Comunitatea informaţiilor secrete şi sistemul securităţii interne din Franţa, surprinse a doua oară în zece luni
La zece luni după zilele de teroare de la începutul acestui an (7-9 ianuarie, atentatul asupra redacţiei „Charlie Hebdo” şi evenimentele succedente, create de marea şi, pe alocuri, hilara bâlbâială a forţelor complexului antiteorist), Franţa a fost năprasnic lovită de un nou atac terorist, cu urmări mult mai dramatice. De peste şase ori mai mulţi decedaţi (129) şi 352 de răniţi, din care 99 în stare gravă.
Trei comandouri sinucigaşe, a căror pregătire şi coordonare au presupus o desfăşurare logistică impecabil asigurată contrainformativ, au aruncat în aer nu doar trupurile ciopârţite ale numeroaselor victime, ci şi întreg cortegiul de măsuri speciale de prevenire, dispuse în urma atentatului terorist de la începutul anului.
Cum de la Kiev, toate lucrurile rele sunt puse pe seama lui Putin, consilierul ministrului ucrainean de interne, Anton Gheraşcenko, nu a pierdut ocazia de a marca: „(…) Iar serviciilor secrete franceze le-aş sugera să ancheteze cu atenţie întreaga reţea, de la executanţi până la cei care au comandat aceste atrocităţi teribile (n.tr. - atentatele de la Paris). Cine ştie, poate în spatele lor se află amprenta serviciilor secrete ruse?”.
Sugestia oficialului ucrainean pare desprinsă din gândirea senatorului american John McCain, unul dintre cei demascaţi ca fiind printre ofiţerii de stare civilă cosemnatari ai actului de naştere a megastructurii terorist-diversioniste „Stat Islamic”. Acelaşi John McCain, a cărui atotcuprinzătoare viziune geostrategică l-a luminat şi pe generalul Constantin Degeratu, înaintea lui Anton Gheraşcenko, să vadă că „fluxul de migranţi (...) a devenit organizat şi structurat datorită sprijinului material şi logistic acordat de serviciile secrete ruse”.
Nu ne propunem să intrăm în dedesubturile acestor afirmaţii, dar ele vin bine ca scuze pentru neputinţa statelor membre ale Uniunii Europene de a-şi coordona politicile de securitate, în contextul unei noi mari migraţii, anticipată chiar din primele momente de după căderea sistemului bipolar de putere, care a despărţit lumea în epoca Războiului Rece.
Un fiasco fără precedent al serviciilor speciale franceze, acestea au primit avertismente înainte cu două săptămâni…
Unul dintre cei mai importanţi experţi israelieni în sfera serviciilor secrete, ziaristul Ronen Bergman, de la cotidianul israelian “Yediot Aharonot”, a declarat (15.11.2015) că „autorităţile de la Paris au primit în urmă cu două săptămâni avertismente cu privire la intensificarea semnificativă a comunicaţiilor între grupurile jihadiste din Orientul Mijlociu şi posibili activişti din Franţa”.
Comunicaţiile aveau ca destinaţie mai multe oraşe din Franţa, a afirmat Bergman, care, la rândul său, citează înalte surse din serviciile de informaţii israeliene şi occidentale.
În lumina acestor informaţii, au fost luate mai ales măsuri defensive, precum întărirea pazei în jurul delegaţiilor străine la Paris, dar nicio măsură în sensul încercării de a-i intercepta pe autorii atentatelor de vineri seară din Paris. (...)
Deocamdată este imposibil să se ştie dacă avertismentele primite de Franţa aveau de-a face în mod special cu acest atac, însă este clar că a fost vorba de un fiasco fără precedent al serviciilor de informaţii franceze, a mai precizat Ronen Bergman.
În context, premierul israelian Benjamin Netanyahu a dispus demararea imediată a unei cooperări de urgenţă între serviciile de informaţii israeliene şi agenţiile partenere franceze, cărora li se va acorda tot sprijinul posibil.
Irakul confirmă că au existat schimburi de informaţii referitoare la posibile acţiuni teroriste vizând Franţa, SUA şi Iranul
Ministrul irakian de externe, Ibrahim Al-Jaafari, a declarat că serviciile de informaţii irakiene au primit date care au indicat că Franţa, SUA şi Iranul se află printre statele vizate pentru comiterea de atentate. Oficialul irakian nu a precizat posibilul autor al acestor atentate şi nici nu a oferit o dimensiune temporală a atacurilor menţionate, dar aceste declaraţii au survenit imediat după atentatele de la Paris, revendicate de Statul Islamic.
Al- Qaeda denunţă vehement atacurile criminale de la Paris
Comunitatea statelor arabe a fost unanimă în a condamna actele teroriste de la Paris. Dar, spre surprinderea tuturor, până şi gruparea teroristă Al-Qaeda a condamnat atacurile violente care au avut loc în capitala franceză.
Unul dintre membrii activi pe reţelele de socializare ai Al-Qaeda, Hani Sbai, a distribuit pe contul personal de Twitter următorul mesaj: „În numele meu şi al organizaţiei Al-Qaeda, denunţ cu vehemenţă atacurile criminale din Paris.”
Prin vocea lui Hani Sbai, Al-Qaeda îi acuză pe jihadiştii din Statul Islamic, afirmând că operaţiunea a fost realizată “ca răspuns la bombardarea de către Franţa a sondelor petroliere din Der Ezzor”.
Actele teroriste din Franţa sunt rezultatul unor politici occidentale greşite
O reacţie fermă de condamnare a avut şi guvernul de la Damasc, cu menţiunea că preşedintele Siriei, Bashar Al-Assad, nu a scăpat prilejul de a atrage atenţia că „(…) atacurile din Paris sunt rezultatul politicii occidentale eronate, în general şi cea a Franţei, în mod special”.
Preşedintele Siriei a scos în evidenţă faptul că erorile politice ale statelor occidentale şi Franţei au contribuit la expansiunea terorismului, reiterând importanţa adoptării unor noi politici şi întreprinderii unor măsuri eficiente pentru stoparea sprijinirii teroriştilor, din punct de vedere logistic şi politic, pentru a se ajunge la eradicarea terorismului.
În context, Bashar Al-Assad a afirmat că „(…) atacurile teroriste care au vizat capitala franceză nu pot fi disociate de ceea ce s-a întâmplat recent la Beirut, nici de ceea ce se întâmplă de cinci ani în Siria sau în alte zone(…)”, subliniind, totodată, că „organizaţiile teroriste nu cunosc frontiere”.
Şeicul Omar Bakri: „În cele din urmă, dacă nu vreţi să deveniţi ţintă a atacurilor teroriste, nu ocupaţi pământ musulman şi nu atacaţi pământ musulman”
Şeicul Omar Bakri este unul dintre cei mai importanţi militanţi extremişti „în numele Islamului”. Condamnat pe viaţă, el a părăsit Marea Britanie şi s-a stabilit de mai mulţi ani în Liban. Într-un interviu, acordat cu câţiva ani în urmă Televiunii Române, Bakri a afirmat că România este pământ islamic ce trebuie eliberat şi asta pentru că, odată ce Islamul a pătruns în ţară, musulmanii au obligaţia de a elibera teritoriul acesteia. Este cazul mai multor ţări din Europa precum Serbia, Albania sau Macedonia, dar şi România.
Ulterior, asemenea alegaţii au proliferat şi din alte surse, fiind coroborate şi cu proiecte geopolitice aparent fantasmagorice, cum ar fi refacerea spaţiului musulman din China până la Atlantic. Proiecte care, odată lansate, găsesc adepţi cărora să li se înflăcăreze imaginaţia, suficient pentru a trece de la utopie la violenţa extremă.
China, de la concluzii la acţiuni practice de consolidare a securităţii antiteroriste
Ministrul securităţii publice (n.n. sinonimul ministrului de interne) din China, Guo Shengkun, şeful Grupului de Stat Antiterorist, a ordonat (15.11.2015) consolidarea măsurilor antiteroriste preventive, ca urmare a atentatelor teroriste de la Paris.
Potrivit Agenţiei „Xinhua”, ministrul securităţii publice a dat directive privind „(...) creşterea nivelului de alertă, consolidarea acţiunilor de spionaj, precum şi a sistemului de avertizare timpurie împotriva terorismului în scopul garantării securităţii publice şi a stabilităţii”.
Guo Shengkun a solicitat autorităţilor de la toate nivelurile să ţină cont de „caracterul dificil” al acţiunilor de combatere a terorismului, subliniind că este necesar să se concentreze atenţia asupra măsurilor de prevenire şi să se consolideze controlul asupra securităţii interne. Ministrul chinez a subliniat că este extrem de important rolul societăţii în războiul împotriva terorismului.
În loc de concluzii…
- În retrospectivă istorică privind, Comunitatea serviciilor speciale franceze şi-a cântărit foarte atent informaţia destinată preşedinţilor din stânga eşichierului politic, chiar dacă parcimonia nu a depăşit limitele angajamentor de credinţă în serviciul naţiunii şi al Republicii Franceze. Contează şi expresia mesajului informaţional, unde nuanţele pot face esenţialul.
- Comunitatea informaţiilor secrete franceze, deşi nu duce lipsă de profesionişti de elită, de mari caractere şi patrioţi, chiar fervenţi naţionalişti, a clacat, nu de puţine ori, din cauza nemărginitelor orgolii şi rivalităţi dintre palatele simbol ale puterii republicane, pe lângă care sunt acreditate.
- Înalţii decidenţii ai statului francez (cei ai momentului actual) nu par a excela în managenentul informaţiei secrete, ca fundament, ori liant al politicilor de Securitate.
- Politicienii care decid modernizarea şi finanţarea structurilor de operaţiuni clandestine acoperite împotriva insurgenţilor terorişti învaţă greu şi se conving numai după repetate şi tragice erori că lucrurile trebuie duse şi dincolo de intenţiile declarate, cel mai adesea cu scop de a câştiga capital politic.
- În faţa tragediei familiilor îndoliate, a durerii poporului francez, ne plecăm şi ne exprimăm compasiunea, dar şi speranţa că, numai prin solidaritate, înţelepciune şi clarviziune politică proprie, popoarele Europei vor putea găsi calea ieşirii din marele impas al momentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu