …societății în ansamblu sentimentul de stabilitate și încredere, NORMALITATEA așteptată de mult prea mult timp” NORMALITATEA aşteptată de mult prea mult timp , arăta, pe 23 septembrie însă, astfel: „Victor Ponta nu va merge niciodată la un summit al Consiliului European!” adică, la reuniunile acelea la care merg premierii unor ţări, în mod obişnuit, şi Băsescu Traian în mod neobişnuit. Dar, dacă tot aspiram către NORMALITATE, modelul Băsescu a continuat PAS CU PAS… Nu sunt informaţii dacă doamna Merkel a râs la glumele lui Klaus Werner, când s-au întâlnit la Consiliu…
La sfârşitul lui octombrie, când deja Klaus nu mai ştia ce să inventeze în afara mişcărilor stradale programate pentru 1 decembrie, în sprijinul revenirii la NORMALITATE, a apărut tragedia din Clubul COLECTIV. Aşa că, pe 4 noiembrie 2015, preşedintele rosteşte celebrul discurs: „A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze. Românii iniţial au răbdat, apoi s-au indignat, iar în final s-au revoltat. Tragedia de la Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al naţiunii. Zeci de mii români au protestat în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară pentru a cere lucruri de bun-simţ: demisiile celor vinovaţi, răspunsuri şi clarificări.”
Aşadar, în sfârşit, după multe emoţii şi eşecuri, în noaptea Anului Nou 2016, cine nu a avut ceva mai bun de făcut, a putut citi pe FB mesajul lui Klaus, cu pomul împodobit în spate: „2015 a fost anul recâştigării NORMALITĂŢII!” Deci, a reuşit! (În timp real, pe când cetăţenii îi dădeau “LIKE”-uri la mesaj, domnia sa, preşedintele, era în şlapi, la Miami, dar pe FB părea chiar că a făcut o escală la Bucureşti, între două vacanţe.)
Popor român, si-acum să tragem linie: NORMALITATEA recâştigată de tine arată aşa: cu un guvern condus de un domn necunoscut ţie care, când va pleca, indiferent de rezultat, nu are cum să deconteze previzibilul eşec… fără program de guvernare, dar cu patru ciorne de care abia îţi mai aduci amuinte…cu teoriile lui Dâncu, de-a căror măreţie te-nfiori , deoarece tu de teorii duceai lipsă… cu miniştri stând cu valiza la uşă s-o taie înapoi la Bruxelles, unde luau salarii babane şi nu-i freca la cap populaţia ignorantă şi confuză… cu Dan Mihalache care te manevrează cum îl taie pe el capul , pentru că preşedintele nu poate să piardă orele de tenis din Florida… cu coloană oficială în fiecare weekend, către Sibiu, deoarece Klaus i-a promis primei doamne că vinerea , sâmbăta şi duminica doarme acasă… cu o politică externă “cool” -probabil ! – din moment ce Klaus îţi spune după fiecare eveniment internaţional că a fost OK şi Prima doamnă a avut o rochie frumoasă…
Ţi-a “ieşit”, dragă popor român, ţi-a “ieşit”…crede-mă, nimeni nu mai are o NORMALITATE aşa de NORMALĂ ca a ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu