Scandalul retrocedărilor în care sunt implicate nume importante din lumea politică şi a justiţiei nu a ajuns încă la apogeu. Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei publică pe site-ul propriu un articol în care arată cum această „caracatiţă” ajunge foarte sus, în cercuri selecte ale puterii.
Redăm în întegime articolul de pe amj.ro
„Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a atras atenția în numeroase rânduri cu privire la acapararea Fondului Proprietatea (FP) de către așa-zisele fonduri de investiții străine al căror interes este dat de faptul că aproximativ 20% din societățile energetice din România au făcut parte din portofoliul Fondului la constituirea acestuia.
În esența, am arătat că Fondul Poprietatea a fost înființat pentru despăgubirea proprietarilor desposedati abuziv de regimul comunist prin HG 1481/2005 data de Guvernul Tăriceanu, Președinte fiind Traian Băsescu. Capitalul acestuia a fost constituit prin aportarea a 20% din toate companiile energetice și de transport unde Statul Român era acționar (OMV Petrom, Romgaz Medias, Hidroelectrica, Transelectrica, Transgaz și toate societățile de transport, distribuție și furnizare de electricitate, etc.).
Practic, cine controlează Fondul Proprietatea controlează toate aceste companii, cele mai multe de importantă strategică pentru România.
De aceea, în cadrul HG 1481/2005 Guvernul a stipulat că, indiferent ce participație are un acționar (câte acțiuni deține), votul în Adunarea generală a acționarilor va fi plafonat pentru deținerile mai mari de 1% din capital. În acest fel, acționarii minoritari, pentru care a fost creat FP, erau protejați împotriva unor eventuale preluări adverse care ar fi dus la lichidarea fondului. În plus, modificarea actului constitutiv al FP nu se poate face decât cu aprobare prealabilă, prin Hotărâre de Guvern, cât timp Statul este acționar, normă care este în vigoare și la acest moment. După listarea la Bursa de Valori București din decembrie 2010, Fondul trebuind să se supună dispozițiilor legale de transparența privind piață de capital, au apărut că la FP, pe lângă acționarii legitimi, interpuși ai fondului „vultur” de investiții Elliot, având o participare semnificativă.
Dat fiind că până la acel moment cesiunea acțiunilor Fondului fusese o perioadă interzisă tocmai pentru evitarea speculațiilor de până la listare, prezența și ponderea lui Elliot în acționariat au fost o surpriză. Cu toată interdicția legală sancționată cu nulitatea absolută, chiar și în această perioadă au fost făcute transferuri de acțiuni FP la prețuri foarte mici, la o fracțiune din valoarea nominală la care erau emise. O data cu listarea la BVB, admninistrarea Fondului Poprietatea a fost preluată de o societate de administrare a investițiilor a€“ Franklin Templeton Investment Management a€“ specializată în piețe emergente și de frontieră.
Cu toate că în 2011 Tribunalul București, apoi Curtea de Apel București, au anulat hotărârile AGA de numire a lui Franklin Templeton că administrator unic, tandemul Franklin Templeton – Elliot au continuat să conducă Fondul, Elliot mărindu-și cota de participare până la un nivel care să îi permită controlul.
Împreună, cele două societăți au pus la punct o strategie, pe termen mediu, de lichidare a Fondului, prin transferul activelor acestuia către vehicule ale Elliot și către alte societăți din grupul Franklin Templeton.
Dacă legal, că urmare a deciziei Tribunalului București, Franklin Templeton ar fi trebuit să fie înlăturat de la Fond de către instituțiile de control și supraveghere ale pieței de capital, cu complicitatea CNVM (între timp devenită ASF) și beneficiind de sprijinul lui Mark Gitenstein (fost ambasador al SUA) și a lui Traian Băsescu, Franklin Templeton a continuat să „€œadministreze” de facto Fondul Proprietatea, orice sesizări împotriva acestuia rămânând fără ecou.
În prezent, protecția de care s-au bucurat Elliot și Franklin Templeton pare să nu mai fie la fel de eficientă.
Întâi, urmare a mai multor scandaluri de corupție, „€œlobistul” Mark Gitenstein, și-a terminat brusc mandatul de ambasador al SUA și a devenit a -“ surpriză!-€“ membru în Comitetului reprezentanților Fondului Proprietatea. Traian Băsescu și-a terminat și el al doilea mandat de Președinte și, din apărătorul Justiției și al valorilor democratice, a devenit subiect al scandalurilor de corupție în care sunt implicați oamenii săi de încredere. Într-un ritm amețitor, cavalerii mesei de la Cotroceni se demonstrează a fi cei mai corupți oameni din România. Iar dintre toate, cel mai mare scandal, nedevoalat decât în parte societății civile, este dosarul ANRP.
Povestea ANRP este relativ simplă: (modul de operare fiind importat de pe timpul când Traian Băsescu era Primar al Bucureștiului, iar Elena Udrea era președintele Comisiei juridice de la PMB)
Dorin Cocoș și alții au cumpărat de la cei care așteptau de ani buni să le fie emise decizii de despăgubiri de ANRP (persoane deposedate de regimul comunist) drepturi litigioase, drepturi care au fost apoi supraevaluate de prieteni experți, expertize care au fost mai apoi aprobate în regim de urgență de prietenii din Comisiile ANRP, iar apoi au fost emise deciziile prin care erau acordate acțiuni la Fondul Proprietatea.
Până aici totul este clar și a făcut obiectul Raportului Curții de Conturi (care bineînțeles, cu toate că a fost întocmit acum doi ani a€“ aprilie 2013 a€“ a rămas fără urmări până după alegerile din 2014) în care s-a concluzionat că bugetul de stat al României a fost prejudiciat cu 1.26 miliarde RON, echivalentul a 13.447.329.134 acțiuni emise. Raportul Curții de Conturi este confirmat de rechizitoriile întocmite de DNA.
Din acestea reiese că sunt vinovați de acte de corupție oamenii din camarila lui Traian Băsescu: Elena Udrea, Dorin Cocoș, Alin Cocoș, Horia Georgescu, Alină Bica și alții. Însă de aici încolo, se așterne tăcerea. Dar, Dorin Cocoș nu primea bani de la ANRP.
ANRP nu acordă bani.
ANRP dădea acțiuni. Acțiuni la Fondul Proprietatea. Dacă nu putea să transforme Decizia ANRP în bani, Dorin Cocoș obținea doar o hârtie fără valoare. Și alții obținuseră de-astea înaintea lui, și ajungeau să dea Statul Român în judecată la CEDO pentru că despăgubirea nu era efectivă, Fondul Proprietății nefiind funcțional.
Fiind un bun patriot, Dorin Cocoș nu a dat Statul Român în judecată. Probabil și pentru că avea deja un cumpărător care îl aștepta să vina cu decizia. La momentul listării Fondului Proprietatea, a apărut că acționar Elliot cu toate că nu fusese deposedat de ceva pe timpul comuniștilor iar valoarea pachetului sau de acțiuni nu putea fi dobândit decât din imensele pachete la care face referire Curtea de Conturi că ar fi fost acordate de ANRP în mod nelegal.
Într-un interviu din 25 aprilie 2015 Președintele ANRP, domnul Baeşu, relatează mecanismul folosit de „€œbaietii destepti” ca Dorin Cocoș și arată direct la Fondul Proprietatea. Acolo s-au dus acțiunile. De acolo s-au primit banii. Dorin Cocoș și camarila aveau cumpărătorul acțiunilor pregătit.
În funcție de prețul pe care acesta îl negocia, se realiza expertiza. Toată lumea era mulțumită: Dorin Cocoș obținea cât dorea, iar Elliot obținea numărul de acțiuni care îi permitea să controleze Fondul Proprietatea. Pentru aceasta, imediat după preluarea administrării FP de către Franklin Templeton, actul constitutiv a fost modificat cu eliminarea plafonării dreptului de vot.
Iar la acesta AGA din noiembrie 2011, Statul, reprezentat de Ministerul de Finanțe, ale cărui drepturi de vot nu erau limitate de actul constitutiv și care, teoretic avea interes să își păstreze avantajul dat de lege, a votat în favoarea eliminării acestei restricții.
Hotărâre de Guvern prin care să se aprobe o astfel de schimbare, nu a fost. Dar ce mai contează?
Până cum, dosarul DNA privind corupția de la ANRP s-a oprit la Dorin Cocoș & co. Încă este interdicție la Fondul Proprietatea. Sau nu? Or fi primit SRI și DNA liber la cercetări? Se pare că așa cred Franklin Templeton și Elliot, deoarece se grăbesc să listeze Fondul Proprietatea la Bursa din Londra, pentru că tranzacțiile să nu mai poate fi urmărite de ai noștri! Ci doar de ai lor!
Lichidarea trebuie să se facă în liniște și în mod definitiv. Și să nu uităm: Situația de la Fondul Proprietatea nu putea să se mențină decât cu complicitatea Justiției!
Au existat zeci de dosare în care hotarile AGA ale FP prin care erau înstrăinate activele acestora la subpret au fost contestate la Tribunalul București și la Curtea de Apel București. Cele două instanțe au stabilit însă că doar un acționar majoritar, cum este Elliot, poate să conteste hotărârile de Adunare generală, pentru că doar un acționar semnificativ poate fi interesat direct de mersul societății, spre deosebire de acționarii minoritari al căror interes nu este suficient de serios pentru a putea cere anularea unei hotărâri AGA pentru nerespectarea unor dispoziții imperative ale legii, sancționate cu nulitatea absolută!
AMJ a sesizat în mai multe rânduri instituțiile publice în legătură cu neregulile de la Fondul Proprietatea, că și despre intenția de lichidare a acestuia, cu prejudiciarea acționarilor minoritari. Traian Băsescu și camarila acestuia însă au protejat pe Franklin Templeton și pe Elliot, dându-le asigurări că pot să-și desfășoare operațiunile în liniște. CNVM care ar fi trebuit să reacționeze la toate aceste nelegalități, a băgat capul în pământ și s-a făcut că nu vede. Când a fost nevoie, a sărit chiar în ajutorul conducerii FP deoarece ordinele erau că nimeni să nu se atingă de această. Chiar au modificat regulamente pentru că acestea să se muleze cerințelor lui Elliot.
Modificările de act constitutiv au fost aprobate pe bandă rulantă cu toate că lipsea Hotărârea de guvern de aprobare. Nici faptul că hotărârea AGA de numire a lui Franklin Templeton că administrator fusese anulată nu a fost un impediment, Mircea Ursache, vicepreședintele ASF considerând că este suficient că Franklin Templeton este înregistrat la Registrul comerțului, nemaifiind nevoie de o numire a să și de către Adunarea generală a acționarilor.
În același timp, ANI, condusă de actualul arestat preventiv Horia Georgescu, sesizată de AMJ cu lipsă declarațiilor de interese și avere pe care Gregorz Maciej Konieczny și Mark Gitenstein ar fi trebuit să le dea răspundea că, aceste prevederi legale, nu ar fi aplicabile Fondului Proprietatea.
Dosarul de corupție ANRP arată că protecția de care s-au bucurat Franklin Templeton și Elliot are o explicație: Traian Băsescu și camarila aveau o afacere foarte bănoasă de protejat a€“ acțiunile obținute de la ANRP și descărcate mai apoi către fondurile Elliot.
Aceștia din urmă își cumpărau astfel protecția politică și puțeau să își vadă mai departe în liniște de lichidarea Fondului Proprietatea. Iar la instanțe, a fost mai simplu. Acolo, dacă-i ordin, cu plăcere!
Așteptăm cu interes că DNA să-și extindă cercetările în dosarul ANRP și să cheme la audieri și grupul infracțional organizat care s-a creat în legătură cu această afacere, urmărind traseul banilor. După cum se poate vedea, corupția duce foarte sus”.
Autorul: Tudor Matei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu