Sorin Cucerai

În România, există o specie insuportabilă a dreptei, care te face să-ți dorești ca dreapta să nu ajungă niciodată la putere (deși e la putere de cel puțin 15 ani, în toate partidele). Pe adepții ei îi recunoști cu ușurință după următoarele caracteristici:

- repetarea non-stop a mantrei „dacă angajatorilor le merge bine, le merge bine și angajaților”;
- anticomunism visceral de tip sud-american, cuplat cu ideea că tot ce nu e ca ei e bolșevism curat;
- un filoamericanism plagiat după tezele Războiului Rece;
- reacție aiuritoare la auzul cuvântului „redistribuție”: de regulă fac atacuri de panică/ de inimă și spume la gură;
- repetarea non-stop a mantrei „pe proprietatea mea fac ce vreau”;
- credința că oamenii de afaceri sunt „buni și cinstiți”, oameni care „au reușit prin efort propriu”;
- credința că totul trebuie privatizat, ca să devină „proprietatea mea”, unde „fac ce vreau” fiindcă „sunt bun și cinstit prin efort propriu”;
- repetarea în toate felurile posibile a îndemnului „blame the poor”;
- credința că există o conspirație a „corectitudinii politice” pusă la cale de către niște misterioși și extrem de puternici adepți ai „marxismului cultural”; de aici și ideea lor că sunt „rebeli” care luptă împotriva unui mainstream imaginar.


(Pentru cei care citesc/ înțeleg mai greu: aici nu vorbesc de dreapta în general, ci de o specie a dreptei.)

În oglindă, există și o specie a stângii care te ajută să înțelegi de ce mulți oameni fug, în România, de eticheta de „om de stânga”. Adepții speciei ăsteia se remarcă mai ales prin:

- încercarea de a justifica ideologic crimele regimului comunist și în general comunismul în ansamblul lui (aici nu mă refer la discuțiile legate de îmbunătățirile sociale produse de regimul comunist ci, încă o dată, la justificarea ideologică a crimelor fostului regim și a încălcărilor masive a drepturilor omului);
- disprețul față de anticomunism în orice variantă a lui (cumva ca o consecință a celor de mai sus);
- repetiția ad nauseam a tezelor luptei de clasă;
- apărarea lui Ion Iliescu ca „lider de stânga” și criticarea lui doar în ceea ce privește „derapajele de dreapta” - de unde și refuzul de a-l considera pe Ion Iliescu vinovat de crime împotriva umanității;
- interpretarea idiot-ideologică a Revoluției din 1989 și a Golaniadei din 1990.

Ar fi bine dacă Dumnezeu ar exista și ne-ar putea feri de aceste două specii ale prostiei vehemente, dar, din nefericire, fie Dumnezeu nu există, fie, dacă există, n-are chef să ne apere frown emoticon.

Alex Nicolin: Critic Atac + In Linie Dreapta = Cancer

Fatma Yilmaz Astea-s bune de memorat! 

Alecs Sepultura: http://www.invectiva.ro/lady.../rebeliunea-neo-liberala-ii



Rebeliunea neo – liberală -II-
Diferența între Rebeliunea legionară din 1941 și actuala rebeliune neo-liberală fascistoidă constă în faptul că, în...
INVECTIVA.RO

Alex Nicolin: Bine, eu tot n-am inteles ce e ala marxism cultural, desi am fost acuzat de unii pana la saturatie ca l-as practica. Cea mai apropiata aplicare in cultura a marxismului mi se pare proletcultimsul stalinist, unde absolut toata creatia culturala trebuia sa fie subordonata "luptei de clasa". Care mi se pare chicios pana la ingretosare.


Irina Ghinea: Oamenii de felul asta sunt nocivi pentru ca ei nu cauta rezolvarea cea mai buna a unei probleme, ci se incapataneaza sa apere neaparat o ideologie, chiar daca ea poate nu se potriveste in momentul de fata in tara noastra. Si aia de stanga, si aia de drepata.

Caton Musceleanu: or fi existand in aceiasi cantitate si daia zic ca ....poate nu avem nevoie de Dumnezeu in ecuatie :)) Mai ales ca si pe unu si pe altul ii cam doare in basca de Dumnezeu :))

Nelu Cruceru: Sorin Cucerai, abia ai trecut examenul la Stefan Gheorghiu !

Tudor Ionut: dada, corect punctat!

Alex Nicolin: Si mai e si a 3-a specie, care e mai toxica decat amandoua: habotnicul ortodox putinist conspirationist care tuna si fulgera atat impotriva tolerantei occidentale, cat si a "neoliberalismului" si "globalizarii". Vine la pachet si cu alte credinte cum ar fi anti-vaccinismul si dacopatia, si cu nostalgii legionare 

Sorin Cucerai: o, ai dreptate, specia asta e și mai dementă 

Adrian Dumitru: atat la drepta, cat shi la stanga mai exista o trasatura (comuna): eurofilia non-critica shi neinformata, par pure paresse, par pure melancholie.

Ovidiu Hurduzeu: Excelent. Am dat share.
Poate ar mai trebui adaugat prostia infinita si/sau interesul poarta fesul. Noi nu avem "social critics" gen Christopher Lasch (la stanga) sau un Paul Gottfried (la dreapta), avem doar "slujbasi intelectuali" care vorbesc dupa cum e linia trasata "de sus"

Dan Pachiţu: Dar care ideologie aplicată ( de putere istorică ) nu a lăsat loc nefericitelor crime ( mai ales, a celor nevăzute) ? Și cât de des am neglijat echilibrul, în defavoarea păcii sociale?

George Visan: Mai pune la stanga apetenta crescuta pentru utopii politice - de la comunism la democratia directa.

Florian Liviu: Orice regim își justifică ideologic crimele, că doar n-o fi prost să și le asume penal. De exemplu, americanii își justifică crimele din Afganistan prin ideologia luptei împotriva terorismului.


Cristina Petrescu: Dumnezeu ne-a dat minte ca să ne apărăm singuri (și unii pe alții) de prostie, dar unii asta aleg. Riscul libertății, ce să-i faci.

Da click aici ca sa vezi totul!