Despre Cioloş, dela lume adunate

Fragmentarium Politic

Programul Guvernului Ciolos: Prea de anvergura pentru un mandat limitat, prea tehnocrat pentru un optim economico-social. La o prima lectura, sunt surprins de reusita condensarii in doar cateva zile a unui program de guvernare de o amploare enorma, multianuala. De obicei, si acesta este unul din bunele obiceiuri, pentru ca exista si multe altele proaste, care chiar trebuie schimbate, amploarea unui program de guvernare era precedata de analize si studii preelectorale aprofundate, care la randul lor erau urmate de campanii electorale, pe timpul carora aveau loc dezbateri si se operau corectii. Nu stiu daca gresesc sau nu, dar mi se pare ca este vorba de un heirupism. Ca in locul unor dezbateri sustinute si de substanta, pana cand se cade sub masa, cum spunea un politician, exista riscul ca sub masa sau de pe masa sa cada niste planuri firave si seci, luate de primul vanticel al guvernarii. In subsidiar mai cred, legat de aceiasi amploare, ca se cam ia painea alegerilor, parlamentului si guvernului care urmeaza. Altfel spus, mizele anului electoral sunt banalizate, de parca acestea s-ar juca acum, preelectoral. Vom face din acele evenimente si din institutiile pe care le vor genera niste anexe ale evenimentelor si institutiilor momentului? Cel mai cinstit si mai ferit de erorile grabei “pe repede inainte” ar fi fost ca noul guvern sa pregateasca conditiile pentru buna desfasurare a alegerilor de la anul, concomitent cu gestiunea curenta si mici ajustari normative, de mic parcurs. O a doua observatie fundamentala se refera la optimul tehnocratic, care intotdeauna sacrifica aspectele de ordin social, inlatura racordarea fireasca a socialului la economie, fara de care cresterea ar deveni o aberanta problema in sine, in beneficiul doar al capitalului, nu si al muncii. Lucrul acesta pe moment nu este vizibil, dar va deveni inevitabil, e o chestiune de timp, pentru ca acesta este rolul intrinsic, genetic al tehnocratiei, sa maximizeze profitul prin minimizarea costurilor sociale, ceea ce provoaca sau adanceste binecunoscutul dezechilibru dintre bogati si saraci. Prin contrast, optimul economico-social este inferior optimului tehnocratic, dar echilibreaza societatea, de unde si dezirabilitatea si adoptarea conceptul de economie sociala. Ar mai trebui spus ca, in general, solutia tehnocratica este folosita pentru scoaterea din criza a unei economii, ceea ce nu este cazul Romaniei, care in trimestrul al treilea a fost lider la cresterea economica in UE. Nici macar in cea mai neagra perioada economica, cand in tarile Grupului de la Visegrad se aplica vestita terapie de soc a lui Balcerovicz, in Romania nu s-a taiat coada pisicii, pentru ca nu avea ce sa se taie. Chestiunile astea sunt cunoscute, de aceea scaderile de nivel de trai care vor fi consecutive transferurilor de venit national in afara tarii, pentru ca neaos spus asta urmareste dreapta populara, prin excelenta supranationala, si la noi cam toata dreapta este populara, vor fi din nou puse pe seama nevoilor de reforma si modernizare. Nimeni nu contesta aceasta necesitate, ci strategiile investitionale, la care stanga si dreapta se raporteaza diferit, din punct de vedere al efortului de capital, national sau multinational. Ceea ce mai m-a surprins a fost rapiditatea cu care premierul Dacian Ciolos a scos de pe agenda guvernarii problema comasarii alegerilor. Fara indoiala, comasarea tuturor alegerilor, prezidentiale, parlamentare, locale si europarlamentare este un ghiveci inacceptabil. Dar partial, ideea de comasare nu ar fi lipsita de importanta in cazul alegerilor prezidentiale si parlamentare, asa cum au mai fost, cand posibilitatea unor regimuri de coabitare nu a avut sansele extreme de mari pe care le are astazi. Ne putem intreba daca nu cumva decomasarea celor doua tipuri de alegeri nu a avut cumva drept scop tocmai crearea unui spatiu de manevra politicianist, de basculari in sensul celor pe care le cunoastem. O a doua intrebare ar fi daca nu cumva inscrierea si apoi raderea comasarii a fost un joc tocmai pentru a scoate definitiv orice idée de comasare de pe agendele politica si publica.



fostă basarabeancă

Eu nu-mi pot aduna gândurile.

N-am fost la concert la „Colectiv”, n-a fost copilul meu, nu m-au arestat, pentru că nu dau autorizații și nici pompierii nu mi-au închis prăvălia în al doisprezecelea ceas.

Și cât trăiesc, învăț:
-Corupția ucide;
-Societatea civilă e mai fertilă decât iepurii – vedeți amar de ONG-uri fătate odată;
-„Strada” formată din 25 000 reprezintă 20 000 000 și pe când aceștia dorm și capul lui Moțoc vrea… Nu mulți, dar…
-Politicienii trebuie să plece și să stingă lumina înainte să încuie, aud că nu-i mai vreau, numai că nu mi-am dat seama încă;
-Tehnocrația e de dreapta și francophilă;
-Desemnatul se întâlnește „amical” cu unii de la Bruxelles, dar frâiele nu alunecă spre „centru”, visez eu;
-Trebuie să se invadeze urgent Siria terestru, în felul acesta se vor potoli cu atentatele;
-Tinerii frumoși și liberi, dacă nu ardeau, erau niște sataniști. Dacă tot au murit, sunt eroi;
-Dacă mergi la concerte rock, meriți să crapi, indiferent câte taxe plătești (vă rog să vă amintiți minunatele spoturi guvernamentale cu sloganul: „Toate acestea sunt posibile cu taxele plătite de tine”, sau așa ceva);
-Am avut „mortul nostru” și ce frumos știm să bocim! Suntem de toată lauda!
-Dacă pic eu într-o groapă din asfalt și dau ortul popii, fără înaintemergător și girofar, guvernul nu are vină, NIMENI n-are nici o vină; altfel: „Demisia!!!”
-Clopotele nu bat gratis nici de moarte…

Din păcate, Guvernul demisionar, în opinia mea, a strâns șurubul prea tare în efortul de a strânge bani la buget, pentru a scăpa de datorii și a le face traiul mai bun bugetarilor, care o ard șmecheri cu noi, ca pe moșia personală, uitând de clasa producătoare de bani, uitând de siguranța, fericirea și aspirațiile noastre… Doamne ferește să ai cinci bani în plus în casa de marcat, ești dușmanul poporului, porcule, măgarule, evazionistule! Dar cu banii ce-au mai făcut? Au plătit datoriile pe care le-a făcut piratul cu țiitoarele sale de toate sexele? Stați să mă gândesc, cine a mai făcut această greșeală (a strâns șurubul) și a sfârșit împușcat?

Cei care vin? Serios, de unde vin și CINE i-a ales pe „tehnocrați”?
Suntem un popor prin definiție resemnat în fața sorții? Ciobănașul nu este resemnat, numai își acceptă soarta, pentru că moartea este iminentă, oricum? Adică, este vreo diferență?
De ce credem în destin?
Cine a hotărât sau a prevăzut care ne este soarta?
Dacă suntem un element al naturii care face parte din peisaj, e musai să ne credem copaci fără minte, inerți, în timp ce alții acționează din lăcomie, fariseism, invidie sau răutate?
Dacă mi se spune că destinul meu e să fiu sacrificat, voi pretinde că voi fi murit ca un hristos?


Luminita Arhire

În România lucrului bine făcut , guvernele se produc instantaneu, ca descărcările electrice.

După cum ni se sugerează , cel mai mocăit dintre preşedinţii patriei, a făcut o sforţare enormă, şi-ntr-o săptămână a fătat, fără gemete de prea mult travaliu, “GUVERNUL MEU ”. Acum tocmai se pregăteşte să-i taie, cu o drujbă, cordonul ombilical .

Nu cred că greşesc spunând că mult înjuratul şi dispreţuitul Guvern Ponta, a fost ultimul “guvern românesc”, lăsat în urmă, ca o iluzie, de un ghiveci internaţionalist şi de un viitor nebulos , fabricat peste hotare, a cărui durată, până vor veni vremuri mai bune, nu îndrăznesc să o estimez .

Surprinzător pentru noul guvern este faptul că pare să–şi fi suflecat mânecile şi să-şi fi aranjat pernuţa pe scaun pentru mai mult de un an, deşi ne asigură că “tehnocraţia ”, ca dragostea , este limitată în timp. Numai că dragostea se spune că durează trei ani…

Guvernul actual seamană mult cu şlamufele lui Michael Ende : făcut din petice colorate, din CV-uri bestiale, sigur pe sine, autosuficient…

Liberalii iar au luat-o peste urechi, de data asta, explicit de tot: rezidentul lor , cu pantaloni roz şi mască de raton, asociatul lui Buşoi (speranţa vie a Bucureştiului pentru viitoarele alegeri locale), a dispărut din “guvernul meu” printr-o mică rezecţie fără anestezie, dar nu mai dureroasă decât o alunecare pe săgeata liberală urmată de o căzătură în fund. Şi pe când ne uitam noi fascinaţi la această scamatorie, abracadabra! ambasada cu “A” mare îşi băga Guseth-ul pe uşa din dos.

PSD-ul e ceva atât de amorf în clipa de faţă, încât nici dacă-l conectezi la curent electric, nu cred că mai zvâcneşte din picioruşe… sau din cili. Unii spun să nu ne îngrijorăm , că e un partid mare, care şi-a revenit mereu… greşit…e un partid mare care îşi revine doar dacă e condus. Dacă nu are lideri, e nisip…

Îşi mai aduce cineva aminte de Victor Ponta? Nimeni, cred…oricum, fostul nostru premier nu are cum să mai scape, şi cred că el ştie bine asta . “Cu suspendare” este, în momentul de faţă, tot ceea ce i se poate întâmpla mai bun . Deşi cred că se va duce spre “cu executare”, deoarece, probabil, şi el, ca şi Adrian Năstase , trebuie să fie un exemplu.

Iar asta nu are nici o legătură cu anvergura fiecăruia dintre cei doi.



Adrian Nastase

Guvernul Ciolos

Guvernul Ciolos este, in mare măsură, un guvern de amici tehnocrati. Dacian Ciolos, in conditiile in care a fost plecat mult timp din tară si in conditiile in care nu va conduce un guvern cu ministri politici, a trebuit să recurgă la diverse cunostinte, de pe la vechiul CDR (spre exemplu la Romică Tomescu), la cunostinte din PNL, să discute la Cotroceni, să-si consulte agenda telefonică cu numele românilor care lucrează la Bruxelles. Ca urmare a acestor discutii, el a primit din partea cunostintelor sale, diverse propuneri, unele din ele extravagante. Persoane pe care eventual nu le cunostea până săptămâna trecută. Unele dintre ele amici si tehnocrati, altele doar tehnocrati, altele doar amici. O formulă eterogenă, de la manechine in costume sexy până la persoane serioase, cu multă experientă, gen Lazăr Comănescu. Dacian Ciolos nu are nicio vină. El lucrează cu materialul clientului. I s-a cerut să compună, in câteva zile, un Guvern al Salvării Nationale, pentru a gestiona efectele unui incendiu intr-un club frecventat de tineri. Nici nu mai stim acum daca acest guvern este guvernul „lor” sau guvernul „lui”.

Profesionalismul acestor candidati este cel mai bine exemplificat de propunerea de la ministerul justitiei – o persoană care nu are studii juridice. Oricum, vom avea un paradox – in guvernul anterior am avut un ministru politic al justitiei care era tehnocrat, acum vom avea un tehnocrat care va fi politic.

Nu vreau să comentez, individual, candidaturile. Sunt convins că unii dintre ei sunt persoane respectabile. Va fi insă foarte greu pentru guvern, in conditiile de lipsă de omogenitate, să functioneze ca o echipă. Nu există un liant intre ei. Poate mă insel…

In ceea ce priveste programul de guvernare propus, pentru o perioadă de un an, de guvernul tehnocrat, el este mai curând politic si cuprinde obiective pe termen lung. Sunt corecte multe dintre măsuri sau priorităti, unele analize sunt intelepte – mai ales pe planul relatiilor externe. Dar pare că guvernul isi propune să fie dirigintele partidelor si al parlamentului, implicându-se in chestiuni electorale (legislatie, timing, etc.), ceea ce, de obicei, se realiza prin comisii parlamentare speciale. Ideea comasării alegerilor (parlamentare, prezidentiale, europarlamentare si locale) ii va face pe membrii Comisiei de la Venetia să se strice de râs. Cum s-ar putea face campanii electorale in devălmăsie? Sau alegerile in „noul” stat de drept trebuie să-si piardă din importantă? Contează, nu-i asa, cine numără si dacă vom organiza alegeri cu vot electronic, vom rezolva rapid chestiunea alegerilor. Las la o parte că ar mai fi un fleac – revizuirea Constitutiei – inainte de a face bazaconia asta. Dar in definitiv, nu am putea face, cu acelasi prilej si alegeri pentru Academia Română, pentru FRF, pentru Curtea de Conturi, etc. S-ar mai economisi eforturi si bani.

Tema descentralizării – din nou – este o temă cu ample dimensiuni politice (aspecte regionale, etc.). Nu stiu dacă un guvern tehnocrat o va putea aborda. Aspectele de birocratie, fără indoială. Se mai propune „crearea unei scoli superioare de administratie publică”. Nu stie oare Dacian Ciolos că am creat, in mandatul meu, Institutul National de Administratie, pe modelul ENA si ca această scoală a fost inchisă de guvernul din care a făcut parte?

Imi cer scuze dacă am luat prea in serios aceste propuneri.

PS In ceea ce-l priveste pe Vasile Dâncu, vom vedea dacă el a fost luat prizonier in acest guvern sau el va fi mastermind-ul acestui proiect. Despre PSD nu are rost, deocamdată, să vorbim.


Ochi Ager

Incredibil! Cata bataie de joc! Recapitulez: ia foc un club. Apar grupuri de feisbucisti in strada prin manipulare clara creand o criza artificiala. Toata clasa politica este blamata exceptand presedintele care e si el in politica de 25 de ani, da' e imaculat. Ponta, care a facut o treaba f buna ca prim ministru isi da demisia la presiunea strazii. Presedintele primit cu urale de strada numeste un prim ministru NEVOTAT de nimeni. Un securist habarnist numit de Basescu la Bruxelles: Ciolos. Acesta isi face un guvern la botul calului compus din securisti, basisti pe principiul de obedienta la stapanii lui de la Bruxelles. Traim un vis sau ce? Cat tupeu pe Ciolos asta, cat tupeu pe Guseth asta cat tupeu pe presedinte sa numeasca asemenea individ! Da-o naibii de treaba! !!!!


Crocodilul

Colonia romana este o gluma de prost gust. Strada adevarata fara manipulatori ai serviciilor secrete a cerut citeva schimbari esentiale fara a se gindi in schimb ca pentru a se pune in practica aceste schimbari trebuie sa ai alte persone la nivel decizional. Nu se poate schimba ceva cind ai un sistem dictatorial in functiune. In 1989 sistemul dictatorial avind-ul in frunte pe ceasca a fost schimbat cu un alt sistem dictatorial. Dictatura din Colonia romana se va schimba atunci cind populatiile din afara coloniei vor dori ele insele sa schimbe sistemul lor dictatorial si manipulator.



Mihai

Voua nu va e rusine, ce e cu mascarada asta de "guvernul meu", unde-s profesionistii si tehnocratii pe care tot ne aburea el presidente, mie mi-ar fi rusine sa vin in fata tarii cu circul asta ridicol, daca va duceati pe strada si luati oameni la intamplare tot gaseati mai potriviti ca astia, vechi securisti sau taietori de frunze de prin ong-uri. Seama cu cei 15.000 de specialisti ai lui Constantinescu, guvernul meu e impus din afara, nu a fost nici o pregatire, nimic. Tradatorii de tara din partide si-au dat mana ca sa nu scape ciolanul, s-a distrus un program de guvernare care era pe crestere economica si s-au adus aceste personaje prafuite, dupa chipul si asemanarea presedintelui.


Copreşedintele PNL, Vasile Blaga, în plenul celor două Camere ale Parlamentului

E un guvern tehnocrat, dar să fim corecţi, nu e format 100% din oameni care nu au avut vreodată de-a face cu partidele şi politice.



Călin Popescu Tăriceanu, , preşedintele Senatului, în plenul celor două Camere ale Parlamentului : Dacă acest guvern trece, democraţia reprezentativă va fi destituită

Am fost avertizat că ar fi bine să renunţ la anumite teme; ştiu că prin acest discurs îmi asum o serie de riscuri. Vă bucuraţi de aprecierea mea şi a multor colegi pentru cum v-aţi îndeplinit obligaţiile oficiale. Nu mă îndoiesc de bunele ds. intenţii. Persoana dvs. împreună cu reputaţia şi prestigiul de care vă bucuraţi este parte a unui plan elaborat în urmă cu un an şi care şi-a propus cu orice preţ un guvern ales democratic şi învestit cu respoectarea tuturor procedurilor.


Acest plan urmăreşte golirea de conţinut a democraţiei, acapararea statului de drept. Scopul mărturisit e schimbarea de paradigmă.
Planul acesta are două componente: subordonarea justiţiei unei voinţe exterioare autorităţii judecătoreşti, obiectiv aplicat aproape în întregime și 2. învestirea guvernului meu - obiectiv pe cale să se îndeplinească.

Veţi constata că marja dv. de manevră e încorsetată. Am obligaţia să lupt cu toate mijloacele democratice şi legale pe care le am la dispoziţie împotriva acestui plan. Sub pretextul combaterii corupţiei s-a constituit în afara Constituţiei un cartel instituţional netransparent, cunoscut ca binomul SRI-DNA. Prezumţia de nevinovăţie e anulată în fapt de DNA.
DNA anchetează oportunitatea deciziilor politice luată de membrii guvernului şi ai Parlamentului.


Aşa cum arată justiţia, pare să fie mai degrabă un cazan sub presiune. România e departe de a fi un stat de drept. În privinţa instalării guvernului meu, criza politică a fost generată din păcate de refuzul principalelor partide de a-şi asuma responsabilitatea constituţională pentru formarea unui guvern.
Liderii PNL au calificat Parlamentul drept ilegitim, după părerea mea fără temei.


Fuga de răspundere i-a permis preşedintelui să creeze o criză de regim.
Actualul Parlament a fost ales de 9 milioane de cetăţeni pentru un mandat constituţional de 4 ani. Discursul preşedintelui României se arată a fi unul nedemocratic. Am văzut că vă asumaţi trei măsuri guvernamentale ce exced cadrul constituţional. Dacă acest guvern trece de votul Parlamentului, democraţia reprezentativă va fi destituită.


După Pas cu pas, sper ca discursul meu să nu conducă la un nou pas Parlamentul meu. Grupul parlamentar ALDE nu va vota cabinetul Cioloş.
Nu o majoritate parlamentară a dat premierul astăzi; e o înfrângere a democraţiei. Îl felicit totuşi pe domnul prim- ministru pentru că a retras candidatul de la Ministerul Justiţiei.


Hamurabi

Lovitura de stat s-a incheiat cu o reusita exemplara.Guvernul marioneta a fost instalat in cel mai pur stil sud american sub amenintarea mandatelor de retinere.Kiolannis a lucrat democratic nu ca stramosul sau care a daramat Republica de la Weimar cu batalioanele de asalt a lui Rohm pe strazi.Batalioanele lui Coldea au fost mai discrete si le-au arata mandatele de arestare la fiecare politruc in parte.Un singur lucru este de remarcat dupa vot,exista totusi in Parlament 115 indivizi care nu au teama de Gestapo ce inseamna ca sunt corecti si cinstiti daca nici macar tradatorul national Coldea nu a reusit sa le faca o lucratura tipica.Daca poporul mai prezinta usoare urme de inteligenta ar trebui sa se bazeze pe astia si nu pe penalul Kiolannis.


Ha,Ha

Incetati cu mascarada asta de simulare a democratiei. Nu conteaza ce scrie in programul de guvernare, guvernul este deja votat. Programul se completeaza in fiecare zi, dupa ureche, se inspira din comentariile analistilor si ziaristilor. Deja au facut doua remenieri pana sa fie validat guvernul. Este o rusine ce se intampla.


Electrica Ladana

Un guvern de "avarie", tehnocrati contestati, incepem "bine" dupa ce a fost si mai bine.Nu s-a putut abtine frustrata in rosu/negru sa nu arunce un spot veninos ,caracteristic speciei...le-a reusit lovitura,DEMISIA VVP! A trebuit sa moara Ana lui Manole ca sa.., mai frumos spus decat a declarat alesu!!Dar, iata ca nici alesu nu te-a ales pe tine,alina si nici nu te va alege nimeni LEGAL, in vecii,vecilor.Mai bine citea textul Co-pres.portokaliu ca nu e atat de penibil si nici atat de rau la suflet.Te vrei pentru oameni!Ii faci doar sa te urasca,nu esti potrivita acestei demnitati.Mai bine te du la Stefania& si fa-ti curatenie in acte.Punct.Sa-i dea DZEU minte si noroc,dlui sacrificat PM desemnat.


Traian Băsescu

Suntem în fața guvernului lui Klaus Iohannis, dar nu cred că l-a avut în vedere acum un an când spunea că vrea guvernul lui. E un guvern controlat consistent de PSD. Primul de lângă premier e domnul Dâncu, semnal clar pentru țară cine e jupânul.

Victor Ponta a greșit când și-a dat demisia. Toți îi vor mânca din palmă lui Dacian Cioloș, inclusiv Dâncu.

Ion Cristoiu

După Tragedia din Franța n-a fost forțat să demisioneze nimeni. La noi, după Tragedia de la Colectiv fost forțată să demisioneze însăși Democrația!

Nu știu cine a scris textul numit Programul de Guvernare.
Nu știu dacă l-a scris Dacian Cioloș sau dacă franco-românul nostru l-a citit înainte de a fi dat publicității.
Știu însă că, prin primele sale rînduri, Documentul se aventurează într-o tentativă de a fixa de pe acum momentul prezent- cel al punerii între paranteze a partidelor politice și mai ales a alegerilor libere și corecte- în manualele de Istorie din viitor.

Proclamă Programul:
„Societatea romaneasca a fost martora unei tragedii fara precedent in istoria ei recenta.
Mai mult de 50 de vieti au fost pierdute ca urmare a unor carente de integritate in modul in care administratia din Romania isi serveste cetatenii. Aceasta realitate tragica a creat un orizont de asteptare la nivelul societatii care a mers dincolo de cauzele ei imediate, si care nu poate fi ignorat. Totodată, a dat un mandat moral partidelor politice alese in mod democratic in Parlamentul Romaniei, de a conferi incredere unei formule de guvernare in afara practicii politice consacrate.”

Documentul spune că formarea Guvernului Dacian Cioloș e „în afara practicii politice consacrate.”
Noi vom spune însă că formarea Guvernului Cioloș e în afara practicii democratice.

Înaintea Tragediei de la Colectiv exista, cum există și acum, o majoritate parlamentară, rezultată din alegerile libere și corecte din 2012.
Dacă această majoritate s-a destrămat, ea putea fi înlocuită cu o altă majoritate parlamentară, alcătuită tot din partide care au participat la scrutinul din 2102. Ba chiar alcătuirea acestei majorități în jurul PNL ar fi fost corectă, dacă ne gîndim că PNL pe stil vechi a făcut parte din Coaliția cîștigătoare a alegerilor.

Potrivit Programului de Guvernare, mecanismul democratic de formare a unui Guvern a fost dat de o parte de Tragedia de la Colectiv, tragedie produsă ca „urmare a unor carente de integritate in modul in care administratia din Romania isi serveste cetatenii”.

Las la o parte faptul că Tragedia n-a avut drept cauză principală carențele administrației, ci iresponsabilitatea unor persoane.
În faptul că niște patroni lacomi de profit au folosit doi ani în șir un bar de 80 de locuri pentru spectacole cu 800 de persoane, că niște iresponsabili au folosit jerbe de artificii într-un spațiu închis nu se regăsește nici o carență a administrației sau dacă se găsește e vorba de o carență a unei părți a administrației și nu a administrației la nivel național.

Să luăm seamă însă la aserțiunea potrivit căreia Tragedia de la Colectiv a zguduit atît de tare România încît peste noapte tot ce știam în materie de democrație a fost șters cu buretele.
La puțin timp de la Tragedia de la București, Franța a fost zguduită de Tragedia atentatelor teroriste de la Paris.
Deși în materie de tragedii nu există comparație, totuși, prin raportare la Tragedia de la Paris, Tragedia de la Colectiv rămîne în umbră:

1) Numărul de morți la Paris se apropie de 150.
2) La Paris cauza Tragediei o reprezintă o Operațiune teroristă, în timp ce la București cauza stă – cel puțin din punct de vedere oficial – într-un complex de neglijențe.
3) La Paris, după momentul Charlie Hebdo, nici un șef de Serviciu Secret n-a demisionat. Ba mai mult, Serviciile au primit bani în plus de la Buget, s-au luat măsuri care au restrîns libertățile individuale. Responsabilitatea Statului e indiscutabilă în cazul de la Paris, deoarece Statul e responsabil de protejarea cetățenilor față de un atentat terorist. Responsabilitatea statului pentru morți se răsfrînge asupra celor care conduc Franța.

Să adăugăm celor de mai sus un alt lucru:
Incendiul de la Colectiv nu era previzibil pentru Autorități.

N-avusese loc mai întîi nici un alt incendiu ca acesta, ca să spui că Autoritățile fuseseră avertizate și nu luaseră măsuri de preîntîmpinare. Situația Clubului de noapte Colectiv nu intra în zona de interes a Serviciilor Secrete. Nu putem spune că acestea erau datoare să știe că acolo se putea petrece un incendiu. La Paris, atentatul Charlie Hebdo, implicarea Franței în războiul contra ISIS, balamucul din suburbiile Capitalei s-au constituit în semnale pentru Serviciile secrete. Dacă n-au putut preîntîmpina un atentat terorist, cu toate favorurile făcute de francezi – bani mai mulți de la Buget, legi care încalcă libertățile individuale în numele siguranței naționale. Serviciile, dar și cei răspunzători de ele, trebuiau să-și facă harachiri.

Deși responsabilitatea statului e uriașă, în Franța n-a demisionat nici măcar ministrul de Interne.
Nimeni nu i-a cerut demisia.
La noi a demisionat Guvernul Victor Ponta.
Și nu de bunăvoie, ci sub presiunea Străzii.
Să admitem că Victor Ponta atîrna ca premier de un fir de ață.
Să admitem că Tragedia de la Colectiv a fost briciul care a tăiat ața care trebuia să fie cel puțin funie.
Ca urmare a Tragediei Colectiv, în România a avut loc însă Punerea între paranteze a întregului Sistem democratic.
Nu vi se pare prea mult, dacă ne gîndim la urmările Tragediei din Franța?!

SAMD